P. 1
FlexFORM_Lucrare finala_2012

FlexFORM_Lucrare finala_2012

|Views: 645|Likes:
Published by tanase_v

More info:

Published by: tanase_v on Aug 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/25/2013

pdf

text

original

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 - Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere Domeniul major de intervenţie: 1.3 - Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare Titlul proiectului: FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice Contract POSDRU/87/1.3/S/64069 Beneficiar: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Partener II: Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

LUCRARE de EVALUARE FINALĂ

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREŞTI CENTRUL REGIONAL DE EDUCAŢIE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ FLEXIBILĂ BUCUREŞTI PROGRAM DE FORMARE CONTINUĂ. M1:Informatică şi tehnologii educaţionale C1: Informatică aplicată în educaţie şi formare Titlul lucrării: INSTRUIREA INFORMATIZATĂ ÎN DOMENIUL TEHNOLOGIC Cursant: profesor Tanase Viorel Data sustinerii publice: Iulie, 2012

„Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice, contract nr. POSDRU/87/1.3/S/64069, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”.

1

Investeşte în oameni!

CUPRINS
LUCRARE DE EVALUARE FINALĂ 1.INTRODUCERE 2.CONŢINUT TEHNIC 2.1.SĂ CONSTRUIM UN CALCULATOR… 2.1.1.HARDWARE ŞI SOFTWARE 2.1.1.1.Alcătuirea hardware a sistemelor de calcul 2.1.2.ASAMBLAREA CALCULATORULUI 2.1.2.1.Instalarea procesorului 2.1.2.2.Instalarea memoriilor 2.1.2.3.Montarea sistemului de răcire pe procesor 2.1.2.4.Montarea plăcii de bază 2.1.2.5.Montarea sursei de alimentare 2.1.2.6.Instalarea hard-disk-ului 2.1.2.7.Instalarea unităţii optice 2.1.2.8.Instalarea altor unităţi periferice 2.1.2.9.Partiţionarea hard-disk-ului 2.3.APLICAŢII PENTRU BIROTICĂ 2.3.1.Microsoft Word 2007 2.3.2.Microsoft Excel 2007 2.3.3.Microsoft Power Point 2007 2.4.APLICAŢIE 3.CONCLUZII 4.BIBLIOGRAFIE 5.ANEXE 1 3 5 5 5 5 7 7 7 7 8 8 8 9 9 9 10 10 12 13 14 16 17 18

2

Investeşte în oameni! 1. INTRODUCERE Informatica, ca ştiinţă, prezintă o evoluţie remarcabilă, având un impact deosebit în activitatea oamenilor.Dacă, utilizarea calculatorului a cunoscut o anumită rezervă, astăzi, performanţele şi utilitatea sa sunt indiscutabile. Sistemele educaţionale ale ţărilor sunt concepute să implementeze strategii de dezvoltare orientate spre utilizarea calculatorului, atât în formarea iniţială, cât şi în formarea continuă. Complexitatea activităţilor, competiţiile de toate felurile, eficienţa şi randamentul în activitate, reclamă utilizarea celor mai performante produse hardware şi software. Perfecţionarea continuă, cunoaşterea şi utilizarea noilor cunoştinţe din domeniul de activitate trebuie să fie deziderate majore ale fiecărui specialist. Informatica şi Tehnologiile Informaţiei şi a Comunicaţiilor, oferă tehnologii e-Learning şi Software educaţional. Cercetarea, dezvoltarea şi inovarea în domeniul Informaticii şi Tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor a cunoscut următoarele etape: 1. Deceniul 7 al secolului al XX-lea: Schimbări majore în domeniul Informaticii şi al Sistemelor de calcul. 2. Deceniul 8 al secolului al XX-lea: Succese deosebite în domeniul Inteligenţei artificiale, al dezvoltării Reţelelor de calculatoare şi al răspândirii Limbajelor de programare moderne. 3. Deceniul 9 al secolului al XX-lea: Realizări spectaculoase în domeniul Tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei (IT&C) prin dezvoltarea şi răspândirea tehnologiilor WEB şi a reţelei Internet, perfecţionarea sistemelor de operare şi a mediilor de programare. 4. Deceniul 1 al secolului al XXI-lea a început prin consolidarea Marilor realizări în domeniul IT&C. Noţiunea de Societatea cunoaşterii (Knowledge Society) este utilizată astăzi în întreaga lume,integrând în ea societatea informaţională. Societatea informaţională se caracterizează prin democratizarea informaţiei, comunicării, înţelegerii şi cooperării. În esenţă, această societate se bazează pe Internet. Transformarea societăţii informaţionale în societate a cunoaşterii are la bază două categorii de instrumente(vectori); 1. Vectori tehnologici. 2. Vectori funcţionali. Vectorii tehnologici ai societăţii cunoaşterii sunt:  Internetul, dezvoltat prin extensiune geografică;  Tehnologia cărţii electronice;  Agenţii inteligenţi – sisteme expert cu inteligenţă artificială;  Mediul înconjurător inteligent pentru activitatea şi viaţa omului;  Nanotehnologia şi nanoelectronica. Vectorii funcţionali ai societăţii cunoaşterii sunt:  Managementul cunoaşterii pentru întreprinderi, organizaţii,instituţii, administraţii naţionale şi locale;  Managementul utilizării morale a cunoaşterii la nivel global;  Cunoaşterea biologică şi genomică;  Sistemul de îngrijire a sănătăţii la nivel social şi individual;  Aprofundarea cunoaşterii despre existenţă;  Generarea de cunoaştere nouă tehnologică;  Dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii şi inovării;  Un sistem de învatamânt bazat pe metodele societăţii informaţionale şi a cunoaşterii (e-learning) Cursul INFORMATICĂ APLICATĂ ÎN EDUCAŢIE ŞI FORMARE îşi propune, în raport cu obiectivele vizate,dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor cursanţilor în următoarele direcţii:  accesarea unor categorii de informaţii digitale;  crearea unor aplicaţii utilizabile în procesul educaţional;  valorificarea eficientă a valenţelor superioare oferite domeniul Tehnologiei Informaţiei şi a Comunicaţiilor.

3

Investeşte în oameni! Cursul INFORMATICĂ APLICATĂ ÎN EDUCAŢIE ŞI FORMARE se constituie într-un ansamblul de cunoştinţe necesar integrării în Societatea Informaţională. Cursul este structurat pe 4 direcţii principale: 1. Arhitectura hardware şi software a calculatorului personal. 2. Sisteme de operare.Aplicaţii. 3. Microsoft Office 2007:Word, Excel, Power Point. 4. Prelucrarea informaţiei audio şi video. A. Obiectiv general Aplicarea tehnologiilor educaţionale moderne şi eficientizarea procesului de predare-învăţare. B. Competente generale vizate:  realizarea profesională a prezentărilor (ppt), construirea diagramelor, calcul tabelar (excel);  realizarea de aplicaţii dinamice interactive în tehnologie web;  configurarea şi utilizarea unei platforme e-learning pusă la dispoziţie prin Centrul Virtual CVCM al UTCN. Capitolul 1 „Să construim un calculator…” este structurat pe următoarele subcapitole: 1.1. Hardware şi software 1.2. Alegerea şi cumpărarea componentelor 1.3. Asamblarea calculatorului 1.4. Instalarea sistemului de operare Windows 7 1.5. Instalarea driverelor 1.6. Partiţionarea harddisk-ului Pentru evaluarea cunoştinţelor legate de arhitectura hardware, am elaborat un test de evaluare sumativă realizat cu Wondershare Quiz Creator(pentru învăţământul preuniversitar). Capitolul 2 „Windows Vista” este structurat pe următoarele subcapitole: 2.1. Scurt istoric 2.2 Windows Vista 2.3. Dicţionar de termeni 2.4. Windows Explorer 2.5. Accesorii Windows Capitolul 3 „Aplicaţii pentru birotică” prezintă următoarele subcapitole: 3.1. Generalităţi 3.2. Microsoft Word 3.3. Microsoft Excel 3.4. Microsoft Power Point 3.5. Integrarea informaţiilor între programe Utilizarea cunoşinţelor dobândite în această secţiune a cursului a permis realizarea unei prezentări Power Point, iar pentru evaluarea cunoştinţelor legate de tema aplicaţiei „REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE” am elaborat un test de evaluare sumativă cu Wodershare Quiz Creator(pentru învăţământul preuniversitar).

4

Investeşte în oameni! 2. CONTINUT TEHNIC 2.1. SĂ CONSTRUIM UN CALCULATOR… 2.1.1. HARDWARE ŞI SOFTWARE Ansamblul de componente fizice interconectate care alcătuiesc un calculator poartă numele de hardware – prescurtat hard. Folosind componentele hardware un calculator poate executa programe, acestea reprezentând software-ul calculatorului – prescurtat soft. O parte a software-ului este constituită din sistemul de operare al calculatorului. Componentele acestuia realizează supervizarea funcţionării tuturor componentelor hardware şi asigură încărcarea în memorie şi lansarea în execuţie a diferitelor aplicaţii. calculator = hardware + software 2.1.1.1. ALCĂTUIREA HARDWARE A SISTEMELOR DE CALCUL Carcasa.Componenta care oferă cadrul pentru componentele interne şi oferă protecţia acestora poartă denumirea de carcasă. Dimensiunea şi aranjarea carcasei poartă denumirea de factor de formă. Factorul de formă pentru carcase este de obicei de tip desktop sau turn. Carcasele de tip turn pot fi de tip minitower, middle tower sau tower.

Fig.1.Desktop Fig.2.Tower Sursa de alimentare reprezintă componenta care transformă curentul alternativ, care provine dintr-o priză de curent alternativ, în curent continuu, care are un voltaj mai scăzut. Curentul continuu este folosit pentru alimentarea tuturor componentelor unui calculator.

Fig.3.Sursa de alimentare Placa de bază reprezintă circuitul integrat principal care conţine magistralele sau circuitele electrice care se găsesc într-un calculator.

Fig.4.Placa de bază Procesorul reprezintă unitatea centrală de prelucrare, cea mai importantă componentă a sistemului de calcul. UPC-urile sunt fabricate sub diferite forme, fiecare model având nevoie de un anumit tip de slot sau soket pe placa de bază. Cei mai cunoscuţi producători de microprocesoare sunt Intel şi AMD.

5

Investeşte în oameni!

Fig.5.Procesorul Memoria internă a calculatorului are rolul de a înregistra valori şi de a reda valori. Memoria internă a unui calculator este acea parte a memoriei care intră în contact direct cu microprocesorul. Ea este alcatuită din două mari părţi ROM şi RAM. ROM (Read Only Memory - Memorie doar citibilă) este o memorie care conţine informaţii, de obicei programe, nemodificabile pe durata utilizării calculatorului. Memoria ROM este scrisă o singură dată, de regulă la fabricarea calculatorului. Acest tip de memorie nu poate fi rescrisă ori ştearsă. Avantajul principal pe care această memorie îl aduce este insensibilitatea faţă de curentul electric. Conţinutul memoriei se păstrează chiar şi atunci când nu este alimentată cu energie. Memoria ROM este o memorie remanentă adică la scoaterea de sub tensiune informaţiile se păstrează. RAM (Random Access Memory - Memorie cu acces aleator) este o memorie volatilă, ceea ce face ca informaţia conţinută aici să se piardă la decuplarea calculatorului de sub tensiune. Aceasta este memoria care poate fi citită ori scrisă în mod aleator, în acest mod putându-se accesa o singură celulă a memoriei fără ca acest lucru să implice utilizarea altor celule. În practică este memoria de lucru a PC-ului, utilă pentru prelucrarea tempoarară a datelor, după care este necesar ca acestea să fie stocate (salvate) pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a menţine informaţia. Memoria RAM este o memorie neremanentă, adică la scoaterea de sub tensiune informaţiile se pierd.

Fig.6.Memoria interna ROM

Fig.7.Memoria interna RAM

Hard-disk-ul este un disc magnetic, de mare capacitate, care ajută la stocarea datelor pentru sistemele cu microprocesoare. Capacitatea de stocare a unui hard disk este măsurată în biţi. Viteza unui hard disk este măsurată în numărul de mişcări de rotaţie pe minut (RPM). Pentru a mări capacitatea de stocare a unui sistem de calcul se pot adăuga mai multe hard disk-uri. Unitatea de discheta (floppy disk) este un echipament de stocare care foloseşte discuri flexibile de 3.5 inch. Aceste discuri flexible magnetice pot stoca 720 KB sau 1.44 MB de date. Într-un calculator, unitatea de dischetă este configurată ca fiind unitatea “A:”. Unitatea de dischetă poate fi folosită pentru a porni calculatorul (dacă se foloseşte o dischetă bootabilă). Există şi dischete de 5.25 inch dar, fiind o tehnologie mai veche, nu mai sunt utilizate. Placa video reprezintă componenta care generează imaginea de pe ecranul monitorului, la parametrii ceruţi, convertind codurile digitale în modele de biţi pentru 13 fiecare punct vizibil determinând totodată numărul de culori afişate şi rezoluţia finală a imaginii. Placa de sunet înglobează toate componentele electronice necesare producerii de sunete şi asigură prin caracteristicile hardware câteva funcţii referitoare la componenta audio.

Fig.8.Placa de sunet

Fig.9.Unitate DVD-RW

6

Investeşte în oameni! Unităţile CD-ROM reprezintă cel mai popular mediu de distribuţie a datelor cu ajutorul discului denumit compact disk (CD). Aceste dispozitive sunt folosite pentru citirea informaţiilor de pe CD care are o capacitate standard de 650 MB. Unităţile CD-RW sunt acele unităţi optice cu ajutorul cărora putem transfera informaţiile dintr-un sistem de calcul pe CD, dar şi pentru a citi informaţiile de pe suportul de stocare. Începând cu anii 90 au fost dezvoltate două medii optice de stocare cu densitate mare: discul MultiMedia susţinut de Philips şi Sony, iar pe de altă parte discul SuperDensity susţinut de Toshiba, Time-Warner şi Hitachi. Cu ajutorul celor de la IBM, Philips şi Sony au renunţat la idea discului MultiMedia şi au dezvoltat discul SuperDensity cu o capacitate de 4,7GB. Această nouă tehnologie a dus la apariţia DVD-ROM-ului (unităţi de citire) şi a DVD-RW-ului (unităţi de scriere şi citire). Placa de reţea, numită şi adapter de reţea sau placă cu interfaţă de reţea, este o piesă electronică proiectată petru a permite calculatoarelor să se conecteze la o reţea de calculatoare. Termenul corespunzător în engleză este Network Interface Card (NIC). Placa este de obicei opţională; când este instalată într-un computer ea permite accesul fizic la resursele reţelei. Reţeaua permite utilizatorilor crearea de conexiuni cu alţi utilizatori, în principiu pe două căi: prin cablu fizic, sau printr-o tehnologie radio fără fir de tip wireless.

Fig.10.Placa de reţea 2.1.2.ASAMBLAREA CALCULATORULUI. 2.1.2.1.INSTALAREA MICROPROCESORULUI Microprocesorul se instalează pe placa de bază înainte ca aceasta să fie montată în carcasă. Este prima componentă care se montează pe placa de bază. Etape: 1. Verificarea compatibilităţii microprocesorului cu placa de bază. Înainte de a monta un procesor verificăm dacă acesta este comptabil cu placa noastră de bază, dacă se potriveşte în soclu. 2. Poziţionarea procesorului. Se ridicăm braţul metalic al soclului prin prinderea braţului cu degetele şi glisarea acestuia uşor spre exteriorul soclului şi apoi ridicarea lui în poziţie verticală. Putem vedea că partea superioară a soclului procesorului a culisat în timpul ridicării braţului metalic. Se examinează procesorul şi soclul pentru a identifica poziţia corectă de amplasare. Se caută colţul marcat al procesorului şi a soclului. Acestea trebuie să se suprapună. 3. Introducerea procesorului în soclu. Acesta va intra în soclu numai dacă colţul marcat al procesorului se va suprapune peste colţul marcat al soclului. La introducerea acestuia în soclu nu trebuie să îl forţăm adică trebuie să avem o forţă de inserţie zero (ZIF 0). 4. Securizarea procesorului. Aducem braţul metalic al soclului procesorului în poziţia orizontală şi îl culisăm spre interiorul soclului. 2.1.2.2.MONTAREA MEMORIILOR Modulele de memorie se montează după ce s-a instalat procesorul şi unitatea de răcire a acestuia pe placa de bază. Modulele de memorie DDR, SDRAM au forma unor plăcuţe subţiri înalte de 2-3 cm care în partea inferioară au o serie de conectori. La mijlocul laturii cu conectori a modulelor DDR DRAM se află un locaş special. Sloturile în care se montează modulele de memorie au pe părţile laterale două dispozitive din plastic ("cleme") care permit fixarea foarte sigură a modulelor de memorie în sloturi. Aceste cleme se pot mişca în sus şi în jos. 2.1.2.3.MONTAREA SISTEMULUI DE RĂCIRE PE PROCESOR Cel mai des întâlnim montarea unităţii de răcire a procesorului numită şi coolerul procesorului. Acesta este alcătuit dintr-un radiator şi un ventilator prins cu şuruburi de partea superioară a radiatorului. Montarea corectă a coolerului este esenţială pentru buna funcţionare a procesorului. Procedura este delicată deoarece putem defecta procesorul dacă nu montăm corect coolerul.

7

Investeşte în oameni! 2.1.2.4.MONTAREA PLĂCII DE BAZĂ Această operaţie se execută după ce în prealabil am montat procesorul, unitatea de răcire a acestuia şi memoriile pe placa de bază. Montarea plăcii de bază se realizează parcurgând următorii paşi: 1. Pregătirea carcasei. Ne permite şi descărcarea electricităţii statice acumulată în corpul nostru. Această electricitate statică poate afecta componentele pe care le manipulăm prin dereglare sau defectare. Electricitatea statică poate fi descărcată dacă atingem cu mâinile o parte metalică din carcasă care nu este vopsită. O modalitate folosită de profesionişti este folosirea unei brăţări antistatice. Aceasta este o brăţară pe care o purtăm la încheietura mâinii atunci când depanăm sau montăm un calculator şi pe care o conectăm printr-un fir metalic la carcasa acestuia. Este recomandat să asamblăm calculatorul pe un banc de lucru şi nu pe podea pentru a fi siguri că nu vom călca pe piesele pe care urmează să le instalăm. Se dezasamblează panourile laterale care sunt fixate cu mai multe şuruburi de partea din spate a structurii metalice de susţinere. Pentru montarea plăcilor de bază nu este nevoie să detaşăm şi panoul superior şi frontal. 2. Pregătirea plăcii .Se scoate placa de bază, cablul IDE, cablul pentru unitatea de dischetă şi manualul plăcii de bază din cutie. Evident că dacă placa de bază are şi prize SATA (Serial ATA) pentru hard-discurile noi conforme cu acest standard, vom avea şi unul sau mai multe cabluri SATA. Se inspectează placa cu manualul alături . Manualul plăcii de bază trebuie păstrat deoarece este foarte important. În cazul în care acesta nu există îl putem descărca de pe site-ul producătorului. 3. Montarea plăcii de bază .Se poziţionează placa de bază pe porţiunea laterală a carcasei care conţine o suprafaţă metalică unde se pot observa mai multe găuri pentru fixarea şuruburilor. Se poziţionează conectoarele pentru periferice astfel încât ele să fie îndreptate în partea din spate a carcasei. Între placa de bază şi carcasă se instalează nişte despărţitoare care pot fi din plastic sau metal. Cele de metal au forma unui şurub care are capul găurit şi filetat. După poziţionarea plăcii se fixează despărţitoarele prin şuruburi pe porţiunea laterală a carcasei. Se fixează placa de bază prin înşurubare direct în capul despărţitoarelor. 4. Închiderea carcasei. Montăm cele două panouri laterale ale carcasei şi le fixăm cu şuruburi. Putem să nu fixăm cu şurub panoul din stânga (dacă privim partea frontală a carcasei) pentru a putea să-l deschidem mai uşor în cazul în care apar probleme la pornirea calculatorului. 2.1.2.5.MONTAREA SURSEI DE ALIMENTARE Există cazuri când această operaţiune nu se mai efectuează deoarece carcasa a fost distribuită cu sursa de alimentare montată. 1. Deschiderea carcasei sistemului de calcul. Se dezasamblează panourile laterale care sunt fixate cu mai multe şuruburi de partea din spate a structurii metalice de susţinere. Pentru montarea sursei de alimentare nu este nevoie să detaşăm şi panoul superior şi frontal. 2. Poziţionarea noii surse de alimentare. Se va observa poziţia corectă de fixare a şuruburilor ce fixează sursa de carcasă. În multe cazuri exista o tavă care susţine sursa de alimentare. 3. Securizarea sursei de alimentare. Aceasta se fixează cu ajutorul şuruburilor. De obicei sursa de alimentare are o singură poziţie în care se potrivesc cele patru şuruburi. 4. Inserarea conectorilor sursei de alimentare la placa de bază şi la componentele calculatorului. Prima dată se inserează conectorul de alimentare la placa de bază. Putem întâlni conectori cu 20 de pini, cu 24 pini sau cu 20 plus 4 pini,care se potrivesc cu conectorul pereche de pe placa de bază. În caz contrar se utilizează adaptoare corespunzătoare. La sursele vechi AT avem conectorii P8 şi P9 care trebuie montaţi cu firul negru la mijloc. În situaţii speciale avem şi conectori suplimentari ce alimentează placa de bază cu patru sau şase pini. 5. Inspecţia vizuală a conexiunilor şi securitatea sursei. 6. Închidem carcasa sistemului de calcul. Se fixează panourile laterale în şuruburi 7. Conectarea calculatorului la sursa de curent. Pentru a o testa şi a ne asigura că toate funcţionează corect (ventilatoare, componente, etc.) trebuie să conectăm sursa de alimentare la reţea. 2.1.2.6.INSTALAREA HARD-DISCULUI. Etapele instalării hard-discului sunt: 1 Se setează jumperii. De obicei hard-discul se setează în poziţia master. Există şi posibilitatea de a seta în poziţia CS (cable select) ceea ce înseamnă că sistemul va recunoaşte dacă unitatea montată e master sau slave în funcţie de poziţia ei pe cablu. 2 Fixarea hard-discului. Se fixează cu ajutorul şuruburilor în unul din locaşurile de 3,5 inci din spatele panoului frontal, la o distanţă cât mai mare de celelalte componente deoarece hard-discul degajă căldură când este solicitat o perioadă mai lungă. 3 Conectarea la placa de bază. Aceasta se realizează cu ajutorul unu cablu IDE sau SATA. Cablul IDE care are trei conectori câte unul la fiecare capăt şi unul la mijloc. Aceşti conectori se mai numesc şi conectori

