Biofeedback

-terapia biofeedback-

Conf. Univ. Dr. Oprisan Emilia

Studente:
Draghici Andreea Simona
Gherghișan Anca Gabriela
Roman Cristina Rebeca
Matei Alina Costinela
Ce este biofeedback-ul?

 Biofeedbackul este o metodă dezvoltată în anii '60 în Statele Unite. Psihologul Neal
Miller este considerat părintele biofeedbackului; el a fost primul care a observat şi
sistematizat principiile de bază ale acestuia. Miller a constatat că, stimulând centrii
plăcerii din creierul şoarecilor, aceştia au fost capabili să înveţe, utilizând această
stimulare ca întărire, să-şi controleze manifestări diverse, de la ritmul cardiac, la undele
cerebrale. Până la el se considera că, aflându-se sub controlul sistemului nervos vegetativ,
astfel de funcţii ale organismului (de exemplu, rata cardiacă) nu pot fi influenţate
conştient. (Richter şi Miller, 1982)

 Biofeedback-ul reprezintă un salt al analizei științifice în ceea ce privește relația dintre

comportament, mediu și reglarea proceselor fiziologice. Acesta sprijină cercetările despre
funcțiile fiziologice și autoreglare, cât și despre tratamentele tulburărilor psihofiziologice.
De asemenea, contribuie în scopul abordării modificărilor stărilor emoționale (Labbé,
2001).
 Există o teorie a controlului voluntar, propusă de Brener, care evidențiază discriminarea și conștientizarea propriilor procese și răspunsuri interne ale corpului. Biofeedback-ul
este menit și conceput să asiste individul în scopul conștientizării senzațiilor conectate la propriile răspunsuri fiziologice. Accentul este pus pe controlul fiziologic (Labbé, 2001).

Analiza trebuie să se realizeze într-o încăpere izolată fonic și vizual, așa încât pacienții să nu fie distrași. Echipamentul folosit este menit să monitorizeze anumite procese
fiziologice, așa încât, ulterior, acestea să poată fi reglate. Scopul este atingerea unui confort fizic și psihic al individului (Labbé, 2001).
Terapia biofeedback
 Biofeedback-ul ajută la creșterea controlului asupra acestor funcții, care în mod normal
sunt involuntare. Terapia biofeedback este utilizată pentru a ajuta la prevenirea sau tratarea
afecțiunilor, inclusive a durerilor de cap, durerilor cronice, incontinență, tensiune arterială
ridicată ș.a.m.d. Ideea din spatele biofeedback-ului este că, valorificând puterea minții și
conștientizând ce se întâmplă în interiorul corpului tău, poți câștiga mai mult control
asupra sănătății tale. (Ratini, 2018)
Exerciții folosite în terapia biofeedback

 Un terapeut biofeedback vă ajută să învățați și să practicați exerciții de relaxare, pe care să

le reglați ulterior pentru a controla diferite funcții ale corpului. Câteva exerciții de relaxare
diferite sunt utilizate în terapia biofeedback, inclusiv:
• respirație adâncă;
• relaxare progresivă a mușchilor - strângerea alternativă și apoi relaxarea diferitelor
grupuri musculare;
• imagini ghidate – concentrează-te pe o anumită imagine pentru a-ți ocupa mintea și
pentru a te face să te simți mai relaxat;
• meditația Mindfulness – concentrează-ți gândurile și dă drumul emoțiilor negative.
(Ratini, 2018)
Tipuri de biofeedback
 Diferite tipuri de biofeedback sunt utilizate pentru a monitoriza diferite funcții ale corpului:
• Electromiograma (EMG). Aceasta măsoară activitatea musculară și tensiunea. Poate fi
utilizat pentru dureri de spate, dureri de cap, tulburări de anxietate, recalificare musculară după
accidentare și incontinență.

• Biofeedback termic. Aceasta măsoară temperatura pielii. Poate fi folosit pentru dureri de cap
și boala Raynaud.

• Neurofeedback sau electroencefalografie (EEG). Aceasta măsoară undele cerebrale. Poate fi

utilizat pentru ADHD, epilepsie și alte tulburări convulsive.

• Activitate electrodermică (EDA). Aceasta măsoară transpirația și poate fi folosită pentru

dureri și anxietate.

