Ion Vatamanu - Nimic Nu-I Zero

BIBLIOTECA
COLARULUI
VATAMANU
NIMIC NU-I ZERO
Ion
LITERA
CHIINU 1998
CZU 859.0 (478.9)1 V 37
Selec\ie: Arcadie Suceveanu

Textele din acest volum reprezint[ o selec\ie ampl[ din crea\ia lui Ion Vatamanu conform principiului cronologic al apari\iei c[r\ilor autorului.
Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975741746 LITERA, 1998
TABEL CRONOLOGIC 1937 1 mai Se na=te Ion Vatamanu, ]n comuna Costiceni, jude\ul Hotin (azi raionul Noua Suli\[, regiunea Cern[u\i), din p[rin\ii Maria =i Ion, \[rani rom`ni. 19441954 Urmeaz[ =coala de =apte ani din satul natal, apoi =coala medie din satul vecin Vancic[u\i. 19541955 T`n[r ]nv[\[tor la =coala din Costiceni. 19551960 }=i face studiile la Universitatea de Stat din Chi=in[u, Facultatea de Chimie. }n aceast[ perioad[ debuteaz[ cu poezii ]n ziarul studen\esc, apoi ]n ziarul Tinerimea Moldovei. Scrise ]n vers liber =i alb, de o originalitate frapant[, poeziile dau na=tere unor discu\ii aprinse, din care nu lipsesc at`t notele apreciative c`t =i criticile vehemente. 1960 Se c[s[tore=te cu Elena Curicheru, student[ la filologie, viitoare traduc[toare, fiica lui Mihail Curicheru, scriitor basarabean exilat ]n Siberia (unde s-a stins din via\[ ]n 1943). 1962 Debut editorial cu placheta de versuri Primii fulgi, prezentare de N. Costenco (Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[). Prin aceast[ carte, ca =i prin cele ce vor urma, poezia lui Ion Vatamanu impune o formul[ liric[ nou[, modern[, deosebit[ de cea tradi\ionalist[ cultivat[ la noi ]n epoc[. Datorit[ acestei atitudini de reformator, la care se adaug[ originea sa bucovinean[ =i caracterul na\ional pronun\at al operei sale, poetul, de-a lungul ]ntregii vie\i, va fi suspectat de ac\iuni subversive ]mpotriva puterii sovietice =i nu va gusta nicic`nd din mierea gra\iilor oficiale. 1963 Se na=te Mihaela, prima fiic[ a familiei Vatamanu.
"
I O N VATA M A N U
1964 Tip[re=te placheta de versuri Monologuri, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. 1966 Apare cartea pentru copii Aventurile lui Atomic[, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. Povestirea, reprezent`nd o fascinant[ c[l[torie a lui Atomic[ ]n lumea elementelor chimice =i ]n cea a =tiin\ei, va cunoa=te mai multe edi\ii, at`t ]n limba rom`n[ c`t =i ]n alte limbi. 1967 Apare volumul de versuri La mijlocul ierbii, prefa\at de George Meniuc, Chi=in[u, Editura Lumina. Cartea include poemul lirico-epic Basmaua, care exprim[ ideea p[str[rii memoriei ancestrale, a mo=tenirii str[bunilor, =i care, p`n[ a ap[rea ]n volum, cunoa=te zeci de recenzii ]nchise. 1968 }n acest an urma s[-i apar[ o nou[ carte de versuri; aflat[ ]n faz[ tipografic[, metalul ei este topit din cauza aceluia=i mult disputat poem Basmaua. Se na=te cea de a doua fiic[ a familiei Vatamanu, Mariana. 1969 Apare, ]n traducerea lui Ion Vatamanu, cartea Walt Whitman, C`ntec despre mine ]nsumi, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. 1970 Robert Frost, }ntre creste de mun\i, culegere de poeme, traducere de Ion Vatamanu, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. 1971 Apare culegerea de versuri Lini=tea cuvintelor, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. Tip[re=te culegerea |vet abricosa, ]n traducere rus[, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. Sus\ine, la Universitatea din Lvov, doctoratul ]n chimie cu teza Studierea oscilopolarografic[ a complec=ilor Bi (3+), Zn (2+), Sb (3+) cu liganzi adecva\i =i aplicarea acestor complec=i ]n chimia analitic[. 1972 Umbra lui Homer, poe\i elini, traducere de Ion Vatamanu, Editura Cartea moldoveneasc[. 1973 Poezia negrilor americani, traducere de Ion Vatamanu, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. Este numit =ef de laborator la Institutul de chimie al Academiei de +tiin\e din Moldova, func\ie pe care o va de\ine p`n[ la
NIMIC NU-I ZERO
sf`r=itul vie\ii. }n to\i ace=ti ani ai carierei sale de chimist, Ion Vatamanu va publica peste 150 de lucr[ri =tiin\ifice ]n domeniul chimiei analitice, va ob\ine cinci brevete de inven\ie ]n domeniul oscilopolarografiei (1980, 1984, 1985, 1988, 1989). O serie de metodici ale sale vor fi aplicate ]n sfera agricol[ =i industrial[ din fosta Uniune Sovietic[ =i din Moldova, av`nd ca teren de aplicare raioanele Telene=ti =i Anenii Noi. 1974 Apare culegerea de versuri Ora p[s[rii, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. Se na=te fiica mezin[ a familiei Vatamanu, Leontina copil[ria casei. 1975 Iannis Rainis, Adie v`nt, c`ntec popular ]n cinci acte, traducere de Ion Vatamanu, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. 1977 Apare volumul de versuri De ziua frunzei, prefa\[ de Grigore Vieru, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Cartea, considerat[ drept una din cele mai valoroase apari\ii poetice din anii 70, marcheaz[, prin ciclurile Secunde cu mun\i, R[scoal[ contra mor\ii =i Cu neodihn[, clasicizarea formal[ a poeziei lui Ion Vatamanu. Poezie american[, antologie, prefa\[ =i traducere de Ion Vatamanu, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. 1978 Public[, ]n colaborare cu al\i lucr[tori =tiin\ifici ai laboratorului de chimie, lucrarea Indice bibliografic al literaturii de polarografie (anii 1922 1977), Chi=in[u, Editura +tiin\a. Apare culegerea de versuri Zelenaia col`bel. Pesni, ]n traducere rus[, Moscova, Editura Sovetski pisatel. 1980 Apare volumul Via\a cuv`ntului, prefa\[ de Pavel Bo\u, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Culegerea, alc[tuit[ din mai multe compartimente, include articole de publicistic[ =i texte cu caracter eseistic. Culegerea Teiul, versuri pentru copii, ilustra\ii de Igor Vieru, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[.