8

Investeşte în oameni! mamă IDE. Unele cabluri IDE au un la unul din capete (cel care se fixează pe placa de bază) un mecanism care împiedică desprinderea accidentală a cablului. Pe placa de bază se pot lega două panglici IDE şi sunt denumite IDE 1 şi IDE 2. Dacă ne uităm cu atenţie pe placă putem observa că la unul din capetele conectorilor IDE de pe placa de bază este scrisă cifra 1, în caz contrar consultăm manualul plăcii. Cablul IDE se introduce în conector cu marginea marcată spre cifra 1. Conectorul mamă IDE se introduce în conectorul IDE de pe placa de bază fără să forţăm exercitând doar o presiune foarte mică. La fel se procedează şi pentru conectorul SATA. 4. Conectarea la hard-disc. Al doilea capăt al conectorului IDE sau SATA se introduce la hard-disc. Conectorul tată pentru cablu IDE sau SATA a hard-discului are formă alungită şi cu mulţi pini adică 40 pini. Conectorul IDE sau SATA trebuie orientat corect altfel nu se va potrivi. 5 Conectarea cablului de alimentare la hard-disc. Se alege unul din conectorii sursei de alimentare (conector cu 4 pini) de exemplu P1, P2, P3, P4 etc. şi se introduce în conectorul hard-discului cu firul roşu înspre marginea marcată a panglicii IDE sau SATA. 2.1.2.7.INSTALAREA UNITĂŢII OPTICE Instalarea unităţilor optice este foarte asemănătoare cu cea a hard-discului. Avem următoarele etape: 1. Setarea jumperilor.Sunt două situaţii. Prima situaţie este când unitatea optică se instalează pe aceeaşi panglică IDE cu hard-discul. În acest caz trebuie să poziţionăm jumperul pe poziţia slave. A doua situaţie este când montăm unitatea optică pe un cablu separat. În această variantă putem poziţiona jumperul în poziţia master şi unitatea va funcţiona ca secondary master. 2. Fixarea unităţii optice. Din panoul frontal în faţa locaşului de 5.25 inci sunt nişte plăcuţe de plastic. Acestea se scot dacă apăsăm spre interior ambele cleme cu care sunt fixate de panoul frontal. După această operaţiune putem introduce unitatea optică 3. Conectarea la placa de bază. În cazul în care instalăm pe al doilea cablu IDE unitatea optică procedăm astfel: Conectăm la placa de bază panglica IDE în conectorul IDE 2 cu marginea marcată spre cifra 1 a conectorului IDE 2. Conectarea se face fără a forţa. Dacă conectăm unitatea optică pe aceeaşi panglică IDE cu hard-discul atunci acest pas nu se mai realizează. 4 Conectarea la unitatea optică. Conectorul din mijloc al cablului IDE se introduce în conectorul tată pentru cablu IDE a unităţii optice care are formă alungită şi cu mulţi pini adică 40 pini. Conectorul IDE trebuie orientat corect altfel nu se vor potrivi. 5. Conectarea cablului de alimentare la unitatea optică. Se alege unul din conectorii sursei de alimentare (conector cu 4 pini) de exemplu P1, P2, P3, P4 etc. şi se introduce în conectorul de alimentare al unităţii optice cu firul roşu înspre marginea marcată a panglicii IDE. 2.1.2.8.INSTALAREA ALTOR UNITĂŢI PERIFERICE Datorită folosirii tot mai restrânse a dischetelor, calculatorul poate să nu dispună de unitate de dischetă. În schimb se poate folosi amplasamentul destinat acesteia pentru instalarea unei unităţi de citire-scriere carduri de memorie (SD, miniSD, microSD). Conectarea acestei unităţi la placa de bază se realizează folosind unul dintre conectorii USB neutilizaţi ai acesteia. Practic în această etapă a asamblării mai trebuie realizate conectările conductorilor care pornesc de la panoul frontal al carcasei (butonul de pornire, On/Off, butonul de resetare, indicatorul funcţionării hard discului, precum şi doi conductori care pornesc de la conectorii USB). Carcasele mai au şi un microîntrerupător care sesizează demontarea capacului. Cablul acestuia trebuie conectat pe placa de bază astfel încât o intervenţie asupra carcasei să provoace întreruperea funcţionării sursei. În final se va realiza conectarea sursei de alimentare la placa de bază. Aceasta se realizează prin doi conectori, unul lat şi unul îngust, cu 4 contacte. Celalalt se conectează pe o latură a plăcii de bază iar cel îngust are un amplasament în vecinătatea procesorului. Neconectarea conectorului de lânga procesor poate duce la distrugerea plăcii de bază! 2.1.2.9.PARTIŢIONAREA HARD-DISK-ULUI Fiecare sistem de operare sau familie de sisteme de operare foloseşte un anumit tip de sistem de fişiere. Aceste sisteme de fişiere, fie ele FAT16, FAT32, NTFS, EXT2 sau EXT3 sunt organizate sub formă de partiţii ce ocupă spaţiul disponibil de pe disc. Când cumpărăm un hard disc, acesta vine nepartiţionat. Pentru a pregăti lucrul cu el, trebuie sa definim modul in care vrem sa fie repartizat spaţiul disponibil. Toate hard disc-urile trebuie partiţionate, chiar dacă este vorba despre o singură partiţie ce cuprinde tot spaţiul. Prin partiţionare se poate transforma o unitate fizică în două sau mai multe unităţi de disc virtuale. Fiecărei partiţii sistemul de operare îi va atribui o literă. Sistemele Windows permit lucrul cu un maxim de 24 de partiţii, fie că sunt făcute pe un singur disc, fie că sunt întinse pe

9

Investeşte în oameni! mai multe discuri, cum este cazul matricelor RAID. Aceasta limitare provine de la modalitatea de numirea a discurilor, prin literele alfabetului, începând de la C: şi terminând cu Z. Se recomandă să facem o partiţie pentru sistemul de operare şi pentru celelalte programe instalate, şi una sau mai multe pentru a păstra celelalte fişiere. In primul rând, fişierele vor fi în siguranţă în cazul stricării partiţiei ce conţine sistemul de operare, deoarece aceasta are cele mai mari şanse să se defecteze. În al doilea rând, lucrul de zi cu zi cu fişiere duce inevitabil la fragmentarea discului. Prin soluţia cu două partiţii se evită fragmentarea partiţiei ce conţine sistemul de operare. De asemenea, partiţionarea face posibilă coexistenţa unor sisteme de operare diferite pe un singur hard disc. Partiţiile pentru sistemele de operare Windows pot fi: partiţii primare, partiţii active, partiţii extinse si discuri logice. Partiţia primară este de obicei prima partiţie. Nu poate fi împărţită în partiţii mai mici. Pe un hard disc pot exista până la 4 partiţii primare. Partiţie activă – este partiţia folosită de sistemul de operare pentru a boota sistemul de operare. Dacă hard-discul conţine mai multe partiţii, doar partiţia primară poate fi făcută activă. O unitate de hard-disc poate avea doar o partiţie activă. Partiţia extinsă este o partiţie ce este destinată găzduirii discurilor logice. Partiţiei extinse nu i se atribuie nici o literă, deoarece nu est vizibilă din sistemul de operare. Discurile logice sunt unităţi de disc virtuale, care din punct de vedere al sistemului de operare se comportă ca unităţi separate de disc. Programul FDisk este standardul acceptat pentru partiţionarea unităţilor de hard disc în orice sistem de operare apărut până la versiunea Windows Me. Windows 2000 şi XP utilizează un program similar numit DISKPART. Toate versiunile de Windows începând cu Windows 95 pot să partiţioneze şi să formateze unitatea utilizând programul SETUP de instalare a sistemului de operare. Utilitarul FDisk funcţionează şi sub Linux însă, cea mai simplă metodă de partiţionare sub Linux, este utilitarul Disk Druid care vine însoţit de o interfaţă grafică prietenoasă. Operaţia de partiţionare şterge iremediabil toate datele. Informaţii despre partiţiile existente pe un harddisc sunt stocate intr-o zonă special rezervată în acest scop, în tabele de partiţii. Există programe de partiţionare, cum ar fi Partition Magic, Partition Manager, Partition Commander, Parted Magic 2011, care vă permit partiţionarea unităţilor de disc fără pierderi de date. Partition Magic 8.0 Programul permite crearea de partiţii pentru stocarea informaţiilor şi a sistemelor de operare. Programul poate fi rulat din sistemul de operare direct sau din DOS de pe o dischetă de boot,de pe CD-Rom bootable si oferă posibilitatea creării de noi partiţii, redimensionarea celor existente, combinarea a doua partiţii intr-una singură, realocarea sau redistribuirea spaţiului liber, verificarea partiţiilor pentru depistarea erorilor si posibilitatea remedierii acestora.

2.3.APLICAŢII PENTRU BIROTICĂ Sistemele de operare actuale se instalează împreună cu un ansamblu de aplicaţii care permit scrierea de texte, efectuarea de calcule sau afişarea diferitelor tipuri de informaţii video sau audio. Posibilităţile limitate ale acestor aplicaţii fac necesară instalarea unor aplicaţii profesionale specializate pentru fiecare tip de activitate. Pentru birotică firma Microsoft propune pachetul Microsoft Office, format în principal din:  Microsoft Word (procesor de texte);  Microsoft Excel (calcul tabelar);  Microsoft Power Point (prezentări multimedia);  Microsoft Outlook (e-mail) ;  Microsoft Access (sistem de gestiune de baze de date). O variantă alternativă şi gratuită de pachet de aplicaţii pentru birotică este Open Office www.openoffice.org) dezvoltat de Sun Microsystems. 2.3.1.MICROSOFT OFFICE WORD 2007 În Word 2007 pot fi realizate documente conţinând text formatat, imagini, tabele etc.

10

Investeşte în oameni! Elementele principale ate interfeţei aplicaţie sunt prezentate în figura următoare:

Fig.11.Interfaţa WORD 2007 Butonul Office poate fi selectat pentru a accesa principalele comenzi legate de deschiderea unui document, de salvarea sa sau de imprimare. Ansamblul de taburi afişat în partea de sus este evolutiv, configuraţia afişată depinzând de elementul selectat. Sub taburi sunt afişate pe o bandă instrumentele specifice tabului selectat. Banda poate fi afişată permanent sau poate fi ascunsă. Pentru a o ascunde / afişa se selectează cu butonul drept al mouse-ului unul dintre taburi şi în meniul contextual afişat se selectează Minimize the Ribbon.

Fig.12.Taburi

11

Investeşte în oameni! Aplicaţia Microsoft Office Word 2007 permite realizarea unui volum imens de operaţii specifice activităţii de birotică.Se pot exemplifica, în acest sens, următoarele operaţii: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. Stabilirea formatului şi marginilor hârtiei : Page Layout/Page Setup/Page Setup; Introducere text, desene (Paint …), tabele, formule; Salvare; Formatare document; Inserare număr pagină; Inserarea unui tabel; Formatarea tabelului; Inserarea notelor de subsol (Footnote) sau de sfârşit de document; Inserarea caracterelor speciale; Inserarea ecuaţiilor matematice; Realizarea unor forme; Inserarea unei casete de text; Inserarea unui obiect generat de o altă aplicaţie - Insert / Object; Particularizarea aplicaţiei; 2.3.2.MICROSOFT OFFICE EXCEL 2007 Excel este o aplicaţie destinată calculului tabelar. Practic aplicaţia afişează în fereastră o reţea de celule care pot conţine şiruri de caractere (texte) sau valori numerice. Numărul de coloane şi de linii pe care sunt dispuse celulele este nedefinit. Fiecare celulă are un nume format prin alăturarea numelui coloanei (A, B, ...Z, AA, AB, ...) şi a numelui liniei (1, 2, ...). Exemple: A3, AA998. Deoarece valorile numerice din unele celule pot fi calculate pe baza valorilor existente în alte celule, aplicaţia permite introducerea relaţiilor de calcul corespunzătoare.

Fig.13.Interfaţa EXCEL 2007

12

Investeşte în oameni! Un fişier realizat de Excel conţine foi de calcul. La deschiderea aplicaţiei interfaţa acesteia prezintă trei foi de calcul purtând numele implicite Sheet1, Sheet2 şi Sheet3. Ele pot fi accesate folosind taburile de selecţie afişate în partea de jos a ecranului. La un moment dat numai una dintre foile de calcul poate fi activă. Ansamblul foilor de calcul poartă denumirea de Registru cu foi de calcul (Workbook). Aplicaţia Microsoft Office Excel 2007 permite realizarea unui volum imens de operaţii specifice activităţii de birotică.Se pot exemplifica, în acest sens, următoarele operaţii: 1. Editarea valorilor din celule; 2. Formatarea celulelor; 3. Generarea automată a şirurilor de valori; 4. Introducerea şi utilizarea formulelor de calcul; 5. Crearea unui raport; 6. Crearea diagramelor; 7. Adăugarea unei schiţe; 8. Sortarea liniilor unui raport; 2.3.3.MICROSOFT OFFICE POWER POINT 2007 PowerPoint este o aplicaţie care permite realizarea prezentărilor multimedia. O astfel de prezentare conţine o succesiune de diapozitive (engl. slides). Odată realizată, o prezentare poate fi derulată pe ecranul calculatorului sau pe un ecran mare, folosind un proiector multimedia. O prezentare trebuie să fie de regulă concisă. Conţinutul diapozitivelor nu trebuie să se substituie prezentatorului ci trebuie să-i amintească acestuia ideile pe care trebuie să le dezvolte. De altfel cea mai frecvent întâlnită eroare legată de utilizarea aplicaţiei PowerPoint este realizarea unor prezentări prea încărcate, în care abundă explicaţiile şi detaliile.

Fig.14.Interfaţa Power Point 2007

13

Investeşte în oameni! Diapozitivele realizate conţin idei utile pentru realizarea unei prezentări de calitate. În acelaşi timp sunt stabilite stilurile pentru conţinuturile afişate, problemele legate de realizarea unei prezentări elegante fiind în mare parte rezolvate. Aplicaţia Microsoft Office Power Point 2007 permite realizarea unui volum imens de operaţii specifice activităţii de birotică.Se pot exemplifica, în acest sens, următoarele operaţii: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. Salvare; Inserare număr pagină; Inserarea unui tabel; Formatarea tabelului; Inserarea caracterelor speciale; Inserarea ecuaţiilor matematice; Realizarea unor forme; Inserarea unei casete de text; Inserarea unui obiect generat de o altă aplicaţie - Insert / Object; Particularizarea aplicaţiei; Modificarea conţinutului şi aspectului diapozitivelor; Adăugarea unui nou diapozitiv - Insert / New Slide; Inserarea în prezentare a unei secvenţe muzicale; Declanşarea prezentării - (Slide Show / From Beginning); 2.4.APLICAŢIE Prezentarea POWER POINT cu titlul „ REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE” a fost realizată ca o aplicaţie a cursului „Informatică aplicată în educaţie şi formare” .În această lucrare s-a utilizat o gamă largă de operaţii specifice aplicaţiilor WORD 2007, EXCEL 2007 şi POWER POINT 2007 şi s-a realizat integrarea informaţiilor între programe. Aplicaţia(prezentare Power Point) „ REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE” este utilizată în procesul de predareînvăţare-evaluare, în cadrul Laboratorului de Tehnologie Informatizată,care dispune de:  17 calculatoare.Se lucrează în echipe de câte 2 elevi;  videoproiector;  machete cu rol funcţional;  planşe;  banc de lucru pentru demonstraţii practice;  seturi de scule, dispozitive, verificatoare;  manuale în format electronic instalate ;  reţea Internet; Aplicaţia este utilizată pentru unitatea de învăţare „Reprezentarea în vedere.Reprezentarea în secţiune”, în cadrul modulului Desen tehnic Industrial(clasa a IX-a).

Fig.15.Laborator de Tehnologie Informatizat

14

Investeşte în oameni! Pentru sectiunea „Arhitectura hardware şi software a calculatorului personal” am realizat un test de evaluare sumativă, care poate fi utilizat la modulul T.I.C., clasa a IX-a.

Fig.16.Test WQC_Arhitectura calculatoarelor_Hardware Pentru sectiunea „Aplicaţii pentru birotică” am realizat un test de evaluare sumativă, care poate fi utilizat la modulul Desen Tehnic Industrial, clasa a IX-a.

Fig.17.Test WQC_Reprezentarea în vedere.reprezentarea în secţiune.

Prezentarea POWER POINT cu titlul „ REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE”

15

Investeşte în oameni! 3. CONCLUZII funcţii: Informatica este implicată în ansamblul procesului de învăţământ, prin raportarea la următoarele patru

1. Administrativă. Calculatorul este considerat un instrument care permite administrarea eficientă a unei instituţii şcolare. Dintre aplicaţiile curente pot fi menţionate: întocmirea dosarelor administrative, lucrări de birotică şcolară, repartiţia spaţiilor de învăţământ, întocmirea orarelor. 2. Gestiune didactică. Gestiunea şi prelucrarea informaţiilor care permit o evaluare individuală a elevilor. Într-un sistem de învăţământ în care se apelează la calculator activitatea este individualizată, iar lecţiile, tipul şi numărul exerciţiilor care trebuie să fie efectuate pot fi stabilite pentru fiecare elev, în funcţie de un diagnostic exact al progreselor sale în raport cu competenţa vizată a se atinge. 3. Instrument didactic. Învăţământul asistat de calculator se deosebeşte de alte forme de utilizare a calculatorului în procesul educativ prin două aspecte esenţiale: calculatorul participă direct la acţiunea didactică şi între el şi elev există o interacţiune permanentă. 4. Auxiliar didactic. Ca orice alt mijloc audiovizual, calculatorul poate servi în cadrul lecţiilor drept instrument de exemplificare. De exemplu, simularea sau expunerea de grafice şi figuri lărgesc gama de ilustraţii vizuale care permit concretizarea şi înţelegerea mai bună a conţinutului unei lecţii. Calculatorul permite o nouă formă de prezentare a lecţiilor, dar trebuie folosit doar acolo unde poate contribui la optimizarea procesului de învăţământ. El nu poate înlocui cadrul didactic şi nici nu se poate substitui celorlalte mijloace de învăţământ. Profesorul deţine rolul principal în proiectarea didactică, el este acela care îşi concepe lecţia şi o susţine cu ajutorul calculatorului. Cursul Informatica aplicată în educaţie şi formare îşi propune atingerea a două categorii de obiective: A. Obiective generale 1. Aplicarea tehnologiilor educaţionale moderne; 2. Eficientizarea procesului de predare-învăţare. Conform Stanadardelor de Pregătire Profesională se urmăreşte atingerea şi realizarea unor unităţi de competenţe cheie: 1. Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei. 2. Lucrul în echipă. 3. Asigurarea calităţii. Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică pregătirea elevilor astfel încât să poată folosi posibilităţile asigurate de cultură informatică, trebuie să stea în atenţia învăţământului preuniversitar. Aceasta presupune identificarea şi înţelegerea funcţionării principalelor componente ale unui calculator precum şi a funcţionării reţelelor de calculatoare. Elevii trebuie să cunoască interfeţele utilizator ale celor mai răspândite sisteme de operare şi programe utilitare, modul de instalare şi utilizare a acestora. Ei trebuie să dobândească deprinderile necesare cunoaşterii şi folosirii unui produs software nou. Dezvoltarea gândirii algoritmice şi dezvoltarea capacităţilor de modelare logică sunt obiective la realizarea cărora Informatica are o contribuţie esenţială şi eficientă. Formarea unei gândiri algoritmice, analitice şi sistematice şi a unui mod de lucru ordonat are consecinţe deosebit de utile în evoluţia ulterioară a elevului.

16

Investeşte în oameni! 4. BIBLIOGRAFIE 1. M1.C1.Informatica aplicată în educaţie şi formare. 2. Informatica_Didactica. FLEXFORM-FIMM http://tvet.ro U.P.Bucureşti 2012

http://www.4shared.com

3. Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro , secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar. 4. Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro , secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar. 5. http://www.wikipedia.org 6. Tehnologia informatiei si a comunicatiilor. 7. Capitolul IX.Societatea informaţională. Iulian Cioroianu Editura „Sf. Ierarh Nicolae Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest 5. ANEXE Aplicaţia REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE, în format .pptx, cuprinde în baza de date următoarele fişiere: • Catalogul pentru notare(.docx)-Desen Tehnic Industrial; • Catalogul pentru notare(.docx)-Test de evaluare in format WQC; • Clasificarea secţiunilor(.docx); • Haşuri utilizate(.docx); • Reguli de reprezentare(.docx); • Trasee de secţionare(.docx); Fişiere video: 0 • Bucşă în trepte-secţiune 180 ; 0 • Bucşă în trepte-secţiune 360 ; • Secţiune simplă; • Secţiune frântă; • Secţiune în trepte; • Secţiune cilindrică; • Clasa a IX-a K-fişier în format swf. Prezentarea Power Point în format pdf. 2010 Internet

17

Formator: profesor dr. ing TRUFAŞU OVIDIUS

Coordonator proiect: profesor dr. ing. CONSTANTIN NIŢU

FlexFORM – PROGRAM DE FORMARE PROFESIONALĂ FLEXIBILĂ PE PLATFORME MECATRONICE POSDRU/87/1.3/S/64069

Cursant: profesor Tanase Viorel

Program de formare: Informatica şi tehnologii educaţionale

C1 - Informatică aplicată în educaţie şi formare
1. Arhitectura hardware a unui calculator personal 2. Sisteme de operare. Aplicaţii. 3. Microsoft Office 2007: Word; Excel; Powerpoint; 4. Prelucrarea informaţiei audio şi video. Aplicaţie:

REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE

tanaviosoft@yahoo.com

REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. DEFINIŢIE CLASIFICAREA SECŢIUNILOR. TRASEE DE SECŢIONARE. HAŞURI UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNIC. REGULI DE REPREZENTARE ÎN SECŢIUNE. REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE. BUCŞA ÎN TREPTE. EVALUAREA REPREZENTĂRILOR GRAFICE. EVALUAREA SUMATIVĂ.Test de evaluare sumativa(test WQC). PRELUCRAREA REZULTATELOR EVALUĂRII.Reprezentarile grafice. PRELUCRAREA REZULTATELOR EVALUĂRII.Testul WQC.

http://class10c.wikispaces.com

1.DEFINIŢIE
SECŢIUNEA este reprezentarea în proiecţie ortogonala pe un plan a unei piese, secţionata cu o suprafaţa de secţionare fictiva, dupa înlaturarea fictiva a parţii de piesa dintre observator şi suprafaţa de sectionare.

2.CLASIFICAREA SECŢIUNILOR
MODUL DE REPREZENTARE
• Sectiunea propriu-zisa • Sectiunea cu vedere

POZITIA PLANULUI DE SECTIONARE
• Sectiunea orizontala • Sectiunea verticala • Sectiunea inclinata

FORMA SUPRAFETEI DE SECTIONARE
• Sectiunea plana • Sectiunea franta • Sectiunea in trepte • Sectiunea cilindrica

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE

3.TRASEE DE SECŢIONARE
TRASEUL DE SECŢIONARE este urma planului de secţionare pe planul de proiecţie respectiv.

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE

4.HAŞURI UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNIC
Metale Nemetale Bobine
Carton electroizolant

Pachet de tole

Sticla

Lichid

Beton

Zidărie

Pamânt

Lemn(sec. long.)

Lemn(sec. trans.)

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE

5.REGULI DE REPREZENTARE
Piesele pline(nituri, osii, arbori, pene) în proiecţie ortogonala, se reprezinta în vedere , chiar daca planul de secţionare trece prin axa de simetrie. Elementele rabatute în planul de secţionare se reprezinta cu linie-punct subţire. Piesele reprezentate jumatate vedere-jumatate secţiune respecta anumite reguli. La reprezentarea jumatate simetric, se plaseaza pe axa de simetrie, câte doua segmente paralele, la fiecare capat, cu linie subţire. Elementele unei piese care se repetă identic, se reprezinta o singura data, în poziţii extreme. Conturul pieselor învecinate cu secţiunea se reprezinta cu linie-doua puncte subţire. Axele de simetrie pentru cercuri cu diametrul < 10 mm, se reprezinta cu linie subţire continua. Liniile de axa depaşesc cu 2-3 mm liniile de contur ale piesei secţionate.

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE

6.REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE. BUCŞA ÎN TREPTE.

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE

Este o piesa constituita din corpuri de rotatie, deci admite axa de simetrie=axa de rotatie.Se reprezinta doua proiecţii: în planele de proiecţie V şi H.

Etapele de executare a schiţei
Stabilirea pozitiei de reprezentare si a numarului minim de proiectii; Alegerea formatului de hartie,trasarea chenarului si a indicatorului; Stabilirea si trasarea dreptunghiurilor minime de incadrare; Trasarea axelor de simetrie ale formelor geometrice componente ale piesei; Trasarea contururilor exterioare ale proiectiilor piesei; Trasarea contururilor interioare ale proiectiilor prevazute cu sectiuni; Trasarea liniilor de cota,masurarea pe piesa a dimensiunilor si inscrierea pe desen a cotelor,simbolurilor si notarilor respective; Ingrosarea liniilor de contur si hasurarea suprafetelor sectionate; Inscrierea semnelor de rugozitate a suprafetelor si notarea rugozitatii si a altor inscriptii privind starea suprafetelor piesei; Completarea indicatorului cu toate datele necesare.

a.Stabilirea şi trasarea dreptunghiului minim de încadrare

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE Se determina dimensiunile de gabarit ale piesei.Se reprezinta axa de simetrie cu linie-punct subţire. Se traseaza dreptunghiul minim de incadrare cu linie subtire continua.

b.Trasarea conturului exterior şi a conturului interior.

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE Se reprezinta cu linie subţire continua, conturul pentru cilindru exterior şi fiecare contur pentru cilindri interiori.

c.Îngroşarea conturului exterior şi a conturului interior

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE Se sterg liniile ajutatoare şi se îngroaşa conturul exterior şi conturul interior.

d.Trasarea haşurilor (proiecţia în planul de proiecţie vertical)

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE Pentru reprezentarea haşurilor, se utilizeaza echer la 45 ˚, rigla(se aplica metoda translatarii).Se asigura corespondenţa liniilor trasate în raport cu axa de simetrie(sa fie în prelungire).

e.Trasarea proiecţiei piesei în planul de proiecţie orizontal.

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE Se traseaza axa de simetrie perpendiculara.Se reprezinta , succesiv ,fiecare cerc corespunzator bazelor cilindrilor.Se asigura corespondenţa de proiecţii.

f.Reprezentarea traseului de secţionare şi notarea secţiunii.
Sectiunea A-A

A

A

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE Se reprezinta cu linie mixta traseu de secţionare.Se introduc direcţiile de proiectare, se noteaza secţiunea in plan vertical.Se completeaza indicatorul.

