P. 1
2 Tipuri de fluide nenewtoniene ,Vâscoelasticitatea

2 Tipuri de fluide nenewtoniene ,Vâscoelasticitatea

|Views: 581|Likes:
Published by Botond Balázs

More info:

Published by: Botond Balázs on Jul 17, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/08/2014

pdf

text

original

1

MECANICA FLUIDELOR
-CURS 2-



OBIECTIVELE CURSULUI

1. Tipuri de fluide nenewtoniene
2. Vâscoelasticitatea


1) Tipuri de fluide nenewtoniene

Dacă vâscozitatea nu depinde de viteza de deformare fluidul se numeşte newtonian. Apa,
uleiurile minerale pure şi alte lichide larg utilizate în tehnică satisfac această condiţie. Numeroase
lichide funcţionale, îndeosebi cele sintetice conţin aditivi cu greutăţi moleculare mari, care conferă
un caracter nenewtonian comportării vâscoase (fig. 1).
Fig. 1 Caracteristicile curgerii şi curbele de variaţie a vâscozităţii

a) Lichide pseudoplastice

O categorie răspândită de lichide prezintă scăderi drastice ale viscozităţii odată cu creşterea
vitezei de deformare ¸ (curbele 2 în fig. 1.10). De exemplu, produsele farmaceutice sunt pompate
rapid prin conducte şi tuburi capilare, vopselurile sunt aplicate prin pulverizare sau cu ajutorul unei
pensule, pasta de dinţi şi cremele sunt extrase prin presare sau scuturare din tuburi sau sticle şi cu
cât aceste procese se desfăşoară mai rapid cu atât vâscozitatea scade mai mult. În fapt, aceasta
înseamnă că pentru aceeaşi forţă sau presiune mai mult material este făcut să curgă, asociată cu
reducerea energiei necesare pentru menţinerea curgerii. În general, acest comportament este specific
emulsiilor, suspensiilor sau dispersiilor solide în fluide.
Multe lichide în aparenţă omogene sunt compuse din particule cu forme neregulate sau
neomogenităţi ale fazei lichide. Pe de altă parte există soluţii de polimeri cu lanţuri moleculare lungi
sau buclate. În repaus, toate aceste materiale sunt caracterizate printr-o structură internă neregulată
şi în consecinţă se opun curgerii, având viscozitate ridicată (fig. 2).
2

Fig. 2 Explicarea curgerii pe baza structurii interne

Odată cu creşterea vitezei de deformare particulele constituente se orientează în direcţia
curgerii. Lanţurile moleculare din topituri sau soluţii se desfac, se întind şi se orientează paralel cu
direcţia de acţiune a forţelor ce tind să deformeze domeniul fluid. Această orientare permite
alunecarea relativă între straturile fluide, corespunzător unei reduceri a vâscozităţii. Deformarea
poate produce dezagregarea aglomerărilor de particule, având ca efect accelerarea curgerii, deci
reducerea vâscozităţii.
Pentru majoritatea fluidelor comportamentul pseudoplastic este reversibil, cu o anumită
întârziere, deci vâscozitatea creşte odată cu scăderea vitezei de deformare şi se reface orientarea
dezordonată a particulelor constituente, datorită agitaţiei browniene.

b) Lichide dilatante

Lichidele dilatante se caracterizează prin creşterea vâscozităţii odată cu creşterea vitezei de
deformare ¸ (curbele 3 în fig. 1). De exemplu pentru un material plastic de tip PVC, odată cu
creşterea vitezei de depunere rigiditatea materialului creşte.
Comportamentul dilatant este întâlnit la suspensiile foarte concentrate în care particulele
solide sunt amestecate cu lichidele plastifiante. Acestea umplu interstiţiile dintre particulele solide,
dens aglomerate. În repaus sau la viteze de deformare reduse, lichidul plastifiant unge suprafeţele
particulelor solide şi permite alunecarea relativă între straturi. Acest comportament este specific
lichidelor. La viteze de deformare mai ridicate se manifestă frecări mari între particulele solide şi
lichidul plastifiant este expulzat dintre acestea, consecinţa fiind creşterea importantă a vâscozităţii.
Pentru lichide, acest tip de comportament este destul de rar.

