JOCURI pentru

preșcolari
(prezentare alfabetică selectivă)
Conf. univ. dr. Ramona RĂDUȚ-TACIU
Joc combinativ

 Oferă o multitudine de variante de combinare a unor piese de diverse forme,

culori, grosimi, atunci când copilul descoperă relaţiile dintre obiecte, faptul
că poate realiza mai multe combinaţii între acestea (de exemplu: construcţii
din cuburi pentru trenulețe, case, adăposturi pentru animale etc.)
 Piesele de joc sunt confecţionate dintr-un material plastic rezistent, puţin
dur, dar care nu îi provoacă nici o dificultate copilului în manevrare și care nu
îl rănesc. Primele combinaţii ale pieselor de joc sunt realizate de către
adultul care îi propune jocul copilului. Prin imitaţie, acesta combină piesele,
fără a-şi propune, la început, realizarea unui anumit produs finit.
 Tematica jocului poate fi sugerată copilului la vârstă preşcolară, urmând ca,
ulterior, copilul să își autopropună diverse tematici, funcție de propriile
preferințe. Astfel, această categorie de jocuri stimulează procesele
imaginative și creative ale copiilor şi le dezvoltă motricitatea.
Joc cu instrumente muzicale

 Tip de joc tradițional/ clasic, online sau combinat.

 În cadrul acestor jocuri, elementul ludic este reprezentat de instrumente
muzicale, pe care copilul le folosește imitând acțiunile adultului. Astfel: a) în
jocurile tradiționale/ clasice în care instrumentul-jucărie este confecționat
din material plastic și/ sau metalic, copilul mișcă degetele pe o claviatură,
ține un instrument de suflat în dreptul buzelor etc.; b) în jocurile online,
copilul acționează tastatura unui calculator/ laptop în aceleași scopuri,
sesizează producerea sunetelor muzicale și le identifică.
Joc cu jucării

 Sunt utilizate jucării confecţionate din diverse materiale şi de diverse

dimensiuni.
 Jocurile cu păpuși sunt specifice adesea fetiţelor și au un rol crucial în
dezvoltarea biopsihofizică a acestora, pentru că o păpușă le ajută să înțeleagă
mai bine lumea care îi înconjoară, rolul obiectelor, dar și relațiile interumane.
Cu ajutorul păpușilor, copilul înţelege mai bine rolul său, transformând păpușa în
propriul eu: o spală, îi dă să mănânce, o aşază în pat să doarmă, o îmbracă,
vorbește cu ea, îi spune povești, o scoate la plimbare etc.; o păpușă de calitate
îi oferă copilului o alternativă ludică realistă. Copiii învață și se dezvoltă prin
imitație, iar dacă până la 2 ani au „absorbit”, de la 2 ani încep să pună în
practică ceea ce au observat la proprii părinți. În prezent, la noi sunt renumite
păpușile Barbie, iar în alte spații culturale păpușile Carlos sau păpușile Dasha.
 Pentru genul masculin, echivalentul acestor jocuri îl reprezintă jocurile cu
mașinuțe.
Joc cu reguli

 Elementul esenţial este respectarea unor reguli.