7.EVALUAREA REPREZENTĂRILOR GRAFICE.

CATALOGUL GREŞELI FRECVENTE Notarea secţiunii pe linia de contur. Lipsa corespondenţei liniilor de haşura. Distanţe inegale între liniile de haşura. Lipsa intersecţiei axelor de simetrie, cu linie continua. Reprezentarea direcţiilor de proiectare la distanţa faţa de traseul de secţionare.

8.EVALUAREA SUMATIVĂ.Test de evaluare sumativa(test WQC).
Testul de evaluare sumativa, REPREZENTAREA IN VEDERE.REPREZENTAREA IN SECTIUNE este realizat cu aplicaţia Wondershare Quiz Creator. Elevii au posibilitatea autoevaluarii computerizate. Testul WQC in 60 de imagini

CATALOGUL

9.PRELUCRAREA REZULTATELOR EVALUĂRII.Reprezentarile grafice.
PLANSE
18 16 14 12 10 8 6 4 2 0 Note<5 CLASA A IX-K Note: 5-7 Note:7-9 Note:10 Total elevi:32 Elevi prezenti: 26

PLANSE

10.PRELUCRAREA REZULTATELOR EVALUĂRII.Testul WQC.

Testul WQC

Note<5 Note:5-7 Note:8-10

ESTE NECESARĂ REFACEREA LINK-URILOR PENTRU FISIERELE VIDEO !!!!

CLASIFICAREA SECŢIUNILOR
Secţiunea este reprezentarea, în proiecţie ortogonală pe un plan, a unui obiect după intersectarea acestuia cu o suprafaţă fictivă de secţionare şi îndepărtarea imaginară a părţii obiectului aflată între ochiul observatorului şi suprafaţa respectivă. Secţiunile se clasifică: 1. După modul de reprezentare: • secţiune propriu-zisă, când se reprezintă numai figura care se obţine din intersectarea obiectului cu suprafaţa de secţionare (fig. 2.1); • secţiune cu vedere, când se reprezintă în vedere, odată cu secţiunea propriu-zisă respectivă, şi partea din obiect vizibilă în spatele suprafeţei de secţionare (fig. 2.2);

CLASIFICAREA SECTIUNILOR

Fig.2.1.Secţiunea propriu-zisă

Fig.2.2.Secţiunea cu vedere

2. După poziţia suprafeţei de secţionare faţă de planul orizontal de proiecţie: • secţiune orizontală, când suprafaţa de secţionare este paralelă cu planul orizontal de proiecţie (fig. 2.3-b); • secţiune verticală, când suprafaţa de secţionare este verticală pe planul orizontal de proiecţie (fig. 2.1, 2.2, 2.3-a); • secţiune particulară, când suprafaţa de secţionare are o direcţie oarecare faţă de planul orizontal de proiecţie.

Fig.2.3.
Autor:profesor TANASE VIOREL 1

3. După forma suprafeţei de secţionare: • secţiune plană, când suprafaţa de secţionare este un plan (fig. 2. 1); • secţiune frântă, când suprafaţa de secţionare este formată din mai multe plane concurente care fac unghiuri diferite de 90º între ele (fig. 2.4.2, secţiunea A-A ); • secţiune în trepte, când suprafaţa de secţionare este formată din două sau mai multe plane paralele (fig. 2.4.1);

CLASIFICAREA SECTIUNILOR

Fig.2.4.Tipuri de secţiuni 4. După poziţia de secţionare faţă de axa piesei : • secţiune longitudinală – când suprafaţa de secţionare conţine sau este paralelă cu axa principală a piesei (fig. 2.3, secţiunea A-A); • secţiune transversală – când suprafaţa de secţionare este perpendiculară pe axa principală a piesei (fig. 2.1, 2.2). 5. După proporţia în care se face secţiunea: • secţiune completă ( fig. 2.3); • secţiune parţială (ruptură) – când numai o parte a piesei este reprezentată în secţiune, separată de restul obiectului printr-o linie de ruptură (fig. 2.5-a);

Fig.2.5. 6. După poziţia lor pe desen faţă de proiecţia principală, secţiunile sunt: • secţiune obişnuită: se execută în afara conturului proiecţiei respective (fig. 2.3-a); • secţiune suprapusă: se execută peste proiecţia respectivă, cu linie continuă Autor:profesor TANASE VIOREL 2

subţire (fig. 2.6-2); • secţiune intercalată: se reprezintă în intervalul de ruptură dintre cele două părţi ale aceleiaşi piesei (fig. 2.6-1); • secţiune deplasată: se reprezintă deplasată de-a lungul traseului de secţionare (fig. 2.6-3);

CLASIFICAREA SECTIUNILOR

Fig.2.6.

Autor:profesor TANASE VIOREL

3

Haşurarea are ca scop punerea în evidenţă a secţiunilor obiectelor reprezentate pe desen şi a categoriei de materiale din care este executată piesa respectivă.

HASURI UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

Fig.4.1.Tipuri de haşuri Părţile pline ale pieselor metalice secţionate se haşurează cu linii continue subţiri paralele, înclinate la 450 într-un sens sau altul faţă de o linie de contur sau de o axă a reprezentării sau faţă de chenarul desenului. Distanţa dintre linii (0,5-6 mm) se alege în funcţie de mărimea suprafeţei haşurate. Haşurarea se execută în acelaşi sens cu aceeaşi înclinare a liniilor şi la aceeaşi distanţă între linii pentru toate secţiunile care se referă la aceeaşi piesă . Punerea în evidenţă a pieselor învecinate se face prin orientarea şi distanţa diferită între liniile haşurilor. Liniile de haşuri se întrerup în dreptul cotelor. Piesele secţionate în trepte, se vor haşura cu linii în acelaşi sens, cu aceeaşi înclinare, dar vor fi decalate în dreptul schimbărilor de plan de secţionare (fig. 4.2).

Autor: profesor TANASE VIOREL

1

HASURI UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

Fig.4.2.

Fig.4.3.Destinaţia tipurilor de haşuri

Autor: profesor TANASE VIOREL

2

REGULI DE REPREZENTARE IN SECTIUNE
REGULI DE REPREZENTARE ÎN SECŢIUNE Piesele pline (şuruburi, ştifturi, nituri , osii, pene, arbori, spiţele roţilor de mână, nervuri) în proiecţie longitudinală se reprezintă în vedere, chiar dacă planul de secţionare trece prin axa lor de simetrie sau printr-o parte din ele. Dacă planul de secţionare taie o nervură în lungul ei aceasta se reprezintă în vedere (nehaşurat) şi dacă nervura este tăiată transversal se va reprezenta în secţiune (haşurată) (fig.5.1).

Fig.5.1 Piesele care admit plane de simetrie se pot reprezenta în desen combinat, jumătate vedere – jumătate secţiune, respectându-se următoarele reguli (fig.5.2):  în proiecţie pe planul vertical, [V], se reprezintă în vedere partea din stânga axei de simetrie, iar în secţiune partea din dreapta acestei axe;  în proiecţie pe planul orizontal, [H], se reprezintă în vedere partea de deasupra axei de simetrie, iar în secţiune partea de sub axă;  în proiecţie pe planul lateral, [L], se reprezintă în vedere partea din stânga axei de simetrie, iar în secţiune partea din dreapta axei.

Autor: profesor TANASE VIOREL

1

REGULI DE REPREZENTARE IN SECTIUNE

Fig.5.2. În cazul reprezentării unui detaliu la o scară de mărire, pentru o mai bună înţelegere a desenului respectiv, detaliul respectiv va fi înscris într-un cerc pe proiecţia în cauzã şi se reprezintã separat; reprezentarea detaliului se va face la o scarã de mãrire şi va fi limitatã de o linie de ruptură (fig.5.3.).

Fig.5.3. Proiecţiile înclinate se reprezintă pe un plan ajutător de proiecţie, paralel cu suprafaţa respectivă, sau rotite faţă de poziţia rezultată din proiecţie, situaţie în care se indică simbolul de rotaţie deasupra reprezentării, după litera de identificare a proiecţiei.

Autor: profesor TANASE VIOREL

2

Simbolurile prin care se notează proiecţiile reprezentate rotit sau desfaşurat, indiferent de sensul de rotire sau de desfăşurare, se trasează cu linie de aceeaşi grosime cu literele după care sunt înscrise şi de aceeaşi mărime cu ele. La reprezentarea întreruptă a unui obiect, folosind o linie de ruptură, numărul elementelor identice care se repetă se specifică cu ajutorul unei linii de indicaţie. Reprezentarea corectă a roţilor de manevră este indicată în figura 5.4., unde se observă că spiţele sunt reprezentate în vedere, chiar dacă planul de secţionare trece prin axa lor.

REGULI DE REPREZENTARE IN SECTIUNE

Fig.5.4. Obiectele simetrice se pot reprezenta pe jumătate sau numai pe sfert pentru a reduce astfel spaţiul ocupat în desen. În aceste situaţii, axele de simetrie se notează la fiecare capăt prin două liniuţe paralele subţiri, perpendiculare pe axă sau prin depăşirea liniei de axă cu linia de contur a piesei cu 2..3 mm (fig.5.5.).

Fig.5.5.
Autor: profesor TANASE VIOREL 3

Elementele unei piese care se repetă identic pe aceeaşi proiecţie (cum sunt găurile, danturile, etc.), pot fi reprezentate complet o singură dată, în poziţii extreme, sau pe o mică porţiune, restul elementelor identice fiind reprezentate convenţional simplificat (fig.5.6).

REGULI DE REPREZENTARE IN SECTIUNE

Fig.5.6. Conturul pieselor sau ansamblurilor învecinate se trasează cu linie două- puncte-subţire, dacă acestea contribuie la înţelegerea interdependenţei dintre piese. Piesele învecinate nu se haşurează, chiar dacă sunt reprezentate în secţiune (fig.5.7.).

Fig.5.7. Conturul pieselor mobile, aflate în poziţie extremă sau intermediară de mişcare se trasează cu linie două-puncte-subţire. Piesele astfel poziţionate nu se haşurează, chiar dacă sunt reprezentate în secţiune (fig.2.27). RUPTURA (SECŢIUNEA PARŢIALĂ) este reprezentarea unei piese în proiecţie ortogonală, din care se îndepărtează o anumită parte, separând-o de restul piesei printr-o suprafaţă neregulată (fig.5.8). Ruptura se execută în scopul:
Autor: profesor TANASE VIOREL 4

 reducerii spaţiului ocupat pe desen de reprezentarea piesei;  reprezentării unor porţiuni din piesă care la reprezentarea în alte proiecţii (vederi, sau secţiuni) sunt acoperite vederii. Linia de ruptură se trasează cu linie continuă subţire ondulată, pentru piesele din materiale metalice şi nemetalice, excepţie făcând piesele executate din lemn, unde linia de ruptură este o linie trasată în zigzag (fig.5.9.).

REGULI DE REPREZENTARE IN SECTIUNE

Fig.5.8. Fig.5.9. La reprezentarea rupturilor, trebuie avute în vedere urmãtoarele reguli:  Linia de ruptură nu trebuie să coincidă cu o muchie sau cu o linie de contur, sau să fie trasată în prelungirea acestora.  În cazul reprezentărilor obiectelor simetrice pe jumătate sau pe sfert, sau jumătate vedere-jumătate secţiune, linia de ruptură nu se trasează, ea fiind înlocuită de linia de axă .

Autor: profesor TANASE VIOREL

5

TRASEUL DE SECŢIONARE Traseul de secţionare reprezintă urma planului de secţionare pe planul de proiecţie şi se trasează cu linie punct subţire, având la extremităţi, sau în punctele unde îşi schimbă direcţia, segmente îngroşate (fig.3.1). Direcţia de proiectare a secţiunii se indică prin săgeţi care se execută cu vârful pe extremităţile traseului de secţionare (Fig.3.1). Traseele de secţionare se notează cu litere mari, folosind aceeaşi literă pentru un singur traseu, iar deasupra secţiunii se indică literele corespunzătoare traseului (fig.3.1.). Literele pot fi înscrise şi în punctele unde traseul de secţionare îşi schimbă direcţia (fig.3.1). Dacă planul de secţionare se suprapune peste o muchie reală atunci pe porţiunea comunã se reprezintã muchia piesei.

TRASEE DE SECTIONARE

Fig.3.1.Trasee de sectionare

1. Traseu de secţionare pentru secţiune plană. 2. Traseu de secţionare pentru secţiune în trepte. 3. Traseu de secţionare pentru secţiune frântă. 4. Traseu de secţionare pentru secţiune cilindrică. Traseul de secţionare se reprezintă cu linie mixtă.

Autor: profesor TANASE VIOREL

1

Catalogul pentru notarea ritmica a elevilor clasei Desen tehnic industrial an scolar 2011-2012 Numele si prenumele elevului Arabagiu V. Adrian Matei Avram P. Cosmin Sebastian Baltos N. Ionut Daniel Bodor V. Cristian Madalin Covalenco V. Iulian Dragu C. Alin Catalin Eftene G. Loredana Andreea Erbescu H. Adrian Gadeaua F. Radu Andrei Golea C. Cosmin Daniel Grigore M. Stefan Alexandru Iacob I. Iulian Bogdan Ion F. Ionela Diana Manea D. Ionut Cosmin Marian N. Andreea Violeta Martalog G. Andrei Daniel Moraru-David Filip Niculae D. Virgil Marian Olteanu S. Mihai Alexandru Patrascu I. Florin Cristian Paun S. Costela Ionela Popescu V. Valentin Mihai Postelnicu E. Florin Bogdan Preda I. George Daniel Roscovaru N. Alexandru Sîrbu M. George Stan M. Liviu Florin Stefan L. Marian Eugen Stefanache I. George Alexandru Surcel M. Remus Daniel Vasile C. Andrei Mihai Velicu C. Daniel Cristian ABSENTE Data Nr. crt

IX-K

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32

1 5

2

3

4

5

6

Semestrul I&II 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

5 4 3 8 6 6 6 6 6 9 8 6 6 3 7 6 5 6 5 8 5 9 6 9 7

Catalogul pentru notarea ritmica a elevilor clasei Desen tehnic industrial-Teste de evaluare an scolar 2011-2012 Numele si prenumele elevului Arabagiu V. Adrian Matei Avram P. Cosmin Sebastian Baltos N. Ionut Daniel Bodor V. Cristian Madalin Covalenco V. Iulian Dragu C. Alin Catalin Eftene G. Loredana Andreea Erbescu H. Adrian Gadeaua F. Radu Andrei Golea C. Cosmin Daniel Grigore M. Stefan Alexandru Iacob I. Iulian Bogdan Ion F. Ionela Diana Manea D. Ionut Cosmin Marian N. Andreea Violeta Martalog G. Andrei Daniel Moraru-David Filip Niculae D. Virgil Marian Olteanu S. Mihai Alexandru Patrascu I. Florin Cristian Paun S. Costela Ionela Popescu V. Valentin Mihai Postelnicu E. Florin Bogdan Preda I. George Daniel Roscovaru N. Alexandru Sîrbu M. George Stan M. Liviu Florin Stefan L. Marian Eugen Stefanache I. George Alexandru Surcel M. Remus Daniel Vasile C. Andrei Mihai Velicu C. Daniel Cristian ABSENTE Data Nr. crt

IX-K

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32

1 7

2

3

4

5

6

Semestrul I&II 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

5 6 6 6 9 6 6 7 7 8 6 3 7 7 7 8 8 6 5 5 6 5 5 7 7 8 9

Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 - Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere Domeniul major de intervenţie: 1.3 - Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare Titlul proiectului: FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice Contract POSDRU/87/1.3/S/64069 Beneficiar: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Partener II: Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

LUCRARE de EVALUARE FINALĂ

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREŞTI CENTRUL REGIONAL DE EDUCAŢIE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ FLEXIBILĂ BUCUREŞTI PROGRAM DE FORMARE CONTINUĂ. M1:Informatică şi tehnologii educaţionale M1C2:Medii si tehnologii educationale interactive Titlul lucrării: TEHNOLOGII EDUCAŢIONALE ÎN PAGINILE WEB Cursant: profesor Tanase Viorel Data sustinerii publice: Iulie, 2012

„Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice, contract nr. POSDRU/87/1.3/S/64069, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”.

1

Investeşte în oameni!

CUPRINS
LUCRARE DE EVALUARE FINALĂ 1.INTRODUCERE 2.CONŢINUT TEHNIC 2,1.LIMBAJUL HTML 2.1.1.Elementele de marcare 2.1.2.Blocuri preformatate 2.1.3.Culoarea de fond 2.1.4.Culoarea textului 2.1.5.Stiluri pentru blocurile de text 2.1.6.Blocurile de titlu 2.1.7.Imagini 2.1.8.Legaturile 2.1.9.Utilizarea postei electronice 2.1.10.Liste 2.1.11.Tabele 2.2.APLICAŢIE 3.CONCLUZII 4.BIBLIOGRAFIE 5.ANEXE 1 3 5 5 5 6 6 7 8 9 9 10 11 11 11 12 18 19 19

2

Investeşte în oameni! 1. INTRODUCERE World Wide Web (sau Web) este cel mai mare rezervor de informaţie electronică din lume.Web este o colecţie de milioane de documente legate între ele, care se găsesc pe calculatoare răspândite în întreaga lume (Web = pânza de paianjen).Când se parcurg site-uri din Web cu ajutorul unui browser se pot vizualiza elemente de tip text, grafică, video sau audio (cunoscute sub numele de hipermedia).Internetul este vehiculul care permite comunicarea între calculatoarele din întreaga lume. Web-ul este deci un sistem de comunicare global care permite calculatoarelor să transfere date hipermedia în Internet. Web-ul se poate considera un sistem de documente sau programe legate intre ele, aşezate la nivelul superior al Internet-ului (hardware si software). Web-ul a fost creat pâna în martie 1989. Tim Berners-Lee, creatorul Web-ului, pe când lucra la Consiliul European pentru Cercetare Nucleara (CERN), Laboratorul european pentru fizica particulelor de la Geneva, a fost nevoit să găsească o cale de a transmite informaţii către cercetătorii din domeniul fizicii energiilor înalte aflaţi în diverse zone geografice şi o modalitate de a simplifica procesul de găsire a informaţiilor pe Internet. În acest scop, el a propus un "sistem hipertext" de comunicaţie între calculatoare. Sistemul propus urma să lege documentele prin intermediul unei reţele de calculatoare, pentru utilizarea în comun a rezultatelor cercetării stiinţifice. CERN a promovat Web-ul, având în vedere eventuala sa dezvoltare de la o reţea locală la o reţea globală, accesibilă din întreaga lume. Prima utilizare publică a Web-ului a avut loc în ianuarie 1992, la Geneva, Elveţia, unde cercetătorii au avut acces la date Web din site-urile Web ale CERN. Prin proiectul Web al lui Berns-Lee, au fost stocate documente pe unul sau mai multe calculatoare, numite servere Web. Cercetătorii au avut acces la aceste date utilizând un program special numit browser Web. Astăzi, utilizând Internet-ul, utilizatorii se conectează la un server Web şi solicită anumite documente Web. Serverul Web ca răspuns, livrează documentul utilizatorului, acesta putând să-l parcurgă şi să-l afişeze cu ajutorul unui program browser. Un server poate răspunde la cererile mai multor utilizatori în acelasi timp. Web-ul este utilizat de către browserul utilizatorului pentru a putea vizualiza paginile de pe acesta. Aceste pagini conţin în principal informaţii sub forma de text dar şi sub forma video (imagini statice sau animaţii) sau audio. Aceste informatii sunt stocate pe Web sub un format special denumit HTML. HTML (HyperText Markup Language) este limbajul cu care "comunică" Web-ul. Formatul HTML a apărut odata cu Web-ului, şi este un format special, este lizibil, adică este inteligibil de către om. Când vizualizăm o pagina Web aceasta este în format HTML, iar browser-ul o traduce în imagini, sunete, texte . Pentru a crea pagini Web avem nevoie de un editor simplu de texte în care să scriem pur şi simplu ceea ce dorim în formatul HTML. Un inconvenient al realizării paginilor Web cu ajutorul editoarelor de texte este faptul ca trebuie cunoscut limbajul HTML.Un alt mod de creare a paginilor Web este folosirea unui program pentru crearea paginilor Web. Aceste programe diferă de la unul la altul dar unul dintre cele mai răspândite este FrontPage, un program al firmei Microsoft care apaţine de pachetul de programe Microsoft Office, şi este de tipul WYSIWYG What You See Is What You Get - ceea ce vezi este ceea ce vei obţine. Web este singura parte din Internet, în afara de e-mail, accesibilă pentru majoritatea utilizatorilor. Siturile Web sunt organizate similar cu sistemul help on-line din sistemul Windows '95. Prima pagina a sistemului de asistenţă, numita Contents (cuprins), va arăta subiectele disponibile într-un fişier help. Dacă executaţi clic pe unul dintre aceste subiecte, veţi avea un ecran plin cu informaţii despre acel subiect. Tot astfel, majoritatea siturilor Web vă oferă un ecran de deschidere numit pagina iniţială (home page). Din pagina iniţială puteţi să vă mutaţi la alte pagini Web de pe acel server sau din orice colţ al lumii - executaţi, pur si simplu clic pe o legătură. O pagina Web este asemenea multor documente care le aveţi pe calculatorul dumneavoastră. Însă nu încărcaţi pagina web de pe calculatorul propriu ci de pe un server Web. Un Sit Web este o altă denumire folosită pentru un anumit server Web. Este vorba despre un calculator conectat la Internet în aşa fel încât să puteţi avea acces la paginile de Web pe care le conţine. Fiecare pagina Web conţine text, imagini şi scurtături la fel ca şi sistemul de asistenţă on-line, însă pagina Web poate fi mult mai complexă. O scurtătură către o pagina Web poate să transfere un fişier, să afişeze o imagine, să redea sunete sau să prezinte un film. Numărul de lucruri către care conduce o scurtătură într-o pagină Web este practic nelimitat. Elementele pe care le putem găsi într-o pagina Web obişnuită sunt următoarele: • Divertisment. Există o mulţime de situri total nefolositoare, dar distractive.

