Sindromul Vacii Grase

Raducea-Marin Ioana
832B
 Definitie

Cunoscut si ca Sindromul Steatozei Hepatice a

vacilor, afectiunea reprezinta un amestec de tulburari
metabolice, digestive si de reproductie care afecteaza vacile
periparturiente obeze.

Boala apare mai des in sistemul intensiv de

crestere, cand vacilor li se ofera ratii dezechilibrate, cu
nutrienti in exces.

Este important de diferentiat aceasta obezitate

patologica de procesul de ingrasare, in care
supraalimentarea este intentionata si dirijata atent.
 Etiologie

Factorii determinanti ai steatozei hepatice:

1. Factori exogeni
-exces de aport energetic (supraalimentatie cu glucide
sau lipide; cel mai adesea are loc in perioada antepartum, cu
scopul remedierii starii de intretinere)
-limitarea efotului fizic
-asigurarea unei temperaturi ambientale optime

2. Factori endogeni
-disendocrinoze (hipersecretia de insulina, hipotiroidia,
hipogonadismul hipofizar sau de castratie etc.)
-polifagie (in cazul hranirii “ad libitum”)

3. Factori ereditari
-steatoza hepatica apare mai des la rasele de carne
precum Sharolese si Hereford
 Patogeneza
Aparat
cardiovascular
Dezechilibru energenic Cresterea
Factori Consecinte Aparat respirator
in favoarea proceselor grasimilor de
determinanti
anabolice depozit
Aparat
reproducator

Manifestarile din sindromul vacii grase par sa fie datorate in special

intensitatii metamorfozei grasoase a ficatului.

Dezvoltarea ficatului gras se poate datora:

- lipogenezei hepatice crescute
- mobilizarii crescute de acizi grasi liberi din tesutul adipos
- oxidarii hepatice scazute a acizilor grasi
- tulburarii mecanismului de formare a trigliceridelor

Vacile obeze sunt foarte sensibile la stres si temperatura, sunt mai putin
productive si dau nastere la vitei cu competenta imunologica scazuta.
 Simptomatologie
Semne generale:
-crestere in greutate (680-820 kg pentru vacile Holstein) cu acumulari
evidente de grasime in zona cefei, a spetei, la baza cozii si in regiunea dorsala
-scaderea rezistentei la infectii
-cresterea frecventei bolilor periparturiente (febra de lapte, cetoza,
deplasarea cheagului, retentia invelitorilor fetale, sau aparitia mastitelor)

Semne specifice: depresie, anorexia, cetonuria, scaderea evidenta a

productiei de lapte, epuizarea progresiva, slabiciune musculara.
 Tulburarile genitale sunt primele care apar si ultimele care dispar.
Caracterul si gravitatea lor variaza cu varsta parturientei.
La primipare predomina tulburarile mecanice, iar la multipare procesele
patologice grave in raport cu surmenajul fiziologic al animalului.
Astfel pot aparea atrezia vulvo-vaginala(datorita maselor grasoase din
tesutul conjunctiv de la nivelul cavitatii pelvine), prelungirea gestatiei, parezii
post-partum, retentii placentare, metrite purulente, anestru, avort embrionar si
tulburari de fecunditate.

Tulburari digestive:
- atonia prestomacelor
- indigestie intermitenta
- balonament
- scaun diareic
- scaderea apetitului si a rumegarii
Tulburarile hepatice sunt reprezentate de cetoza sau
steatoza, fiind exprimate clinic prin anorexie accentuata.
Frecvent steatoza hepatica se agraveaza printr-o
lipomobilizare intensa, insotita adesea de hepatomegalie.
Clinic, animalul e agitat si isi loveste adomenul cu
picioarele.

Tulburari nervoase:
-depresie
-astenie
-oboseala

Tulburari functionale:
-tahicardie
-dispnee
-oboseala la minimum de effort
-accese de sufocare
-miscari greoaie
-tulburari ale ciclului sexual si reducerea fecunditatii
 Aspecte anatomopatologice
Se remarca:
-aspectul rotunjit al corpului, cu depozite
subcutanate de grasime
-depozite de grasime in jurul cordului, al rinichilor,
in mediastin, in canalul pelvin, pe mezenter, pe epiploon,
etc.
-tesut adipos infiltrate intre fibrele musculare
-ficat marit in volum, ingrosat, cu marginile
rotunjite si decolorat
 Diagnostic

Este usor de pus pe baza:

- simptomelor clinice (aspectul corporal rotunjit si
prezenta maniamentelor)
- anchetei nutritionale din care rezulta o alimentatie
bogata in nutreturi energetice
- frecventei afectiunilor periparturiente (febra de lapte,
cetoza, deplasarea cheagului, retentia invelitorilor fetale, sau
aparitia mastitelor)

Diagnosticul de laborator ofera informatii neconcludente in sensul ca apare o

crestere a transaminazelor, dar acestea se afla la limita superioara sau depasesc foarte
putin valorile normale.
Alte semne includ: leucopenie; cresterea acizilor grasi serici cu scaderea
colesterolului si a trigliceridelor; hipoglicemie si cresterea corpilor cetonici(acetona,
aceto-acetat, beta-hidroxi-butirat).
Diagnosticul se confirma prin biopsie hepatica dar rezultatele trebuie atent
interpretate deoarece o incarcare grasa a hepatocitelor e normala la vacile in perioada
post-partum.
Diagnosticul diferential

Trebuie facut fata de celelalte afectiuni incadrate in sindromul vacii

culcate:
- hipocalcemia postpartum (cu care poate coexista)
- traumatisme la nivelul bazinului – desmorexia sacroiliacă (mobilitate
excesiva laterala a membrelor posterioare, stare generala prezenta)
- hipokalemia acuta (aritmii cardiace, cap intors pe flanc, imposibilitatea
de a-si mentine capul – cap intins pe sol)
- encefalopatia spongiforma a bovinelor (evolutie insidioasa si
prelungita; apare in timpul lactatiei; modificari comportamentale)
Evolutia
Este de obicei cronica, existand pericolul ca la
efectuarea unui efort obisnuit, animalul sa moara prin
sincopa cardiaca sau asfixie.
Complicatiile sunt reprezentate de eczeme,
diabet, afectiuni cronice pulmonare si cardiovasculare.

Prognosticul
Este rezervat, mai ales in cazul coexistentei
afectiunilor generale (metrite, retentie placentara, mastite).
 Profilaxie

Consta in impiedicarea ingrasarii in ultima parte a gestatiei

prin aport energetic echilibrat, miscare zilnica si combaterea la timp a
disendocriniilor.

In cazul aparitiei afectiunilor specifice (cetoza, retentia

placentara, deplasarea abomasului, mastite acute, hipocalcemia
postpartum, sindromul vacii culcate) acestea trebuie tratate corect si
complet.

Este recomandat ca incepand cu luna a VII-a de gestatie

(incetarea lactatiei), alimentatia animalelor sa cuprinda: substante
energetice – 12.600 cal; proteină totală brută – sub 31 g; calciu – 37 g
şi fosfor 26 g (per animal de 600 kg). Ratiile trebuie sa mai cuprinda:
cobalt (precursorul vitaminei B12) si acid nicotinic (6 - 12 gr/animal/zi;
pentru prevenirea cetozei).
 Tratament

1. Igieno-dietetic:
- limitarea aportului alimentar pana la ratia de intretinere si chiar limitarea
aportului de apa
- ratii bogate in fibre, mai ales fan

2. Medicamentos:
- laxative (ulei de ricin, purgative saline in doze mici)
- diuretice sau iod (solutii Lügol, zilnic 5 ml la vaca; pentru stimularea functiei
glandei tiroide)
- tratamentul simptomatic al afectiunilor periparturiente
- minim 100 ml solutie de dextroza 50%, i.v. lent, zilnic (pentru a inhiba
mobilizarea grasimii care va scadea cantitatea de acizi grasi prezenti in ficat)
- antibiotice cu spectru larg pentru combaterea mamitelor ce apar frecvent

Tratamentul disendocriniilor posibile se face prin administrarea de preparate

de stimulare sau de substitutie (extracte de tiroida, testosteron sau progesteron).
Bibliografie:

- Patologia Nutritionala a Animalelor Domestice, Luminita Diana Hritcu, Editura

“Ion Ionescu de la Brad” Iasi 2016

-
http://gastroenterologieveterinara.blogspot.com/p/lipidoya-hepatica-animale-de-fer
ma.html

-
https://www.gazetadeagricultura.info/animale/bovine/18457-sindromul-vacii-grase.
html

- https://roe.pvgazeta.info/articles/sfaturi-veterinare-sindromul-vacii-grase.html

- https://cmvro.ro/files/download/utile/publicatii/veterinaria/veterinaria-023.pdf
Multumesc pentru atentie!