I O N VATA M A N U
Apare culegerea de versuri Zemlea Po[ta, ]n traducere rus[, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. 1981 Apare volumul Iubire de tine, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Culegerea include c`teva cicluri de poezii =i balade, precum =i poemele de larg[ respira\ie lirico-epic[ Pas[re Eu, Basmaua =i Privighetoarea c`nt[ plumb. Apare culegerea de povestiri Nelini=ti =i tihn[, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[. 1982 }n acest an, la Editura Literatura artistic[ urma s[-i apar[ volumul de poezii =i balade De pe dou[ margini de r[zboi. Cenzura comunist[ hipervigilent[ stopeaz[ cartea ]n faza de corectur[, metalul ei fiind topit, iar autorul, ]nvinuit de ac\iuni subversive ]mpotriva puterii de stat. Imant Ziedonis, Basme =i culori, proze poetice pentru copii, traducere de Ion Vatamanu, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Teatrul Flac[ra de la Universitatea din Chi=in[u monteaz[ spectacolul Basmaua, dup[ poemul omonim al lui Ion Vatamanu. 1983 Apare volumul de poezii, balade =i poeme M[slinul oglindit, prefa\[ de Pavel Bo\u, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Cartea este o nou[ variant[, ref[cut[ =i ]mbun[t[\it[, a volumului ghilotinat De pe dou[ margini de r[zboi, =i scoate ]n eviden\[ o nou[ fa\et[ a poeziei lui Ion Vatamanu: baladescul sau, mai exact, reabilitarea prin mijloace poetice moderne a baladescului. Baladele reprezint[ o cronic[ a satului, o iliad[ a copil[riei v[zute cu ochi de matur. Autorul recurge la valorificarea istoriei, reale =i imaginare, a mitologiei populare, ]mbr[c`nd c[ma=a concretului =i trec`nd (cu mult succes!) proba supunerii la obiect. Apare culegerea de poezii Secundy i gory, ]n traducere rus[, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Teatrul pentru tineret din Chi=in[u monteaz[ spectacolul Osia dorului, dup[ poezia lui Ion Vatamanu (regizor Silviu Fusu). 1984 Apare volumul A vedea cu inima, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Lucrarea include schi\e, tablete, marginalii eseistice, ]n
NIMIC NU-I ZERO
care sunt analizate diverse aspecte ale vie\ii sociale =i culturale, probleme ce \in de sfera artei ]n general =i a literaturii ]n special. La Chi=in[u are loc serata de crea\ie C`ntare v[zduhului pa=nic al patriei dou[ ore de poezie cu Ion Vatamanu, manifestare de r[sunet ]n via\a cultural[ din acei ani. Este decorat cu Medalia de Bronz a Expozi\iei Realiz[rilor Economiei Na\ionale. 1985 Apare cartea de versuri pentru copii Izvora= cu ochii verzi, pictor D. Iazan, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. 1986. Apare volumul de versuri Diminea\a m[rului, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Cartea include ciclurile poematice Vara rùrilor repezi, Pr[bu=irea prietenului, poemul Femeia din muguri, frumoasa cu prunci, fiind considerat[ ca una dintre cele mai reprezentative lucr[ri ale autorului. Teatrul literar al elevilor La steaua din Chi=in[u prezint[ spectacolul de poezie Privighetoarea c`nt[ plumb, dup[ poemul omonim al lui Ion Vatamanu (regizor Vasile C[p[\`n[). Spectacolul este premiat ]n cadrul unui festival unional. 1987 Apare volumul Nimic nu-i zero, prefa\[ de Mihai Cimpoi, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Cartea reprezint[ o selec\ie retrospectiv[ de poezii, balade =i poeme. Cu prilejul s[rb[torii celor 50 de ani de via\[, la Teatrul Academic Pu=kin are loc o serat[ omagial[, ]n cadrul c[reia i se confer[ Diploma de onoare a Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii. Teatrul pentru copii =i tineret din Chi=in[u prezint[ spectacolul Diminea\a m[rului (regizor V. C[p[\`n[), dup[ poezia lui Ion Vatamanu. 1987-1991 }n ace=ti ani, angajat plenar ]n lupta pentru eliberarea na\ional[ a rom`nilor din Republica Moldova =i Bucovina, Ion Vatamanu scrie o serie de poezii cu caracter social-politic, militante, incendiare, de o larg[ audien\[ la public: Unire, moldoveni;
&
I O N VATA M A N U
Celor ce pun graiul la vot; Un popor de felul nostru; Ce vor scriitorii?; Matern la Bucovina etc. 1988 Apare volumul Dialoguri banale sau trist =i vesel despre oameni, Editura Literatura artistic[. Poemele sunt ni=te parabole sociale ]n care autorul surprinde =i analizeaz[ aspecte, st[ri =i atitudini din anii restructur[rii gorbacioviste. Apare monografia Termodinamica hidrolizei ionilor metalelor (]n colaborare cu t`n[rul savant Ilie Fi=tic), Chi=in[u, Editura +tiin\a. I se confer[ Medalia Veteran al muncii. 1989 15 februarie La Chi=in[u apare primul ziar ]n grafie latin[, Glasul, tip[rit ]n Letonia cu sprijinul Societ[\ii Dacia, responsabili de edi\ie fiind Maria Briede-Macovei, Leonida Lari, Viorel Mihail, Ion Vatamanu. Din acest an =i p`n[ ]n 1991, Ion Vatamanu va asigura, al[turi de Leonida Lari, conducerea Glasului. Apare cartea de versuri Izvora= cu ochii verzi, edi\ie completat[, pictor I. Moraru, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[. Apare culegerea de versuri Vozvra=cenie domoi, ]n traducere rus[, Moscova, Editura Sovietski pisatel. Apare monografia Polarografia ]n analiza de atestare a mostrelor standard ale metalelor nefieroase =i aliajelor lor (]n colaborare), Chi=in[u, Editura +tiin\a. Laureat al premiului ziarului Moldova socialist[ pentru publicistic[. I se acord[ Diploma Televiziunii Moldovene=ti pentru ciclul de emisiuni Abeceul moralei. 1990 Apare volumul de poezii =i balade At`t de mult al p[m`ntului, Chi=in[u, Editura Hyperion. Este ales deputat ]n Parlamentul Moldovei =i desemnat pre=edinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultur[ =i Culte. }n aceast[ calitate, elaboreaz[ proiectul ansamblului monastic C[priana. Particip[, al[turi de al\i c`\iva scriitori (Grigore Vieru, Ion Cio-
NIMIC NU-I ZERO
'
canu, Arcadie Suceveanu) la Festivalul interna\ional Serile de poezie de la Struga (Jugoslavia). 19911993 Director al revistei Columna. 1992 15 februarie Devine membru de onoare al Societ[\ii culturale biserice=ti Mitropolitul Varlaam. 18 februarie Pentru merite deosebite ]n arta scrisului i se confer[ titlul onorific Maestru al literaturii. Cu prilejul anivers[rii a 75-ea de la Unirea Basarabiei cu Patriamam[, i se acord[ Diploma Ligii culturale pentru unitatea rom`nilor de pretutindeni. 1993 9 august La Chi=in[u, se stinge subit din via\[ Ion Vatamanu. Dispari\ia lui fulger[toare este depl`ns[ de ]ntreaga Moldov[. }nmorm`ntarea are loc la 11 august, la Cimitirul Central din Chi=in[u, av`nd amploare de funeralii na\ionale. 1994 La un an de la dispari\ia poetului, Teatrul Ion Creang[ din Chi=in[u prezint[ spectacolul Baladele satului de pe dou[ margini de r[zboi Ion Vatamanu, in memoriam. +colii medii din P`rli\a Ungheni i se confer[ numele lui Ion Vatamanu. 1995 Liceul teoretic raional din Str[=eni devine Liceul Ion Vatamanu. I se confer[ Premiul Dacia ]n domeniul artei populare, postmortem. Apare cartea pentru copiii Unde-i urma mea?, prezentare grafic[ Sergiu Puic[, colec\ia Micile americi, Chi=in[u, Editura Muzeum. I se confer[ Medalia Eminescu, post-mortem. I se decerneaz[ Diploma Partidului Liberal din Moldova pentru promovarea Spiritului de libertate ]n crea\ie, post-mortem. 1997 Cu prilejul anivers[rii a 60-ea de la na=tere, la Academia de +tiin\e din Moldova are loc Sesiunea =tiin\ific[ Ion Vatamanu omul =i poetul.

I O N VATA M A N U
Tot cu acest prilej, Ministerul Culturii =i Uniunea Scriitorilor din Moldova organizeaz[ Concursul republican de poezie =i muzic[ t`n[r[ Ion Vatamanu. La 1 septembrie =colii medii din satul natal Costiceni i se confer[ numele lui Ion Vatamanu, iar pe cl[direa ei este dezvelit un basorelief cu chipul poetului.
PRIMII FULGI
1962
Amintire
}nc[ demult Desenam cu unghia Portrete de cai =i m`\e Pe huma sobei... Visele, ca o luntre, M[ duceau }n larguri +i lumina M[ chema de departe... La focul din sob[, Ce-ndoia vreascuri uscate, St[team p`n[-n noaptea t`rzie... +i cine =i-a atins amnarul De inima mea, De sar sc`nteile c`ntului? Poate mama cu pieptul ei alb, +i serile cu scr`=net de cumpene? Ori poate c[ m-am n[scut prim[vara O dat[ cu florile, +i-am vrut s[ le iau nectarul, Ca albinele? Ori fiindc[ am auzit izvoarele, C`ntul p[s[rilor pe crengi ]mbobocite
+i inima a vrut s[ c`nte? Ori c[ arde-n sufletul meu Focul z[rilor noi?
I O N VATA M A N U
B[iatul =i muntele
Un b[iat privea muntele, Un pici, un punct. Sus st`ncile sc`nteiau, Ca flac[ra de magneziu aprins. Sus se jucau razele, Cerul albastru, Pietrele, ca atomii, Se cuprindeau cu mìni ascunse +i toate sclipeau ]n soare. Piciul =i-a trimis Numai visul, Numai g`ndul +i dorul. Primii s[ p[=easc[ v`rfurile luminoase Ale =tiin\ei. Dar b[iatul n-a uitat s[ se ca\[re Cu mintea, Cu mìnile, Cu din\ii. B[iatul n-a uitat C[ st`ncile Ce cer Supuse!