3

Investeşte în oameni! • Reviste. Orice revista de pe un stand are o pagina Web. Majoritatea revistelor, cotidianelor şi emisiunilor de ştiri sunt prezentate în Web. Time Warner, Ziff-Daviss si CNN sunt exemple de mass-media in Web. • Multimedia. Acesta este un lucru cu adevarat remarcabil în Web. Veţi găsi filme, sunete şi imagini superbe. • Informatii despre produse. Majoritatea firmelor de calculatoare oferă asistenţă şi informaţii despre produsele lor prin Web. Microsoft, Hewlett Packard, Compaq, IBM sunt doar câteva exemple. Puteţi găsi programe gratuite în unele dintre aceste situri. • Cercetare. Studenţii din întreaga lume pot folosi Web pentru cercetare în domenii ca literatura, matematica, chimie sau filozofie. Multe instituţii de învăţământ cum ar fi Universitatea Indiana, ofera informaţii folositoare pentru studenţi. • Servicii. Există o gamă largă de servicii disponibile în Web. Puteţi afla starea coletelor trimise prin FedEx sau UPS, să cautaţi un prieten, să aflaţi ultimele informaţii despre starea vremii în zona dumneavoastră sau să căutaţi numărul de telefon al unei firme. La ora actuală se cunosc aprox. 19 milioane de calculatoare şi peste 50.000 de reţele conectate la internet. Fiecare document de web este denumit document web sau pagină web. Web site-urile sunt documente pe calculator denumite servere de web, toate conectate la internet. Pentru accesarea www sunt folosite programe software denumite web browser (Internet Explorer MS, Netscape Navigater, Mosaic). Paginile de web sunt formatate pentru aceste browser-e prin intermediul limbajului HTML – Hyper Text Markup Language. Paginile de web sunt identificate printr-o adresă unică denumită URL (Uniform Resourse Locator). URL-ul specifică unde pe internet este localizat o resursă particulară. Aceste resurse pot fi accesate cu un web browser, iar transferul dintr-o locaţie în alta se face cu un clic pe Hyper Link. Hyper Link este o adresă ce identifică o locaţie URL sau un fişier stocat pe un computer pe reţeaua de internet. Printr-un HL poţi să accesezi informaţia din aceasta pagină, din acest site, dintr-un site diferit. Sistemul de link-uri este denumit Hyper Text. Documentele care conţin Hyper Link-uri sunt denumite Hyper Link Notaţiile unei pagini web http:// nume locaţie // nume fişier HTML – (Hyper Text Tranfer Protocol) (protocol de transfer a fişierelor HT) ftp – file transfer protocol. (protocol de transfer a fişierelor). Site-urile de web – identificare www. nume domeniu. Extensie domeniu general.

http://www.flexform.ro

4

Investeşte în oameni! 2. CONTINUT TEHNIC Localizarea unui fişier printre miliardele de fişiere existente în World Wide Web se bazează pe folosirea unui sistem unitar de adresare pus la punct odată cu internetul. Sistemul de adresare poartă numele de URL (Uniform Resource Locator). În caseta pentru introducerea adresei a aplicaţiei de navigare s-a tastat adresa: http://www.flexform.ro/. Prima parte a adresei (http) precizează protocolul care trebuie folosit pentru exploatarea fişierului, în cazul dat http (HyperText Transfer Protocol) deoarece fişierul este în format hypertext şi codificat în html. A doua parte a adresei, www.flexform.ro identifică un director de pe discul serverului care găzduieşte saitul. Ea poate fi scrisă şi folosind adresa fizică din Internet alocată serverului, care este formată din patru numere cuprinse fiecare între 0 şi 255. De exemplu: - adresele http://www.flexform.ro/ şi http://193.226.7.213/siteflex/ sunt echivalente dar a doua este mai greu de reţinut. Punerea în corespondenţă a celor două modalităţi de indicare a directorului care conţine pagina web dorită se realizează de una dintre aplicaţiile pentru DNS (Domain Name System) accesate de browser. Adresa unui fişier din Internet poate fi însă mai complexă. Astfel adresa: http://www.flexform.ro/cursanti/autentif.htm l conţine după denumirea serverului o cale, /cursanti/ şi denumirea fişierului referit, autentif.html. Aceasta înseamnă că în directorul saitului există un subdirector (cursanti) în care este înregistrat fişierul autentif.html. Se poate deci scrie: URL = protocol + server + cale + fişier 2.1.LIMBAJUL HTML HTML (Limbajul de Marcare HiperText) este alcătuit dintr-un set de marcaje, coduri speciale inserate în conţinutul unui text, care oferă unui program numit interpretor de HTML informaţii despre modul de formatare a conţinutului unui document şi despre legăturile acestuia cu alte fişiere. 2.1.1.ELEMENTELE DE MARCARE Elementele de marcare sunt principalele componente ale limbajului HTML. Ele apar în document sub formă de etichete (tag-uri) sau controale HTML. Numele elementului apare în controlul de început (sub forma <nume-element>) şi in cel de sfârşit (sub forma </nume-element>). Exemplu: BODY> si </BODY> Porţiunea din document încadrată de controalele HTML se mai numeşte conţinutul elementului marcat şi este partea de document asupra căruia acţionează respectivul mod de formatare.Anumite elemente nu necesită etichete de sfârşit (Ex: P), iar altele nu au etichete de sfârşit, în general pentru că nu au un conţinut pe care să-l încadreze (Ex: BR). Există, de asemenea, elemente prezente în document care pot să nu fie marcate cu ajutorul etichetelor, prezenţa lor în cadrul documentului fiind implicită (Ex: BODY).Limbajul HTML nu face distincţie între literele mari şi literele mici ale alfabetului. De aceea formulările <BR>, <br> sau <Br> desemneaza acelaşi control. <HTML> ... </HTML>, <HEAD> ... </HEAD>, <BODY> ... </BODY> ş.a. sunt denumite marcaje HTML. Unele marcaje (<body> sau <img>) conţin informaţii suplimentare ca valori ale unor atribute (bgcolor sau src). Analizând conţinutul fişierului se observă că informaţia propriuzisă este încadrată între marcaje <H1> ... </H1> şi <P> ... </P>. Marcajul <H1> delimitează un titlu (eng. heading) iar <P> ... </P> delimitează un paragraf (eng. paragraph). Putem să scriem un document HTML: <html> <head> </head> <body> </body> </html> Se salvează ca Pagina1.HTM sau Pagina1.HTML. Se lansează Internet Explorer, dar nu se generează nimic. Se adaugă elemente noi.Titlul unei pagini se obtine inserând in sectiunea <head>...</head> a urmatoarei linii:

5

Investeşte în oameni! <title>Aceasta este prima mea pagina de Web</title> În secţiunea <body>...</body> putem scrie texte. Daca nu întâlnim nici un marcaj < sau > atunci interpretorul HTML le va lua ca texte simple şi le va afişa pe ecran. o noua versiune a paginii web este: <html> <head> <title>Aceasta este prima mea pagina de Web</title> </head> <body> Bine ati venit in pagina mea de Web! </body> </html> Trecerea pe o linie nouă se face la o comandă explicită, care trebuie să apară în pagina html. Aceasta comandă este marcajul <br> ( de la " line break " - întrerupere de linie ). <html> <head> <title> titlul paginii</title> </head> <body> Bine ati venit in <br> pagina mea de Web! </body> </html> 2.1.2.BLOCURI PREFORMATATE Pentru ca browser-ul sa interpreteze corect caracterele " spatiu ", " tab " si " CR/LF " ce apar in cadrul unui text, acest text trebuie inclus intr-un bloc <pre>...</pre>.

<html> <head> bloc preformatat</head> <title>bloc preformatat </title> <body> <pre> Prima linie A doua linie A treia linie </pre> </body> </html> Se salvează ca bloc_preformatat.htm.

Fig.1.Bloc preformatat 2.1.3.CULOAREA DE FOND O culoare poate fi precizată în două moduri: Printr-un nume de culoare. Sunt disponibile cel putin 16 nume de culori: aqua, black, fuchsia, gray, green lime, maroon, navy, olive, purple, red, silver, teal, white si yellow. Prin constructia " #rrggbb " unde r (red), g (green), sau b (blue) sunt cifre hexazecimale si pot lua valorile: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a, A, b, B, c, C, d, D, e, E, f, F; se pot defini astfel 65536 de culori. Culoarea unei pagini se precizeaza prin intermediul unui atribut al etichetei <body>. Culoarea fondului paginii Web se stabileste cu atributul bgcolor al etichetei <body>, de exemplu: <body bgcolor = culoare>. Urmatorul exemplu realizeaza o pagina cu fondul de culoare gri. <html> <head>culoarea de fond</head> <title>culoare de fond </title> <body bgcolor=gray>

6

Investeşte în oameni! O pagina Web cu fondul GRI! </body> </html> 2.1.4.CULOAREA TEXTULUI Acest lucru se face prin intermediul atributului text al etichetei <body> după sintaxa <body text=culoare>. În următorul exemplu textul are culorea roşie: <html> <head>culoarea textului</head> <title>culoare textului </title> <body text=red> Un text de culoare rosie. </body> </html> Următorul exemplu prezintă o pagină cu fondul de culoare albastră şi textul de culoare galbenă.

<html> <head> atribute multiple</head> <title>atribute multiple </title> </head> <body bgcolor=blue text=yellow> Fond de culoare albastra si text de culoare galbena. </body> </html> Se salvează cu atribute_multiple3.htm.

Fig.2.Atribute multiple Textul afişat este caracterizat de următoarele atribute: Mărime ( size), Culoare ( color ), Font (style). Acestea sunt atribute ale etichetei <basefont>.Este o etichetă singulară (fără delimitator de sfârşit de bloc). <basefont size = numar color = culoare style = font> unde: numar - poate fi 1, 2, 3, 4, 5, 6 sau 7; ( 1 pentru fontul cel mai mic şi 7 pentru fontul cel mai mare); culoare - este o culoare precizată prin nume sau printr-o construcţie RGB; font - poate fi un font generic ca " serif ", " san serif ", " cursive ", " monospace ", "fantasy " sau un font specific instalat pe calculatorului clientului, ca " Times New Roman ", " Helvetica " sau " Arial ".Se acceptă ca valoare şi o listă de fonturi separate prin virgulă, de exemplu: " Times New Roman, serif,monospace ". Domeniul de valabilitate al caracteristicilor precizate de aceasta etichetă se întinde de la locul în care apare eticheta până la sfârşitul paginii sau până la următoarea etichetă <basefont>. Dacă acest atribut lipseşte atunci textul din pagina Web are atribute prestabilite sau atribute precizate de browserul utilizat. Atributele prestabilite sunt: size = 3, color = black, si style = " Times New Roman " . Pozitionarea conţinutului paginii Web faţă de marginile ferestrei browserului se poate face cu ajutorul a doua atribute ale etichetei <body>: leftmargin ( stabileşte distanţa dintre marginea stânga a ferestrei browserului şi marginea stânga a conţinutului paginii ); topmargin ( stabileşte distanţa dintre marginea de sus a ferestrei browserului şi marginea de sus a conţinutului paginii ):

7

Investeşte în oameni! <html> <head> Configurarea textului</head> <title>Configurarea textului si stabilirea marginii </title> <body leftmargin="100" topmargin="50"> Textul are atribute implicite. <br> <basefont style="Arial" color="blue" size="6"> Textul este scris cu fontul "Arial", culoare albastru si marime 6. </body> </html> 2.1.5.STILURI PENTRU BLOCURILE DE TEXT Pentru ca un bloc de text să apară în pagină evidenţiat (cu caractere aldine), trebuie inclus între delimitatorii <b>...</b> ( b vine de la "bold" = îndrăzneţ ). Pentru ca un text să fie scris cu caractere mai mari cu o unitate decât cele curente acesta trebuie inclus într-un bloc delimitat de etichetele <big>...</big>. Pentru ca un text să fie scris cu caractere mai mici cu o unitate decât cele curente acesta trebuie inclus într-un bloc delimitat de etichetele <small>...</small>. Pentru ca un text să fie scris cu caractere cursive acesta trebuie inclus îintr-un bloc delimitat de etichetele <i>...</i> ( i vine de la " italic "). Pentru a insera secvente de text aliniate ca indice (sub-script) sau ca exponent (super-script) , aceste fragmente trebuie delimitate de etichetele <sub>...</sub>, respectiv <sup>...</sup>. Pentru a insera un bloc de caractere subliniate se utilizeaza etichetele <u>...</u> (u vine de la " underline "). Pentru a insera un bloc de caractere subliniate se utilizeaza etichetele <strike>...</strike> sau <s>...</s>. <html> <head> <title>Stiluri pentru blocuri de text </title> </head> <body> <b>Text scris cu caractere ingrosate.</b> <br> <big>Text cu caractere marite cu o unitate <big>mai mare<big> si mai mare<big> si mai mare.</big></big></big></big><br> <small>Textul este scris cu caractere micsorate cu o unitate <small>mai mic.</small></small><br> <i>Text scris cu caractere italice.</i> <br> In aceasta linie <sup>sus</sup> este superscript iar <sub>jos</sub> este subscirpt.<br> <strike>Aceasta linie este in intregime sectionata de o linie orizontala.</strike> <br> In aceasta linie urmatorul cuvant este <u>subliniat</u>, iar cuvantul <s>strike</s> sectoinat. </body> </html>

Fig.3.Stiluri bloc Blocul de text cuprins între etichetele <nobr>...</nobr> va fi afişat pe o singură linie.

8

Investeşte în oameni! Modalitatea cea mai eficientă de delimitare şi de formatare a unui bloc de text este folosirea delimitatorilor <div>...</div>. Un parametru foarte foarte util pentru stabilirea caracteristicilor unui bloc <div> ( diviziune ) este align ( aliniere ). Valorile posibile ale acestui parametru sunt: " left " ( aliniere la stanga ); " center " ( aliniere centrala ); " right " ( aliniere la dreapta ). Un bloc <div>...</div> poate include alte subblocuri. În acest caz , alinierea precizată de atributul align al blocului are efect asupra tuturor subblocurilor incluse în blocul <div>; Un bloc <div>...</div> admite atributul " nowrap " care interzice întreruperea rândurilor de către browser. 2.1.6.BLOCURI DE TITLU Într-un text titlurile ( headers ) de capitole pot fi introduse cu ajutorul etichetelor <h1>. <h2>, <h3>, <h4>, <h5>, <h6>. Toate aceste etichete se referă la un bloc de text şi trebuie însoţite de o etichetă de încheiere similară. Aceste etichete acceptă atributul align pentru alinierea titlului blocului de text la stânga (în mod prestabilit ) , în centru şi la dreapta. Tag-ul <h1> permite scrierea unui titlu cu caractere mai mari şi aldine, pe când <h6> foloseşte caracterele cele mai mici. <html> <head> <title> Blocuri de titlu</title> </head> <body> <h1 align="center"> Titlu de marime 1 aliniat in centru </h1> <h2 align="right"> Titlu de marime 2 aliniat la dreapta. </h2> <h4> Titlu de marime 4 aliniat la stanga (implicit) </h4> </body> </html>

Fig.4.Bloc de titlu 2.1.7.IMAGINI Imaginile sunt stocate în fişiere cu diverse formate. Formatele acceptat de browsere pentru fişierele imagine sunt: • GIF (Graphics Interchange Format) cu extensia .gif; • JPEG (Joint Photographic Experts Group) cu extensia .jpeg sau .jpg; • XPM (X PixMap) cu extensia .xmp; • XBM (X BitMap) cu extensia .xbm; • BMP (BitMap) cu extensia .bmp (numai cu Internet Explorer); • TIFF (Tagged Image File Format) cu extensia .tif sau .tiff; Cele mai răspândite formate sunt GIF(8biti pentru o culoare, 256 culori posibile) si JPEG (24biti pentru o culoare, 16777216 de culori posibile). Adresa URL a unei imagini URL ( "Uniform Resourse Locator" = identificator unic al resursei ) este un standard folosit în identificarea unică a unei resurse în Internet. Toate imaginile cu care vom lucra vor avea adresa URL exprimată în funcţie de directorul ce contine documentul HTML care face referire la imagine.

9

Investeşte în oameni! Pentru a insera o imagine într-o pagină, se utilizează eticheta <img> (de la "image"=imagine). Pentru a putea fi identifica imaginea care va fi inserată, se utilizeaza un atribut al etichetei <img> şi anume src (de la "source"=sursa). Dacă imaginea se află in acelasi director cu fisierul HTML care face referire la imagine, atunci adresa URL a imaginii este formată numai din numele imaginii, inclusiv extensia. O imagine are anumite dimensiuni pe orizontală şi verticală, stabilite în momentul creării ei. Dacă nu se cere altfel , aceste dimensiuni sunt respectate în momentul afişării ei în pagina Web. Dimensiuniile prestabilite ale unei imagini pot fi modificate prin intermediul atributelor width si height. O imagine cu chenar şi de 200 pixeli X 15 % <img src="w3.gif" border="5" width="350" height="25%"> Text dupa imagine. Alinierea unei imagini Alinierea unei imagini se poate face prin intermediul atributului align care poate lua următorele valori: " left " - aliniere la stânga; celelalte componente sunt dispuse in partea dreapta; " right " - aliniere la dreapta; celelalte componente sunt dispuse in partea stanga; " top " - aliniere deasupra; partea de sus a imaginii se aliniaza cu partea de sus a textului ce precede imaginea; " middle " - aliniere la mijloc; mijlocul imaginii se aliniaza cu linia de baza a textului ce precede imaginea. " bottom " - aliniere la baza; partea de jos a imaginii se aliniaza cu linia de baza a textului. 2.1.8.LEGĂTURILE(Link-urile) Reprezintă partea cea mai importantă a unei pagini Web. Ele transformă un text obişnuit în hipertext sau hiperlegătura, care premite trecerea rapidă de la o informaţie aflată pe un anumit server la altă informaţie memorată pe un alt server aflat oriunde în lume. Legăturile sunt zone active într-o pagină Web, adică zone de pe ecran sensibile la apasarea butonului stâng al mouse-ului. O legătură către o pagină aflată în acelaşi director . O legătură către o pagină aflată în acelaşi director se formează cu ajutorul etichetei <a> (de la "anchor"=ancora).Pentru a preciza pagina indicata de legătură se utilizează un atribut al etichetei <a> numit href, care ia valoare numele fişierului HTML aflat in acelaşi director. Zona activă care devine sensibilă la apasarea butonului stâng al mouse-ului este formată din textul cuprins între etichetele <a>...</a>. Prezenţa etichtetei de sfârşit </a> este obligatorie. Pentru a preciza pagina indicată de legătură se utilizează un atribut al etichetei <a> numit href, care ia valoare numele fişierului HTML aflat in acelaşi director. Zona activă care devine sensibilă la apăsarea butonului stâng al mouse-ului este formată din textul cuprins între etichetele <a>...</a>. Prezenta etichtetei de sfarsit </a> este obligatorie. <html> <head> <title> Comutarea intre doua pagini</title> </head> <body> <h3>Pagina 1 </h3> <a href="leg_ex2.html"> Link catre pagina 2 </a> </body> </html> vezi acest exemplu <html> <head> <title> Comutarea intre doua pagini</title> </head> <body> <h3>Pagina 2 </h3> <a href="leg_ex1.html"> Link catre pagina 1 </a> </body> </html> Fig.5.Legături

10

Investeşte în oameni! 2.1.9.UTILIZAREA POŞTEI ELECTRONICE Într-o pagină Web se poate afla legături care permit lansarea în execuţie a aplicaîiei de expediere a mesajelor electronice. Pentru aceasta se utilizează în construcţia adresei URL serviciul Internet mailto: urmat de o adresă email validă. 2.1.10.LISTE Unul din cele mai obişnuite elemente din documentele cu mai multe pagini este un set de definiţii, referinţe sau indexuri. Glosarele sunt exemple clasice în acest sens; cuvintele sunt listate în ordine alfabetică, urmate de definiţii ale termenilor respectivi. În HTML, întreaga secţiune a unui glosar va fi gestionată printr-o listă de definiţii, care este inclusă într-o pereche de marcaje de lista de definitii: <dl>...</dl> (de la "definition list" = lista de definitii). Observaţii: • Un termen al listei este iniţiat de eticheta <dt> (de la "definition term" = termen definit); • Definiţia unui termen este iniţiată de eticheta <dd> (de la "definition description" = descrierea definitiei); • Definiţia unui termen începe pe o linie noua şi este indentată. Liste neordonate O listă neordonată este un bloc de text delimitat de etichetele corespondente <ul>...</ul> (" ul " vine de la " unordered list " = lista neordonata). Fiecare element al listei este iniţiat de eticheta <li> (list item). Lista va fi indentată faţă de restul paginii Web şi fiecare element al listei începe pe un rând nou. Tag-urile <ul> si <li> pot avea un atribut type care stabileşte caracterul afişat în faţa fiecărui element al listei. Valorile posibile al acestui atribut sunt: • "circle" (cerc) • "disc" (disc plin) (valoarea prestabilita); • "square" (patrat) Liste ordonate O lista ordonată de elemente este un bloc de text delimitat de etichetele corespondente <ol>...</ol> (" ol " vine de la " ordered list " = lista ordonata). Fiecare element al listei este iniţiat de eticheta <li> (list item). Lista va fi indentată faţa de restul paginii Web şi fiecare element al listei începe pe un rând nou. Tag-urile <ol> si <li> pot avea un atribut type care stabileşte tipul de caractere utilizate pentru ordonarea listei.Valorile posibile sunt: • " A " pentru ordonare de tipul A , B , C , D etc. ( litere mari ); • " a " pentru ordonare de tipul a , b , c , d etc. ( litere mici ); • " I " pentru ordonare de tipul I , II , III , IV etc. ( cifre romane mari ); • " i " pentru ordonare de tipul i , ii , iii , iv etc. ( cifre romane mici ); • " 1 " pentru ordonare de tipul 1 , 2 , 3 , 4 etc. ( cifre arabe - optiune prestabilita ); 2.1.11.TABELE Tabelele ne permit sa creăm o reţea dreptunghiulară de domenii, fiecare domeniu având propriile opţiuni pentru culoarea fondului, culoarea textului, alinierea textului etc. Pentru a insera un tabel se folosesc etichetele corespondente <table>...</table>. Un tabel este format din rânduri. Pentru a insera un rând într-un tabel se folosesc etichetele <tr>...</tr> ( de la " table row "= rând de tabel ).Folosirea etichetei de sfarsit </tr> este opţională. Un rând este format din mai multe celule ce conţin date. O celulă de date se introduce cu eticheta <td>..</td>. In mod prestabilit, un tabel nu are chenar. Pentru a adăuga un chenar unui tabel, se utilizează un atribut al etichetei <tabel> numit border. Acest atribut poate primi ca valoare orice număr întreg ( inclusiv 0 ) şi reprezintă grosimea în pixeli a chenarului tabelului. Dacă atributul border nu este urmat de o valoare atunci tabelul va avea o grosime prestabilită egala cu 1 pixel, o valoare egală cu 0 a grosimii semnifică absenţa chenarului. Când atributul border are o valoare nenulă chenarul unui tabel are un aspect tridimensional. <html> <head><title>tabelex_2</title></head> <body><h1 align=center>Un tabel simplu cu chenar</h1><hr> <table border="4"> <tr> <td>cell 11</td> <td>cell 11</td></tr> <tr> <td>cell 21</td> <td>cell 22</td></tr>

11

Investeşte în oameni! <tr> <td>cell 31</td> <td>cell 32</td></tr> <tr> <td>cell 41</td> <td>cell 42</td></tr> </table> </body> </html> Alinierea tabelului Pentru a alinia un tabel într-o pagina Web se utilizează atributul align al etichetei <table>, cu următoarele valori posibile: " left " ( valoarea prestabilita ), " center " si "right ". Alinierea este importanta pentru textul ce înconjoară tabelul. Astfel :  dacă tabelul este aliniat stânga ( <table align="left"> ), atunci textul care urmează după punctul de inserare al tabelului va fi dispus în partea dreapta a tabelului.  dacă tabelul este aliniat dreapta ( <table align="right"> ), atunci textul care urmează după punctul de inserare al tabelului va fi dispus în partea stanga a tabelului.  dacă tabelul este aliniat pe centru ( <table align="center"> ), atunci textul care urmează după punctul de inserare al tabelului va fi afişat pe toată lăţimea paginii, imediat sub tabel. Dimensionarea celulei unui tabel Distanţa dintre două celule vecine se defineşte cu ajutorul atributului cellspacing al etichetei <table>.Valorile acestui atribut pot fi numere întregi pozitive, inclusiv 0, şi reprezintă distanţa în pixeli dintre două celule vecine. Valoarea prestabilită a atributului cellspacing este 2. 2.2.APLICAŢIE Parcurgerea cursului HTML, cu aplicaţii la fiecare subcapitol abordat, a permis realizat unor pagini Web în format .html.Tema abordată „Sudarea metalelor şi aliajelor(SPRE)” constituită în pagini Web, poate fi utilizată în procesul de predare-învăţare-evaluare, datorită structurii didactice complete. Accesarea paginilor Web se poate realiza prin link-ul de mai jos:

Sudarea metalelor si aliajelor(SPRE) Prezentarea paginilor Web în structura documentului Word, are la bază utilizarea aplicaţiei Paint.

12

Investeşte în oameni!

13

Investeşte în oameni!

14

Investeşte în oameni!

15

Investeşte în oameni!

16

Investeşte în oameni!

17

Investeşte în oameni! Vizualizarea integrală a paginilor Web poate fi făcută accesând fişierul video, realizat cu aplicaţia HyCam2:

3. CONCLUZII Cursul „Medii si tehnologii educationale interactive” , prin aprofundarea unor noţiuni specifice limbajului HTML, a permis implementarea unităţii de învăţare SUDAREA PRIN PRESIUNE PRIN REZISTENŢĂ ELECTRICĂ în universul complex al Internetului. Baza de date asociată aplicaţiei în format .html cuprinde următoarele: 1. Sudarea metalelor si aliajelor(SPRE) în format .pdf, ca documentaţie tehnică specifică domeniului abordat. 2. Sudarea prin presiune-test de evaluare în format .wqc(realizat cu Wondershare Quiz Creator). 3. Sudarea prin presiune-test de evaluare În format .doc. 4. Sudarea prin presiune-test de evaluare în format .pdf. 5. Fisiere video, în format .flv, cu metodele de sudare prin presiune prin rezistenţă electrică. 6. Fişiere video , în format .swf, cu metodele de sudare prin presiune în puncte şi în linie. Utilizarea acestei aplicaţii permite integrarea unor unităţi de competenţe cheie, tehnice generale şi tehnice specifice:        Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei. Comunicare interactivă la locul de muncă. Igiena şi protecţia muncii. Lucrul în echipă. Utilizarea S.D.V.-urilor, a echipamentelor şi a instalaţiilor. Asigurarea calităţii Tehnologii de sudare prin presiune, prin rezistenţă electrică.

Prin serviciul Internet, această aplicaţie poate fi accesată de către elevi sau alţi utilizatori, prin site-uri specializate în domeniul didactic: http://www.didactic.ro site utilizat de cadrele didactice din România; http://class10c.wikispaces.com site al clasei realizat de autor şi găzduit de http://www.wikispaces.com sau în cadrul Laboratorului de Tehnologie Informatizată,care dispune de:  17 calculatoare.Se lucrează în echipe de câte 2 elevi;  videoproiector;  machete cu rol funcţional;  planşe;  banc de lucru pentru demonstraţii practice;  seturi de scule, dispozitive, verificatoare;  manuale în format electronic instalate ;  reţea Internet;

Laborator de tehnologie informatizată

18

Investeşte în oameni!