 Avantajele implicării copiilor în jocurile cu reguli sunt numeroase: dezvoltarea capacității
de autocontrol, de cooperare pentru atingerea scopurilor, de acceptare loială a regulilor
impuse de activitățile cotidiene, complianţa la reguli etc.
 Cel mai cunoscut joc cu reguli este jocul „De-a v-ați ascunselea”. „În timpul acestui joc se
observă comportamente diferite, în funcție de vârstă, ele oglindind nivelul de însușire și de
înțelegere a regulilor. Preșcolarul mic deprinde doar regula ascunderii și pe cea a alergării
la locul de numărat al celui care caută, dar acestea sunt neconcordante și nelegate de
conduitele celorlalți copii. El se ascunde, așezându-se cu spatele într-un colț al camerei,
faptul că nu mai vede pe nimeni echivalând cu „a fi ascuns”, ceea ce exprimă conduita lui
încă egocentrică. El stă ascuns, apoi aleargă la locul de numărat, după care iar fuge să se
ascundă, într-un fel de reacție circulară. Preșcolarul mijlociu caută să se ascundă cât mai
bine, uitând de prioritatea de a ajunge la locul de numărat, aceste conduite punând în
evidență dificultățile elaborării unor strategii. Preșcolarul mare demonstrează în joc o
orientare evidentă spre strategii ce facilitează atingerea locului de numărat.
Joc de construcții
 Oferă copiilor posibilitatea de a explora materiale cu ajutorul cărora vor construi diferite obiecte.
 Pentru învățământul preșcolar, jocurile de construcție se înscriu în categoria jocurilor de creație care constau din
construirea, cu ajutorul unor materiale de construcţie specifice jocului, a unor obiecte (case, automobile,
vapoare, poduri, turnuri etc.).
 Construind, copilul sortează, grupează, asociază, realizează corespondenţe, stabileşte raporturi între obiecte
(cauzale, de mărime, de lungime, de greutate, de volum), relaţii spaţiale etc., organizează sau pune în valoare
spaţiul (prin intermediul diferitelor materiale şi forme), îngrădirea spaţiului, separarea, acoperirea lui.
 Pot fi folosite cele mai diferite materiale din natură: piatră, nuiele, zăpadă, lemn (de şeuri), lut, bucăţi de
cărămidă, cuburi de lemn, paie de suc, scobitori, bețe pentru frigărui ș.a.
 Jocul de construcţie trece de la manipularea materialului de construcţie cu eventuale încercări şi reuşite de
suprapuneri, specifică la 3 ani, la realizarea unor construcţii sofisticate din cuburi, combino şi lego.
 Subiectele acestor construcţii pot fi propuse de adulţi sau sunt alese de copii în funcţie de interese, de aspecte
care i-au impresionat în momente anterioare jocului sau pot fi sugerate de natura materialelor utilizate.
 Practic, numim joc de construcţie, arhitectura creată de copil, adică activitatea/ munca lui cu materiale de
construcţie, atunci când sunt parcurse următoarele etape: a) examinarea şi combinarea formelor de lucru; b)
creaţia tematică; c) construcţia conştientă a formei, inițial pe verticală, ulterior pe orizontală, odată cu
definitivarea modelului.
 Pe parcursul derulării jocurilor de construcţie, copiii stabilesc relaţii cauzale între obiecte (care sunt mai mari şi
mai grele cad mai uşor dacă nu au stabilitate etc.), respectă reguli, dau frâu imaginaţiei, apreciază cantitativ
materialele utilizate (mai mari, mai lungi, mai grele), se joacă cu alternanţe de forme, de culoare în variante
constructive care primesc denumiri, cum ar fi: „Blocul în care locuiesc”, „Grădini ţa mea”, „Orăşelul vesel” etc.
Joc de creație/ creativ/ de creativitate

 Valorifică experienţele ludice anterioare şi creativitatea persoanei,

demonstrând faptul că se poate trece dincolo de lumea sensibilă.
 Sunt recomandate pentru inducerea atitudinii creative, pentru dezvoltarea
imaginației și stimularea potențialului creativ al copiilor.
 Pot lua forma unui joc individual şi/ sau a unor jocuri colective, de
microgrup.
Joc de dezvoltare a aptitudinilor
individuale
 Inclus în Curriculumul preșcolar din România la categoria jocuri și activități
didactice alese, prin intermediul căruia se particularizează personalitatea în
formare a preșcolarului.
 Sunt organizate în cadrul grădinițelor cu program normal la sfârșitul acestuia,
iar în grădinițele cu program prelungit, în a doua parte a zilei, de obicei în
intervalul orar 16-17,30, înainte de plecarea copiilor acasă.
 Vizează, de obicei dezvoltarea aptitudinilor muzicale, sportive, artistico-
plastice, coregrafice și literare ale copiilor.
Joc de dezvoltare a vorbirii

 Urmărește dezvoltarea componentei expresive și comunicaționale, în general

a vorbirii copiilor (cuvinte şi expresii noi, sensurile cuvintelor, cuvinte de
legătură, cuvinte care exprimă numere, cuvinte care fac referire la
sentimente şi emoţii, cuvinte din familii de cuvinte, aşezarea cuvintelor în
propoziţii, regulile vorbirii etc.).
 Din categoria jocurilor de dezvoltare a vorbirii fac parte: jocurile literare,
jocurile funcționale/ de exersare, jocurile logopedice.
Joc de dezvoltare socio-emoțională

 Urmărește dezvoltarea componentei socio-emoționale a personalității umane.