• Variabilitatea ritmului cardiac (HRA). Aceasta măsoară frecvența cardiacă. Poate fi utilizat
pentru anxietate, astm, boli pulmonare obstructive cronice (BPOC) și bătăi neregulate ale inimii.
(Hiebert, 2012)
 În ceea ce privește protocolul terapeutic, monitorizarea activității electrice a inimii poate fi
corelată cu o varietate de stări de natură emoțională, fiind folosită adesea în cazul terapiei
ce vizează anxietatea, atacurile de panică, chiar și managementul situațiilor provocatoare
de stres. Ideea de bază a acestei metode constă în inregistrarea activității cordului,
inregistrare ce se realizează prin intermediul unui dispozitiv audio sau video. De asemenea,
se pot fuziona două informații fiziologice în același timp. Există senzori pentru analiza
pulsului fuzionați cu senzori meniți să analizeze respirația, ce urmăresc felul în care aceste
două funcții se influențează. (Preluat de pe https://mediclass.ro/spec01-51.php)
 De asemenea, se poate apela și la monitorizarea în timp real a activității electrice a creierului, prin
intermediul electroencefalogramelor (EEG). Au fost identificate patru stadii: stadiul alfa – asociat cu
starea de calm și relaxare, beta – asociat cu starea de conștientizare și gândire, teta – asociat cu o stare
de reverie adâncă și delta – asociat cu starea de somn profund. Ca și aplicabilitate clinică, se axează
pe depresie, oboseală, anxietate, insomnie, stres, performanță școlară și multe altele (Labbé, 2001).
Ce afecțiuni se pot trata prin terapia biofeedback?

 Terapia biofeedback are multiple utilizări și s-a dovedit a fi eficientă mai ales pentru: durerile cornice, tulburări ale
articulației temporomandibulare (TMJ), tulburări digestive, incontinență (atât urinară, cât și fecală), hipertensiune
arterialăc ritm cardiac anormal, dependență (inclusiv de alcool), epilepsie, paralizii și anumite tulburări de mișcare,
leziuni ale măduvei spinării, tulburări de somn, sindromul premenstrual (PMS), tulburări de atenție, ADHD,
anxietate. (Harvard Health Publishing, 2018)

 Există Biofeedback ce urmărește răspunsuri sexuale, ce este folosit în scopul tratării anumitor disfuncții de natură
sexuală, și există și Biofeedback de tip gastrointestinal. Măsurarea activității sistemului gastrointestinal se realizează
prin analiza activității electrice pe suprafața pielii, unde se localizează stomacul. De asemenea, sunt evidențiate și
activitățile de tip muscular. Acest tip de Biofeedback poate fi folosit în scopul tratării anumitor afecțiuni ale
stomacului ce sunt determinate de anumite stări, precum stres și anxietate. (Labbé, 2001)

 Este important de menționat faptul că Biofeedback-ul nu poate elimina simptomele, însă le poate diminua și poate
aduce și un aport în scopul diminuării din punct de vedere cantitativ al tratamentelor medicamentoase. (Labbé, 2001)
Avantaje ale biofeedback-ului

1. Acest tip de terapie are o bază științifică recunoscută.

2. Nu provoacă niciun fel de durere.
3. Pacientul poate contribui activ în scop evolutiv.
4. Se pune accent pe autocontrol, care devine o abilitate, în timp.
5. Se adresează oricărui individ, independent de prezența sau absența unui diagnostic de orice
tip. (Preluat de pe https://mediclass.ro/spec01-51.php)
Bibliografie:
 David, D. (2006). Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Iasi: Editura Polirom
 Harvard Health Publishing. (2018). Biofeedback. Accesat pe:
https://www.health.harvard.edu/medical-tests-and-procedures/biofeedback-a-to-z, în data de
22.04.2020

 Hiebert, B. (2012). Biofeedback Therapy: An Overview. Canadian Journal of Counselling and

Psychotherapy, 10.

 Labbé, E. E. (2001). Biofeedback. Assessment and Therapy, 37–45.

 Ratini, M. (2018). Biofeedback Therapy: Uses and Benefits. Accesat pe:

https://www.webmd.com/pain-management/biofeedback-therapy-uses-benefits, în data de
22.04.2020
 https://mediclass.ro/spec01-51.php, accesat la 21.04.2020, orele 23:13.