4. BIBLIOGRAFIE 1. M1.C2.Medii si tehnologii educationale interactive. 1. Informatica_Didactica. FLEXFORM-FIMM http://tvet.ro U.P.Bucureşti 2012

http://www.4shared.com

2. Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro , secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar. 3. Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro , secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar. 4. HTML-Curs prof. dr. ing. Alina Spânu U.P.Bucureşti 2012 5. Curs – Programare WEB Internet Internet 2012 2012

6. Curs Practic HTML

5. ANEXE

Prezentare Power Point 2007

FLEXFORM_M1C2_Tanase Viorel

Video

SUDAREA METALELOR ŞI ALIAJELOR(SPRE)

19

Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 - Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere Domeniul major de intervenţie: 1.3 - Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare Titlul proiectului: FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice Contract POSDRU/87/1.3/S/64069 Beneficiar: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Partener II: Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

LUCRARE de EVALUARE FINALĂ

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREŞTI CENTRUL REGIONAL DE EDUCAŢIE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ FLEXIBILĂ BUCUREŞTI PROGRAM DE FORMARE CONTINUĂ. M2:Platforme mecatronice pentru educaţie şi formare flexibilă C3: Tehnologie şi educaţie mecatronică.Dezvoltare durabilă Titlul lucrării: INTERFAŢAREA DISPOZITIVELOR PERIFERICE. AFIŞAJUL CU 7 SEGMENTE Cursant: profesor Tanase Viorel Data sustinerii publice: Iulie, 2012

„Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice, contract nr. POSDRU/87/1.3/S/64069, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”.

1

Investeşte în oameni!

CUPRINS

LUCRARE DE EVALUARE FINALĂ 1.INTRODUCERE 2.CONŢINUT TEHNIC 2,1.CONCEPTUL DE MECATRONICĂ 2.2.STRUCTURA SISTEMELOR MECATRONICE 2.3.MICROCONTROLERE 2.4.PLACA DE DEZVOLTARE 2.5.INTERFAŢAREA DISPOZITIVELOR PERIFERICE 2.6.AFIŞAJUL CU LED-URI 2.7.AFIŞAJUL CU 7 SEGMENTE 2.8.APLICAŢIE 3.CONCLUZII 4.BIBLIOGRAFIE 5.ANEXE

1 3 3 3 4 5 7 8 10 11 11 18 18 19

2

Investeşte în oameni! 1. INTRODUCERE Mecatronica a apărut datorită unor salturi calitative şi cantitative în evoluţia societăţii în ultimile decenii. Au apărut noi domenii ale tehnologiei, informaticii; s-a generalizat automatizarea proceselor de producţie; s-a dezvoltat integrarea roboticii autonome şi inteligenţa artificială. Mecatronica este percepută ca un domeniu tehnic interdisciplinar în care se folosesc metode din mecanică, ingineria electrică şi din informatică pentru a proiecta, produce şi utiliza produse cu performanţe deosebite. Exista mai multe definiţii pentru Mecatronică: 1. Mecatronica = combinaţie sinergetică de discipline care concură la proiectarea produselor şi proceselor. 2. Sistemele mecatronice = sisteme mecanice înzestrate cu sisteme senzoriale, sisteme de acţionare, sisteme programabile de conducere şi sisteme de comunicaţie. Mecatronica s-a dezvoltat datorită creşterii vertiginoase a utilizării microelectronicii în dezvoltarea produselor şi a proceselor moderne. Are un impact major în: industria auto, industria produselor de larg consum, industria constructoare de maşini, robotică, biomedicină şi sistemele de control. Prezintă următoarele caracteristici specifice:  caracterul unificator interdisciplinar ;  produsele mecatronice presupun mişcare, în sensul deplasării spaţiale;  aplicarea celor mai moderne tehnici din ingineria mecanică de precizie, din electronică,din automatică, din ştiinta calculatoarelor şi din inteligenţa artificială pentru a proiecta procese şi produse performante;  echilibru între nivelul teoretic al abordării şi nivelul practic al implementării. Un sistem mecatronic cere o abordare multidisciplinară pentru proiectarea, dezvoltarea şi implementarea sa. In dezvoltarea traditională a unui sistem electromecanic, componentele mecanice şi cele electrice sunt proiectate sau selectate separat şi apoi integrate, posibil cu alte componente, hardware şi software. În abordarea mecatronistă, întregul sistem electromecanic este tratat concurenţial, într-o manieră integrată, de către o echipă multidisciplinară de ingineri.

2. CONTINUT TEHNIC 2.1.CONCEPTUL DE MECATRONICĂ. Termenul de mecatronică fost brevetat în anul 1969, de către concernul Yaskawa Electric Co. şi a fost utilizat pentru a descrie interdependenţa între :    mecanicǎ ; electronicǎ; informaticǎ.

Fig.1.Conceptul de mecatronică Acest termen, astăzi consacrat, „mechatronics” derivă din „mechanism” şi „electronics”.

3

Investeşte în oameni! Scurt istoric.  Conceptul de “mecatronică” - brevetat în anii 1971-1972.  În anul 1982 firma Yaskawa renunţă la drepturile de autor asupra acestuia pentru a putea fi utilizat pe scară largă.  În anul 1986 conceptul este citat şi în literatura de specialitate din România pentru roboţi industriali.  Conceptul de mecatronică - legitimitate academică în anul 1996 prin IEEE / ASME Transactions on Mechatronics. Dezvoltarea tehnologiei mecanice către mecanizare şi automatizare,progresele în domeniul tehnologiei electronice, apariţia circuitelor integrate, mici ca dimensiuni, ieftine şi fiabile, au permis includerea electronicii în structurile mecanice. Se realizează astfel integrarea electromecanică. Apariţia microprocesoarelor a reprezentat un salt semnificativ în definirea conceptului de mecatronică. Microprocesoarele au putut fi integrate în structurile electromecanice realizate anterior. Mecatronica este tehnologia mecanică cerută de societatea informaţională. În tehnologia tradiţională, elementele de bază sunt următoarele:  materialul;  energia. În mecatronică, acestor două elemente li se adaugă informaţia. În practică, informaţia vizează:  culegerea, prelucrarea;  stocarea sau transmiterea acesteia;  folosirea ei pentru a controla produsele, procesele şi sistemele. 2.2.STRUCTURA SISTEMELOR MECATRONICE

Fig.2.Structura sistemelor mecatronice Partea de hardware a unui sistem mecatronic evidenţiază următoarele componente: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Controlerul de secveţe şi mişcare; Amplificatorul de putere; Actuatorul; Mecanismele şi transmisiile mecanice; Senzorii; Dispozitivul de condiţionare a semnalelor.

4

Investeşte în oameni!

Fig.3.Sistemul mecatronic.Hardware Aceste componente se constituie în sistemul de programare a sarcinilor(materializat de microcontrolere). Controlerul de secvenţe şi mişcare compară parametrii curenţi ai mişcării cu cei impuşi şi realizează corecturile necesare. Cel mai des întâlnit algoritm de control este cel Proporţional-Integral-Derivativ (PID). Amplificatorul de putere amplifică semnalul în concordanţă cu cerinţele actuatorului. Actuatorul transformă semnalul corectat în semnal de intrare (moment, forţă, viteză) în acord cu cerinţele procesului. Mecanismele şi transmisiile mecanice realizează adaptarea parametrilor actuatorului la cerinţele impuse de procesul tehnologic. Senzorii prelucrează informaţii privind parametrii procesului şi transmit semnale corespunzătoare spre controlerul mişcării. Dispozitivul de condiţionare a semnalelor cuprinde filtre, amplificatoare, etc. care, prelucrează semnalele în concordanţă cu cerinţele impuse de intrarea în controlerul mişcării.

2.3.MICROCONTROLERE. Microcontroler este o configuraţie minimală de sistem de calcul, capabil să execute la o viteză foarte mare instrucţiunile unui program stocat în memorie; acest program este o secvenţă logică de operaţii ce poate implementa algoritmii necesari pentru controlul proceselor. Microcontrolerul are integrat pe acelaşi chip:  oscilatorul;  memoria (RAM, ROM, EEPROM);  numărătoare;  blocuri analogice;  interfeţe de comunicaţie;  porturi de intrare-ieşire.

5

Investeşte în oameni! Microcontrolerele sunt caracterizate prin:     dimensiune redusă a memoriei program şi a memoriei de date; conţin module pentru interfaţarea atât digitală cât şi analogică cu senzori şi actuatori; răspund rapid la evenimente externe; sunt de o mare varietate pentru a putea fi satisfăcute cerinţele diverselor aplicaţii la un raport preţ / performanţă corespunzător.

Fig.4.Microcontrolerul ATMega16

Fig.5. Microcontrolerul ATMega16

Caracteristici tehnice:

Tensiune alimentare(cc) Frecventa maxima SRAM ROM

2,7-5 V 16MHz 512 B 16 kB

Microcontrolerul ATMega16 EEPROM 512 B ADC 10 biti Porturi I/O 4/8 biti Numaratoare 3

Întreruperi externe Interfata seriala Interfata SPI 2 Interfata I C

3 1 1 1

Famila AVR de la Atmel este formată din microcontrolere cu arhitectura pe 8 biti şi set redus de instructiuni (RISC). Memoriile ROM, EEPROM şi SRAM sunt integrate în acelaşi chip, evitând memoria externă. Cifra din numele microcontrolerului indică mărimea memoriei de program (ROM); de exemplu ATMega16 are 16kB de memorie ROM .Majoritatea instructiunilor se execută într-un singur ciclu de ceas.

6

Investeşte în oameni!

Fig.6.Configuraţia unui microcontroler Microcontrolerul faţă de un circuit integrat analogic sau digital, nu execută nimic dacă nu este programat.Programul software conferă microcontrolerului, capacitatea de a realiza funcţii diferite cu aceeaşi configuraţie hardware. Scrierea programului se realizează cu un editor ce permite salvarea liniilor de comandă introduse. Există mai multe opţiuni pentru scrierea programului de control al aplicatiei şi anume:    cod masină (cod hexadecimal); limbaj de asamblare; limbaj de nivel inalt (C, Pascal, Basic etc).

Comenzile recunoscute de microcontroler sunt cele scrise în cod masină. Limbajul de asamblare şi limbajele de nivel înalt sunt mai evoluate, contin instructiuni care necesită transformarea lor, in cod masină, cu un compilator. Compilatorul este program software. Pentru a transfera codul hexadecimal rezultat în urma compilării, în memoria ROM (memoria program) a microcontrolerului este nevoie de un programator. Programatorul este compus dintr-un modul electronic care asigură interfaţarea între aplicaţia ce conţine microcontrolerul şi calculator (PC), şi un program software ce rulează pe PC.

2.4.PLACA DE DEZVOLTARE. Placa de dezvoltare permite realizarea unor lucrări de laborator (aplicaţii), în cadrul acestui curs. Părţi componente: 1. Microcontroler ATMega16 2. Conector USB pt comunicaţie şi/sau programare 3. Conector servomotoare 4. Mufă alimentare 5. Circuit integrat L293

7

Investeşte în oameni! 6. Conector motoare 7. Afişaj 7 segmente 8. LED-uri 9. Jumper activare afişaj 7 segmente 10. Conectori module de expansiune 11. Potenţiometru semireglabil 12. Encoder 13. Push button

Fig.7.Placa de dezvoltare 2.5.INTERFAŢAREA DISPOZITIVELOR PERIFERICE. 1. 2. 3. 4. 5. Obiectivele urmărite sunt: Utilizarea mediului de programare MikroPascal 4.60(5.60). Programarea porturilor de I/O ale microcontrolerului. Utilizarea instrucţiunilor if, while,for. Afişarea unor stări utilizând LED-uri şi afişaje cu 7 segmente. Utilizarea butoanelor pentru introducerea comenzilor.

Butoanele, tastatura, LED-urile, afişajul cu 7 segmente cu LED-uri sau cristale lichide, buzere etc. sunt denumite generic dispozitive periferice. În aplicaţii, va fi utilizat portul C al microcontrolerului. Acesta este un port bidirecţional de 8 biţi. Fiecare din pinii portului programat ca şi ieşire poate absorbi un curent de 20mA şi poate genera un curent de 3 mA.

8

Investeşte în oameni!

Fig.8.Configurarea porturilor Pentru comanda portului sunt utilizaţi 3 regiştrii: 1. Registrul de date PORTx (unde x reprezintă portul); 2. Registrul pentru direcţia de transfer DDRx (ddrx:=$00 – pt. intrare , ddrx:=$FF – pt. ieşire ); 3. Registrul de citire/intrare pin PINx; Regiştrii PORTx şi DDRx pot fi citiţi şi scrişi iar registrul PINx poate fi doar citit. Exemplu: Pentru a scrie pe portul C valoarea 108 trebuie parcurse următoarele etape: • se setează registrul DDR ca ieşire: ddrc:=$FF • se atribuie registrului PORT valoarea 108: • în binar:portc.2:=1 portc.3:=1 portc.5:=1 portc.6:=1 • sau în hexazecimal: portc:=$6C Pentru a citi portul C : • se setează registrul DDR ca intrare: ddrc:=$00 • se verifică starea fiecărui pin citind registrul PINx

Fig.9.Valoarea 108 Portul poate fi impărţit in două adică primii 4 pini să fie intrări iar restul să fie ieşiri, caz în care registrul DDR are valoarea ddrc:=$F0; sau invers şi atunci ddrc:=$0F. Placa de dezvoltare are posibilitatea afişării cu : 1. Afişaj cu LED-uri. 2. Afişaj LCD.

9

Investeşte în oameni!

Fig.10.Afisaj cu LED-uri 2.6.AFIŞAJUL CU LED-URI

Fig.11.Afisaj LCD

Cel mai simplu mod de a urmări starea logică a unui port este legarea unor diode LED pe pinii corespunzători portului respectiv. LED-ul se va aprinde dacă bitul are valoarea logică “1”, corespunzatoare unei tensiuni de 5V şi va fi stins pentru starea logica “0”. Diodele LED sunt dispozitive realizate prin doparea unui element semiconductor pentru a realiza o jonctiune p-n. La trecerea unui curent electric prin această jonctiune se eliberează energie sub formă de fotoni. LEDurile emit într-o bandă foarte restransă de lungimi de undă, facând ca lumina generată sa aibă o singură culoare. Lungimea de undă a luminii emise poate sa varieze în funcţie de tipul semiconductorului şi de modul în care se realizează doparea. Astfel se pot fabrica LED-uri care să emită în orice lungime de undă a spectrului, de la infraroşu la ultraviolet.

Fig.12.Dioda luminiscentă Un LED poate fi conectat la microcontroler in două moduri: 1. între un pin al microcontrolerului şi masă (0V); comanda pe anod; 2. între un pin al microcontrolerului şi +U; comanda pe catod. Pentru a putea comanda aprinderea LED-urilor, trebuie mai întâi setată în microcontroler direcţia pinilor la care acestea sunt legate. Directia se setează folosind registrul DDRx, x fiind unul din porturile A, B, C, D Pe placa de dezvoltare LED- urile sunt legate între pinii portului C şi masă. LED- ul roşu este conectat la pinul 7 iar ultimul LED verde, la pinul 0 al portului. Scrierea programului se face cu mediul de programare MikroPascal Pro for AVR 4.60(5.60).

10

Investeşte în oameni! 2.7.AFIŞAJUL CU 7 SEGMENTE Afişajul este format din 7 segmente . Fiecare segment de afişaj este un LED. Prin combinaţii ale segmentelor se formează cele zece cifre de la 0 la 9. Prin polarizarea directă a segmentelor , în diverse combinaţii, se poate forma orice cifră a sistemului zecimal. Afişajele cu 7 segmente se construiesc în două variante: cu anodul comun şi cu catodul comun şi sunt prevăzute cu 10 terminale. Cele 7+1 segmente ale afişajelor sunt legate în paralel si conectate la portul C al microcontrolerului. Pinii 4...7 ai portului A comandă, prin intermediul unor tranzistori, câte un afişaj.

Fig.13.Afisaj cu 7 segmente Pentru a afişa o cifră pe unul din afişaje, acesta se activează prin intermediul pinului de comandă corespunzător, pe portul C fiind scris apoi numărul hexazecimal corespunzător cifrei dorite.

2.8.APLICAŢIE Numărător 0..9 cu buton. Scopul aplicaţiei este realizarea unui numărător de la 0 la 9 care se incrementează la fiecare apăsare a butonului:  se defineşte iniţial o constantă de tip şir care să conţină codurile în hexazecimal corespunzătoare celor 10 cifre de la 0...9: const cifra: array [0…9] of byte = ($3F, $06, $5B, $4F, $66, $6D, $7D, $07, $7F, $6F)  se activează primul afişaj conectat la pinul 4 al portului A cu instrucţiunea: porta.4 := 1  se scrie pe portul C valoarea corespunzătoare cifrei 0 adică : portc := cifra [i] unde i este primul termen din sirul definit iniţial  la fiecare apăsare a butonului valoarea lui i creşte cu o unitate de la 0 până la 9 după care ciclul se reia. Observaţii: • Programul in MikroPascal poate fi identificat in fig.21. • Cifrele 0..9 în cod hexadecimal pot fi determinate cu Seven Segment Editor(fig.24) sau cu schema de lucru din fig.25. • Funcţionarea aplicaţiei poate fi urmărită prin fişierul video ataşat în secţiunea ANEXE.

11

Investeşte în oameni! ETAPE: 1. În mediul de programare MikroPascal Pro for AVR, se deschide un nou proiect:meniu Project-New Project…

Fig.14.MikroPascal Pro for AVR 5.60

Fig.15.New Project…

12

Investeşte în oameni!

Fig.16.Next 2. Se alege din listă microcontrolerul ATMega16 şi frecvenţa de 16 MHz pentru ceas.

Fig.17.Alegerea microcontrolerului si a frecventei de ceas

13

Investeşte în oameni! 3. Se specifică directorul unde va fi salvat proiectul şi se adaugă fişiere noi..

Fig.18.Calea pentru salvarea proiectului 4. Se includ toate librăriile disponibile.

Fig.19.Libraria

14

Investeşte în oameni! 5. Se apasă butonul Finish.

Fig.20.Inchiderea aplicatiei Wizard 6. Se scrie programul.

Fig.21.Structura programului

15

Investeşte în oameni! 7. Pentru compilarea programului se apasă butonul Build Project(Ctrl+F9).

Fig.22.Compilarea programului

Fig.23.Verificarea procesului de compilare

16

Investeşte în oameni! 8. Se încarcă programul in memoria microcontrolerului. Pentru a determina valorile necesare completării tabloului(array), se poate utiliza editorul Seven Segment Editor, sau configuraţia de mai jos cu exemplele 0…9,A:

Fig.24.Seven Segment Editor

Fig.25.Codul hexadecimal/codul binar(exemplu-caracterul A)

17

Investeşte în oameni! 3. CONCLUZII Orice produs de înaltă tehnicitate este produs mecatronic. Automobilul modern, roboţii, tehnica de calcul, tehnica de telecomunicaţii, aparatura biomedicală, sistemele de transport inteligent, aparatura de cercetare, aparatura electrocasnică, aparatura cine-foto si audio-video, masinile agricole moderne reprezintă produse mecatronice.Mecatronica s-a materializat în mediul industrial. Aflată la intersecţia unor domenii ale ştiinţei cu performante de vârf în implementarea noilor tehnologii, mecatronica abordează concepte şi sisteme noi în ingineria micro şi nanosenzorilor şi a sistemelor de actionare, materiale şi compozite implementate la scară celulară sau atomică, structuri celulare şi reţele neuronale, sisteme ce prefigurează conceptele de nanoelectronică capabile să producă viitoarele nanoprocesoare, noi concepte ale inteligenţei artificiale privind adaptabilitatea, capacitatea de a raţiona, capacitatea de instruire, noi sisteme de conducere axandu-se în special pe controlul robust, tolerant la defecte, adaptiv, inteligent, sisteme expert si neuro-fuzzy . Promovând interdisciplinaritatea, mecatronica a devenit suportul demersurilor pentru stimularea initiativei si a creativitatii.Mecatronica a devenit filosofie. Pentru practica inginerească filosofia mecatronică a marcat saltul de la ingineria tradiţională, secvenţială, la ingineria simultană sau concurentă. Astăzi, mecatronica este definita simplu: ştiinţa maşinilor inteligente. Demersurile pentru înnoire în educaţie şi cercetare aduc în atenţie problema mecatronicii ca: mediu educaţional în societatea informaţională, respectiv mediu de proiectare şi fabricare integrată.În literatura de specialitate au devenit consacrate extinderi în alte domenii ca:  hidronica;  pneutronica;  termotronica;  autotronica;  agromecatronica (agricultura de precizie). Evoluţia în dezvoltarea tehnologică înseamnă:  micromecatronica;  nanomecatronica;  biomecatronica. 4. BIBLIOGRAFIE

1. M2.C3.Tehnologie si educatie mecatronica.Dezvoltare durabila FLEXFORM_FIMM 2. Proiectarea sistemelor mecatronice prof. dr. ing. Valer Dolga 3. Mecatronica Internet

2011 2006 2008

18

Investeşte în oameni! 5. ANEXE

Prezentare Power Point 2007

FLEXFORM_M2C3_Tanase Viorel

Fisier .swf

MikroPascal

Fisier .flv

Afisaj 7 segmente

19

Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 - Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere Domeniul major de intervenţie: 1.3 - Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare Titlul proiectului: FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice Contract POSDRU/87/1.3/S/64069 Beneficiar: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Partener II: Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

LUCRARE de EVALUARE FINALĂ

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREŞTI CENTRUL REGIONAL DE EDUCAŢIE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ FLEXIBILĂ BUCUREŞTI PROGRAM DE FORMARE CONTINUĂ. M2:Platforme mecatronice pentru educaţie şi formare flexibilă C4: Metode şi tehnici de inovare şi creativitate Titlul lucrării:

PLATFORMA LEGO MINDSTORMS. METODA „LEARNING BY DOING”
Cursant: profesor Tanase Viorel Data sustinerii publice: Iulie, 2012

„Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice, contract nr. POSDRU/87/1.3/S/64069, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”.

1

Investeşte în oameni!

CUPRINS
LUCRARE DE EVALUARE FINALĂ 1.INTRODUCERE 2.CONŢINUT TEHNIC 2.1.CONCEPTUL DE MECATRONICĂ 2.2.PLATFORMA LEGO MINDSTORMS NXT 2.3.COMPONENTELE PLATFORMEI LEGO MINDSTORMS NXT 2.3.1..CONTROLERUL NXT 2.3.2..SERVOMOTOARE(ACTUATORI) 2.3.3.SENZORI 2.4.MEDIUL DE PROGRAMARE. LEGO MINDSTORMS NXT 2.4.1.BLOCURI FUNCŢIONALE 2.4.2.BLOCURI ACŢIUNE 2.4.3.BLOCURI SENZOR 2.4.4.BLOCURI DATA 2.4.5.BLOCURI ADVANCED 2.4.6.BLOCURI CONTROL 2.4.7.BLOCURI SWITCH 2.4.8.BLOCURI LOOP 2.5.CONCEPTUL „LEARNING BY DOING” 2.6.APLICAŢIE 2.5.1.CONSTRUCŢIA STRUCTURII MECANICE 2.5.2.REALIZAREA PROGRAMULUI 2.5.3.RULAREA PROGRAMULUI 3.CONCLUZII 4.BIBLIOGRAFIE 5.ANEXE 1 3 4 4 5 6 7 7 8 9 9 10 10 11 11 12 12 13 13 14 14 15 16 17 18 18

2

Investeşte în oameni! 1. INTRODUCERE Cursul „Metode şi tehnici de inovare şi creativitate” îşi propune să dezvolte la nivelul cursantului (elevului):      exploatarea potenţialului inovator al platformelor mecatronice educaţionale; dezvoltarea gândirii integratoare; stimularea creativităţii; dezvoltarea flexibilităţii şi capacităţii de adaptare a cursantului; operativitate şi reacţie rapidă la schimbările pe piaţa muncii.