NIMIC NU-I ZERO
Cetatea Hotin
Pere\ii gro=i s-au d[r`mat, C`te-o piatr[ a c[zut, Ca =i zilele Din istoria lumii. Dar cetatea cu faim[ +i urme de lupte, Dar cetatea cu glorii +i pete de s`nge St[ ca un gigant Pe malurile pietroase, nistrene.
!
C`ntul stropilor
Copacii au t[cut Cu frun\i aplecate, }n haine negre. Zborurile p[s[rilor S-au =ters. V`nturile Pe c`mpii amu\ite Ca broa=tele sar printre brazde +i numai un c`nt Pic, pic-poc. +i-ntre stropi Te-nc`lce=ti, Dar ei tot c`nt[ =i c`nt[ Pic, pic-poc. Pic[turile c`nt[
" Din buze, Din cristale... Norii ca un c`rd de meduze Scurg din tentacule stropi +i pic, pic-poc, Parc[ sun[ un fluier }ntre v[ile mele... O lun[ cerul e lugubru +i numai Pic, pic-poc, +i numai doruri De lumin[ =i frunze.
I O N VATA M A N U
MONOLOGURI
1964
Monologul perechii care danseaz[

E primul nostru dans. Parc[ C[l[torim de mult }ntr-o barc[ Numai noi doi +i tu v`sle=ti, V`sle=ti, +i barca-=i face drum Prin curgerea de valuri... E primul nostru dans +i-at`tea romani\e ]n rochii albe! Un cer cu lebede de vise, Ce se rotesc deasupra +i se rotesc... Un cer cu lebede de vise... E primul nostru dans. S[ nu-l ui\i! Nici tu. E primul nostru dans. S[-l p[strezi! +i tu...
$ E primul nostru dans +i-i at`t de lung[ c[l[toria-n barc[! +i-at`tea romani\e-n rochii albe!
I O N VATA M A N U
Monologul Hiroshimei
Mai ]ncet, Hiroshima... Calc[ mai ]ncet, Hiroshima... ... Glasul fiec[rei palme de p[m`nt... Obositul ric=a }n ajun }=i imagina punga +i chipul norocului s[u... Oare la ce visa pescarul, L[s`nd pe noapte N[voadele ]n m`na m[rii? }n ajun Fata }=i g[tea straie de mireas[. Oare cum i-ar fi stat ei }n straie de mireas[? Mai ]ncet, Hiroshima... Calc[ mai ]ncet, Hiroshima... Priviri ]ntunecate ]ntr-o clip[. Z`mbete m[turate ]ntr-o clip[. Mai ]ncet, Hiroshima... Calc[ mai ]ncet, Hiroshima...
LA MIJLOCUL IERBII
1967
Monologul lui Odiseu

Sunt Odiseu. Aduce\i-v[ aminte: Odiseul lui Homer, }ntors din zbucium[ri de mare, Din r[t[ciri de moarte re]nviat La patul Penelopei. (Legenda acelui Odiseu, Nici p`n[ azi nu e legend[... Un soldat din satul meu S-a-ntors din ultimul r[zboi F[r[ prietenii de-apoi +i c`nd s-a repezit spre poart[ }l a=tepta nevasta moart[, Iar pe-undeva Printre morminte Telemacul s[u cuminte...) Sunt Odiseu. Aduce\i-v[ aminte: Odiseul lui Homer, Acela ispitit ]n calea Blestemat[, Viteazul, Ce nu vrea s[ se mai bat[...
& (O, p[m`ntule, Pe cei mai buni feciori ai t[i A fost s[-i cheme Odisei, Dar c`\i din ei nu s-au ]ntors La patul Penelopei... O, p[m`ntule, Or nu cumva tu e=ti la fel un Odiseu +i ]ntre sabie =i scut }nc[run\e=te chipul t[u de lut?) Sunt unicul Odiseu r[mas R[t[citor f[r[ popas, Planet[-Odiseu +i trec pe l`ng[ geamul t[u... Salveaz[-m[ s-ajung La patul Penelopei! (Salva\i-l, oameni, pe-acel Odiseu S[-=i vad[ Penelopa L`ng[ fiu, P`n[ nu-i t`rziu, Salva\i-l, oameni!)
I O N VATA M A N U
+obolanii
I-aud cum se revolt[ sub podele De tot ce-am scris, Ei \in sub labe-un manuscris. Orbi\i de foamea ce-i ]nciud[, Rod biata coal[ de h`rtie,
NIMIC NU-I ZERO
'
Sper`nd =i ei c-or fi s[tui Din poezie.
|[ranii
De m-oi duce c`ndva de pe-acest p[m`nt, De ne-om duce to\i pe r`nd, Ultimii vor fi ei, |[ranii mei. Solzi de \[r`n[ pe m`n[, Obraji coaj[ de tei, Ultimii vor bea la botul calului, P[r[sind coama dealului. Ultimii ne vor conduce Cu vorb[ dulce, Cu vin ne-or stropi s[ r[mìe Foc la c[p[tìe, C`ntec =i zbucium +i treze buciume, +i ]nc[ St`nc[, St`nc[, St`nc[.
Cu tine
Tu =tii, Ilean[, Sunt cuprins de nostalgie... A r[s[rit ]n mine o \ar[ veche,
Ori poate satul meu era, Ori poate fantezia mea... Tu =tii, Ilean[, Erai ]n rochia cea cu flori m[=cate, Pe care \i-ai croit-o nu de mult, Erai frumoas[ tu, Ilean[, Dar nu =tiu de ce Rochia ceea nu-\i st[tea, Ori c[-n satul meu era, Ori poate-n fantezia mea... Vedeam o fat[-n Fot[ argintie, C[ma=[ dantelat[, O frumuse\e-a ierbilor =i-a viei, +i-un c`mp de maci pe umeri se urca, C[ poate-n satul meu era, Ori poate-n fantezia mea... Aveam costumul negru, Pantofi cu boturi ascu\ite, Dar =tii, Ilean[, Fl[c[ii cei de-acolo Erau ]ncin=i cu curcubeie, +i-aveau ]n p[l[rii Pene de p[un. Erau ca ni=te codri Din str[buni +i, vai, ce bine le st[tea! Priveau, ca ni=te rùri curg[toare, R`deau, ca ni=te arme sun[toare, S[ fi v[zut, Ilean[, tu, O via\[ de pe p[m`nt,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
O dragoste de pe p[m`nt, }n tot candidul ei precum era, Numai, c[-i greu s[-\i spun, Pe c`nd era, C[ poate-n satul meu era, Ori poate-n fantezia mea... Dar r[t[ceam noi am`ndoi, Ilean[, Din c`teva decenii-ntor=i +i-at`t ne bucuram, Ilean[, C-avem, C-avem =i noi str[mo=i, C-am fost =i noi, Ilean[, }n ospe\ie La str[mo=i...
* * *
Era t`rziu. Dup[ miezul nor\ii. +i luna se-nfipse-n st`lpul pop\ii... M[ chinuia un dor de p[s[ri c[l[toare, Ce pot s[ c`nte =i s[ zboare. Dar m[-nfior[ deodat[ lini=tea od[ii, +i m[ g`ndii la cuiburi =i copii, La v`nturi reci, la ploi, La papagalii care zac ]n noi. +i precum st[team ]ntre zbucium[ri de minte, }ntrez[rii-n oglind[-un om cuminte, +i mai z[rii \igara lui
I O N VATA M A N U
Ce se topea-ntr-un fum albastru, +i mi-a p[rut C[ v[d Un om necunoscut... Sim\eam c[ altoiesc pe mine O ramur[ cu flori str[ine...
La mijlocul ierbii
Este o via\[ a mea, O c[su\[ de melc La mijlocul ierbii... Ce =tiu eu Despre c[su\a de melc De la mijlocul ierbii? Poate triste\ea ei Deloc nu e triste\e? Poate z`mbetul ei Deloc nu e z`mbet? Poate nu totdeauna are c[su\a Lumin[ =i pìne, O can[ de ap[, O bucat[ de dragoste... Poate... Ce =tiu eu despre c[su\a de melc De la mijlocul ierbii? Poate trecu pe-acolo Ast-noapte-o ma=in[, Poate o strivi de-acum... Poate trecu pe-acolo
NIMIC NU-I ZERO
O cizm[ ast-noapte, Poate o strivi de-acum! Poate... Poate e-ntreag[ C[su\a de melc De la mijlocul ierbii. S[ bat la geamul ei? S[ bat la u=a ei? Dar are ea u=[, C[su\a de melc De la mijlocul ierbii, Oare las[ ea Pe cineva Sub tavanul ei firesc S[ intre, Mare =i greoi, Ne]ndem`natic, Cu iz de-acreal[ pe buze? Oare las[ ea pe cineva s[ intre? C[su\a mea de melc De la mijlocul ierbii...