c) Lichide plastice

Lichidele plastice se deosebesc de cele pseudoplastice prin apariţia unui prag al efortului
tangenţial
0
t (curbele 4 în fig. 1). Lichidele plastice caracterizează comportamentul unor lichidele
şi al unor solide. Ele sunt de cele mai multe ori dispersii, care în repaus prezintă o reţea
intermoleculară de forţe de legătură (forţe de natură electrică, Van der Waals, etc.). Aceste forţe
împiedică modificarea poziţiei relative a elementelor constituente, conferind substanţei un
comportament solid, deci cu vâscozitate infinită. Toate forţele exterioare aplicate domeniului ocupat
de fluid vor conduce la apariţia unor deformări elastice. Când forţele exterioare cresc, depăşind
forţele de coeziune se poate produce modificarea ireversibilă a formei domeniului material şi apare
curgerea specifică fazei lichide.
1) Lichide în repaus
2) Lichide ce curg în sensul sãgeþilor
3
Câteva substanţe ce prezintă un astfel de comportament sunt: noroiul de foraj, unsorile, rujul
şi pasta de dinţi.

d) Lichide cu comportament tixotrop

La creşterea vitezei de deformare particulele lichidelor pseudoplastice se orientează în
direcţia curgerii. Acest comportament este tipic pentru diferite dispersii, la care se manifestă şi o
interacţiune moleculară variabilă în timp. Se formează astfel o reţea de structuri moleculare
tridimensionale, cunoscute sub denumirea de gel. După intervale mai mari de timp aceste structuri
se dezmembrează, conducând la scăderea viscozităţii, în condiţiile aceleiaşi viteze de deformare
(fig. 3). Vâscozitatea minimă atinsă este specifică stării de soluţie a dispersiei.
Fig. 3 Mecanismul curgerii la lichidele tixotrope
Tixotropia este proprietatea lichidului de a reveni la starea de gel, odată cu punerea în repaus
a acestuia. Trecerea dintr-o stare în cealaltă se poate face de un număr nedefinit de ori.

Particule de hidroxid de Si
Legãturã
hidrogenoidã
Particule în starea iniþialã Conglomerate
În repaus
Sub deformaþie
Structurã tip reþea Conglomerate
4
Tixotropia se manifestă semnificativ la o serie de materiale, precum vopselurile, produsele
alimentare, cosmetice şi farmaceutice. De exemplu, la vopseluri este necesar ca revenirea la starea
de gel să se facă cât mai rapid pentru a evita scurgerea ei pe perete.

e) Lichide reopective

Lichidele reopective sunt caracterizate prin creşterea vâscozităţii, odată cu intervalul de
existenţă a curgerii. Când aceste lichide revin la starea de repaus ele îşi recapătă vâscozitatea
iniţială.
Reopexia şi tixotropia sunt comportamente opuse, inclusiv sensul de parcurgere al curbelor
dependenţei efortului tangenţial şi vâscozităţii de viteza de deformare. Comportamentul reopectiv
este mult mai rar întâlnit, în comparaţie cu cel tixotropic.
Este de remarcat că la unele materiale se manifestă creşterea viscozităţii în timp, fără a fi un
comportament de tip reopectiv. Cauza este modificarea structurii fizico-chimice, transformările
fiind nereversibile.
Mărimea histerezisului la comportamentul reopectiv este influenţată de acceleraţia rotorului
vâscozimetrului. Este necesar ca regimurile tranzitorii să fie evitate, pentru a nu influenţa
corectitudinea rezultatelor măsurătorilor. Pentru un lichid de mare vâscozitate, la acceleraţii mari
ale rotorului, se poate greşit concluziona un comportament.