 Această categorie de jocuri include: jocuri de comunicare, cooperare; jocuri
de autocontrol: de imobilitate, de tăcere; jocuri de exersare a empatiei:
interpretarea unor povești, redarea unui personaj, imitație; jocuri de
pezentare de sine; jocuri de competiție; jocuri terapeutice. Toate aceste
categorii de jocuri primesc în practica educațională valențe organizatorice și
formative specifice în funcție de nivelul de dezvoltare al copiilor.
Joc de explorare

 Circumscrie „încercările și tentativele copilului de a cunoaște și de a

descoperi lucruri noi. Explorarea este una dintre acțiunile fundamentale ale
dezvoltării copilului. Ea permite cunoașterea lumii înconjurătoare și
stimulează motivația de a cunoaște, oferind bazele dezvoltării potențialului
psihofizic și aptitudinal al copilului.” (F. Golu, 2009, p. 136)
 Jocurile de explorare sunt folosite și în continuarea vârstei preșcolare.
Joc de exterior - Joc de interior

 E: Tip de joc sau joc didactic care poate fi desfășurat în aer liber (în curtea
grădiniței, în parc etc.), respectiv în exteriorul sălii de grupă.
 I: Desfășurat în cadrul unui spațiu închis (sală de grupă, sală de sport etc.).
Unele jocuri de interior pot fi realizate în aer liber, așa cum unele jocuri de
exterior pot fi în același timp și jocuri de interior și de exterior (de exemplu:
fotbal, volei, handbal etc.).
Joc de intercunoaştere/ prezentare

 Utilizat în următoarele scopuri: facilitarea cunoașterii reciproce bi- și

multidirecționale în interiorul unui (micro)grup; stabilirea primelor contacte
interpersonale; inițierea și instaurarea de interacțiuni și relații
interpersonale, de (micro)grup; asigurarea apropierii între membrii acestuia,
ca premise ale realizării de activități colective eficiente.
Joc de limbaj

 Joc de cuvinte care presupune existența unui interlocutor și a unui locutor,

care, în cadrul unui context ludic, își comunică, prin intermediul cuvintelor,
ideile, părerile, acțiunile și propriile comportamente.
Joc de limbă

 Joc fonetic focalizat prioritar pe o categorie de exerciții logopedice utilizate în scop

recuperatoriu și compensativ vizând problematica auzului fonematic.
 Exemplu: Jocul „Telefonul fără fir”: Câți copii pot participa la joc? Minim 4 copii. Cum
se joacă? Copiii stau unul lângă celălalt, iar primul îi spune repede următorului copil un
cuvânt la ureche, fără să repete; acesta spune mai departe ce a înțeles și tot așa, în
continuare, până la ultimul participant. La finalul șirului cu participanți la joc, ultimul
jucător spune cu voce tare ce a auzit el. Cu cât seamănă mai puțin cuvântul cu cel spus
inițial, cu atât jocul devine mai interesant și mai amuzant. Cuvintele alese de primul
jucător din șir trebuie să fie dintre cele mai complicate. În acest fel se pot crea: poezii
cu onomatopee; imitații repetitive; exersarea pronunțării corecte a diferitelor
consoane; pronunțarea unor sunete în diferite combinații – cu sau fără sens: Domnule
director, doamna Daniela Dan dorește două dude din dudul dumneavoastră de dincolo
de drum; luni, la lumina lumânării luminată de lună, prin luminator, i-a licărit o lumină
în lumina ochilor; străinul străbate strada, strecurându-se sub streșini, strănutând
strașnic și strident; un vultur sta pe pisc, cu un pix în plisc.
Joc de masă

 1. Joc individual sau colectiv în care se folosesc piese (de tip puzzle, domino,
loto, cărți/ jetoane), cartonaşe de cusut pe ele, mărgele de înşirat, şah,
remmy etc. În situaţiile în care se joacă în microgrup, la aceste jocuri trebuie
să se pună accentul pe cooperarea dintre copii şi nu pe concurenţa/
competiţia dintre ei.
 2. Tip de centru de activitate (sector, arie de stimulare) bine delimitat în
spațiul educațional al grupei de preșcolari care conține o măsuţă şi un raft
unde se găsesc jucării mici şi jocuri de masă. Este o zonă în care copilul, prin
activităţile desfăşurate, poate dobândi achiziţii în toate dimensiunile
personalităţii sale – cognitivă, socio-afectivă și psihomotrică.
Joc demonstrativ/ de probă

 Secvență ludică care anticipează desfășurarea propriu-zisă a unui joc,

realizată de obicei de către propunător sau de către un copil-model desemnat
de către acesta, dată fiind experiența ludică a celui ales.
Joc de perspicacitate