* * *
Am scris =i-am =ters, V[zui c[ ies din univers. Am =ters ]n textul unor flori, Mi-era team[ de culori. Z[rii copacul, El purta frunzi=ul pe p[m`nt
" +i-am vrut s[-i spun ceva, De gur[-mi se izbi un v`nt. Erau prea multe clopote-n mine, L-am ales pe cel care suna mai bine. +i ]n\eleg`nd cu greu Pe care s[-l ]ndemn, }mb[tr`ni p[durea-mi, Se pref[cu ]n lemn. +i m[ sileam s[-mi pun semn[tura! +i-mi mu=cam buzele, +i m[ durea gura, +i cuvintele veneau ]ncet Ce-am scris cu bra\ul st`ng, Am =ters cu bra\ul drept.
I O N VATA M A N U
* * *
Ba ni=te nop\i prea scurte de durat[. Ba nic[ieri =i niciodat[. Ba ni=te voci de soc. Ba o ]ndr[zneal[ de boboc. Ba ni=te vechi f[pturi prietene=ti. Ba fe\ele ]ntoarse ]n alt[ parte. Ba privirile lor sparte. Ba r[m`n aici p`n[ mìne. Ba le gonesc de l`ng[ mine. Ba e=ti a mea, frumoasa mea. Ba ce e al meu nu e cu mine. Ba straniu le petrec pe toate. Ba le tr[iesc pe jum[tate.
NIMIC NU-I ZERO
Ba n-am ars p`n[ la zgur[. Ba n-am iubit p`n[ la urm[. Ba n-am =tiut c[ toreadorii mint. Ba am c[zut cu fruntea de p[m`nt. Petrec ]nc[ o sear[ Pe \[rmul lunecos De c[limar[...
Punct
M[ lupt mereu cu acest du=man al meu, C[ sunt for\at s[-l pun, C`nd al\ii mi-l propun. +i vreau s[ m[ despart de el, S[-l pierd pe undeva Punctu-i sl[biciunea mea. +i vreau s[ fac din el Un spa\iu mare, Dar punctul nu se las[ E mai tare. Doar una ]mi r[m`ne, }l mut din loc ]n loc Tot mai departe, M[ mi=c ]ncet, Ca o furnic[, Cu punctul greu ]n spate.
LINI+TEA CUVINTELOR
1971
Contur de iarn[
Fulgi de nestemate ore Depun pe-acoperi=, intim, Pe rumen z`mbet de ora=e, Pe negre cruci de \intirim. Alb, Alb, adus pe c[i de repetare... E-un r[spuns La ]ntrebare? ... La geamul nins mai bat, ]ntreb, La gemul nins a=tept un verb... Cristalic alb, Alb rece, Ce grabnic via\a ta }n alte vie\i se trece!
Contur de medita\ie
Se nasc din v`nturi V`nturi, Pe toate nu le v`nturi... }nainte Focul frunzelor ce ard, }napoi
NIMIC NU-I ZERO
Focul frunzelor ce cad... }nainte, }napoi, Ploi plouate-n alte ploi...
Contur de adev[r
Crizanteme Melodii de ]ncheiere, Priviri de toamn[. La revedere! Trec puntea de safire Pe alt mal, Sub amintire... Crizanteme Nori albi Pe c[i albastre, Priviri de adev[ruri La geamurile Noastre...
Contur de insomnie
Am secerat =i-am str`ns, +i bucuros am r`s. Peste noapte-a nins, +i peste noapte-am pl`ns... Nu vroiam s[ ning[, Nici s[ ploaie,
& Aveam de scris }n foaie... ... +i-am scos cu mìnile -nghe\ate, Din rea ninsoare, R[spunsuri Ne]ntrebate...
I O N VATA M A N U
Contur de curgere
}ntinse lumi Registre verzi, Cu pagini rupte. Un lemn cu altul se cuprinde, Ap[ l`ng[ ap[ curge, Acordul na=te-un dezacord. Tablou de sud, Tablou de nord. Pe-o p`nz[ de ispit[ Rar[ Pun semnul curgerii de-afar[.
Contur de armonie
E un dedeasupra Al propriilor vederi Uscat[ ploaie. Ea nici nu plou[,
NIMIC NU-I ZERO
'
Nici nu ud[, O strig ]n relativ +i relativ e surd[... Mai e =i un voal, Ce de pe ochi c[zut, Descoper[ ]n ploaie Conturul unui Mare dedesubt... Deci e =i-un dedesubt Al propriilor vederi Se-ntinde spre oric`nd Spre Marele Aici +i-un Mare Nic[ieri...
Iubire
Ningea matematic, calculat, Ningea f[r[ tain[ =i vis, Ningea prin geamul deschis, Ningea cu lun[: Elena, iubirea mea bun[... Ningea cu duh de cret[, Ningea numai alb z[pad[ incert[, Ningea ca-ntr-un desen de pe-o copert[, Ningea negr[bit: Elena, at`t am =optit.
! Ningea ca-ntr-o schem[, econom, Ningea numai v`nt decolorat, Ningea peste sufletul meu ]nghe\at, Ningea-ncet... +i-o lumin[ s-a retras c[tre piept, +i-a dat la o parte m[tasea sub\ire, +i tu-ai devenit amintire, +i-abia deslu=eam c[ =optesc Incontinuu: Elena, iubire! Elena, iubire!
I O N VATA M A N U
Tr[ire
C`ntec pentru buna Elena, Unic =i mult suferit, C-o aspr[ tr[ire De spic dureros, }n t[rie de s`nge, }n clocot de os. C`ntec pentru toat[ Elena. Odat[ rostit, }ntr-o scurt[ oprire, C`nd sufer[ g`ndul, C`nd tremur[ pieptul. Pl[m`nul \[nd[ri mi se fac[ }n c`ntecul pentru toat[ Elena. Doar Elena, Doar Elena Restul tac[!
NIMIC NU-I ZERO
Lun[ nou[
Iar tu, Elena, nu m[ mai ]ntrebi, De unde vin, din care ierbi? +i ce-i cu nimbul meu de f`n, Purtat de ]nger =i de sp`n? Iar tu, Elena, nu m[ mai ascul\i, De ce-mi pornesc cuvintele descul\i? +i ce-i cu haina care-o potrivesc Pe clipa unui chip lumesc? Iar tu, Elena, nu m[ mai a=tep\i, +i ochii mei de foc =i ghe\i Te caut[ lunatic, ca s[-\i spun[ C[-a r[s[rit pe cer o alt[ lun[...
!
Desen
Elena, Elena, M[ deseneaz[ mereu un copil, Pe-o p`nz[, ]n acuarel[, Ba apar f[r[ sprijin, Ba f[r[ umbrel[. Elena, Elena, C`nd se-nt`mpl[, copilul m[ las[, Uitat ]ntre lucrurile din cas[, A=tept ]ndelung s[ m[ cheme, }n alte culori =i desene.
! Elena, Elena, C`nd din nou pensula lui m[ compune Din linii limpezi =i bune, M[ bucur din nou ]n acuarel[, Ba sprijinit de-o iarb[, Ba-ndosit de-o umbrel[.
I O N VATA M A N U
}nchipuire
O, tu, ]nchipuire Cu numele Elena! }n alb mi-ai ap[rut Din fl[c[ri ce s-au stins. Eu am murit, Elena, Lumina-mi s-a prelins... O, tu, ]nchipuire Cu numele Elena! Nesomnul nu m[ cearc[, Plutesc acum c-o barc[. +i drumul nu m[-ntrece. Eu am murit, Elena, Tu tremuri l`ng[-un rece. O, tu, ]nchipuire Cu numele Elena! Mai plou[ ]nainte, Mai ninge ]nainte. O frunz[-mi st[ pe fa\[. Eu am murit, Elena, Privesc acum din ghea\[...
