Iubirea la Catullus

și Eminescu
Disciplina: Limba Latină

Profesor: Clop Corneliu

Eleve: Căsap Flavia și Oșan Diana
Clasa a XII-a G

2021-2022
Cuprins

01 02
Introducere Catullus
Iubirea Date biografice, date despre
operă, strucură, analiză strofă

03 04
Eminescu Concluzie
Date biografice, date despre Asemănări și deosebiri,
operă, strucură, analiză strofe bibliografie
 Iubirea
De-a lungul istoriei, iubirea a
constiuit pentru literatura universală stimulul
inerent a creației, care a dobândit conotații
distincte, impunând redefinirea lui în funcție de
perioade, curente și estetici literare.
Atât scriitori latini cât și cei
romantici, au abordat tema iubirii cu scopul de
a-și exprima sentimentele profunde față de
persoana iubită, având în vedere aspirația spre
absolut și neîmpinirea cuplului.
Gaius Valerius Catullus

ꩴ Gaius Valerius Catullus (c.87-54 a.Chr.) a fost un poet talentat de origine

romană, care și-a lăsat amprenta semnificativă asupra beletristicii latine,
ilustrând tema iubirii, într-o manieră expresivă.
ꩴ Catullus se naște la Verona, într-o familie înstărită, importantă în societate,
care ar fi avut tangențe politice cu Cezar.
ꩴ În urma împlinirii vârstei de 18 ani, 66 a. Chr. , Catullus își mută domiciliul
la Roma, unde cunoaște alți poeți tineri.
ꩴ În 62 a.Chr. face cunoștiință cu marea lui iubire, Clodia, care va fi
cunoscută ulterior sub pseudonimul de Lesbia și va reprezenta sursa
principală de inspirație a poetului îndrăgostit.
Citat
Catullus este cel care a prezentat o nouă viziune
asupra liricii prin reliefarea antitezei dintre ură și
iubire, el “a indicat calea către o prozodie mai
exactă și o versificație mai bogată”; a ilustrat
luptele interioare și manifestările specifice unui
îndrăgostit, prin ludism și contemplație. (Karl P.
Harrington, Catullus and His Influence)
Opera sa „Carmina” cuprinde 116 poezii:
ꩴ Poezii de dragoste
ꩴ Poeme mitologice
ꩴ Elegii
ꩴ Epitalamuri
ꩴ Epigrame
ꩴ Poezii ocazionale
Basia mille: elemente de compoziție
„Basia mille” reprezintă un poem emblematic care
abordează o temă dragă alexandrinilor, implicit cea a iubirii.
Titlul „Basia mille” înseamnă „O mie de săruturi”, din punct
de vedere morfologic este alcătuit dintr-un substantiv
comun, genul netutru, număr plural „basia” și un numeral
cardinal „mille” care în sens denotativ reprezintă un act
erotic iar în sens conotativ îndeamnă sufletul la o trăire
potențată a iubirii eterne.
Poezia este construită în forma unui monolog confesiv
adresat iubitei sale Clodia, cunoscută sub pseudonimul
literar Lesbia, poemul fiind constituit din 13 versuri și
caracterizat de lipsa rimei și a ritmului.
Basia mille:
teme și
motive Tema centrală a textului este reliefată
de dragostea puternică existentă între cei doi
îndrăgostiți, fiind susținută de motivul sărutului
„basia” care iese în evidență prin intermediul
repetițiilor, enumerațiilor și a verbelor la imperativ
„Da mi basia mille, deinde centum, dein mile altera,
dein secunda centum...” De asemnea, antiteza
dintre tineri și bătrâni, iubire și zvon, creionează
perspectiva lui Catullus asupra dragostei exprimate
erotic.
Altă teme ocurente în poem vizează
cosmicul, ilustrată de motivul celestic Soarele
„Soles” dar și trecerea ireversibilă a timpului
prezentată de secvența „nox est perpetua una
dormienda”.
Viziunea lui Catullus asupra iubirii