 Foarte captivant, pune la încercare îndemânarea, inteligenţa jucătorului/

jucătorilor, solicitând un anume efort cognitiv pentru identificarea soluțiilor.
Joc de rol
Etapele metodice:
 a) Alegerea din realitate sau imaginarea unei situaţii care va fi simulată în cadrul
jocului de rol, în conformitate cu obiectivul operaţional urmărit, respectiv cu
abilităţile, competenţele, comportamentele pe care preșcolarii şi le vor însuşi/
exersa prin interpretarea jocului de rol;
 b) Transpunerea didactică a situaţiei alese şi proiectarea scenariului didactic;
 c) Alegerea interpreţilor/ actorilor/ protagoniştilor rolurilor şi a participanţilor-
observatori, distribuirea rolurilor protagoniştilor şi pregătirea lor;
 d) Învăţarea individuală a rolului de către protagonişti;
 e) Interpretarea rolurilor de către protagonişti, sub privirile observatorilor
(colegilor) şi ale educatoarei (care poate interveni, dacă este cazul, pentru a
reliefa anumite momente şi elemente semnificative);
 f) Reflecţie, analiză şi dezbaterea colectivă a jocului de rol, prin implicarea activă
a tuturor celor prezenţi: interpreţi (care au prioritate pentru a comunica ceea ce
au simţit în timpul jocului), observatori (colegi) şi profesor;
 g) Concluzii, discutarea soluţiilor şi a consecinţelor
Clasificarea jocurilor de rol
Jocuri de rol cu caracter general:
 Jocul de decizie
 Jocul de arbitraj
 Jocul de competiţie
Jocuri de rol cu caracter specific:
 Jocul de-a ghidul şi vizitatorii
 Jocul de negociere
 Jocul „De-a educatoarea şi preșcolarii”
Joc de simulare

 Constituit ca „activitate ludică prin care se imită viața reală, formele de

activitate altminteri inaccesibile copilului (munci de tot felul, lupte,
călătorii, aventuri etc.). Această imitație prin simulare este adesea evidentă,
dar uneori ea ascunde, sub un simbolism mai greu descifrabil, aspirații
irealizabile, pe care numai jocul le poate, măcar în parte, satisface. După o
explicație dată de Piaget, copilul care nu are mijloacele de a se adapta la
realul care-l depășește, se mulțumește cu o asimilare fictivă a realului la eul
său.” (M. Ştefan, 2006).
Joc de socializare/ pentru dezvoltarea
socială a copilului
 Utilizat în scopul promovării de interacțiuni intelectuale, verbale, afective și
de relații interpersonale la nivelul (micro)grupurilor și al
(micro)comunităților.
 Contribuie la consolidarea relației dintre copil și celelalte persoane cu care el
intră în contact. (Exemple: răsfoirea cărților care conțin imagini colorate,
pentru stimularea abilității de concentrare, dar și pentru dezvoltarea simțului
estetic; jocuri cu mingea, pentru coordonarea ochi-mână; jocuri cu animalele
de pluș etc.
 „Socializarea prin joc este dimensiunea fundamentală a jocului, ea
încurajând imitația și dezvoltarea aptitudinilor de comunicare socială și de
interacțiune cu egalii și cu adulții.” (F. Golu, 2009)
Joc de stimulare a imaginației

 Utilizat în cadrul diferitelor tipuri de activități instructiv-educative

curriculare sau extracurriculare, indiferent de conținuturile învățării, vizând
prioritar funcționalitatea și dezvoltarea imaginației creatoare a copiilor.
Joc de tip puzzle
 Tip de joc de perspicacitate, englezesc la origine, care constă în îmbinarea unor
piese decupate (de la 10 sau mai puține, până la câteva sute) pentru a reconstitui
un întreg.
 Piesele care compun puzzle-ul, numite și carduri, sunt confecționate din carton și/
sau din material plastic rezistent, au diferite texturi, dimensiuni, culori şi modele.
 Puzzle-urile dezvoltă abilitățile de asociere și potrivire/ combinare, spiritul de
observație, coordonarea ochi-mână, perspicacitatea, răbdarea și capacitatea de a
finaliza un proiect.
 Este un joc foarte util pentru uz individual sau pentru utilizarea în colectivități –
grădinițe, școli, locuri de joacă, în activităţi şcolare, extraşcolare, de tip activități
after school etc. Datorită faptului că jocul poate conține piese foarte mici, care se
pot înghiți sau inhala, existând pericolul de sufocare, puzzle-ul nu este recomandat
copiilor mai mici de 3 ani. De asemenea, este indicată supravegherea permanentă a
copilului în timp ce se joacă puzzle.
Joc didactic