Prin acest curs are loc stimularea iniţiativei privind realizarea şi utilizarea unor platforme mecatronice modulare în sustinerea activităţilor de curs şi laborator pentru diverse discipline precum: fizică, mecatronică, electronică, informatică, tehnologii etc. Parcurgerea acestui curs permite atingerea unor competenţe generale: Cunoașterea şi înțelegerea conceptelor fundamentale impuse de tehnologia mecatronică: 1. Exploatarea platformelor educaţionale în scopul stimulării transferului de cunoaştere a capacităţii de adaptare a cursantului/elevului la dinamica pieţei muncii prin: a. programarea funcţionalităţii sistemelor mecatronice; b. cunoașterea, dezvoltarea şi implementarea tehnicilor de control. 2. Prototiparea rapidă la scară redusă a sistemelor mecatronice prin: a. realizarea de sisteme mecatronice la scară utilizând structuri modulare reconfigurabile; b. programarea funcţionării. 3. Gândirea sistemică, integratoare; 4. Deprinderea de a lucra în echipă; 5. Capacitate de analiză şi sinteză globală a sistemelor moderne (mecatronice). Desfăşurarea activităţilor de curs pune accentul pe:   conținutul ştiinţific transmis ; modalitatea de transmitere către cursanţi a volumului informaţional şi a tehnicilor de lucru.

Volumul informaţional oferă posibilitatea asimilării de:      concepte teoretice de natură tehnică; noţiuni privitoare la sisteme mecatronice în ansamblul lor; tehnici de prototipare rapidă la scară; noţiuni despre sisteme reconfigurabile; noţiuni de mecanisme şi robotică, de electronică, senzori şi actuatori, de programare, control .

Ca suport practic este utilizat setul didactic LEGO Mindstorms NXT.

Fig.1.LEGO MINDSTORMS NXT-Software

3

Investeşte în oameni! 2. CONTINUT TEHNIC 2.1.CONCEPTUL DE MECATRONICĂ. Termenul de mecatronică fost brevetat în anul 1969, de către concernul Yaskawa Electric Co. şi a fost utilizat pentru a descrie interdependenţa între :    mecanicǎ ; electronicǎ; informaticǎ.

Fig.2.Conceptul de mecatronică Acest termen, astăzi consacrat, „mechatronics” derivă din „mechanism” şi „electronics”. Scurt istoric.  Conceptul de “mecatronică” - brevetat în anii 1971-1972.  În anul 1982 firma Yaskawa renunţă la drepturile de autor asupra acestuia pentru a putea fi utilizat pe scară largă.  În anul 1986 conceptul este citat şi în literatura de specialitate din România pentru roboţi industriali.  Conceptul de mecatronică - legitimitate academică în anul 1996 prin IEEE / ASME Transactions on Mechatronics. Dezvoltarea tehnologiei mecanice către mecanizare şi automatizare,progresele în domeniul tehnologiei electronice, apariţia circuitelor integrate, mici ca dimensiuni, ieftine şi fiabile, au permis includerea electronicii în structurile mecanice. Se realizează astfel integrarea electromecanică. Apariţia microprocesoarelor a reprezentat un salt semnificativ în definirea conceptului de mecatronică. Microprocesoarele au putut fi integrate în structurile electromecanice realizate anterior. Mecatronica este tehnologia mecanică cerută de societatea informaţională. În tehnologia tradiţională, elementele de bază sunt următoarele:  materialul;  energia. În mecatronică, acestor două elemente li se adaugă informaţia. În practică, informaţia vizează:  culegerea, prelucrarea;  stocarea sau transmiterea acesteia;  folosirea ei pentru a controla produsele, procesele şi sistemele. Mecatronica a apărut datorită unor salturi calitative şi cantitative în evoluţia societăţii în ultimile decenii. Au apărut noi domenii ale tehnologiei, informaticii; s-a generalizat automatizarea proceselor de producţie; s-a dezvoltat integrarea roboticii autonome şi inteligenţa artificială. Mecatronica este percepută ca un domeniu tehnic interdisciplinar în care se folosesc metode din mecanică, ingineria electrică şi din informatică pentru a proiecta, produce şi utiliza produse cu performanţe deosebite. Exista mai multe definiţii pentru Mecatronică: 1. Mecatronica = combinaţie sinergetică de discipline care concură la proiectarea produselor şi proceselor. 2. Sistemele mecatronice = sisteme mecanice înzestrate cu sisteme senzoriale, sisteme de acţionare, sisteme programabile de conducere şi sisteme de comunicaţie. Mecatronica s-a dezvoltat datorită creşterii vertiginoase a utilizării microelectronicii în dezvoltarea produselor şi a proceselor moderne.

4

Investeşte în oameni! Are un impact major în: industria auto, industria produselor de larg consum, industria constructoare de maşini, robotică, biomedicină şi sistemele de control. Prezintă următoarele caracteristici specifice:  caracterul unificator interdisciplinar ;  produsele mecatronice presupun mişcare, în sensul deplasării spaţiale;  aplicarea celor mai moderne tehnici din ingineria mecanică de precizie, din electronică,din automatică, din ştiinta calculatoarelor şi din inteligenţa artificială pentru a proiecta procese şi produse performante;  echilibru între nivelul teoretic al abordării şi nivelul practic al implementării. Un sistem mecatronic cere o abordare multidisciplinară pentru proiectarea, dezvoltarea şi implementarea sa. În dezvoltarea traditională a unui sistem electromecanic, componentele mecanice şi cele electrice sunt proiectate sau selectate separat şi apoi integrate, posibil cu alte componente, hardware şi software. În abordarea mecatronistă, întregul sistem electromecanic este tratat concurenţial, într-o manieră integrată, de către o echipă multidisciplinară de ingineri. 2.2.PLATFORMA LEGO MINDSTORMS NXT Kitul Mindstorms NXT reprezintă cea de-a doua generație de componente LEGO didactice. Acesta oferă:    un nou design al componentelor mecanice; un controler programabil cu putere sporită de calcul; un set extins de senzori.

Platforma este de tip opensource astfel pot fi creaţi noi tipuri de senzori şi actuatori compatibili. Kit-ul educaţional LEGO Mindstorms NXT conţine: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. controlerul inteligent NXT; trei servomotoare; senzor de contact; senzor ultrasonic; senzor de lumină; senzor de sunet; baterie reîncărcabilă; conectori; componente Lego.

Aceste componente pot fi utilizate pentru a interacţiona cu mediul cu care vine în contact. Utilizarea componentelor LEGO în procesul de instruire didactică prezintă următoarele avantaje:      reconfigurabilitatea-aceleaşi componente pot fi utilizate în structuri diferite; compatibilitatea-componentele din seturi diferite pot fi utilizate la aceeaşi structură; uşurinţă în montaj; asamblare rapidă; soft de programare cu interfaţă accesibilă.

Dezavantajele utilizării componentelor LEGO sunt:   fragilitatea structurilor realizate; precizie scăzută.

5

Investeşte în oameni! 2.3.COMPONENTELE PLATFORMEI LEGO MINDSTORMS NXT

Fig.3.Controlerul NXT.Actuatori.Senzori 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Controlerul NXT. Servomotor(actuator). Servomotor(actuator). Servomotor(actuator). Senzor tactil. Senzor tactil. Senzor de lumină. Senzor ultrasonic.

Fig.4.Componente LEGO

6

Investeşte în oameni! 2.3.1.CONTROLERUL NXT Controlerul NXT oferă mai multe modalităti de comunicare cu utilizatorul. Acestea sunt: 1. Afişajul. 2. Butoanele. 3. Difuzorul. Aceste modalităţi ar putea fi încadrate în două categorii:  intrări;  ieşiri.

Fig.3.Controlerul NXT

Fig.4.Butoanele de navigare

Principala modalitate de introducere a comenzilor se realizează folosind butoanele de pe controller. Acestea se folosesc atât la navigarea în meniul NXT cât şi în timpul rulării unui soft dacă programul realizat acceseaza această funcție. Principalele modalităţi de ieşire a informaţiilor sunt afişajul şi difuzorul. Afişajul poate fi folosit pentru redarea informaţiilor în formă vizuală (poze, text, grafice) iar difuzorul în formă audio. 2.3.2.SERVOMOTOARE(ACTUATORI) Servomotorul LEGO este un motor de curent continuu de 3 W, compus din următoarele: 1. 2. 3. 4. Corpul motorului propriu-zis; Angrenaj cu roți dințate (reductor) ; Senzor de rotație (Encoder în cuadratură); Corp de prindere ale altor piese LEGO (de exemplu axe).

Precizia senzorului de rotație este de 1 grad. Acesta poate măsura rotațiile motorului în grade sau în rotații complete (1 rotație completa = 360 grade). Avantaje ale folosirii motoarelor LEGO: • • • • Conector de ieșire compatibil cu mai multe aplicații LEGO; Prezenta senzorului de rotatie; Protectie la supracurent si supratensiune; Prezenta reductorului.

7

Investeşte în oameni! Dezavantaje ale folosirii motoarelor LEGO: • Design-ul nu este compact; • Gama mica de puteri disponibila; • Turatie scazuta la iesire; • Roti dintate din material plastic.

Fig.5.Actuator(Servomotor)

2.3.3.SENZORI Platforma are în dotare 4 senzori: 1. senzorul tactil; 2. senzorul de sunet; 3. senzorul de lumină; 4. senzorul de ultrasunete. Cu ajutorul acestor senzori, robotul poate executa diferite comenzi:     reacționează la impactul cu un anumit obstacol; răspunde la comenzi vocale; urmăreşte un anumit traseu; evită diverse obstacole.

Fig.6.Senzori În raport cu mediul de interacţiune, senzorii se pot clasifica astfel:     Optici:sezor de lumină, senzor de culoare; Ambientali:senzor de temperatură, senzor de sunet; Mecanici:senzor de acceleraţie, senzor giroscopic; Orientare:senzor de distanţă, senzor tip busolă.

8

Investeşte în oameni! Senzorul tactil este unul dintre cei mai simpli și cel mai intuitiv dintre toți senzorii NXT. Funcţionează aproximativ ca un buton de comandă. În momentul în care este acţionat, circuitul este închis şi curentul electric trece prin el. Comanda cea mai utilizată a senzorului este de amortizare. Amortizoarele sunt cele mai simple modalităţi de a interacţiona cu mediul înconjurător; ele permit robotului să detecteze obstacolele în momentul în care le ating, aceştia schimbându-şi orientarea corespunzător. Senzorul tactil poate avea trei aplicaţii: apăsat, lăsat sau de amortizare. Senzorul ultrasonic permite robotului să detecteze obiecte. El mai poate fi folosit pentru a evita obstacole, să măsoare distanţe şi să detecteze mişcarea. Senzorul ultrasonic măsoară distanţa în centimetri sau inchi. Este capabil să măsoare distanţe de la 0 la 255 centimetrii cu o precizie de +/- 3 cm. Principiul detectării ultrasonice este faptul că senzorul eminte ultrasunete de înaltă frecven (peste limita a uzuță lui uman), care ricoșează de pe obiecte și este citită de senzor. Timpul necesar întoarcerii undei sonore determină distan la care se află obiectul. Cu cât intervalul de ța timp este mai mare, cu atât distanța față de obiect este mai mare. 2.4.MEDIUL DE PROGRAMARE - LEGO MINDSTORMS NXT 2.4.1.BLOCURI FUNCŢIONALE Blocul funcțional reprezintă elementul de bază al limbajului grafic LEGO Mindstorms NXT. Este derivat din conceptul de bloc avansat al limbajului Labview. Fiecare bloc este echivalent cu o instrucțiune (subrutină) a limbajelor bazate pe text (C++, Basic, Pascal etc.). Sunt împărțite în grupuri cu funcționalități asemănătoare: Comune, Acțiuni, Sensori, Control, Date, Avansați . Blocurile pot fi depuse pe schema aplicației printr-o operațiune de tip „drag-and-drop”, de-a lungul firului de execuție a programului. În momentul în care un bloc este selectat, în partea de jos a ferestrei apar proprietățile acestuia, care pot fi configurate pe cale grafică . Parametrii de configurare diferă in funcție de tipul blocului selectat. Pentru a avea acces la grila de conexiuni a blocului, se va efectua un click la baza acestuia. Modul de operare a blocurilor se bazează pe principiul IN-> Process -> OUT. Se așteaptă apariția tuturor datelor de intrare necesare (IN); se efectuează operațiile necesare, în funcție de tipul blocului și valorile de intrare (Process); se validează datele de ieșire, dacă este cazul (OUT). În funcție de tipul acțiunii “Process”, blocurile pot să suspende execuția programului (blocking type) sau să se execute instantaneu (non-blocking).

Fig.7.Blocuri Functionale

9

Investeşte în oameni! 2.4.2.BLOCURI ACŢIUNE Sunt blocurile utilizate pentru a efectua diverse acțiuni. Acestea includ:      Acţiunea unui motor; Afişarea unei informaţii pe ecran; Generarea unui sunet; Trimiterea unui mesaj; Aprinderea unui LED la senzorul Color

Fig.8.Blocuri Actiune 2.4.3.BLOCURI SEZOR Se utilizează pentru a citi diverse informații. Acestea pot fi: • • • informații provenite de la diversele tipuri de senzori (atingere, ultrasonic, culoare etc.) informații interne (butoanele interfeței utilizator, timere etc.) informații referitoare la comunicație (mesaje bluetooth)

Pot fi utilizate pentru a afla valoarea curentă a unui senzor direct pe ecranul PC-ului.

Fig.9.Blocuri Senzor

10

Investeşte în oameni! 2.4.4.BLOCURI DATA Operează asupra datelor. Se folosesc întotdeauna cu ajutorul conexiunilor de date. Se împart în mai multe categorii: • operații aritmetice și logice – se pot efectua operații • aritmetice simple (adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri) asupra variabilelor numerice sau operații logice (și, sau, sau exclusiv, negare logică) asupra variabilelor logice • verificări de depăşire ale unor valori – se pot compara două valori (mai mic, mai mare, egal) sau se poate face testul de apartenență (inclus, neinclus) a unei valori într-un interval definit. Rezultatul acestor operațiuni este întotdeauna de tip logic • generare de numere aleatoare – se generează un număr aleator într-un interval definit. • manipulare de constante și variabile .

Fig.10.Blocuri Data 2.4.5.BLOCURI ADVANCED Sunt diverse tipuri de blocuri care nu se încadrează în categoriile de mai sus, și care probabil nu vor fi folosite decât în anumite situații particulare. Putem aminti blocurile pentru operații asupra variabilelor (și datelor în general) de tip text. Acestea sunt folosite pentru a converti o valoare numerică într-una de tip text (Number to Text) și pentru a alipi două sau mai multe texte (Text). Acesta din urmă este echivalent cu instrucțiunea “Concat” a limbajelor de programare uzuale. Tot din acest grup mai face parte blocul care nu permite controller-ului NXT să intre în Stand-By (blocul Keep Alive), blocul de calibrare a senzorilor, de resetare a senzorilor rotativi ai motoarelor sau blocul de setare a conexiunii bluetooth. Menționam blocul “File Access” care permite accesul la sistemul de fișiere a controlerului. Cu ajutorul acestuia se pot crea, șterge, citi sau edita fișiere. Este predominant utilizat pentru operații de tip data-log, în care se citesc valori de la diver i senzori pe intervale diferite de timp și se salvează în memoria nevolatilă a contro lș erului sub formă de fișiere text. Aceste fișiere sunt apoi descărcate pe calculator pentru a fi procesate, filtrate sau afișate sub formă de grafice, tabele .

11

Investeşte în oameni!

Fig.11.Blocuri Advanced 2.4.6.BLOCURI CONTROL Sunt blocuri cu ajutorul cărora se poate controla execuția programului. Sunt similare cu structurile de control din limbajele de programare clasice. Cu ajutorul acestora, structura programului scris nu mai este una liniară (de la primul până la ultimul bloc), ci se pot crea bifurcații (Switch) ale execuției, dintre care doar una dintre ramuri se vor executa, sau repetiții (loop) ale unor secvențe de cod. O particularizare a structurii repetitive este blocul Wait, care determină programul să aștepte până când valoarea citită de la un senzor (sau timer) se incadrează intr-un interval prestabilit. Pe lângă cele două tipuri de structuri clasice, mai există posibilitatea utilizării blocului de tip Stop, care va determina terminarea necondiționată a programului și oprirea actuatorilor structurii controlate.

Fig.12.Blocuri Control 2.4.7.BLOCURI SWITCH Sunt blocurile echivalente ale structurilor IF și CASE. Se găsesc în cadrul b locurilor de tip FLOW. În funcție de valoarea de adevăr a firului de intrare, se vor executa fie blocurile de sus, fie blocurile de Decizia de execuție a uneia cau celeilalte ramuri se face în funcție de selecția făcută la “control” , unde se poate selecta “value” sau “senzor”. jos .

12

Investeşte în oameni! Dacă se selectează “value”, în cadrul “type” se poate selecta tipul variabilei de selecție: logic, number sau text. La selectarea unei variabile de intrare de tip Number, structura switch permite selecții multiple, care se pot seta cu ajutorul tabelului de adevăr “conditions” . Selectarea la parametrul “control” atrage după sine execu unei ramuri sau a celeilalte, în funcție de ția tipul senzorului selectat la “type”. În acest caz, proprietă structurii “switch” vor fi as emănătoare cu proprietățile țile senzorului selectat.

2.4.8.BLOCURI LOOP Blocurile loop (buclă inchisă) se folosesc pentru a repeta o secvență de cod. Pentru a opri rularea secvenței de cod, este nevoie de o condiție de ieșire din buclă: un semnal de la sensor, un semnal logic sau un număr de repetări a buclei. De asemenea, ciclul poate rula și la infinit, dacă este necesar. Când blocul loop este setat pe buclă infinită, simbolul infinit (∞) este afi şat în colțul din dreapta jos a blocului. În cazul în care este selectată căsuța “Counter”, va apărea o intrare care permite utilizarea unui număr finit și cunoscut de bucle . O altă opțiune pentru folosirea blocului loop este citirea directă de la senzori. Când această opțiune este selectată, senzorul ales va apărea pe bloc. Ieșirea din buclă se va face în funcție de valoarea citită de la senzor și condiția dată. Se poate selecta op țiunea counter. C ând această op țiune este selectată, la începutul blocului apare o intrare , care permite legarea conectorilor cu alte blocuri folosite în program.

Fig.13.Blocuri Loop 2.5.CONCEPTUL „ LEARNING BY DOING”. Conceptul “learning by doing” este o combinaţie între mediul de învățare şi mediul de lucru, de unde se nasc experiențe de învățare reale şi relevante. Acesta oferă posibilitatea participanților să-şi urmeze propriile interese şi întrebări şi totodată să ia decizii asupra modului în care vor găsi răspunsuri şi solu problemelor. ții Oferă participanților autonomie şi pentru realizarea propriului proiect şi a unui proiect al grupului, prin posibilitatea abordării interdisciplinare. Participanții aplică şi integrează conținutul diferitelor discipline în mome nte autentice de acțiune, în loc de situații de izolare sau artificiale şi sprijină integrarea teoriei cu practica. În comparație cu metoda tradițională de învățare, care se bazează pe construcție și reproductivitate, metoda „learning by doing” se bazează pe analiză, ini iativă și dedicare. ț Exista anumite abilită necesare pentru ca participantul să poată câștiga anumite cunoștințe pe baza ți procesului: • trebuie să se implice activ în experimente; • trebuie să reflecteze asupra experimentului;

13

Investeşte în oameni! • trebuie să posede şi să utilizeze capacităţi analitice asupra experimentului; • trebuie să folosească rezultatele experimentului în alte situaţii similare. Etapele conceptului „ Learning by doing”. Etapele învățării prin descoperire se ordonează oarecum invers faţă de învățarea tradițională. Prima etapă în desfășurarea cursurilor de tip „learning by doing” este punerea problemei. Aceasta trebuie să fie destul de interesantă, pentru a capta atenția participanților, să stimuleze imaginația și să -i țină pe aceștia prinși în rezolvarea problemei. A doua etapă este antrenarea participanților într -un proces de încercare şi eroare (trial and error) în vederea obținerii unui rezultat adecvat. În etapa a treia, participanții, prin raportare la experiența lor, sunt capabili să inducă principii adecvate pentru rezolvarea sarcinii, în urma cunoștințelor acumulate anterior. În următoarea etapă se fac generalizări, prin referire la alte situații în care se pot aplica principiile găsite. În final, participanții vor putea aplica noile cunoștințe acumulate la cazuri noi (să aplice regulile învățate în alte contexte). Aplicaţia realizată în cadrul cursului Metode şi tehnici de inovare reprezintă parcurgerea „step by step” a conceptului „ Learning by doing”.

şi creativitate şi analizată,

2.6.APLICAŢIE Se va construi o structură mecanică, utilizând componente LEGO, care să permită transformarea mişcării de rotație în mişcare de translație, cu 2 limitatori de cursă(senzori tactili). Condiţii: 1. Cursa utilă să aibă o lungime între 200 și 300 de mm . 2. Cartul să fie fixat pe axă pe cele două direcții pe care nu se deplasează. 3. Dimensiunile de gabarit să fie sub 400x100x100 de mm . 4. Momentul transmis de la motor să nu fie amplificat mai mult de 10x . 2.6.1.CONSTRUCŢIA STRUCTURII MECANICE

Fig.14.Structura finală(funcţională)

14

Investeşte în oameni! 2.6.2.REALIZAREA PROGRAMULUI(software LEGO MINDSTORMS NXT)

Fig.15.Blocul Comune(Blocul Loop)

Fig.16.Blocul Actiune(Motor)

În Loop se selectează opţiunea Forever. În Motor se selectează: Power=30 ; Direction=Forward ; Duration=Unlimited; Port=A.

Fig.17.Blocul Actiune(Touch Sensor)

Fig.18.Blocul Actiune(Motor)

În Touch Sensor se selectează: Control=Sensor; Sensor=Touch Sensor; Action=Pressed; Port=4 În Motor se selectează: Power=30 ; Direction=Back ; Duration=Unlimited; Port=A.

15

Investeşte în oameni!

Fig.19.Blocul Actiune(Touch Sensor)

Fig.20.Descărcarea programului în NXT

În Touch Sensor se selectează: Control=Sensor; Sensor=Touch Sensor; Action=Pressed; Port=3. 2.6.3.RULAREA PROGRAMULUI

Fig.21.NXT Se selectează programul prin butoanele de navigare.Se apasă butonul ENTER(dublă apăsare).

16

Investeşte în oameni!

3. CONCLUZII

Conceptul „ Learning by doing” prezintă următoarele avantaje: Motivare.  Participanții au libertatea de a alege modul de abordare a problemei;  Pot folosi cunoștințele anterior obținute în vederea soluționării problemei;  Reprezintă o modalitate de a-și expune punctele de vedere prin experimente. Memorare mai buna.     Informația care ne vine pe cale senzorială vizuală nu este izolată de alte procese psihice; Apar anumite emoții și gânduri; Informația se înmagazinează nu doar pe cale vizuală; Informaţia se corelează cu acele gânduri si emoții simțite.

Favorizează relațiile interpersonale.  Asigură un climat favorabil interacţiunii între membrii echipei;  Permite cunoaşterea potenţialului fiecărui membru al echipei. Creste încrederea în sine şi în ceilalți.  Creează un sistem de valori compatibil;  Determină creşterea nivelului de încredere în potenţialul de acţiune. Conceptul „ Learning by doing” prezintă următoarele dezavantaje: Consumă timp. Există riscul ca timpul necesar de a ajunge la o solu prin metoda „trial and err or” să fie insufiție cient. Generalizarea este uneori dificilă. Există posibilitatea ca participan să nu poată face generalizarea soluției găsite fie din lipsa de ții informație fie din cauza informațiilor prea puține sau prea particulare. Valoarea educativă a lecției scade datorită acțiunii de a descoperi în sine. Munca în echipă este definită ca „o activitate de învățare, limitată în timp, prin care două sau mai multe persoane învăță să execute, în ansamblu şi într-un mod interactiv, una sau mai multe sarcini mai mult sau mai puțin structurate, în vederea atingerii unor obiective determinate”, conform cercetătorului în domeniu Jean Prolux.

17

Investeşte în oameni!

4. BIBLIOGRAFIE

1. M2.C4.Metode si tehnici de inovare si creativitate FLEXFORM_FIMM 2. Proiectarea sistemelor mecatronice prof. dr. ing. Valer Dolga 3. LEGO MINDSTORMS NXT CD-Software FLEXFORM_FIMM

2011 2006 2012

5. ANEXE

Fişier .swf

Software_Lego Mindstorms NXT

Fişier .exe

Lego Mindstorms NXT

18

Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 - Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere Domeniul major de intervenţie: 1.3 - Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare Titlul proiectului: FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice Contract POSDRU/87/1.3/S/64069 Beneficiar: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Partener II: Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

LUCRARE de EVALUARE FINALĂ
UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREŞTI CENTRUL REGIONAL DE EDUCAŢIE ŞI FORMARE PROFESIONALĂ FLEXIBILĂ BUCUREŞTI PROGRAM DE FORMARE CONTINUĂ. M3: Dezvoltare tehnologică şi tehnologii educaţionale în societatea bazată pe cunoaştere C5: Dezvoltare tehnologică şi tehnologii educaţionale Titlul lucrării: SUDAREA ŞI DEBITAREA CU LASER Cursant: profesor Tanase Viorel Data sustinerii publice: Iulie, 2012

„Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul FLEXFORM - Program de formare profesională flexibilă pe platforme mecatronice, contract nr. POSDRU/87/1.3/S/64069, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”.