NIMIC NU-I ZERO
Castel
Elena, Elena, Castelul de pe marginea apei, Cu por\ile-nchise-n poveste, Din c`nd ]n c`nd mai ]ntreab[: Ce este? Castelul, Elena, De pe margini de piatr[, Cu intrigi =i-omor, Cu iubiri presupuse, Din c`nd ]n c`nd mai ofteaz[ }n v[zduhuri apuse. Castelul, Elena, De pe margini de moarte, Se repet[-n priviri repetate, C-o poart[-ncuiat[-n omor =i intrig[, }n v[rsare de ore b[tr`ne, Din c`nd ]n c`nd mai ]ntreab[: E tot ce r[m`ne?...
!!
ORA P{S{RII
1974
Arta luminii
La r[s[rit de soare coroane-nfl[c[rate. Luminii s[ m[ d[rui, acestei grele arte! S[rb[toresc =i unic, ca-n ceas de cununie, S[ unesc lumina =i \[rna din c`mpie, S[-ncep m[rturisirea divinelor splendori, S[rb[torind ]n mine slav[ =i comori... Cu roua-acestei zile voi chema copii Un grai ]mb[tr`nit de lungi copil[rii...
C[tre poet
S[lb[tice=te cuv`ntul f[r[ tine, poete, Iar frunza uit[ s[ c`nte. Poete, prin var[ torid[ O pas[re zboar[ lichid[. Pe unde, poete, \i-i vocea acum? Te-a=teapt[ acas[ b[tr`nii p[rin\i. Poete, prin var[ fierbinte Adu-le bunele dou[ cuvinte. Pe unde, poete, \i-i mersul acum? Te uit[ salc`mul la poart[.
NIMIC NU-I ZERO
!#
Poete, prin vara ]ntins[ O pas[re zboar[ aprins[. Pe unde, poete, \i-i setea acum? B[tr`nul t[u vin te a=teapt[. S[lb[tice=te =i vinul f[r[ tine, poete, Salc`mu-i s[lbatic de verde.
Clopotele lunii
Cum trec de miezul nop\ii, Aud clopotele lunii... Se urm[resc sunetele ]n ]ntuneric, Se pr[bu=esc silabele ]n univers, P[m`ntul ]ncepe a g`nguri cuvinte noi, Abia ]n zori voi ]n\elege ce vrea s[ spun[, Se ghemuiesc celulele ]n plant[, Pietrele ]=i ]mpietresc privirile, V`ntul alearg[ dup[ fluturi, Adic[ i se par c[-s fluturi, C[ci ]n adev[r sunt c[z[toare stele, Un cìne la vecini ]ncepe a l[tra, Liliecii ]mp`nzesc v[zduhul =i se ciocnesc de geam, La u=[ bate cineva e noaptea r[t[cind, Cerneala-n c[limar[ cuprins[ e de valuri, Se zbate apa m[rii ]n furtuni, Dar peste toate sunetele acestea Aud clopotele lunii...
!$
I O N VATA M A N U
Prietenul meu, focul din vi\[ de vie

De-a= reteza capetele verii, adic[ o zi de-nceput =i alta de sf`r=it, ar curge s`nge din flori =i foc din vi\[ de vie. O cas[ f[r[ de u=i, ]n care n-a= putea s[ m[-nchid, e timpul verii trec`nd. Beau din \[r`n[ lichidul aprins, ca s[ pot intra ]n vis. Beau un sf`r=it de var[ =i-mi place b[utura aceasta ]n care s-au scuturat copacii. Gust din roditul sf`r=it de foc stropul unui noroc. Prin m[tasele din iunie, pe raza fierbinte a lui iulie, p`n[-n covorul din august, cu sufletul ro= de c[ldurile brune, s[ mi se-ncheie ]ntr-o liter[ numele, m[ urc ]ntr-o ploaie de toamn[, iar aceasta ]nseamn[ c[ focul vi\ei de vie s-a stins, adic[ prietenul meu, =i-am r[mas singur, =i-am r[t[cit prin toamn[, =i-am tot repetat: A-a-a-a! U-u-u-u!
NIMIC NU-I ZERO
Ora p[s[rii
E ora, iubito, e ora s[ c`nt, S[ chem ]n p[dure p[s[rile toate. Te uit[: r[sare pe cer un cuv`nt +i inima-n tremure bate... E ora, iubito, e ora de rug[, }n templul senin, la f[clie. Te uit[: cuv`ntul ]n suflet se urc[, }n frunz[ o clip[ t`rzie... E ora, iubito, e ora s[ c`nt }n flaut adormitele z[ri. Te uit[: poetul moare-n cuv`nt, Iar cuv`ntul na=te c`nt[ri.
!%
Amurg
C`mpu-n cerneluri de sar[, St[p`n pe-amurgul purpuriu. De parc[-nv[\ cuvinte prin \ar[, Despre clipa aceasta s[ scriu. C`mpu-n cerneluri de soare, St[p`n al acestui apus. De parc[ inima mea tremur[toare S`ngele-n orizont =i l-a scurs...
!&
I O N VATA M A N U
Verbele verdelui
Ce bl`nd era verdele, C`ntarea ierbii, ce sf`nt A trecut printre verbele Unui grai pe p[m`nt. Oare-a=a poate-o limb[ A se compune din tot Ce pe \[r`n[ se plimb[ Cu r[d[cin[ =i rod? Oare-a=a un popor }=i leag[n[-n timp O silab[ de dor Cu alta pe c`mp? Oare-a=a poate fi Melodia de dulce, }nc`t ar trezi Mortul sub cruce? Oare-a=a poate fi? Dar ce bl`nd era verdele, C`ntarea ierbii, ce sf`nt Trecea printre verbele Unui grai pe p[m`nt...
NIMIC NU-I ZERO
!'
Sufletul ce-l am
De-a= fi un ram, \i-a= cre=te mere sau trandafiri petale ro=ii de r[sur[, =i-ar avea atunci iubirea culoare =i m[sur[. De-a= fi o ap[, \i-a= da s[ bei din pieptul meu, din ochii mei, c`nd \i-i setoas[ =i arid[ \[r`na ta, iubito. De-a= fi de veci, mai mult ca tine, te-a= feri de clipe reci, te-a= ]nveli cu mine. Dar pun pe taler strop din stropi rotunzi ca ploile ]n ram =i-a=tept din trupu-mi s[ dezgropi sufletul ce-l am.
"
I O N VATA M A N U
Legenda Moldovei
... M[ uitam cum se jucau copiii }n piramidele acelea de aur, Acolo, pe-o arie, la treierat, De parc[ au fost adunate ]ntr-o gr[mad[ Toate stelele de pe cer, +i nimeni nu mai \inea cont de-at`tea stele c`te erau. Ni=te cai m`ncau din vraful cu stele, Mu=cau v`rfurile piramidelor de aur, Iar oamenii p`n[ la brù St[teau ad`nci\i ]n ]n\elepciunea aceea de aur, }n pìnea aceea. Era ]ntr-un \inut de codri, Cu oameni smoli\i =i spr`ncena\i Cu to\ii usc[\ivi =i buni de gur[... }ncearc[, ]mi zic, ]ncearc[ =i te ia la piept Cu sp`ncena\ii ace=tia, Dac[ vrei s[ p[trunzi statornicia codrilor, Toate legendele \[rii acesteia, Pe unde stau stelele-n gr[mezi, Iar caii m[n`nc[ v`rfuri de piramide de aur, J[raticul p[m`ntului acestuia, Care arde palmele Smoli\ilor =i spr`ncena\ilor din codri, Ca-ntr-o veche legend[, Pe c`nd c[l[re\ul Hr[nea din palmele sale Calul Cu j[ratic...
NIMIC NU-I ZERO
Duruitoarea Veche
"
}n urma s[p[turilor arheologice efectuate ]n raionul R`=cani s-a constatat c[ primele a=ez[ri omene=ti din Moldova au ap[rut acum dou[ sute de mii de ani la Duruitoarea Veche.
Aici, la Duruitoarea Veche, zorii de zi, moi, ca o blan[ de pisic[, r[sar de sub c[p[tìele s[tenilor. Oamenii ace=tia vechi se trezesc ]naintea coco=ilor, precum str[mo=ii lor s-au trezitr ]naintea tuturora, acum dou[ sute de mii de ani, =i-au populat pe=tera de la Duruitoarea Veche... Nu =tiu cu cine sem[nau cei de-acum dou[ sute de mii de ani. S[tenii de azi ai Duruitoarei seam[n[ cu ei ]n=i=i. Au casele lor c`te patru geamuri ]n fa\[, dou[ cate dou[ perechi, El =i Ea =i cei doi prunci ai lor. Au bra\ele lor sprijin ]n c`mp pe frunzele de sfecl[, tutun =i p[pu=oi... Are z`mbetul lor c`te-o pas[re pe buze, care c`nt[. Privighetoare i se spune p[s[rii celeia, sau, poate, Duruitoare ori D[ruitoare pas[re veche care-=i face cuibul
I O N VATA M A N U " pe buzele duruitorilor... Aici, la Duruitoarea Veche, zorii de zi r[sar de zub frunze de sfecl[, tutun =i p[pu=oi, soarele apune ]ntre frunze de sfecl[, tutun =i p[pu=oi, =i privighetorile s-afund[ pe noapte ]ntre pietre, odihnindu-=i c`ntecul...