 Joc folosit în scopul instruirii, educării şi formării preşcolarilor, formă

fundamentală de activitate didactică, mijloc de realizare a educaţiei copiilor
mici.
 Permite realizarea de obiective corespunzătoare educaţiei intelectuale,
morale, estetice, fizice, tehnologice etc., într-o atmosferă destinsă,
relaxantă, caracterizată de bună dispoziţie şi de bucurie.
 Specialiștii din domeniul educațional au fost interesați întotdeauna de
această formă de activitate, cu multiple valențe formative.
Clasificarea jocurilor didactice
În funcţie de conţinutul ludic dominant:
 jocuri didactice lingvistice; jocuri didactice lexicale; jocuri didactice literare; jocuri
didactice aritmetice; jocuri didactice geografice; jocuri didactice specifice
cunoaşterii, protecţiei mediului înconjurător; jocuri didactice muzicale; jocuri
didactice artistico-plastice; jocuri didactice sportive;
În funcţie de scopul urmărit:
 jocuri didactice de sensibilizare; jocuri didactice de pregătire pentru înţelegerea
unor noi noţiuni; jocuri didactice de exersare a achiziţiilor; jocuri didactice de
aplicare a achiziţiilor; jocuri didactice simbolice/ de ficţiune; jocuri didactice de
îndemânare; jocuri didactice de creaţie; jocuri didactice de construcţii; jocuri
didactice pentru dezvoltarea limbajului şi a comunicării orale; jocuri didactice
pentru formarea reprezentărilor matematice şi a gândirii logice; jocuri didactice
pentru însuşirea normelor de comportare civilizată;
În funcţie de momentul/ secvenţa în care se folosesc şi dominanţa lor în ansamblul
activităţii didactice:
 jocuri didactice de sine stătătoare; jocuri didactice complementare;
În funcţie de componenta vizată la nivelul personalităţii participantului la joc:
 jocuri didactice senzoriale: jocuri didactice pentru dezvoltarea
sensibilităţii tactile şi kinestezice; jocuri didactice pentru dezvoltarea
sensibilităţii vizuale; jocuri didactice pentru dezvoltarea sensibilităţii
auditive; jocuri didactice pentru dezvoltarea sensibilităţii gustativ-
olfactive; jocuri didactice intelectuale; jocuri didactice de memorie;
jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginaţiei;
În funcţie de resursele materiale utilizate:
 jocuri didactice bazate pe modele naturale; jocuri didactice bazate pe
modele materiale construite special; jocuri didactice bazate pe modele
grafice; jocuri didactice bazate pe utilizare de software;
În funcţie de modul de organizare a participanţilor:
 jocuri colective; jocuri în perechi/ binoame/ grupuri diadice; jocure pe
grupe; jocuri pe echipe.
Joc dirijat
 Practicat de copii și desfășurat sub nemijlocita supraveghere şi îndrumare a
unei persoane de vârstă adultă.
 Jucătorii respectă precizările şi îndrumările adulților care dirijează discret şi
gestionează întreaga desfăşurare a jocului; îndeosebi la vârstele mici, copiii
imită/ copiază comportamentele adulţilor.
 Aceste tipuri de jocuri debutează la vârsta preșcolară (curriculumul pentru
învățământul preșcolar românesc evidenţiind relevanţa lor în realizarea
finalităţilor educaţionale) și continuă să fie organizate și la vârsta școlară.
Joc distractiv/ recreativ
 Joc cu valenţe distractive/ recreative accentuate.
 Este preferat de copii, indiferent de vârstă, fiind adesea destinat pentru a se
desfășura în timpul liber, după o tematică flexibilă, la libera alegere a
participanţilor la joc.
Joc electronic educațional/ educativ

 Presupune utilizarea electronicii pentru crearea unui sistem interactiv prin

intermediul căruia o persoană poate să se joace.
 Exemplu: Jocul „Decorează oul de Paște” se adresează preșcolarilor sau
școlarilor mici, care doresc să decoreze ouă de Paște în mediul virtual,
valorificându-și imaginația. Prin simpla acționare a unui mouse se pot alege şi
suprapune diverse culori și diverse modele, jucătorii bucurându-se de
produsul afișat la finalul jocului. Modelele preferate pot fi ulterior realizate și
în cadrul activităților didactice școlare sau extrașcolare.
Joc-exerciţiu

 Permite formarea/ dobândirea și perfecționarea priceperilor şi deprinderilor

(abilităților) copiilor.
 Exemplu: În învățământul preșcolar pot fi realizate jocuri-exercițiu pentru
educarea limbajului, precum: „Găsește perechea!”, „Jocul silabelor”,
„Cuvinte alintate”, „Eu spun una, tu spui multe” etc.
Joc funcţional/ de exersare

 Utilizat de copii, începând cu vârsta de 2 ani, atunci când ei sunt capabili să

folosească anumite obiecte, în mod adecvat (de exemplu, copilul ia o cană și
se preface că bea ceva din ea, având abilitatea de a-i imita pe alții).
 În cadrul jocului funcțional „copiii sunt aduși în situația de a explora
caracteristicile și proprietățile anumitor obiecte și materiale din mediul lor
de existență.” (M. Păiși Lăzărescu, L. Ezechil, 2015).
Joc individual