1

Investeşte în oameni!

CUPRINS
LUCRARE DE EVALUARE FINALĂ 1.INTRODUCERE 2.CONŢINUT TEHNIC 2.1. PRINCIPIUL METODEI 2.2. LASERUL 2.2.1. LASERUL CU MICROUNDE 2.2.2. LASERUL OPTIC 2.2.3. LASERUL CU RUBIN 2.2.4. LASERUL CU SEMICONDUCTORI 2.2.5. LASERII CU GAZ 2.2.6. LASERII CU LICHID 2.2.7. LASERUL CU RAZE X 2.2.8. LASERUL CU PLASMĂ 2.3. UTILIZĂRI 2.4. LASERUL CU GAZE 2.4.1. GAZELE LASER 2.5. SUDAREA LASER 2.5.1. GAZE PENTRU SUDAREA LASER 2.6. LASERUL DE 2 KW 2.6.1. SISTEMUL DE GAURIRE A FILIERELOR DE DIAMANT 2.7. ALTE APLICATII 3.CONCLUZII 4.BIBLIOGRAFIE 5.ANEXE 1 3 4 4 4 5 6 7 8 8 9 9 9 10 11 11 12 12 12 13 14 15 17 17

2

Investeşte în oameni! 1. INTRODUCERE Invenţie a secolului XX, laserul este prezent în diverse domenii de aplicaţii: • cititoarele de coduri de bare; • imprimantele laser; • transmiterea informaţiei prin fibra optică; • CD-urile şi DVD-urile audio sau vide; • holografia; • neurochirurgia şi chirurgia oculară; • obţinerea temperaturilor foarte inalte in camerele reactoarelor de fuziune nucleară; • prelucrarea metalelor si aliajelor dure. Baza ştiinţifică a acestor inovaţii tehnologice se găseşte intr-o lucrare publicată in 1917 de Albert Einstein pe tema teoriei cuantice a radiaţiei electromagnetice: "On the quantum theory of radiation". “Laser” este un acronim pentru Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation(Amplificarea luminii prin emisia stimulată de radiaţie). Acest acronim desemnează orice dispozitiv care creează şi amplifică o rază de lumină ingustă, de aceeaşi frecvenţă, concentrată şi ai cărei fotoni se deplasează coerent, adică undele electromagnetice corespunzătoare lor au aceeaşi fază. I Într-un dispozitiv laser, atomii sau moleculele mediului activ – un cristal de rubin, un gaz sau chiar un lichid - sunt excitaţi asfel incat majoritatea să se găsească intr-o stare de energie superioară celei de echilibru. Lumina este o formă de radiaţie electromagnetică emisă cand unii dintre electronii care orbitează in jurul nucleului unui atom cedează o parte din energia lor sub forma fotonilor. Electronii se pot afla, conform modelelor atomice din mecanica cuantică, in anumite zone distincte localizate in jurul nucleului atomic şi emit energie (fotoni) atunci cand părăsesc o zonă (orbită) exterioară, de energie mai mare, revenind astfel la starea naturală, de energie mai mică, pe o orbită inferioară. In prealabil atomii trebuie "excitaţi", adică trebuie să işi modifice starea naturală de echilibru din punct de vedere energetic, fenomen care presupune saltul unor electroni pe orbite superioare şi care se intamplă atunci cand o substanţă este încălzită (primeşte energie sub formă de căldură), cand este străbătută de un câmp electric intens sau cand este bombardată cu un curent de electroni liberi. Lumina emisă de un aparat laser are cateva caracteristici diferite semnificativ de cele ale luminii albe (cea emisă de surse precum stelele sau becul cu incandescenţă). Un laser este constituit din următoarele:  mediul activ în stare gazoasă, lichidă sau solidă, care, în condiţiile impuse, poate să emită lumină laser prin procedeul de stimulare a emisiei de lumină;  sursa de excitare sau de pompaj, care furnizează mediului activ energia necesară; astfel, mediile active gazoase sunt, în general, excitate electric - descărcări electrice de gaze - iar mediile active lichide sunt excitate prin pompaj fotonic, adică iluminate de lămpi puternice; există şi laseri chimici la care energia de pompaj este furnizată de reacţii chimice exoterme şi laseri excitaţi cu fluxul de particule de mare energie ;  cavitatea rezonantă sau rezonatorul este de regulă format din două oglinzi coaxiale care cuprind între ele mediul activ. Lumina laser, iniţial foarte slabă, este forţată de aceste oglinzi să parcurgă de nenumărate ori mediul activ, şi să se amplifice treptat prin stimularea emisiei atomilor mediului activ. Cele două oglinzi au coeficienţi de reflexie foarte mare, mergând până la 99,8%. Proprietăţile specifice ale laserilor îi deosebesc de celelalte surse de lumină existente în natură. Lumina laser este monocromatică, unidirecţională, coerentă şi intensă. Monocromaticitatea reprezintă proprietatea surselor laser de a emite lumină de o singură culoare într-un domeniu spectral extrem de îngust. Unidirecţionalitatea se referă la divergenţa mică a fasciculului emis de laser, divergenţă de ordinul a câ-3

teva minute de arc (10 radiani). Coerenţa este proprietatea cea mai stabilă a luminii laser şi se referă la calitatea acesteia de a produce fenomene de interferenţă şi difracţie de o deosebită acurateţe. Intensitatea derivă în mare măsură din primele două proprietăţi deoarece intensitatea mare a surselor laser este strâns legată de puritatea spectrală (de culoare) a acesteia, cât şi de concentraţia energiei pe o singură direcţie. Se obişnuieşte ca, atunci când se vorbeşte de intensitatea laserilor să se facă referinţă la putere pentru laserii care emit, în mod continuu, şi la energie pentru laserii care emit pulsuri scurte de lumină.

3

Investeşte în oameni! 2. CONTINUT TEHNIC 2.1.PRINCIPIUL METODEI Principiul laser a fost descris de Albert Einstein la începutul secolului ca fiind prematur, dar până în anii ’60 a fost dezvoltat deja un sistem (de foarte mică putere) pentru uz comercial.

Fig.1.Debitarea cu laser În anii ’70 au fost lansate sistemele pentru tratamentele materialelor, lansând calea unei varietati mari de beneficii tehnologice pentru aplicatiile deja existente si in acelasi timp punand bazele unor aplicatii noi. De atunci, tehnologia laser a trecut prin mai multe etape de imbunatatire si continua sa se dezvolte, in acelasi ritm in care evolueaza tehnologia informaticii. Astazi, tehnologia laser este prezenta in toate segmentele industriale. De exemplu, laserul este folosit in telecomuncatii, la marcarea termenelor de valabilitate de pe produse, la aparatele de tip scanner, aparatele de citit coduri de bare, telecomenzi, CD player etc.Puterea laserului pentru acest tip de aplicatii este foarte mica, mult prea mica pentru a fi utilizata la tratarea materialelor. Taierea laser, sudarea sau tratarea suparafetelor cu laser necesita o putere cu mult mai mare. In principiu, energia electrica este transferata intr-o raza de lumina cu o singura lungime de unda in timpul procesului de generare a razei in rezonatorul laserului, ca de exemplu in cazul laserului pe baza de CO2. Raza laser este paralela, ceea ce usureaza transferul pe distante mari, pana la punctul vizat. In aria de procesare, raza laser este concentrata intr-un punct mic, asigurand astfel energia necesara pentru a incalzi, topi sau chiar evapora rapid metalele. Cel mai mare grup de aplicatii laser este taierea metalelor, deoarece acestea pot fi taiate cu mare precizie, la viteze ridicate. Printre avantajele oferite de sudarea laser se numara cusatura de dimensiuni reduse si un numar mult mai mic de defecte de sudura, comparativ cu metodele traditionale. Laserul este o metoda de lucru precisa si usor reglabila, fara contact mecanic cu piesa prelucrata. Procesele laser necesita electricitate si genereaza radiatii, ceea ce poate fi periculos pentru utilizator, daca acesta nu dispune de cunostiintele corespunzatoare pentru a manipula echipamentul in conditii de siguranta. 2.2.LASERUL Laserul a intrat in viata noastra cotidiana, fiind intalnit la tot pasul: de la sistemul de citire a informatiei de pe un compact disc, la spectacolele de lumina ce insotesc concertele in aer liber, la indicatoarele pe ecranele retroproiectoarelor. Unul dintre cele mai noi procedee utilizate in industria constructoare de masini este cel bazat pe ,,amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiatii" procedeu cunoscut sintetic sub denumirea de LASER (,,Light Amplification by Stimulated Emision of Radiation"). Procedeul este o dezvoltare a amplificarii de microunde prin emisie stimulata a radiatiei MASER (,,Microwave Amplification by Stimulate Emision of Radiation"). Laserii sunt dispozitive pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune fortata a sistemelor atomice care permite o concentrare a energiei corespunzatoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. In anii 1916 si 1917, Albert Einstein si-a continuat studiile asupra fizicii luminii aratind ca moleculele energizate corespunzator emit lumina de o singura culoare, monocromatica. In 1951 Charles Townes si-a propus sa produca microunde mai puternice cu ajutorul unui oscilator foarte mic. Lui Townes i-a venit ideea ca moleculele de amoniac ar avea dimensiunile corespunzatoare pentru a vibra cu viteza necesara.El a construit primul dispozitiv care amplifica microundele prin emisie stimulata de radiatie si numea acest dispozitiv MASER dupa initialele procesului (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation).

4

Investeşte în oameni! Atit Townes cit si alti oameni de stiinta s-au gindit ca acelasi principiu putea fi utilizat si la amplificarea luminii, desi problemele de ordin tehnic erau mai dificile. Biroul de brevete a acordat un credit pentru conceperea unui dispozitiv de amplificare a luminii prin emisie stimulata de radiatie, unui student licentiat de la Universitatea Columbia, Gordon Gould, care a prezentat proiectul unui LASER pe 11 nov. 1957. In ciuda brevetului primit, se considera ca primul laser utilizabil a fost construit de Theodore Harold Maiman, in mai 1960 (laser cu rubin ). Laserii sunt dispozitive cuantice de emisie si amplificare a radiatiei in regiunile optica si cea a microundelor ce isi bazeaza functionarea pe interactiunea a doua sisteme fizice: campul electromagnetic dintr-o cavitate rezonanta si mediul activ situat in aceeasi cavitate rezonanta, format din atomi, ioni, molecule etc. Prin excitarea mediului printr-un procedeu oarecare (ciocniri electronice, transfer rezonant de energie, reactii chimice, campuri electrice si magnetice) in mediul excitat se acumuleaza o mare cantitate de energie electromagnetica, care in anumite conditii poate fi eliberata prin emisie stimulata, sub forma radiatiei laser.

Fig.2.Magurele.Instalatia Laser Clasificarea laserilor se poate face dupa:     natura mediului activ (solid, lichid, gazos); puterea emisa; domeniul de lungimi de unda al radiatiei emise; modul de functionare(continua sau in impulsuri). 2.2.1.LASERUL CU MICROUNDE Acest laser a fost inventat de Townes si Shawlow in 1954. Raza de amoniac trece printr-un concentrator electrostatic pentru a separa moleculele aflate pe nivele energetice superioare. Efectul laser a fost aplicat pentru prima oara in domeniul microundelor. Emisiile spontane sunt proportionale cu cubul frecventei de tranzitie, fiind mici in aceasta portiune a spectrului, si putand fi neglijate, in comparatie cu alte procese ca emisiile stimulate si absorbtia. Din acest motiv inversia populatiilor sunt obtinute usor cu o energie mica. Prima inversie a populatiilor a fost obtinuta in molecula de amoniac (NH3). Inversia populatiilor in moleculele de amoniac se obtine prin separarea fizica a particulelor aflate pe nivele energetice superioare de cele aflate pe nivele energetice inferioare.

5

Investeşte în oameni!

Fig.3.Laserul cu microunde(MASER) 2.2.2.LASERUL OPTIC Dupa publicarea lucrarii in care Shawlow si Townes aratau posibilitatea actiunii laserului si in spectrul infrarosu si chiar si in spectrul vizibil nu a trecut mult si multi cercetatori au inceput sa ia in considerare crearea unor astfel de aparate. Multi experti credeau ca primele aparate de acest tip vor folosi un gaz. Insa a fost o mare surpriza cand Maiman, in 1960, a creat un aparat ce folosea rubinul pentru a producea efectul laser in spectrul vizibil. La inceput s-a crezut ca pompajul optic va fi ineficient, insa aceasta se intampla numai pentru ioni cu rezonanta mica, ca cei din gaze sau plasma. In ceea ce priveste ionii metalici, acestia pot absorbi radiatii de lungimi de unda aflate intr-o banda mai larga. Radiatiile cu lungimi de unda de 550 nm. sunt absobite de 203 203 o populatie de ioni de Cr 3+ aflata intr-un cristal de corindon (care contine Cr si Al in raport de masa 1:2000), apoi se face o tranzitie rapida, fara modificari de temperatura, spre un nivel inferior metastabil de 5 milisecunde. Daca energia de pompare depaseste o anumita valoare, se poate face o inversie a populatiilor, care sa treaca de la o stare neutra la acest nivel metastabil. Performantele laserului cresc mult daca se afla in interiorul unui rezonator optic.

Fig.4.Laserul optic Primul laser optic, construit de Maiman in 1960, era un laser cu pulsatie, din motive de disipare a caldurii si a necesitatii unei energii mari de pompare. Nelson si Boyle au creat in 1962 primul laser continuu cu rubin, inlocuind sursa (o lampablit) cu o lampa cu arc. La putin timp dupa ce a fost anuntat prima reusita a laserului optic, alte laboratoare de cercetare au inceput si ele, cu succes, sa faca experimente cu lasere optice care in loc de Cr aveau alte metale rare ca Nd, Pr, Tm, Ho, Er, Yb, Gd si chiar U, iar in locul cristalului de corindon s-a incercat folosirea unei combinatii de Ytriu-Aluminiu-Garnet, CaF2, sau sticla (care era si mai usor de fabricat). Aceste lasere si-au gasit, odata cu imbunatatirea metodelor de fabricatie, si aplicatii practice.

6

Investeşte în oameni! 2.2.3.LASERUL CU RUBIN Într-un laser cu cristal de rubin, atomii sunt aduşi cu 2 nivele energetice peste starea fundamentală, revin foarte repede in mod natural la nivelul 1 (considerand starea fundamentală nivelul 0), iar emisia stimulată are loc in cadrul tranziţiei de la nivelul 1 la nivelul 0. Rubinul este un oxid de aluminiu care conţine mici cantităţi de ioni de crom. Cilindrul de rubin utilizat are caţiva centimetri lungime şi un diametrul de caţiva milimetri. Cele două oglinzi plane şi paralele, şlefuite cu mare grijă, sunt argintate sau aurite in aşa fel incat una dintre ele este complet opacă, iar cealaltă parţial transparentă, ca să poată permite razelor laser să părăsească instalaţia. Ele sunt aşezate la cele 2 capete ale cilindrului de rubin. Capetele cilindrului se metalizează. Tubul de descărcare, in formă de spirală, umplut cu neon, xenon sau amestecuri de neon şi cripton este conectat la un condensator şi funcţionează asemenea blitz-urilor de la aparatele fotografice. Tubul de descărcare emite intr-un timp foarte scurt, de ordinul miimilor de secundă, o lumină obişnuită, dar intensă, care provoacă inversiunea populaţiilor in cristalul de rubin. In desfăşurarea acestui proces o importanţă deosebită il au impurităţile de crom din compoziţia cristalului de rubin. Ionii de crom au trei nivele energetice. Studiul nivelelor energetice ale cromului arată că daca se iradiază cristalul de rubin cu lumină verde cu lungimea de undă egala cu 0,560nm, produsă de tubul de descărcare, o parte din ionii de crom din starea fundamentală işi vor mări energia datorită absorbţiei radiaţiei luminii verzi, trecand intr-o stare energetică superioară cu 2 nivele stării de echilibru.Ionii de crom trec prin pompaj optic pe nivelul 2 de energie. Apoi revin foarte repede pe nivelul 1, după care incepe procesul de emisie spontană şi de generare a razei laser, descris anterior. Părţile constituente ale unui laser sunt : mediul activ, sistemul de excitare şi rezonatorul optic. Partea esenţială a unui dispozitiv laser o constituie mediul activ, adică un mediu in care se găsesc atomii aflaţi intr-o stare energetică superioară celei de echilibru.

Fig.5.Laserul cu rubin.Schema de principiu In acest mediu activ se produce amplificarea radiaţiei luminoase (dacă avem o radiaţie luminoasă incidentă) sau chiar emisia şi amplificarea radiaţiei luminoase (dacă nu avem o radiaţie luminoasă incidentă). Sistemul de excitare este necesar pentru obţinerea de sisteme atomice cu mai mulţi atomi intr-o stare energetică superioară.

Fig.6.Laser cu rubin

7

Investeşte în oameni! 2.2.4.LASERUL CU SEMICONDUCTORI La aplicarea unei tensiuni electrice pe o jonctiune p-n, are loc injectia de purtatori in jonctiune,recombinarea electronilor cu golurile facandu-se cu emisie de fotoni. Mediile active cele mai folosite pentru laserii cu semiconductori sunt: GaAs,GaAlAs , GaP, InSb.Liniile emise de diferitii laseri cu semiconductori se intind intre 0,3-30 micrometri.

Fig.7.Dioda laser.Laser point Aplicand o diferenta de potential, golurile sunt injectate in regiunea n si electronii in regiunea de tip p. Recombinarea dintre electroni (banda de conductie) si goluri (banda de valrnta) duce la emisia de radiatii. Anumite materiale semiconductoare cu o banda interzisa de tip “banda interzisa directa” cu o valoare adecvata, in urma recombinarilor electron-gol pot emite radiatii electromagnetice (InP, AlGaAs, GaAs). Emisia laser se obtine in urma fenomenului de emisie stimulata. Alegand in mod convenabil banda interzisa se pot emite radiatii de diferite culori.

2.2.5.LASERII CU GAZ Functie de natura chimica a mediului activ, laserii cu gaz se impart in trei categorii: 1. Laserii atomici au ca mediu activ gaze in stare atomica provenite din substante monoatomice sau poliatomice prin disociere (laserul cu heliu-neon, cu oxigen, cu azot). Acesti laseri emit linii situate in infrarosu si vizibil. 2. Laserii ionici isi bazeaza functionarea pe tranzitiile electronice dintre nivelele ionice ale substantelor ionizate (laserul cu argon ionizat, cu hologeni, cu azot, etc.). Acesti laseri emit linii in principal in vizibil si ultraviolet. 3. Laserii moleculari au ca mediu activ un gaz in stare moleculara sau vapori: Liniile emise de acesti laseri se gasesc in majoritate in infrarosu dar sunt cunoscute si in vizibil.

Fig.8.Laser cu gaze.Principiul de functionare

8

Investeşte în oameni! Mediul unui laser cu gaz poate fi un gaz pur, un amestec de gaze sau chiar vapori de metal. Doua oglinzi sunt localizate la capetele tuburilor pentru a realiza mediul. Laserele cu gaz sunt actionate cu lumina ultravioleta, raze electronice, curent electric sau reactii chimice. Laserul heliu-neon este cunoscut pentru stabilitatea frecventei, puritatea culorii si imprastierea razei fiind minima. Laserele cu dioxid de carbon sunt foarte eficiente si de aceea ele au cea mai puternica (energetica) raza. Instalaţia de laser se prezintă sub forma unui tub închis la capete cu două oglinzi (dintre care una cu reflexie integrală şi cealaltă cu reflexie parţială). În tub se indroduce un gaz, de obicei, dioxid de carbon, energia fiind transmisă moleculelor prin descărcări electrice. Energia eliberată este amplificată prin reflexie de către oglinzile de la capătul tubului, iar o parte din aceasta este transmisă, prin oglinda de reflexie parţială, sub forma unui fascicul de lumină îngust. Acest fascicul este focalizat într-un spot mic, realizându-se pe această cale o energie cu densitate extrem de mare. La un laser cu dioxid de carbon se obţine un diametru al spotului între 0,1 şi 1 mm, iar densitatea de energie obţinută este de 10 W⋅mm . Eficienţa instalaţiei de laser depinde, pe de o parte, de răcirea ei adecvată, pentru menţinerea temperaturii admisibile de lucru, iar pe de altă parte, depinde de continuitatea radiaţiei la ieşire a laserului. Întrucât, pentru cele mai perfecţionate instalaţii de laser eficienţa atinge abia 20%, problema instalaţiei de răcire este fundamentală pentru îndepărtarea excesului de energie, sub formă de energie calorică. Dezavantajul laserilor cu gaze constă în proporţionalitatea necesară între puterea de ieşire şi lungimea tubului, ceea ce conduce ca în cazul puterilor mari de ieşire a fasciculului de laser să se construiască instalaţii cu lungimi extrem de mari. Această situaţie poate fi ameliorată prin folosirea unor oglinzi reflectoare adiţionale, dar, în acest caz, apar probleme mecanice de aliniere a oglinzilor, ceea ce conduc la o micşorare a eficienţei reflexiei. 2.2.6.LASERII CU LICHID Laserii cu lichid cei mai cunoscuti sunt cei cu chelati organici si cei cu coloranti. Mediul activ pentru laserii cu coloranti este format de o substanta fluorescenta dizolvata intr-un solvent (alcool). Largimea spectrala a radiatiei emise este de ordinul sutelor de angstromi, putind fi selectata lungimea de unda dorita, deci laserul este acordabil intr-o banda larga.
-4 -2

2.2.7.LASERUL CU RAZE X Cilindrul de plasma (rosu) este creat de impactul unui laser cu pulsatie de mare putere (albastru).Nu sunt folosite oglinzi, in schimb emisiile spontane sunt amplificate si raza este trimisa in ambele sensuri.A fost creat pentru prima oara de cercetatorii Matthews si Rosen la Lawrence Livermore National Laboratory, in 1985. Tinta este dintr-o foita subtire de seleniu sau un alt element cu numar atomic mare, dispusa pe un substrat de vinil pentru a-i da rigiditate. Aceasta tinta este iradiata din ambele parti de lasere cu pulsatie de mare putere al carei focar are o lungime de cateva sute de ori mai mare decat latimea. Cand raza loveste foita, aceasta “explodeaza”, producand o plasma formata din ioni de seleniu ce au cu 24 de electroni mai putin. In prezent eficienta acestor lasere este foarte scazuta datorita necesitatii unei puteri si frecvente mari a laserului-sursa. O eficienta mai mare s-ar putea obtine printr-o racire rapida, ceea ce duce la trei repompari a plasmei puternic ionizate. Insa un hibrid intre racirea la contact si expansiunea adiabatica pare sa fie cel mai promitator. O alta posibilitate promitatoare se bazeaza pe transparenta indusa electromagnetic, pentru o reducere drastica a puterii de pompare necesara si pentru obtinerea mult mai eficientului efect laser fara inversie (cunoscut si sub numele de fazere). 2.2.8.LASERELE CU PLASMĂ Praful si gazul circumstelar reci se acumauleaza constant in jurul stelelor, care lanseaza jeturi de plasma. Racirea rapida a plasmei cand intalneste aceasta coaja poate mari semnificativ efectul de dezechilibru al expansiunii adiabate Laser cu racire a plasmei la contactul cu gazul (TPD-I): plasma de heliu mentinuta electromagnetic stationar este racita de contactul cu hidrogenul, producand efectul laser in XUV (164 nm) (Institute of Plasma Physics Nagoya, Japonia).