Verdele poetului
Verde, numai cer, Verde, numai =es, A c[zut poetul Stea ]n univers. A iubit poetul |ara lui de frunze, O iubire verde Ierbile pe buze. A strigat poetul: Mam[, scump p[m`nt! Verde, numai iarb[, Verde, numai v`nt. A trecut poetul, Verde, numai =es, A =optit poetul Frunzele ]n vers.
NIMIC NU-I ZERO
Orizont
Soarele se scald[ ]n rou[, iar mie-mi pare c[ faptul acesta se petrece u=or. Mai cu seam[, pe undeva prin apropiere. Dau p[durile la o parte, ]mi fac drum prin mun\i, apoi p[=esc peste dou[ postate de nori, urc ]ntr-o luntre cereasc[, care seam[n[ mult cu cea a lui Odiseu, trec v[zduhul v`slind, dar orizontul tot fuge de mine. Aflu c[ =i universul are orizonturi, fac cuno=tin\[ cu ele, v[d: cade roua, ca la noi acas[. Soarele se scald[ ]n stropi, m[ strope=te cu aer =i stele, =i r`de ca un copil pe care l-am v[zut undeva pe p[m`nt. Eu continuu, ]ns[, s[-l prind, bobocul cu pana de foc, c[ci lucrul acesta ]mi pare u=or: dau p[durile la o parte, ]mi croiesc drum prin mun\i, apoi p[=esc peste postate de nori, dar orizontul tot fuge de mine...
"!
""
I O N VATA M A N U
Din multe c`te-am v[zut

Am v[zut o vie, struguri ca soarele ro= ]n amurg. Iat[ forma rotund[ a cuv`ntului! Am v[zut o fat[ frumoas[, p[rul ei lung, ca razele lunii, numai ]n albe ve=minte, p[=ea printre pini, era o p[dure, departe-n Siberia. Iat[, cum ar trebui imaginea poetului s[ apar[! Am v[zut o salcie g`ndind peste o ap[, frunzele ei str[lungi, ca ni=te prelingeri verzi se leg[nau ]n devremele dimine\ii... Iat[ strofa pe care o caut! Am v[zut un rug aprins ]n miez de noapte, flac[ra lui ]nc[lzea luna =i stelele din jur, mi se p[rea c[ cerul ]nsu=i va-ncepe s[ fiarb[... Iat[ ce temperament am v[zut! Am v[zut o mam[ cu s`nii dezveli\i, ]n mijlocul unei pie\e, ]n v[zul tuturor, la ora c`nd pruncu-i cerea laptele... Iat[ adev[rul pe care l-am v[zut! Am v[zut cum pescarii momesc pe=tele, a=teapt[ r[bd[tor ]ntr-o zi c`nd nu se prinde nimic... Iat[ cum vine r`ndul, poetic,
NIMIC NU-I ZERO
"#
pentru care am gata doar punctul de la sf`r=it. Am v[zut pe-o arie cum \[ranii treierau grùl. Vrafurile de grù ]=i tr[iau monumentul sub soare, =i-atunci, am desf[cut c[r\ile pe care le-am scris, am desf[cut ]n ele cuvintele de litere, dar vraful de litere era at`t de ne]nsemnat fa\[ de-acela de grù... Iat[ c`t mi-a r[mas s[ mai scriu! Am v[zut multe, m-am comparat cu toate, ca-n cele din urm[ s[ pot =opti m[car poezia aceasta...
Amiaz[ ]n c`mp
Pe miri=te, acolo sub codru, bate ceasul amiezii... Se vor odihni... Mai multe femei =i copii, c`\iva b[rba\i vor scoate din ziar pìnea =i, bucat[ cu bucat[,
"$ vor duce-o la gur[. Vor vorbi de furnici =i albini, de c`mp =i ziua de munc[, vor spune pe r`nd, fiecare c`t =tie, ce s-aude prin lume. Vor r`de, p[t[r[no=i =i glume\i precum sunt, apoi vor bea g`tul de ap[. Se vor odihni...
I O N VATA M A N U
Prin somn se vor ap[ra de mu=te =i furnici, a=a dormit`nd, odihnindu-=i s`ngele... Apoi se vor trezi, va bate ceasul de munc[. Pe miri=te, acolo sub codru, c`nd va bate ceasul de munc[, se vor ad`nci ]n brazdele p[m`ntului, =i tot a=a, ad`ncindu-se ]n brazdele p[m`ntului...
Moldov[, m[rgea de foc

De parc[-a venit viteazul din basm, mi-a-ntins m[rgeaua aceasta, zic`ndu-mi: Ia seama, c[-i mic[, s[ n-o pierzi! De parc[ s-ar fi rupt din soare m[rgeaua aceasta
NIMIC NU-I ZERO
"%
un strop de foc, pe care cresc vii =i gr`ne bogate, legume =i case, iar din ele r[sar copiii un fel de bucurie care porne=te prin v[i, pe unde, apoi, s-ad[postesc satele noastre, pline de cire=i =i meri, =i pr[sazi, pline de p[trunjel =i leu=tean, =i vis... O, m[rgeaua aceasta de foc, pe care o poart[ la g`tul lor frumos femeile de-aici! Ce-ascunde-n[untru m[rgeaua aceasta? Poate str[mo=i mor\i ]n r[zboie, guri fl[m`nde, picioare descul\e, copii vagabonzi, cer=etori =i pocnete de bice turce=ti... Ascunde o lume f[r[ morminte =i case, deschide scrierile lui Cantemir =i vezi ]n am[nun\it litera, ce-a vrut s[ povesteasc[? M[rgeaua aceasta de foc, pe care o poart[ la g`tul lor frumos femeile de-aici, pentru ca pruncii s[ aib[ de ce s[ se \in[ c`nd sug laptele mamei...
"&
I O N VATA M A N U
Poduri
Zidesc poduri }n form[ de lingur[ Ori de stilou. Pe sub podurile mele Curge cerneal[ +i nesomn, Plute=te c`te-o bucat[ de pìne Pe care o pescuiesc De trei ori pe zi. Iar dac[ nu mi-ajung ape, Croiesc rùri Peste podurile ]nvechite, Ca s[ nu m[ opresc. Cineva mi-a zis: E o idee. I-am r[spuns: E via\[.
B[tr`nul =i \ara lui

El s-a a=ezat pe o bucat[ de loc, apoi a pus l`ng[ el o p[dure, apoi a a=ezat o livad[, a dat mai aproape de el o vie, a chemat s[-i vin[ femeia gravid[, ca s[ nasc[ anume aici, apoi a crescut copii, apoi le-a f[cut loc la fiecare,
NIMIC NU-I ZERO
"'
apoi le-a spus s[-=i str`ng[ casele mai aproape. Acuma el se uita la casele copiilor s[i =i se g`ndea cum s[ fac[ loc pentru nepo\i, iar c`nd ace=tia au venit, el le-a pus pe din l[turi p[duri =i vii, =i livezi, le-a tras =i-un rù pe la poart[, le-a c`ntat =i-un c`ntec, ca nepo\ii s[ nu tac[ =i s[ nu piar[ de triste\e, iar spre sf`r=itul zilei sale de munc[ s-a ridicat de pe bucata de p[m`nt pe care stase =i a spus: Acuma plec s[ v[d cum e p[m`ntul nostru pe cealalt[ parte a lui...
Ideal
Pentru Ion Dru\[
Tu o frunz[, Eu o frunz[. Dou[ frunze }mpreun[, C`nd s-adun[, +tii ce fac? Un copac.