 Presupune implicarea unei singure persoane în derularea și desfășurarea

jocului.
 Exemplu: Preșcolarii au fost rugați să rezolve individual un puzzle, strâns
legat de tematica activității curente.
Joc interactiv

 Determină relaționarea a doi sau mai mulți jucători și/ sau inclusiv
relaționarea cu calculatorul, fiecare participant la joc având importanța lui în
desfăşurarea jocului.
 Stimulează îndemânarea, răbdarea şi creativitatea, contribuie la creșterea
stimei de sine, dezvoltă toleranţa, promovează respectul reciproc, stimulează
capacitatea de lucru în echipă, formează capacitatea de a accepta eșecul în
fața altora etc.
Joc în diade/ în grupuri diadice

 Poate fi organizat prin implicarea a doi jucători (a unei perechi de jucători).

Joc liber/ nedirijat

 Practicat de copii în absenţa îndrumărilor/ dirijării adulţilor, în conformitate

cu propriile lor opţiuni şi alegeri.
 Aceste tipuri de jocuri sunt preferate de copii, deoarece au grad ridicat de
flexibilitate și permit manifestarea şi exprimarea liberă și creativă pe
parcursul activităților ludice.
 Jucătorii își manifestă libertatea de alegere atât la nivelul conținutului ludic,
cât și al elementelor de joc (şi negociază aceste aspecte cu partenerii de joc)
şi, în consecinţă, îşi asumă succesul activităţii ludice.
Joc logic
 Solicită procesele cognitive superioare, în special gândirea, dar și atenția
jucătorului/ jucătorilor, până la stadiul rezolvării unor situații-problemă.
 Rolul copilului-jucător nu se reduce la contemplarea situaţiei în care este pus;
el reflectează asupra acestei situaţii, o analizează raţional şi critic, o
evaluează, îşi imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, îşi
confruntă propriile păreri cu cele ale colegilor; alege varianta cea mai
avantajoasă şi creează pe baza ei unele alternative noi de rezolvare; învaţă
foarte multe lucruri corectându-şi propriile greşeli: dacă nu poate el, îl vor
ajuta colegii sau cadrul didactic, care îi oferă sugestii.
 În desfăşurarea jocurilor, este esenţială activitatea conştientă de continuă
căutare, de tatonare, de descoperire a soluţiilor. Verbalizarea acţiunilor şi
exprimarea rezultatelor obţinute, deşi sunt importante, nu se situează în
acelaşi plan cu însăşi activitatea.
 Există mai multe tipuri de jocuri logice, după cum urmează: jocuri libere
constructive, jocuri pentru construirea mulţimilor, jocuri de aranjare a pieselor
în tablou, jocuri de diferenţe, jocuri cu cercuri, jocuri de formare a perechilor,
jocuri de transformări ș.a.
Joc logico-matematic
 Tip de joc sau joc didactic matematic, care introduce operațiile logice în repertoriul
comunicațional al copiilor, încă de la nivelul preșcolarității timpurii, şi care urmăresc
formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de valoare.
 Stimulează formarea percepțiilor și a structurilor operatorii ale gândirii.
 Prin intermediul jocurilor logico-matematice, copiii sunt pregătiţi pentru înțelegerea
conceptului de număr natural și a operațiilor cu numere naturale.
 În grădinițele de copii sunt folosite ca resurse materiale pentru aceste tipuri de jocuri,
trusele cu piese geometrice Diènes, Logi I și Logi II. Trusa cu piese geometrice Diènes
este formată din 48 de piese (fiecare piesă este unicat), care se disting prin patru
atribute, fiecare având o serie de valori distincte (mărime – mare, mic; culoare – roșu,
galben, albastru; formă – triunghi, pătrat, cerc; grosime – gros, subțire). Numărul
pieselor poate fi redus dacă se renunță la unele atribute sau valori, în funcție de
nivelul de vârstă al copiilor și de jocul logico-matematic propus. Astfel, la grupa mică
se folosesc, de obicei 12 piese (formă – cerc, pătrat; culoare – roșu, galben, albastru;
mărime – mare, mic), la grupa mijlocie 36 piese (se introduce forma triunghi și
atributul de grosime), iar la grupa mare se lucrează cu toate piesele. Trusa Logi I
cuprinde 24 de piese; față de trusa Diènes nu are atributul de grosime. Trusa Logi II
cuprinde, în plus față de Logi I, forma oval.
Joc logopedic