În poemul „Basia mille”, autorul prezintă manifestările specifice unui îndrăgostit,

având în vedere îndemnul la iubire, meditația justificatoare pentru iubirea „hic et
hunc” și jocurile iubirii.
În perspectiva catulliniană, iubirea este o delectare erotica, ce desemnează
dorinta, pofta, voluptatea, simpatia, dragostea, prima reacție a îndrăgostitului fiind
invocarea ludică prin intermediul verbelor la modul conjunctiv hortativ
„vivamus”, „amemus”, „dormienda”.
Viziunea sa poate fi explicată și prin sintagma „aici și acum”, creionând dragostea
permanentă care impresionează prin salvarea de iminența morții, susținută de
secvența ”Soles...nox est perpetua una dormienda”.
Ultima manifestare este caracterizată de ludism, sărutul reprezentând o formă
profundă a exprimării afectivității, un limbaj al iubirii umane.
„Odi et amo”
„Odi et amo” definește creația
sa literară din cauza trădării
Lesbiei. Sintagma sugerează
raportul tensionat dintre stările
contradictorii ale eului liric,
dintre a urî și a iubi. Una dintre
operele sale care valorifică
dialogul contradictoriu dintre
emoții este „Iniuria Lesbiae”.
 Mihai Eminescu
Mihai Eminescu s-a nascut în anul 1850 la
Botoșani, fiind cel mai cunoscut scriitor al
literaturii române.
Cât a fost în viață a fost publicat un singur
volum de poezii eminesciene în anul 1883,
poetul a acceptat până și schimbarea numelui
său, din Eminovici acesta devine Eminescu
nume care a devenit foarte cunoscut.
În anul 1889 moare, din cauza unei boli.
 „Eminescu este un om al timpului
modern, cultura lui individuală stă la
nivelul culturii europene de astăzi.”

—Titu Maiorescu
 Luceafărul
Iubirea la Eminescu este cel mai
bine reprezentată în opera „Luceafărul” apărut
pentru prima oară în „Almanahul societății
studențești România Jună” din Viena, ulterior
fiind publicat și în revista „Convorbiri
Literare”. Opera eminesciană este defapt o
prelucrare a basmului „Fata în grădina de aur”
scris de Richard Kunish
Luceafărul-Teme, motive și structură

ꩴ Poezia „Lucafărul” este o creație romantică având la bază teme și motive

care susțin aceste afirmații. Tema centrală a poeziei este iubirea evidențiată
prin prezența omului de geniu și zborul spre primordial pentru împlinirea
dragostei. Motivele care susțin acestă temă sunt: luceafărul, castel,
fereastră, îngerul și demonul.
ꩴ Poezia este compusă din 98 de catrene fiind structurată în patru tablouri
ample și două serii aflate în antiteză: terestru-cosmic, uman fantastic.
 Tablouri

 Primul tablou al operei cuprinde 43 de strofe prezentând povestea de

iubire dintre două ființe diferite: Luceafărul și fata de împărat, cei doi
aparținând unor lumi diferite. Formula inițială a operei este una specifică
basmului: „A fost odată ca-n povești/A fost ca niciodată”, ce ne plasează
înt-un timp nedeterminat.

 Acest tablou evidențieză ca întâlnirea celor două ființe diferite este

posibilă doar în vis, unde Luceafărul și fata de împărat se întâlnesc
pentru prima dată. Fata invocă Luceafărul de două ori în acest tablou,
cerându-i să devină muritor: „-Tu-mi ceri chiar nemurirea mea/În schimb
pe-o sărutare”, acesta acceptând să își schimbe statutul pentru ea.
 Tablou 2

 Al doilea tablou cuprinde următoaele 21 de strofe prezentând idila dintre Cătălin, un

servitor de la curte, și Cătălina, fata de împărat din primul tablou. Cătălin îi ține fetei o
lecție de inițiere în iubire pe care ea o acceptă fără multă împotrivire: „mai nu vrea, mai
se lasă”.