2) Vâscoelasticitatea

Lichidele vâscoelastice prezintă comportamente speciale în condiţii identice de încercare cu
cele ale fluidelor newtoniene (fig. 4). Astfel, apa şi o soluţie de polimeri transparentă nu pot fi
diferenţiate semnificativ în condiţii de repaus absolut. Când un rotor este introdus în cele două
lichide comportamentul este diferit. Lichidul vâscoelastic se ridică pe tija rotorului, datorită
eforturilor normale suplimentare de natură elastică. O parte din energia lichidului este acumulată
sub formă de energie potenţială, restul inducând curgerea şi fiind disipată sub formă de frecare
vâscoasă. În acest caz, este necesară o abordare specială pentru a obţine informaţii corecte despre
comportarea materialului supus încercărilor.
Fig. 4 Experimente comparative pentru lichidele vâscoase şi elastice

La viteze de deformare mici toate fluidele se comportă predominant vâscos,
elasticitatea putând fi neglijată. La viteze de deformare mari situaţia se inversează.
Pentru înţelegerea comportării vâscoelastice se apelează la modele foarte simple ale
substanţei (combinaţii de resoarte şi amortizoare vâscoase). Acestea nu au un corespondent direct în
structurile moleculare, dar pornesc de la modelul Rouse-Zim şi concentrează fenomenele în vederea
Lichid în repaus
Nu se manifestã
fenomene reologice
Lichid vâscos
Forþele centrifuge
contribuie în
urcarea lichidului
pe pereþi
Lichid elastic
Forþele de tip elastic
depãºesc forþele centrifuge
ºi lichidul urcã pe tija
rotorului
5
aplicării unei tratări matematice accesibile.
În reometrie există două tipuri de teste experimentale:
- test de fluaj, care corespunde aplicării unui efort ) (
0
t H · =t t ºi măsurării-înregistrării
deformaţiei ¸ . H(t) este funcţia treaptă unitară a lui Heaviside;
- test de relaxare, care corespunde aplicării unei deformaţii ) (
0
t H · = ¸ ¸ şi măsurării-
înregistrării efortului t .
Vor fi analizate modelele matematice pentru elementele tip şi pentru câteva combinaţii
reprezentative.

a) Solidul ideal (fig. 5)
Fig. 5 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul ideal

Un solid ideal răspunde instantaneu printr-o deformaţie proporţională cu efortul aplicat, în
domeniul elastic. La dispariţia efortului deformaţia dispare şi corpul revine la forma iniţială. Prin
intermediul modulelor longitudinal (Young) şi transversal, se pot scrie următoarele ecuaţii
constitutive ce descriu comportarea materialului:

¸ t
¸ o
G
E
=
=
(1)
unde: o este efortul longitudinal; t - efortul transversal; ¸ - deformaţia; E - modulul lui Young; G
- modulul de elasticitate transversal.
Acest comportament poate fi descris printr-un resort elastic.

b) Lichidul newtonian (fig. 6)

Fig. 6 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru lichidul newtonian

Pentru lichide, viteza de deformare este proporţională cu efortul; când acesta dispare
deformaţia rămâne constantă. Relaţia de legătură dintre efort şi viteza de deformare este legea lui
Newton:
dt

q ¸ q t = =  (2)
unde: q este coeficientul de vâscozitate dinamică.
6
Acest comportament poate fi descris printr-un amortizor vâscos ideal.

c) Fluide vâscoelastice

Prin combinaţii de resoarte elastice şi amortizoare vâscoase ideale, cuplate în serie, paralel
sau mixt pot fi descrise comportamentele materialelor vâscoelastice şi deduse ecuaţiile constitutive
corespunzătoare.
Cele mai reprezentative modele sunt Kelvin-Voigt (solidul vâscoelastic) şi Maxwell
(lichidul vâscoelastic).

c1) Solidul vâscoelastic Kelvin-Voigt (fig. 7)
Fig. 7 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Kelvin-Voigt

Solidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în paralel a modelelor simple anterioare.
Deformaţia celor două elemente este aceeaşi, iar efortul total este suma eforturilor parţiale
aplicate resortului şi amortizorului:
Kv Ke K
Kv Ke K
¸ ¸ ¸
t t t
= =
+ =
(3)
(4)
Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie:
K K K K K
G ¸ q ¸ t  + = (5)
Soluţia ecuaţiei diferenţiale precedente este:
|
|
.
|

\
|
÷ =
÷
K
e
G
t
K
K
ì
t
¸
1
0
1 ) (
(6)
unde:
K K K
G / q ì = se numeşte timp de fluaj;
0
t - treapta de efort aplicată la momentul iniţial.
Deformaţia remanentă se poate calcula cu relaţia ( · ÷ t ):
K
K K
G
t
0
0
) (
t
¸ ¸ = =
·
(7)
Întârzierea răspunsului, determinată de amortizor este caracterizată prin constanta de timp
K
ì , măsurată aproximativ prin intersecţia dintre tangenta în origine la curba de evoluţie a
deformaţiei şi dreapta
0 K K
¸ ¸ = .
La dispariţia efortului deformaţia revine la zero după o lege asemănătoare cu (6). Constanta
de timp de relaxare este identică cu timpul de fluaj.

7
c2) Lichidul vâscoelastic Maxwell (fig. 8)
Fig. 8 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Maxwell

Lichidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în serie a unui resort elastic cu un amortizor
vâscos.
Efortul este acelaşi, iar deformaţia totală este suma deformaţiilor parţiale specifice resortului
şi amortizorului:
Mv Me M
¸ ¸ ¸ + = (8)
Mv Me M
t t t = = (9)
Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie:
M
M
M
M
M
M
M M
M
M
G
t
q
ì
q
t
t
q
t
¸    + = + =
1
(10)
unde
M
ì este timpul de relaxare al fluidului de tip Maxwell.
Ecuaţia diferenţială precedentă are următoarea soluţie:
M M
M
G
t t
0 0
) (
t
q
t
¸ + = (11)
Când efortul dispare (momentul t1) deformaţia scade instantaneu la o valoare constantă
nenulă, corespunzător destinderii resortului. Deformaţia remanentă este o măsură a curgerii
vâscoase din faza de fluaj.
d) Lichidul vâscos neliniar Norton (fig. 9)

Fig. 9 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Norton

Pentru modelul Norton este valabilă ecuaţia constitutivă:
N
1
¸ ì t  = (12)
8
e) Solidul rigid perfect plastic (fig. 10)
Fig. 10 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul rigid perfect plastic

Pentru solidul rigid perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă:
( ) ¸ t t  sign
S
= (13)
deformaţia ¸ putând lua valori arbitrare.

f) Solidul elastic perfect plastic Saint-Venant (fig. 11)
Fig. 11 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect plastic
Pentru solidul elastic perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă (13), deformaţia ¸
fiind calculată cu relaţia:
p
SV
SV
G
¸
t
¸ + = (14)
ultimul termen din ecuaţia de mai sus putând lua valori arbitrare.

g) Solidul elastic perfect vâscoplastic Bingham-Norton (fig. 12)
Fig. 12 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect vâscoplastic

9
Pentru solidul elastic perfect vâscoplastic sunt valabile ecuaţiile constitutive:
) ( , t
t
¸ ¸ ¸ ¸ t t
t
¸ t t
f
G
G
p e S
S
+ = + = ÷ >
= ÷ <


(15)