 Constituit dintr-o categorie de exerciții logopedice/ de ameliorare și

corectare a pronunției, utilizate în scop recuperatoriu și compensativ, sub
formă ludică.
 Exemple: a) poezii cu onomatopee, folosite în scopul exersării pronunției
anumitor sunete; pentru sunetele m, n, g, r, educatoarea/ mama va arăta
copilului o imagine sau o jucărie și va recita versurile, apoi va repeta
împreună cu el: „Ma-ma-ma/ Este mama mea, Na-na-na/ Păpușica mea, Piu-
piu-piu/ Puișoru-i viu, Ga-ga-ga/ Gâsculița mea, Mac-mac-mac/ Rața e pe lac,
Fâș-fâș-fâș/ Mergem prin tufiș, Vai-vai-vai/ Pe coad-o călcai.” b) imitații
repetitive; c) exersarea pronunțării corecte a diferitelor consoane; d)
pronunțarea unor sunete în diferite combinații – cu sau fără sens; e) alte
exerciții de dicție.
Joc magnetic

 Realizat pe un suport (planșetă, tablă) magnetic.

 Exemple: jocuri cu litere magnetice, alfabetar magnetic, cifre magnetice,
forme geometrice magnetice.
Joc motric/ de mișcare

 Presupune realizarea de acțiuni motrice simple sau complexe, a căror

execuție este dirijată parțial de reguli, care stabilesc relațiile dintre jucători
în timpul jocului.
Joc motric/ de mișcare pentru învățarea/ exersarea alergării
Joc motric/ de mișcare pentru învățarea/ exersarea aruncării și prinderii
Joc motric/ de mișcare pentru învățarea/ exersarea săriturilor
Joc muzical

 Contribuie la dezvoltarea aptitudinilor muzicale, la crearea de secvențe

muzicale (scurte linii melodice), la interpretarea vocală și instrumentală a
acestora.
Jocuri muzicale utilizate pentru însușirea elementelor de expresie
Jocuri muzicale armonico-polifonice
Jocuri muzicale pentru cultura vocală
Jocuri muzicale de creație
Joc online educațional/ educativ

 Tip de joc electronic educaţional/ educativ fundamentat pe o aplicaţie video

modernă care rulează pe computere, console sau dispozitive mobile şi care se
bazează parţial/ integral pe mediul Internet sau un alt tip de reţea cu
funcţionalităţi similare.
Joc pentru formarea imaginii de sine

 Tip de joc socio-afectiv de rol, care vizează în mod explicit construirea

imaginii de sine.
 Exemple: „Colțul casei”, „La cumpărături” etc.
 Conștientizarea sinelui este un moment esenţial în dezvoltarea personalității
umane, iar aceste jocuri sprijină, în modalităţi specifice, acest aspect
evolutiv.
Joc (dans) popular tradițional

 Tip de joc de mișcare cu text și cânt, desfășurat în manieră individuală, în

perechi și/ sau în grup, focalizat pe păstrarea și conservarea tradițiilor
populare autentice.
 Preșcolarii pot participa la activități opționale sau extracurriculare care
presupun această categorie de jocuri, atât în cadrul instituțiilor școlare pe
care le frecventează, cât și prin intermediul Palatelor Copiilor, ale Caselor de
Cultură sau altor centre specializate în domeniu, beneficiind de modelele și
îndrumarea cadrelor didactice sau a unor instructori specializaţi.
Joc psihoterapeutic

 Bazat pe comunicare veritabilă, deschidere și încredere reciprocă, care

contribuie la obținerea și menținerea confortului psihic al educabililor.
 Exemplu: Preșcolarii dominați de diverse inhibiții, care au o stimă de sine
relativ scăzută și/ sau se integrează cu dificultate în anumite (micro)grupuri
pot fi implicați în jocuri de rol cu efecte terapeutice benefice.
Joc scenic

 Facilitează exprimarea liberă a persoanei, exteriorizarea în forma cea mai pură a

personalităţii umane.
 Copilul participant la jocurile scenice inventează, (se) adaptează, reacţionează,
exprimă, simte, trăieşte, experimentează, cântă, dansează, își asumă riscuri,
respectă și/ sau încalcă reguli, face greșeli și, mai ales, se distrează fără teama
de a fi judecat de către cei din jur. În felul acesta, iese la iveală unicitatea
copilului, se conturează personalitatea viitorului adult, crește stima de sine,
dispare timiditatea, se dezvoltă abilităţile de a vorbi în public şi dicţia. De
asemenea, se dezvoltă abilitatea copilului de a lucra în echipă, de a se integra
într-un grup fără a-și pierde personalitatea, ideile, concepţiile, viziunile sau
principiile proprii.
 În cadrul jocurilor scenice copiii experimentează o multitudine de situaţii,
parcurg procese de învăţare experienţială, trăiesc stări emoționale, învață să fie
dezinvolți, spontani, creativi şi îşi îmbogăşesc cultura generală.
Joc senzorial