# |ie \i-i drag, Mie mi-i drag... Un copac Cu alt copac }mpreun[, C`nd s-adun[, +tii ce fac? Un meleag. Tu un bulg[r, Eu un bulg[r, Iar doi bulg[ri De \[r`n[ }mpreun[, C`nd s-adun[, +tii ce s`nt? Un p[m`nt. |ie \i-i drag, Mie mi-i drag... Frunza cea de pe copac, Pomul cel de pe meleag, Frunza c`nt[ pe copac, Iar copacul pe meleag, Iar noi doi, ]n umbra lui, }i c`nt[m p[m`ntului: Mie mi-i drag, |ie \i-i drag...
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
S[ c`nt[m, mam[...
Cerul t[u, Pe unde zboar[ l[stunii, Stele de vis Cultivat-au str[bunii. Apele tale Nu-s ape de ploi Rùri ce spal[ Pl`nsul din noi. Serile tale Nu-s numai timp Eroi ]nveli\i Cu brazde de c`mp. Z[rile tale }ncep cu r`sete fierbin\i, Precum pruncii }ncep din p[rin\i. Amiezile tale, Zenit ce ne cheam[, Pentru c`te le-am pl`ns, S[ c`nt[m, mam[...
#
I O N VATA M A N U
Aceste locuri...
Aceste locuri par ni=te gr[dini din cele mai frumoase. D. C a n t e m i r
Cum ]nfloresc cire=ii, tu-mbraci od[jdii albe, +i-mi pari statuie-nvolburat[-n marmur[. O ap[ alb[ de petale te-acoper[ rev[rs[tor Cum ]nfloresc cire=ii... La nord, la ba=tina-mi, pe-acolo Unde z[rile se zbat de \[rmul trudei, Iar h[rnicia-n c`mp st[ veche geamandur[ plutitoare Pe mo=tenirea str[mo=easc[; La nord, la ba=tina-mi, pe acolo, }nfloresc acum cire=ii... Iar potopu-acest al florii, Ca-n cuv`ntul de poveste, Te tot farmec[, te duce, Presur`nd v[zduhul dulce... La nord, la ba=tina-mi, pe-acolo, Cu oameni mai ]nce\i, ]ng[duind respectuos Timpului s[ fac[ pas cu bun augur =i road[ bun[, +i pricepu\i la m`ndre case, Destui de ageri la diferite ]ntocmeli; Care =tiu din ochi a pune pre\ pe orice lucru, +i mai ales pe timp, ce nici nu-l pierd la vorb[, Ci cu deprinderile acestea odrasla =i-o deprind... La nord, la ba=tina-mi, pe-acolo, Au ]nflorit acum cire=ii... Vorbesc de nord, unde cire=ii-nt`rziind cu
NIMIC NU-I ZERO
#!
floarea, Dau flori de mare demnitate... Cum ]nfloresc cire=ii, }mbraci od[jdii albe +i, -nvolburat[-n marmur[, Tu-mi pari statuie A albelor gr[dini...
D E Z I UA F R U N Z E I
1977
}N GR{DIN{ ALEAS{
Genealogie
Ai auzit de tat[l meu, de mama =i de mine? Noi din str[mo=i venim albine. P[m`ntu-i floarea noastr[ dulce, Nectarul lui ne e destinul, De=ertul =i deplinul, Cocoara ce ne duce... Ai auzit de tat[l meu, de mama =i de mine? C`nd pleac[ doi, unul r[m`ne, C[ din str[mo=i venim albine, Iar cel de azi cu cel de mìne, C`nd aminte =i-or aduce, Pe-o margine de c`mp ]n var[: P[m`ntul floarea noastr[ dulce, Or =opti a c`ta oar[! Ai auzit de tat[l meu, de mama =i de mine? Noi din str[mo=i venim albine. C`nd pleac[ unul, r[m`n doi, +i-n floare se-nt`lnesc apoi, Mireas[ ea, el Mire, +i-a=a de tineri mi-i aduce P[m`ntul floarea noastr[ dulce...
NIMIC NU-I ZERO
##
}n gr[din[ aleas[
Mi-am topit sufletu-n flori. }ntr-o gr[din[ aleas[, c`ntau cuvintele mele ]n loc de p[s[ri imnuri ]n =oapte, verzi ca frunzele, zbuciumate la ora c`ntecului... Departe, ]ntr-o gr[din[ aleas[, pe care-am visat-o, tot uit`ndu-m[ la ea, nemai=tiindu-i sf`r=itul... Mi-am topit sufletu-n flori, ]n c`ntece, pe ramuri de pomi, ]n gr[din[ aleas[, pe unde cuvintele c`nt[ ]n loc de p[s[ri... P[s[rile... Oare cum se cheam[? Ce aripi au? De ce nu migreaz[?
Prin sat, osta=ii anului 1944

De unde veni\i, osta=i? Cum e via\a acolo de unde veni\i?
#$ Venim din aspre focuri, Pe unde moartea-i prietena Du=manului nostru... Unde v[ duce\i, osta=i? Care drumuri v[ duc? }n aspre focuri, }ntr-un leag[n de fum, S-afl[m numele mor\ii, Ca s-o putem ]nvinge... Lua\i-m[ =i pe mine, osta=i, Al[turi de voi. O, t`n[r[ salcie! T`n[r[ salcie...
I O N VATA M A N U
Umbr[ pe c`mpuri
Eu ]nsumi m-am speriat de mine! A=a de-mpietrit[ mi-era fa\a! Sub c[ma=[-mi vorbea Sufletul prin ni=te semne Pe care nimeni nu le cuno=tea. O, prietene, eu ]nsumi m-am speriat de mine! De-acolo, de pe v`rful st`ncii, C`nd umbra mea se l[sa peste vale, Am v[zut doi \[rani:
NIMIC NU-I ZERO
#%
Erau tata =i mama, Umbra mea o duceau ]n spate S-o-mpr[=tie Pe c`mpuri...
Divizare la infinit
Noi ne uitam la ploaie. Curgea din pacea cerului, Curgea nest[vilit. Ce gravitate! Iar stropul e forma cea mai apt[ Acestui infinit, pe care-abia ]n strop Mai limpede-l sim\im, atuncea c`nd acesta, Sus\inut de aer, plute=te cu aripi rotunde. Doar ]n preclipa suspend[rii-n aer, C[ci mai apoi, ciocnindu-se de ni=te forme dure, Se divizeaz[-n mii de stropi mai mici Ce-aproape nu se v[d. De=i rotundul =i-acuma nu se schimb[, El, totu=i, nu e. A disp[rut. Deci, stropul, divizat la infinit, dispare. Aceasta-nseamn[ c[ forma lui Difuz[ e ca-ntregul infinit... ... A=a-mi vorbeai, iar eu, privindu-te, Mai mult vedeam ce spui dec`t ]n\elegeam... Eu m[ g`ndeam la pl`nsul t[u odat[, C`nd tu pl`ngeai cu stropi de ploaie, Pl`ngeai nest[vilit... Un infinit al lacrimii, mi-am zis,
#& Un infinit... Abia acuma ]n\eleg ce m-am g`ndit odat[: O divizare-n mii de stropi mai mici, Rotundul, ]ns[, =i divizat r[m`ne...
I O N VATA M A N U
... Mai mult vedeam ce spui dec`t ]n\elegeam... ... Eu m[ uitam la ploaie, precum odat[ m-am uitat la tine...
O, mam[, ochii t[i

Bate roua-n geam cu pic[tura ei Sunt ochii t[i, o, mam[, ochii t[i. Ce veste mi-ai adus, de ap[ ori de lut, Ori chipul a=tept[rii pe care l-ai n[scut? De urma noastr[, mam[, tot un drum se \ine, C[ nu mai =tiu ce pleac[, c[ nu mai =tiu ce vine, Un soare a=a de m`ndru se las[ c[tre sear[ C[ n-o s[-l mai g[sesc nicic`nd a doua oar[. Apleac[-te din g`nduri, te scutur[ din pleoape, Ce-n toamna ta s-adun[, ]n vara mea nu-ncape. }mpreuna\i de via\[, sorti\i de-acela=i zbor Cocoara care pleac[ =i-n urma-i un cocor.
NIMIC NU-I ZERO
Agudul
Lui Gheorghe =i Anei Le-am spus s[ nu-l taie. Ograda-i pustie ca dup[ mort. A=a de-nalt =i rotat, =i-a=a de cu umbr[. +i v`ntul ales din coroan[ Leg[na-n v[zduh goale t[ceri. C[utau s[ g[seasc[ ce nicic`nd n-or g[si. }nc[ bunelul mereu st[ruia: Las[-l s[ fie! Mai bine s[ fie dec`t s[ nu fie! ]nc[ bunelul mereu st[ruia. De s-ar ]ntoarce bunelul de unde-i acum, ar trage la alt[ cas[. S-ar teme s[ intre-n ograda pustie ca dup[ mort. Le-am spus s[ nu-l taie! Iat[-i, singuri, r[t[cind cu privirea, ceva c[ut`nd, c[ut`nd ce n-or mai g[si, c[ci nu e. Pomul ce nu e. Ei, singurii. Le-am spus s[ nu-l taie!