Ele sunt de cele mai multe ori dispersii. corespunzător unei reduceri a vâscozităţii. conferind substanţei un comportament solid. Pentru lichide. datorită agitaţiei browniene. consecinţa fiind creşterea importantă a vâscozităţii. Aceste forţe împiedică modificarea poziţiei relative a elementelor constituente.1) Lichide în repaus 2) Lichide ce curg în sensul sãgeþilor Fig. De exemplu pentru un material plastic de tip PVC. acest tip de comportament este destul de rar. 2 Explicarea curgerii pe baza structurii interne Odată cu creşterea vitezei de deformare particulele constituente se orientează în direcţia curgerii. Toate forţele exterioare aplicate domeniului ocupat de fluid vor conduce la apariţia unor deformări elastice. 2 . Comportamentul dilatant este întâlnit la suspensiile foarte concentrate în care particulele solide sunt amestecate cu lichidele plastifiante. depăşind forţele de coeziune se poate produce modificarea ireversibilă a formei domeniului material şi apare curgerea specifică fazei lichide. deci cu vâscozitate infinită. dens aglomerate. deci reducerea vâscozităţii. Lanţurile moleculare din topituri sau soluţii se desfac. În repaus sau la viteze de deformare reduse. odată cu creşterea vitezei de depunere rigiditatea materialului creşte. etc. c) Lichide plastice Lichidele plastice se deosebesc de cele pseudoplastice prin apariţia unui prag al efortului tangenţial  0 (curbele 4 în fig. Lichidele plastice caracterizează comportamentul unor lichidele şi al unor solide. Deformarea poate produce dezagregarea aglomerărilor de particule. La viteze de deformare mai ridicate se manifestă frecări mari între particulele solide şi lichidul plastifiant este expulzat dintre acestea. Această orientare permite alunecarea relativă între straturile fluide. Acest comportament este specific lichidelor. se întind şi se orientează paralel cu direcţia de acţiune a forţelor ce tind să deformeze domeniul fluid. 1). 1). Acestea umplu interstiţiile dintre particulele solide. Când forţele exterioare cresc. deci vâscozitatea creşte odată cu scăderea vitezei de deformare şi se reface orientarea dezordonată a particulelor constituente. Van der Waals. b) Lichide dilatante Lichidele dilatante se caracterizează prin creşterea vâscozităţii odată cu creşterea vitezei de deformare  (curbele 3 în fig.). Pentru majoritatea fluidelor comportamentul pseudoplastic este reversibil. având ca efect accelerarea curgerii. lichidul plastifiant unge suprafeţele particulelor solide şi permite alunecarea relativă între straturi. cu o anumită întârziere. care în repaus prezintă o reţea intermoleculară de forţe de legătură (forţe de natură electrică.

la care se manifestă şi o interacţiune moleculară variabilă în timp. conducând la scăderea viscozităţii. d) Lichide cu comportament tixotrop La creşterea vitezei de deformare particulele lichidelor pseudoplastice se orientează în direcţia curgerii. Trecerea dintr-o stare în cealaltă se poate face de un număr nedefinit de ori. 3 Mecanismul curgerii la lichidele tixotrope Tixotropia este proprietatea lichidului de a reveni la starea de gel. 3 . Se formează astfel o reţea de structuri moleculare tridimensionale. rujul şi pasta de dinţi. odată cu punerea în repaus a acestuia. 3). Particule de hidroxid de Si Legãturã hidrogenoidã Particule în starea iniþialã Conglomerate În repaus Sub deformaþie Conglomerate Structurã tip reþea Fig. Acest comportament este tipic pentru diferite dispersii. După intervale mai mari de timp aceste structuri se dezmembrează.Câteva substanţe ce prezintă un astfel de comportament sunt: noroiul de foraj. unsorile. în condiţiile aceleiaşi viteze de deformare (fig. cunoscute sub denumirea de gel. Vâscozitatea minimă atinsă este specifică stării de soluţie a dispersiei.