 Cei doi se cunosc de mici, din copilărie: „de mic te cunoșteam pe tine”, Cătălina
recunoscând compatibilitatea dintre cei doi: „Și guraliv și de nimic/ Te-ai potrivi cu
mine”. Condiția inferioară a lui Cătălin nu îl împiedică sa o seducă pe Cătălina.

 La început aceasta este reținută și îi mărturisește lui Cătălin dragostea ei pentru Luceafăr,
Cătălin nu cedează și îi propune fetei să fugă împreună în lume, în acest mod reușind să
uite de Luceafăr.
Tablou 3 Al treilea tablou cuprinde tot 21 de strofe și
înfățișează planul cosmic în două secvențe poetice:
zborul cosmic și convorbirea cu Demiurgul. Prin
intermediul acestei călătorii aflăm și numele
adevărat al Luceafărului, ființă cosmică numită
Hyperion. Din cauza iubirii pe care o poartă pentru
fata de împărat acesta îi spune Demiurgului ca vrea
să renunțe la statutul de nemuritor: „Căci tu izvor
ești de vieți/ Și dătător de moarte”, de aici reiese și
statutul Demiurgului. Demiurgul, creatorul
universului, privește cererea lui Hyperion ca pe un
act de revoltă față de creație și consideră că
umanitatea nu este demnă de un astfel de sacrificiu,
astfel Demiurgul refuză cererea pe care Hyperion a
facut-o și îl îndeamnă să se întoarcă pe Pământ: „Tu
vrei un om să te socoți/ Cu ei să te asemeni?”
punctând că va avea parte de dezamăgiri când se va
întoarce: „Si pentru cine vrei să mori?/ Întoarce-te,
te-ndreptă/ Spre-acel pământ rătăcitor/ Și vezi ce te
așteaptă.”
Tablou 4
În ultimul tablou, care cuprinde ultimele 13 strofe
evidențiează cele două planuri: terestru și cosmic prin
călătoria lui Hyperion din nou pe Pământ unde îi găsește pe
Cătălin și Cătălina într-o pădure sub ipostaza de
îndragostiți: „O lasă-mi capul meu pe sân,/ Iubito, să se
culce”, „Căci ești iubirea mea de-ntâi/ Și visul meu din
urmă”. Fata îl vede pe Luceafăr și îi cere acestuia să îi
lumineze norocul în relația cu Cătălin: „Cobori în jos
luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază/ Pătrunde-n codru și în
gând/ Norocu-mi luminează”. Răspunsul final al
Luceafărului reprezintă acceptarea condiției de ființă
superioară și retragerea în lumea lui.
 Concluzie
O primă asemănare între perspectiva emineșciană și catulliană o
reprezintă redefinirea conceptului de iubire ca sentiment
înălțător al ființei umane care se manfestă prin contact fizic,
poeziile fiind destinate iubitelor.
Într-o altă ordine de idei, ambele povești au un destin tragic,
Catullus este trădat de Lesbia în timp ce Luceafărul se
îndrăgostește de o ființă umană, vizând imposibilitatea împlinirii
cuplului.
Diferența principală este structura, Luceafărul constituie o
poveste de dragoste în 98 de strofe iar Catullus sintetizează
dorința, voluptatea și iubirea într-o singură strofă de 13 versuri.
În timp ce Catullus este cunoscut pentru caracterul erotic al
scrierilor sale, Mihai Eminescu impreionează prin abstractizare
și prin folosirea imaginarului artistic.
 Bibliografie
1. https://
ro.wikipedia.org/wiki/Gaius_Valerius_Catullus
( accesat la data 11.13.2021)
2. https://www.citate-celebre-cogito.ro/catullus/
(accesat la data 11.13.2021 )
3. https://
www.bzi.ro/catul-reinvierea-puterii-liricii-744419
(accesat la data 11.13.2021 )
4. https://
www.scritub.com/literatura-romana/Ipostazele-iub
irii-la-Catullus62995.php
(accesat la data 11.13.2021 )
5. Monica Dună, Limba Latină manual pentru clasa
a XII-a, editura Humanitas, București, 2010