9

Investeşte în oameni! Alt avantaj al atmosferei stelare sunt distantele foarte mari, o inversie a populatiilor redusa producand radiatii a caror intensitate creste exponential in amplitudine pe distante mari pana la un punct in care domina spectrul. Cea mai puternica manifestare a laserelor naturale se produce in quasari. In laserele cu plasma cercetate in laboratoare totul este redus la o scara mult mai mica. Aceasta este insa compensata in parte de faptul ca se pot pune oglinzi de ambele parti ale mediului, pentru a produce o raza laser ce ar fi foarte lunga intr-o extindere virtuala. 2.3.UTILIZĂRI Laserii de diferite tipuri si-au gasit aplicabilitate in domenii foarte variate,de la parcurile de distractii la armament.Deoarece laserii produc fascicule de lumina de mare energie,cu lungimi de unda specifice si care nu devin divergente atat de repede ca razele naturale de lumina, ei pot fi utilizati pentru a transfera energia intr-un anumit punct, precis determinat. Principalele domenii ale ingineriei in care se aplica laserul sunt: • holografia si interferometria holografica; • comunicatiile optice; • calculatorul si optica integrata; • producerea si diagnosticarea plasmei; • separarea izotopilor; • realizarea standardelor de timp si lungime; • telemetria si masurarea de viteze; • alinieri si controlul masinilor unelte; • masurari de profile si nivele; • controlul automat al masinilor; • incalzirea materialelor fara schimbare de faza; • topirea si sudarea metalelor; • vaporizarea si depunerea de straturi subtiri; • fotografia ultrarapida; • fabricarea si testarea componentelor electronice. Una dintre primele aplicatii ale laserului a fost taierea si sudarea, atat in industrie cat si in practica medicala (in chirurgie, oncologie, stomatologie, dermatologie, oftalmologie si endoscopie). Cei ce se ocupa de industria militara spera sa poata utiliza puterea de taiere si ardere a laserilor la arme. Iar altii, in ideea de a crea noi surse energetice ale viitorului, incearca sa conceapa dispozitive cu laser pentru a declansa reactia de fuziune a hidrogenului. Deoarece devin foarte incet divergente, fascicolele laser pot fi folosite pentru determinarea gradului de planeitate a unei suprafete.Fermierii au intrebuintat laserii pentru a se asigura ca ogoarele lor sunt plane, ceea ce le permite sa le protejeze de eroziune.

Fig.8.Laserul in microelectronica De asemenea, laserii fac parte integranta din actuala revolutie optica.Aceasta presupune inlocuirea dispozitivelor electronice cu dispozitive fotonice. Dispozitivul fotonic utilizeaza fotoni in loc de electroni, iar laserii sunt

10

Investeşte în oameni! surse excelente de fotoni pentru multe aplicatii. Desi principalele dispozitive fotonice aflate in prezent in uz sunt retele de fibre optice de lunga distanta, multi oameni de stiinta prevad aparitia in curand a computerelor fotonice. Printre cele mai bizare se afla utilizarea unor fascicule laser care se intersecteaza pentru a determina atomii aflati in punctual de incrucisare sa stea pe loc. Printre cele mai obisnuite este folosirea interferometriei laser pentru a localiza pozitiile exacte de pe Pamant; de exemplu exista posibilitatea ca laserii sa detecteze microdeplasarile scoartei terestre care preced cutremurile. Interferometrul poate fi ales ca instrument de detectare a distanteor mici, de exemplu el poate detecta micile variatii de grosime ale lentilelor.

2.4.LASERUL CU GAZE In principiu, un laser transforma o forma externa de energie (descarcare electrica sau radiatia unei lampi cu descarcare sau o dioda laser) in lumina monocromatica. Aceasta transformare poate avea loc in mai multe moduri, dupa cum mediul laser poate fi gazos sau solid. De aceea, laserii se numesc cu gaz sau cu corp solid. In rezonatorul laser, mediul laser este amplasat intre doua oglinzi. Fascicolul laser reflecta intre oglinzile anterioara si posterioara si sufera un proces de amplificare, in timp ce o parte a fascicolului este extrasa printr-o oglinda partial reflectorizanta. Laserii cu CO2 ofera nivele de putere mult mai ridicate care ajung la 50 kW. Sistemele cu puteri de pana la 4 kW se utilizeaza frecvent pentru taierea laser folosind lentile de focalizare. Deoarece lentilele nu pot prelua puteri ale laserului mai ridicate, la taiere, sudare se utilizeaza oglinzi de focalizare racite cu apa. Procesul de generare al fascicolului laser, procesul laserilor CO2, este bazat pe utilizarea gazelor laser CO2, azot si heliu. Aceste gaze trebuie improspatare frecvent, ridicand cerinte ridicate de calitate a gazului cu lase CO2 propriuzis si sistemului de alimentare cu gaze. 2.4.1. GAZELE LASER Laserele cu gaze folosesc gazele pentru a genera fascicolul laser. Amestecul de gaze pentru laserii cu CO2 contin 60-85% heliu, 13-55% azot si 1-9% bioxid de carbon. Compozitia exacta a amestecului de gaze depinde de tipul laserului si producator. Unele tipuri de laseri au nevoie de adaosuri de alte gaze ca oxigen, hodrogen sau xenon. Amestecul de laser TEA, pe de alta parte, contine frecvent o proportie redusa de CO. CO este un gaz toxic si agresiv, necesitan sisteme suplimentare de protectie in sistemul de alimentare cu gaze. Gazele utilizate pentru un laser sunt alcatuite din 0.05-0.3% halogeni (fluor sau acid clorhidric), 1 – 10% gaze rare (kripton, xenon sau argon) si 90 – 99% gaz de baza (heliu sau neon). Din motive de siguranta, halogenii se dilueaza intotdeauna cu heliu sau neon. Impuritatile din gazele laser pot afecta performantele laserilor prin reducerea puterii, perturbarea uniformitatii descarcarii electrice si necesita lucrari frecvente de service si mentenanta a opticii laserului. Cele mai nefavorabile impuritati au fost identificate a fi vaporii de apa si hidrocarburile. Impuritatile in gaze pot proveni nu numai din buteliile de gaze comprimate, dar si din sistemele de distributie proiectate sau construite defectuos. Selectia componentelor adecvate pentru sistemul de alimentare cu gaze si un montaj profesionist sunt de aceea cruciale pentru exploatarea sigura si satisfacatoare a laserilor. Laserii cu CO2 sunt cel mai frecvent utilizati in procesarea materialelor, in particular la sudare, taiere si tratarea suprafetelor. Gazele laser utilizate de laserii cu CO2 sunt cel mai frecvent amestecuri ale heliului, azotului si bioxidului de carbon. Unele tipuri de laseri necesita adaosuri suplimentare in amestecul laser de CO, H2 sau Xe. Compozitia gazului laser variaza mult in functie de producatorul, tipul si puterea laserului. Gazele laser sunt livrate in general in butelii de gaze separate sau amestecate in butelii individuale. Impuritatile din gazele laser pot diminua performantele laserilor cu CO2 prin reducerea puterii laserului, o descarcare electrica instabila sau cresterea consumului de gaze laser. Mai mult, impuritatile afecteaza optica interna, prin forma rea de produsi de condensare pe elementele optice racite. Din fericire, aceste procese incep foarte lent si pot fi compensate intr-o oarecare masura inaintea colapsului sistemului. Reparatiile costisitoare sunt consecinte neplacute, iar intarzierile in productie si opririle neprevazute pot crea probleme reale. De aceea, la evaluarea puritatii gazelor laser, alaturi de puritatea gazelor vor trebui luate in considerare si impuritatile reziduale din butelii. De multi ani a devenit cunoscut faptul ca vaporii de apa si hidrocarburile sunt impuritatile cele mai detrimentale pentru laserii de mare putere si de aceea, cantitatea de apa si continutul de hidrocarburi trebuie reduse la minim.

11

Investeşte în oameni! 2.5.SUDAREA LASER Sudarea laser atat cu laserii CO2 cât si Nd:YAG creste in pondere in productia industriala. Laserele cu CO2 de putere ridicata (2 – 12 kW) sunt utilizati la sudarea sasielor de automobile, componentelor de transmisii, schimbatoarelor de caldura etc. De multi ani, laserii Nd:YAG de putere redusa (100 – 500 W) au fost utilizati la sudarea componentelor de mici dimensiuni, cum sunt instrumentele medicale sau componentelor electronice. Laserii Nd:YAG de putere ridicata sunt livrati frecvent cu sisteme cu fibra optica si roboti. Un domeniu semnificativ de aplicare este sudarea componentelor auto . Fascicolul laser este focalizat pe o pata focala de mici dimensiuni, asigurand intensitatea necesara topirii si evaporarii materialului. Pentru focalizarea laserilor CO2 de putere ridicata, se utilizeaza cu precadere oglinzi racite cu apa in locul lentilelor. Sudarea se face prin doua metode de baza. La incalzirea prin conductie caldura este transferata de la suprafata materialului prin conductie termica. Aceste fenomene sunt tipice sudarii cu laseri Nd:YAG de putere redusa a cordoanelor subtiri. Sudarea cu laseri de putere ridicata este caracterizata de sudarea in gaura de cheie. Energia laserului topeste si evapora materialul. Presiunea vaporilor dislocuieste metalul topit formand o cavitate – gaura de cheie. Gaura de cheie asigura transferul energiei laserului in metal si ghideaza fascicolul laser adanc in material. Sudarea cu gaura de cheie permite astfel obtinerea unor cordoane sudate adanci si foarte inguste motiv pentru care se numeste sudare cu patrundere ridicata. Gazele pentru sudare trebuie sa satisfaca mai multe cerinte: protectia baii metalice si zonei influentate termic, protectia opticii impotriva fumului si stropilor, protectia radacinii si controlul plasmei la sudarea cu laseri cu CO2. Plasma este un nor de vapori ionizati de metal si gaze care se formeaza deasupra gaurii de cheie. Acest nor afecteaza radiati laser si blocheaza fascicolul laser. Acest efect depinde de tipul de laser si puterea aplicata, motiv pentru care se utilizeaza diferite gaze pentru sudarea laser. 2.5.1.GAZE PENTRU SUDAREA LASER Gazele pentru sudarea laser sunt utilizate preonderent pentru sudare, respectiv tratarea suprafetelor. Suprafata tratata a materialului, respectiv baia de sudare trebuie protejate de reactia cu aerul ambiental. Mai mult, la sudarea cu laseri cu CO2 de putere ridicata este necesar controlul formarii plasmei. Principalele gaze pentru sudarea cu laseri cu CO2 sunt heliul si amestecurile heliu-argon. Heliul este componenta care asigura controlul formarii plasmei de-asupra gaurii de cheie, Argonul are tendinta de a sustine formarea plasmei si de aceea nu se utilizeaza la laseri cu puterea de peste 3 kW. Pentru unele aplicatii se pot utiliza amestecuri ale argonului cu oxigen sau CO2, insa pentru controlul formarii plasmei alimentarea cu CO2 prin duza centrala nu este permisa. Pentru puteri ridicate ale laserilor, amestecurile heliu/oxigen asigura productivitati ridicate in conditii acceptabile de calitate ale cordonului sudat. Amestecurile argon/hidrogen asigura productivitati ridicate si un aspect deosebit al cordonelor sudate din otel inoxidabil austenitic. Este de remarcat ca hidrogenul poate duce la fragilizarea otelurilor feritice. Gazele si amestecurile sunt livrate in butelii. Cel mai bun gaz pentru sudarea cu laseri Nd:YAG este argonul, dar si azotul si CO2 dau uneori rezultate acceptabile (sudurile in CO2 sunt usor oxidate). Heliul nu este o alternativa preferata, deoarece protectia adecvata a baii de sudare necesita debite ridicat ale gazului care este foarte usor comparativ cu argonul, si are ca efect suflarea si turbulenta baii de sudare. 2.6.LASERUL DE 2 kW Laser cu bioxid de carbon de 2000W, fabricat de soc. BOCe, este o unitate compactă şi dotată cu o simplicitate şi fiabilitate excepţională, ideale şi industriei şi laboratoarelor de încercări. Suduri de o calitate comparabilă cu cea obţinută prin fascicolul de electroni pot fi executate în aer liber. Acest câmp de aplicaţii pare să fie cel mai promiţător pentru un laser de acest tip. O pompă mare de tip mecanic urcă presiunea şi circulă în circuit închis un amestec de bioxid de carbon, argon şi azot; două schimbătoare de căldură, cu răcire cu apă, asigură că acest amestec e menţinut tot timpul la temperatura de funcţionare corectă. Lungimea totală a cavităţii e de 8 metri.. Acest sistem oferă o energie de ieşire de nivel jos. iar locul unde se schimbă oglinzile şi geamul de ieşire a fasciculului de lumină, e uşor accesibil şi fără nici un pericol. De exemplu, oglinzile de cotire pot fi înlocuite în 15 minute, după care

12

Investeşte în oameni! laserul nu trebue deloc să fie realiniat. Tuburile de descărcări pot fi înlocuite în 30 minute. Oglinzile sînt făcute din aliaj de cupru cu beriliu, iar geamul de ieşire e din arseniură de galiu. Ambele ansambluri sînt răcite cu apă.

Fig.9.Modelul 101(B.O.C.) Capul laser şi sistemul său optic sunt montati pe o bază rigidă . Un spaţiu amplu există sub acest cap şi piesele sale optice, pentru mese de coordinate X-Y şi mecanisme de manipulare a piesei de prelucrat. Întregul ansamblu e montat pe o masă cu piedestal dublu, care adăposteşte sursa de alimentare cu energie şi unitatea de răcire. Un circuit închis de televiziune e prevăzut pentru vizionarea piesei de ajustat în timpul lucrului. Reglajul ocularului înlesneşte vederea precisă. Sistemul de observare cu filtrele sale de securitate şi obiectivul televizor sînt aliniate cu raza de laser, iar piesa de lucru e luminată de un cablu de fibră optică. Sistemul e complet apărat din punct de vedere electric şi optic; laserul nu poate fi manipulat decît atunci cînd condiţiile de securitate sînt satisfăcute. Capul laser constă într-un laser YAG (ytriu/aluminiu) cu încărcare continuă, produsă de o lampă de cripton. care arde sub curentul normal pentru a dura mai mult. Toate suprafeţele optice sînt închise ermetic. Lampa de kripton poate fi schimbată repede, fără a modifica alinierea, sau a altera etanşitatea sistemului optic. Un buton special înlesneşte selecţia tipului de răspîndire a energiei, aşa zisul parametru "Q". iar variaţia dată e de 50-50.000 pulsaţii pe secundă. In modul de operaţie multiplu, se va obţine un nivel jos de energie, şi deci şi o divergenţă de rază redusă. O fereastră variabilă e prevăzută, care va oferi în schimb modul de operaţie simplu.

Fig.10.Modelul 101(B.O.C.)

Fig.11.Modelul 102(B.O.C.)

13

Investeşte în oameni! 2.6.1.SISTEMUL DE GĂURIRE A FILIERELOR DE DIAMANT Soc. BOC a dezvoltat un sistem complet şi automatizat pentru găurirea filierelor. Sistemul e compact, fiabil şi uşor de utilizat. E produs de ingineri cu experienţă de ani de zile în aplicaţii ale laserului şi metodele adoptate. Folosind un laser cu pulsaţii repetate, găuri pînă la 0.01 mm pot fi obţinute. Operaţia găuririi ia doar cîteva minut, în comparaţie cu metode convenţionale cari pot dura pînă la zece ore. Puncte de atracţie ale sistemului: Control de ieşire automatizat. Nivelul energiei e controlat în mod automat, începînd dela un nivel minim şi urcînd treptat, străpungerea diamantului avînd loc la o energie joasă. Acest lucru. împreună cu tehnica energiei pulsate, elimină vătămarea diamantului, datorită efectului termic, şi dă o calitate de găuri excelentă şi uşor de reprodus. Monitor de ieşire Un instrument măsoară energia de ieşire disponibilă, şi arată în orice moment nivelul acesteia pe un cadran situat pe panoul de comandă. Un bac de precizie ţine filiera în poziţie, liberînd-o uşor la nevoie, şi învîrtind-o în timpul găuririi, obţinind astfel o gaură cît mai rotundă. Mişcînd bacul într-o parte, se poate lărgii gaura. Bacul întreg e montat pe balamale, înlesnind astfel încărcarea şi descărcarea pieselor de diamant. Suportul bacului e montat pe o glisieră cu trei axe. avînd reglaj micrometric. Un numar anumit de pulsatii necesare unei găuriri poate fi programat pe un buton de selecţie, pe panoul de comandă. Laserul va fi oprit după ce acest număr de pulsaţii a fost lansat. Sursa de energie e prevăzuta cu un indicator de pulsaţii care arată totalul de pulsaţii lansat. Un circuit închis de televiziune e prevăzut pentru observarea filierei în timpul găuririi. în mod simplu şi fără pericol. Un filtru sincronizat e montat pe obiectivul televizorului înlesnind vizionarea ciclului găuririi in timpul pulsaţiilor. Cîmpul vizual al acestuia e de 2mm , cu o mărire de x100. Monocluri speciale de mărire superioară pot fi montate, pentru reglaj fin, sau găuriri de precizie. Sistemul optical găuririi e ermetic închis. 2.7.ALTE APLICATII Marcarea si gravarea cu fascicul laser sunt larg raspandite de ex. pentru marcarea datei expirarii, codului de bare si descrierii produselor. Cu un laser se pot induce modificari specifice ale suprafetei sau a unei portiuni a piesei ca topirea, sublimarea sau oxidarea. Perforarea cu fascicul laser permite realizarea unor orificii in orice material din domenii ca aeronautica, tehnica spatiala sau productia de turbine. Se foloseste un laser de calitate bine focalizat, pentru eliminarea strat cu strat a materialului la fiecare puls al laserului pana la formarea unun orificiu precis. De aceea se folosesc laseri cu impulsuri, deoarece acestia ofera puteri ridicate pentru fiecare impuls. Tratarea suprafetelor cu fasciculului laser grupeaza mai multe aplicatii cum sunt calirea superficiala, topirea, emailarea, alierea, acoperirea. Tratarea suprafetelor folosind fascicolul laser ofera unele avantaje speciale fata de procedele alternative cum sunt efectul minim asupra piesei, delimitarea precisa a zonei influentate, rata mica a defectelor, aderenta ridicata a stratului, simplificarea controlului procesului.

14

Investeşte în oameni! 3. CONCLUZII Inventarea laserului a avut o influenţă deosebită asupra dezvoltării ştiinţei, tehnicii şi a diverselor ramuri ale economiei. Utilizarea laserului în prelucrarea materialelor capătă o importanţă economică deosebită. Avantajul utilizării tehnologiei laserului constă în prelucrarea rapidă şi fără contact a celor mai diverse materiale, lumina laser fiind aplicată cu mare precizie şi exact controlată. Razele laser, de asemenea, sunt utilizate pe larg în medicină, precum şi în automatizarea celor mai diverse procese. În raport cu radiaţiile termice obişnuite, radiaţia laser are o serie de proprietăţi deosebit de importante: • • • este coerentă; este monocromatică ; are mare intensitate.

Coerenţa reprezintă proprietatea unei surse de a emite radiaţii de aceeaşi frecvenţă şi cu un defazaj constant în timp. Monocromaticitatea este proprietatea radiaţiei de a avea aceeaşi culoare spectrală. Datorită proprietăţilor sale, radiaţia laser poate fi concentrată, cu ajutorul unor lentile speciale, într-un focar punctiform, spre deosebire de radiaţia luminoasă a unei lămpi obişnuite cu incandescenţă. Aceasta explică puterea specifică considerabilă a radiaţiei laser în focar care poate atinge valori de până la 109 W/cm2. Proprietăţile radiaţiei laser au făcut ca generatoarele cuantice să reprezinte echipamente tehnice utilizate în cele mai diverse domenii ale ştiinţei şi tehnicii. Laserele tehnologice. Laserele de mare putere cu acţiune continuă sunt utilizate pentru tăierea, sudarea şi lipirea pieselor din diferite materiale. Temperatura înaltă în fasciculul laser permite sudarea unor materiale, imposibilă de realizat prin alte tehnologii (de exemplu, metal şi ceramică). Monocromaticitatea înaltă a radiaţiei permite focalizarea razei luminoase într-un punct de ordinul submicronilor (datorită lipsei dispersiei) şi utilizarea ei la executarea microcircuitelor. La prelucrarea pieselor în vid sau în atmosferă de gaz inert fasciculul laser poate fi introdus în camera tehnologică printr-un geam transparent. Fasciculul laser este rectiliniu şi poate fi utilizat pentru orientare. Laserul cu impulsuri este folosit în geodezie şi construcţia de case, pentru măsurarea distanţelor pe teren după timpul de parcurgere de către impulsul de lumină a distanţei dintre două puncte.

Comunicaţiile laser.

Fig.12.Laser de mare putere

Laserele au produs o revoluţie în telecomunicaţii şi în tehnica de imprimare a informaţiei. Cu cât e mai înaltă frecvenţa purtătoare a canalului de telecomunicaţie, cu atât e mai mare capacitatea de transmisie a acestuia. De aceea în legătura radio, realizată iniţial pe unde lungi, s-a trecut treptat la unde tot mai scurte. Cu ajutorul unui laser se poate transmite de zeci de mii de ori mai multă informaţie, decât printr-un canal radio cu unde ultrascurte. Legătura laser se realizează prin fibre optice care reprezintă nişte fire subţiri din sticlă şi în care lumina, datorită reflexiei interioare totale, se propagă practic fără pierderi la distanţe de sute de kilometri. Fasciculul laser este utilizat la imprimarea şi citirea imaginilor (inclusiv în mişcare) şi a sunetelor pe CDuri.

15

Investeşte în oameni! Laserul în medicină. Tehnica laser se întrebuinţează pe larg în chirurgie şi în terapie. Cu raza laser introdusă prin pupilă „se sudează” retina desprinsă de pe globul ochiului şi se corectează defectele de vedere. Intervenţiile chirurgicale efectuate cu „bisturiul laser” traumatizează mai puţin ţesuturile vii. În plus, radiaţia laser de mică putere grăbeşte cicatrizarea rănilor şi exercită o influenţă asemenea acupuncturii. În ingineria -9 genetică şi nanotehnologii (tehnologii care operează cu obiecte de dimensiunile 10 m), cu ajutorul laserului se taie şi se combină fragmente de gene, molecule biologice şi obiecte cu dimensiuni de ordinul milionimilor de milimetru. Laserul în cercetarea ştiinţifică. Temperatura şi concentraţia extrem de înaltă a radiaţiei laser oferă posibilitatea de a studia materia în stări extreme, existente numai în adâncurile stelelor fierbinţi. Laserele în fizica nucleară, la declanşarea reacţiilor termonucleare, au o utilitate deosebită. În căutarea de noi surse de energie care să satisfacă cerinţele mereu crescânde ale omenirii, fizicienii au ajuns la ideea utilizării în acest scop a reacţiilor termonucleare controlate . Una dintre aceste reacţii constă în fuziunea, în anumite condiţii, a unor nuclee atomice mai uşoare şi formarea unuia mai greu, însoţită de degajarea unei cantităţi imense de energie. Laserele oferă şi chimiştilor noi posibilităţi în studiul şi cercetarea reacţiilor fotochimice, cu multiple aplicaţii în tehnologiile chimice moderne. Prin activarea clorofilei cu ajutorul luminii laser se poate accelera şi controla procesul de fotosinteză, ceea ce deschide noi perspective în obţinerea pe cale industrială de carbonaţi şi, eventual, proteine sintetice. Laserul în domeniul calculatoarelor. Cu ajutorul laserelor s-ar putea realiza pe cale optică transmiterea semnalelor între diferitele componente ale calculatorului, fără ca între acestea să existe vreun contact. Chiar şi alimentarea calculatorului s-ar putea face cu ajutorul luminii laser, fără să mai fie nevoie de curent electric. Impulsurile luminoase de scurtă durată produse de un laser sunt transmise între diferitele elemente componente prin intermediul unor „conductori” de lumină de tip special, cunoscuţi sub numele de fibre optice. Prin astfel de fibre optice cu diametrul de numai 1 mm se pot propaga simultan sute de impulsuri laser. Se conturează apariţia unei noi generaţii de calculatoare, calculatoarele optice, acăror construcţie şi principiu de funcţionare diferă mult de cele ale calculatoarelor electronice. În prezent există diverse proiecte de realizare a acestui nou tip de calculatoare.Viitoarele calculatoare vor avea dimensiuni mult mai mici decât cele electronice, iar informaţiile obţinute, prelucrate şi redate de calculatoarele optice nu vor mai fi triate după adresă, ca în calculatoarele electronice, ci după imagini. Aceasta înseamnă că datele nu mai sunt tratate separat, fiecare în parte, ci există posibilitatea prelucrării lor în grup, calculatorul optic putând memora dintr-o singură „privire” o mare cantitate de informaţii. În memoria noilor calculatoare informaţiile sunt reţinute sub formă de imagini. Se vorbeşte deja de o logică a imaginilor şi de o aritmetică a imaginilor. Calculatoarele optice vor avea o memorie imensă, capabilă să cuprindă o cantitate de informaţii echiva13 14 lentă cu cea conţinută într-o bibliotecă cu milioane de volume, cu o viteză remarcabilă, de circa 10 – 10 operaţii pe secundă!

16

Investeşte în oameni! 4. BIBLIOGRAFIE

1. Sudarea si debitarea cu laser 2. Laserul si aplicatiile lui 3. Tehnologie si inovatie

www.4shared.com Gabriela Paunescu conf. dr. ing. Vasile Bratu 2010 2006

5. ANEXE

17

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->