Pentru un lichid de mare vâscozitate. Pentru înţelegerea comportării vâscoelastice se apelează la modele foarte simple ale substanţei (combinaţii de resoarte şi amortizoare vâscoase). De exemplu. Este necesar ca regimurile tranzitorii să fie evitate. restul inducând curgerea şi fiind disipată sub formă de frecare vâscoasă. se poate greşit concluziona un comportament. datorită eforturilor normale suplimentare de natură elastică. Mărimea histerezisului la comportamentul reopectiv este influenţată de acceleraţia rotorului vâscozimetrului. Astfel. e) Lichide reopective Lichidele reopective sunt caracterizate prin creşterea vâscozităţii. La viteze de deformare mari situaţia se inversează. În acest caz. Acestea nu au un corespondent direct în structurile moleculare. cosmetice şi farmaceutice. precum vopselurile. odată cu intervalul de existenţă a curgerii. O parte din energia lichidului este acumulată sub formă de energie potenţială. transformările fiind nereversibile. 4). la vopseluri este necesar ca revenirea la starea de gel să se facă cât mai rapid pentru a evita scurgerea ei pe perete. 4 Experimente comparative pentru lichidele vâscoase şi elastice Lichid în repaus Nu se manifestã fenomene reologice Lichid vâscos Forþele centrifuge contribuie în urcarea lichidului pe pereþi Lichid elastic Forþele de tip elastic depãºesc forþele centrifuge ºi lichidul urcã pe tija rotorului La viteze de deformare mici toate fluidele se comportă predominant vâscos.Tixotropia se manifestă semnificativ la o serie de materiale. Reopexia şi tixotropia sunt comportamente opuse. Fig. Este de remarcat că la unele materiale se manifestă creşterea viscozităţii în timp. Lichidul vâscoelastic se ridică pe tija rotorului. Când un rotor este introdus în cele două lichide comportamentul este diferit. fără a fi un comportament de tip reopectiv. la acceleraţii mari ale rotorului. inclusiv sensul de parcurgere al curbelor dependenţei efortului tangenţial şi vâscozităţii de viteza de deformare. Cauza este modificarea structurii fizico-chimice. este necesară o abordare specială pentru a obţine informaţii corecte despre comportarea materialului supus încercărilor. pentru a nu influenţa corectitudinea rezultatelor măsurătorilor. apa şi o soluţie de polimeri transparentă nu pot fi diferenţiate semnificativ în condiţii de repaus absolut. în comparaţie cu cel tixotropic. elasticitatea putând fi neglijată. 2) Vâscoelasticitatea Lichidele vâscoelastice prezintă comportamente speciale în condiţii identice de încercare cu cele ale fluidelor newtoniene (fig. Comportamentul reopectiv este mult mai rar întâlnit. Când aceste lichide revin la starea de repaus ele îşi recapătă vâscozitatea iniţială. produsele alimentare. dar pornesc de la modelul Rouse-Zim şi concentrează fenomenele în vederea 4 .

6 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru lichidul newtonian Pentru lichide.modulul lui Young. Acest comportament poate fi descris printr-un resort elastic. H(t) este funcţia treaptă unitară a lui Heaviside.  . se pot scrie următoarele ecuaţii constitutive ce descriu comportarea materialului:   E (1)   G unde:  este efortul longitudinal. Vor fi analizate modelele matematice pentru elementele tip şi pentru câteva combinaţii reprezentative.modulul de elasticitate transversal. în domeniul elastic.efortul transversal.aplicării unei tratări matematice accesibile. G . La dispariţia efortului deformaţia dispare şi corpul revine la forma iniţială.test de relaxare.  . E . Relaţia de legătură dintre efort şi viteza de deformare este legea lui Newton: d (2)      dt unde:  este coeficientul de vâscozitate dinamică.deformaţia. În reometrie există două tipuri de teste experimentale: . . 5) Fig. viteza de deformare este proporţională cu efortul. b) Lichidul newtonian (fig. a) Solidul ideal (fig. când acesta dispare deformaţia rămâne constantă.test de fluaj. Prin intermediul modulelor longitudinal (Young) şi transversal. care corespunde aplicării unei deformaţii    0  H (t ) şi măsurăriiînregistrării efortului  . 6) Fig. 5 . 5 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul ideal Un solid ideal răspunde instantaneu printr-o deformaţie proporţională cu efortul aplicat. care corespunde aplicării unui efort    0  H (t ) ºi măsurării-înregistrării deformaţiei  .