 Se constituie ca experiență senzorială esențială în dezvoltarea copilului,

presupunând implicarea tuturor sistemelor senzoriale, adaptabilitate și
flexibilitate. J
 E foarte important pentru dezvoltarea simțului eului și îl ajută pe copil să
intre în contact cu lumea înconjurătoare, folosindu-și toate simțurile: tactil,
vizual, auditiv, kinestezic, gustativ, olfactiv.
Joc simbolic/ de ficțiune

 Tip de joc sau joc didactic în cadrul căruia un anumit obiect îndeplinește altă
funcție, devine ceva ce nu este (racheta de tenis poate deveni o chitară,
covorul din cameră este plaja etc.)
 „Activitate de tip ludic, care se afirmă după însușirea limbajului, fiind
specific perioadei preșcolare, chiar dacă elementele simbolice se păstrează și
în formele ulterioare de joc (în jocurile cu reguli).” (M. Ştefan, 2006).
Joc spontan

 Se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă, care debutează

brusc, pe neașteptate, dintr-o dată, spontan.
 Apare prioritar ca o consecință firească a interesului ridicat al preșcolarilor
față de activitățile ludice, dar poate fi întâlnit și în alte perioade de vârstă.
Joc sportiv

 Tip de joc de mişcare realizat în contextul practicării unor sporturi;

 „joc de mișcare practicat sub formă de întreceri sportive. Cele mai multe
jocuri sportive se desfășoară între echipe (fotbal, volei, baschet, handbal,
rugbi, hochei, oină etc.). Practicarea jocurilor sportive necesită existența
unor condiții specifice (teren, utilaj sportiv), a unor reguli unitare, a
arbitrajului, a limitării timpului de joc etc., conform unui regulament
acceptat de participanți.” (Dicționar de pedagogie, 1979)
Joc strategic

 Implică existenţa a cel puţin două părţi participante, care au interese

contrare.
 „Situaţie de conflict în care există cel puţin două părţi - persoane fizice,
colective sau sisteme dirijate a căror activitate urmăreşte un scop bine
determinat şi în care interesele părţilor sunt contrare. Rezultatul unui joc se
numeşte partidă, aceasta dând câştig de cauză unui anumit jucător sau grup
de jucători. Diferitele acţiuni executate de jucători în cursul unei partide
sunt numite mutări, dintre care unele sunt întâmplătoare, aleatoare (zar,
urnă cu bile, aruncare de monedă), iar altele sunt libere, jucătorii putând
delibera şi alege mai multe variante de acţiuni posibile. (P. Popescu-Neveanu,
1978)
Joc video educațional/ educativ

 Joc electronic cu multiple valenţe educaţionale, fundamentat pe programe

specializate, în care jucătorii interacționează cu o interfață grafică pentru
generarea unui răspuns vizual pe un ecran.
 Rulează pe sisteme de sine stătătoare, pe dispozitive electronice dedicate –
console de jocuri, pe telefoane mobile inteligente, ceasuri electronice
inteligente sau pe computer prin intermediul utilizării combinațiilor tastatură
& mouse/ trackball, a unui joystick, a unui controller sau prin atingerea unui
ecran.
 Permite recompensarea eforturilor educabililor prin creșterea continuă a
scorurilor obținute sau generarea de mesaje vizuale pozitive, care să mențină
interesul acestora față de joc și, implicit, față de atingerea obiectivelor
educaționale ale acestuia.
Joc virtual educațional/ educativ

 Fundamentat pe o aplicaţie software prin intermediul căreia se creează lumi

virtuale, are loc o simulare a realităţii atât de reuşită, încât utilizatorul poate
avea impresia de prezență fizică aproape reală – atât în locuri reale, cât și în
unele locuri imaginare.
 În timpul jocului, una sau mai multe persoane utilizează căști/ ochelari
pentru realitate virtuală, precum alte echipamente cu senzori (ca, de
exemplu, mănuşi tactile pentru realitate virtuală), prin intermediul cărora se
realizează imersiunea utilizatorului în realitatea virtuală. Aşadar, jucătorii
sunt invitați într-o realitate virtuală, un spațiu de învățare atractiv, în care ei
pot desfăşura activităţi diverse. Spre exemplu, ei pot deveni supereroi,
interacționând cu jucători adevărați din întreaga lume, sub forma avatarurilor
proprii, dar pot, de asemenea, să viziteze muzee virtuale, alte planete, să
facă tururi virtuale ş.a.