Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
învăţămînt superior
Concepte-cheie:
universitate
facultate
student
profesionist
profesiune
profesiomalizare
carieră
Ce înțelegeți prin sintagma
„Inițiere în cariera
pedagogică”?
1.1. Delimitări conceptuale: universitate, facultate, student,
profesionist, profesionalizare.
• Profesionistul reprezintă persoana care lucrează într-un
anumit domeniu de activitate, adică practicianul care în rezultatul
studiilor a obţinut statutul şi capacitatea de a realiza, în mod autonom
şi responsabil, activităţi intelectuale în situaţii complexe.
• Profesionalizarea carierei, E. Păun (2008) consideră că este „un
proces de formare a unui ansamblu de capacităţi şi competenţe într-un
domeniu dat, pe baza asimilării unui set de cunoştinţe (teoretice şi practice),
proces controlat deductiv de un model al profesiei respective”.
• Profesiune – complex de cunoştinţe teroretice şi deprinderi
practice care definesc pregătirea cuiva, deci calificarea sau
specialitatea obţinută prin studii.
• Profesionism reprezintă practicarea unei meserii ca
profesionist.
• Cariera - treaptă în ierarhia profesională pe care o persoană
o atinge, de asemenea şi atitudinile, cunoştinţele şi
componentele asociate, care se dezvoltă în decursul carierei.
• Deci prezentăm cariera ca ansamblu de posturi, experienţe,
separate, corelate între ele prin care profesionistul trece de-a
lungul vieţii.
• Universitatea - din lat. universitas, totalitate, uniune de
profesori şi studenţi - instituţie de învăţămînt superior,
cu mai multe facultăţi şi secţii care pregăteşte specialişti
pentru diferite domenii.
• Facultatea este unitatea didactică și administrativă în
cadrul unei instituții de învățămînt superior, condusă de
un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline
înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a
doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate.
1.2. Parcursul istoric al universităților
europene
După Vinţanu N. (2001) „universităţile
au servit umanitatea, am putea spune, cu succes,
aproape 1000 de ani. În universităţi s-au format
elitele intelectuale, au pornit cele mai îndrăzneţe
idei privind explicaţia şi înţelegerea omului şi a
lumii sale, proiectarea şi realizarea de mijloace,
de acţiune mai sofisticate prin care creşte puterea
şi libertatea naţiunilor, a fiecărui individ în
parte”
La origine, cuvîntul universitate (universitas)
însemna corporaţie. Treptat, termenul a început să
denote exclusiv o tagmă de învăţaţi sau o asociaţie
de profesori şi studenţi. În acelaşi oraş puteau
funcţiona, concomitent, mai multe universităţi,
acestea încorporau facultăţi diverse. Iniţial, în
universităţi, nici durata studiilor şi nici vîrsta
studenţilor nu erau precis delimitate. Deci erau
consideraţi studenţi copii, tineri şi persoanle mai în
vîrstă. Cei din urmă erau ei înşişi magiştri pentru
anumite discipline şi discipoli pentru alta.
Studenţii cu o pregătire insuficientă
erau obligaţi să urmeze mai întîi facultas
artium, unde se parcurgeau, pe durata a 6-7
ani, cele două module didactice, trivium
(didactica, gramatica şi retorica) şi
quadrivium (geometria, aritmetica, teoria
muzicii şi astronomia).
Titlul de magister artium studentul îl obţinea
după promovarea ciclului iniţiatic de învăţămînt.
În virtutea acestui prim criteriu academic de
pregătire, absolventului i se conferea dreptul de a
frecventa oricare dintre celelalte facultăţi
consacrate: dreptul, teologia, medicina. Titlul de
licenţiat, obţinut prin eforturi intelecuale studentul
îl obţinea după 3-6 ani.
Activitatea didactică dintr-o
universitate medievală se desfăşura sub
formă de prelegeri sau cursuri (lectio), discuţii
(disputationes) şi studiu individual, la
bibliotecă. Lectio se desfăşura după
canoanele metodologiei euristice scolastice
şi încorpora patru etape: citirea unui text
dintr-un autor consacrat (lectio), ridicarea
unei probleme pe marginea textului (questio),
discutarea problemei (disputatio) şi comunicarea
soluţiei (determinatio).
Printre primele instituţii de învăţămînt superior din Europa se
numără Universitatea de la Bologna, nordul Italiei, cu o celebra scoala
de drept în sec. XII – XIII, Universitatea din Salerno, Universitatea
Sorbona, întemeiată de Robert de Sorbon, Cambridge, Universităţile
din Praga (1348), Vienna (1365), Heidelberg (1386), Erfurt (1392). La
Lvov (Lemberg) Universitatea a fost infiinţată în 1661, la Moscova
Universitatea a fost inaugurată în 1755 din iniţiativa lui M.V.
Lomonosov, avînd iniţial 3 facultăţi (filosofie, drept, medicină), Harkov
Universitatea s-a deschis în 1805, Sankt-Petersburg (1819), Kiev
Universitatea (1834), Iaşi (1860), Chişinău (1946).
Reflectaţi “Ceea ce devenim depinde în mare
măsură de ce citim după ce toţi profesorii au
terminat cu noi. Cea mai mare universitate este
o colecţie de carţi.” Thomas Carlyle
1.3. Tipurile instituţiilor de învăţămînt superior
2.Mureşan, Ovidiu. De la Antichitatea tîrzie la amurgul Evului Mediu. Ed. a 3-a, rev. -
Cluj-Napoca: Todesco, 2007.
3.Popa I., Universitatea de Stat "Alecu Russo" din Bălţi (1945 - 2005), Chişinău: Litera,
2005
4.Popa, I, Universitatea de Stat „A. Russo" din Bălţi, Ch. S.n., 2013