 K 0 (t )   K  0 6 . Deformaţia celor două elemente este aceeaşi.treapta de efort aplicată la momentul iniţial. La dispariţia efortului deformaţia revine la zero după o lege asemănătoare cu (6). c1) Solidul vâscoelastic Kelvin-Voigt (fig. determinată de amortizor este caracterizată prin constanta de timp  K . 7) Fig. Cele mai reprezentative modele sunt Kelvin-Voigt (solidul vâscoelastic) şi Maxwell (lichidul vâscoelastic). cuplate în serie. Constanta de timp de relaxare este identică cu timpul de fluaj. măsurată aproximativ prin intersecţia dintre tangenta în origine la curba de evoluţie a deformaţiei şi dreapta  K   K 0 . paralel sau mixt pot fi descrise comportamentele materialelor vâscoelastice şi deduse ecuaţiile constitutive corespunzătoare. Deformaţia remanentă se poate calcula cu relaţia ( t   ): (7) GK Întârzierea răspunsului. 7 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Kelvin-Voigt Solidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în paralel a modelelor simple anterioare. iar efortul total este suma eforturilor parţiale aplicate resortului şi amortizorului:  K   Ke   Kv (3)  K   Ke   Kv (4) Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie: (5)  K  GK  K   K  K Soluţia ecuaţiei diferenţiale precedente este:  K (t )  GK   0   1 e  1 K     (6) unde:  K   K / GK se numeşte timp de fluaj. c) Fluide vâscoelastice Prin combinaţii de resoarte elastice şi amortizoare vâscoase ideale.  0 .Acest comportament poate fi descris printr-un amortizor vâscos ideal.

c2) Lichidul vâscoelastic Maxwell (fig. Ecuaţia diferenţială precedentă are următoarea soluţie:  M (t )  0  t 0 M GM (11) Când efortul dispare (momentul t1) deformaţia scade instantaneu la o valoare constantă nenulă. corespunzător destinderii resortului. 9 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Norton Pentru modelul Norton este valabilă ecuaţia constitutivă:    1 N (12) 7 . Efortul este acelaşi. 8 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru modelul Maxwell Lichidul vâscoelastic este modelat prin cuplarea în serie a unui resort elastic cu un amortizor vâscos. Deformaţia remanentă este o măsură a curgerii vâscoase din faza de fluaj. d) Lichidul vâscos neliniar Norton (fig. iar deformaţia totală este suma deformaţiilor parţiale specifice resortului şi amortizorului: (8)  M   Me   Mv (9)  M   Me   Mv Ecuaţia constitutivă corespunzătoare se scrie:    1   (10)  M  M  M  M  M M  M GM M M unde  M este timpul de relaxare al fluidului de tip Maxwell. 9) Fig. 8) Fig.

11 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect plastic Pentru solidul elastic perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă (13). g) Solidul elastic perfect vâscoplastic Bingham-Norton (fig. f) Solidul elastic perfect plastic Saint-Venant (fig.e) Solidul rigid perfect plastic (fig. 10) Fig. deformaţia  fiind calculată cu relaţia:  p GSV ultimul termen din ecuaţia de mai sus putând lua valori arbitrare. 11) (13) Fig. 10 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul rigid perfect plastic Pentru solidul rigid perfect plastic este valabilă ecuaţia constitutivă:    S sign  deformaţia  putând lua valori arbitrare. 12 Simbolul şi curbele de fluaj şi relaxare pentru solidul elastic perfect vâscoplastic 8 . 12)    SV (14) Fig.

  9 .Pentru solidul elastic perfect vâscoplastic sunt valabile ecuaţiile constitutive:  S    G   G  f ( ) (15)    S     e   p .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->