#'
$
I O N VATA M A N U
Un c`ntec c`t via\a

Un c`ntec de copil[rie, un c`ntec cu miei, cu fluturi =i vise, un c`ntec cu spini, cu =erpi =i urzici, un c`ntec cu p[rin\i =i bunei. C`nd am ]ncheiat c`ntecul, pe locul buneilor erau mama =i tata... Un c`ntec iubitei, un c`ntec cu foc, cu lacrimi =i nesomn, un c`ntec cu spini, cu =erpi =i urzici, un c`ntec f[r[ de p[rin\i. C`nd era s[-nchei c`ntecul, iubita, ca o pas[re, se g[tea s[ plece... Un c`ntec mie, un c`ntec al sufletului, al vie\ii, al mor\ii. Un c`ntec singur, tot uit`ndu-m[ la iubit[, la pas[rea care zbura...
NIMIC NU-I ZERO
$
}ntre mine =i pas[rea ceea v[d cioburi de c`ntec, verzi ca medita\ia poetului pe \[rmul unei m[ri ]ndep[rtate...
Frumoas[ zi
Am str`ns floare de tei, miros verde de frunz[ de nuc, limpede ap[ de izvor, nuiele de lunc[, stej[rei de codru... Am smuls o brazd[ din \[r`na c`mpului, o raz[ din lumina soarelui, o sc`nteie din tainele lunii... Am luat o stebl[ de st`njenel, =i una de busuioc, =i una de leu=tean... Am respirat ]n aburul de m[m[lig[, am b[ut un izvor, am b[ut la morm`ntul bunelului, am trecut printr-un lan de grù, am ie=it apoi ]n vie, am admirat roada p[m`ntului, cerul era limpede, eram ]n doi cu omul acela, care-mi tot repeta: Ce zi frumoas[!
I O N VATA M A N U
Un c`ntec cu trei fete

Din ploaie trei stropi au c[zut: Pic, pic, pic. Trei fete din ploaie au r[s[rit: Pic, pic, pic. C`nd ploaia a trecut, Sec ai r[mas ca o piatr[. Din cer trei stele-au c[zut: Poc, poc, poc. Trei fete din stele au r[s[rit: Poc, poc, poc. C`nd stelele s-au stins, Tu ai r[mas f[r[ cer ]nstelat. Din foc trei fl[c[ri au r[s[rit: Au, au, au. Trei fete din fl[c[ri au r[s[rit: Au, au, au. C`nd focul s-a stins, Tu nu te mai vedeai ]n noapte. Din tine trei suflete au zburat: F`l! F`l! F`l! Trei fete al[turi zbur`nd: F`l! F`l! F`l! C`nd sufletele s-au a=ezat pe-o frunz[, Copacul t[u s-a cutremurat ]nmugurind...
NIMIC NU-I ZERO
Stejarii
Iar pe la noi stejarul nu-i a=a de verde, Mai mult p[m`nt, probabil, st[ ]n frunza lui, C[ci de stejar ni-i fruntea, sufletul =i g`ndul, C`nd crengile se leag[n[, pe noi ne bate v`ntul. Iar de-am c`ntat c`ndva coroane-n veacul nostru, Am c`ntat coroana =i frunza de stejar, C`nd iarna singulari, c`nd toamna printre ploi, Un zbucium de stejar ne-a zbuciumat pe noi. C[ci ]ntre-at`tea ramuri au tot crescut stejari, Ca o istorie grea st[ vremea-n frunza lor, Pe noi l[stari porne=te codrul des s[ creasc[, N[sc`ndu-se ]n frunz[, pe noi ca s[ ne nasc[...
$!
C`ntec
Ce-i ]n firul cel de iarb[, c[-i a=a de verde? E un c`ntec, draga mea, ce se c`nt[ repede. Ce-i ]n rùl, care curge, val cu val adun[? E o via\[, draga mea, =i un cer cu lun[.
$" Ce-i ]n pomul de stejar, ]n a lui tulpin[? Mi s-arat[, draga mea, lemn =i o lumin[. Dar ce-i dorul cine-l are de p[rin\i =i \ar[? O p[dure f[r[ cap[t =i o c[prioar[.
I O N VATA M A N U
La sosirea frunzei
}nfrunzesc copacii, Au sosit frunzele, Eu, ]ns[, plec, Mi-ai spus. Ai rupt o creang[, copacul t[cea, Ai pus-o-ntre noi, Creanga murea ]ntre noi. Ai ]ntins bra\ul, Am ]ntins bra\ul, +i bra\ele noastre s-au ]nt`lnit ]ntre frunze... C`nd frunzele soseau Acas[...
Continuare cu frunze
Se renasc frunzele. Un nou ]nceput ]n aceea=i continuare. Mugurii firavi se preling }n form[ =i culoare,
NIMIC NU-I ZERO
$#
Rotunzi ca stropii de ap[, Curg pe creanga aplecat[-n v[zduh... Dar tu cine e=ti? Frunza te-ntreab[. Te vede-ng`ndurat pe-un ]ntins de iarb[. Dar tu cine e=ti? Un nou ]nceput ]n aceea=i continuare? +i poate-ai mai fost, Poate vei fi, De frunza aceasta ]\i vei aminti? Vei mai deschide aceea=i u=[ Sau geam? . . . . . . . . . . . . St[ ramul plin de frunze, Matern[ frunz[-n ram...
Tor\e cu frunze
C`nd n-om mai avea ce s[ ne spunem Unul altuia, Vom privi-ndelung La frunzele din jur... C`nd n-om mai avea ce s[ ne spunem Unul altuia, Vom ridica dou[ ofilite frunze De pe-o margine rece de p[m`nt +i-om porni dup[ ele, Dup[ dou[ f[clii... Vom merge mult,
$$ P`n[ ne vom vedea Dou[ valuri albastre Dintr-o ap[ Pe care plutesc frunze... C`nd n-om mai avea ce s[ ne spunem Unul altuia...
I O N VATA M A N U
Palate de frunze
Palate galbene pe crengi Stau frunzele ]n potolire, +i-n ele-nf[ptuite legi De moarte =i iubire. Aceste mute-mp[r[\ii Plutesc prin aer u=urat... O, galbene vinov[\ii De anotimp nevinovat. Cad frunzele palate goale... Cine poate s[ le-ndrume? E legea frunzelor =i-a toamnei Cu ochi ce urm[resc din brume...
De ziua frunzei
E o zi plin[ de frunze, O singur[ zi ]n via\a ta lung[,
NIMIC NU-I ZERO
$%
C`nd tu, ]nfrunzit[, Plin[ de v`nt, Orice-ai spune E tot jur[m`nt. C`nd =tiu a te crede Ruginie sau verde. C`nd e=ti toat[ din frunze Ochii =i buzele. C`nd ziua se umple de frunze, O singur[ zi ]n via\a ta lung[...
Frunz[ de soc
Am rupt Crengi cu frunze de soc (}n Moldova socul ]nfrunze=te ]ntìul), Le-am pus pe morm`ntul bunelului, F[r[ s[-i atingem c[p[tìul: O-ndesit[ p[dure de sunete +i fluturi, }n care copiii au venit s[ se joace, S[ se bucure... }n p[dure de soc Pov`rnit[ pe-un morm`nt, F[r[ a =ti copiii C[-n luna aceasta Bunelul Iese din p[m`nt (C`nd abia-nfrunze=te creanga de soc),
$& Se uit[ la sat, la nepo\i }n luna aceasta Cu deschise por\i O singur[ dat[, c`nd poate z`mbi +i spune ceva, Apoi, mereu mut, Se-ntoarce din nou ]n lut... Am rupt crengi cu frunze de soc }n Moldova socul ]nfrunze=te ]ntìul...
I O N VATA M A N U
La casa de frunze
Noi soseam acas[ +i-auzeam cum ne depl`ng, De parc[ am fi murit. Iar noi soseam acas[, Pur =i simplu acas[, La casa de frunze: Geamul frunze, Pragul frunze, Vecini r[d[cini, Cer de \[r`n[, P[m`nt de lumin[, +i casa de frunze tot cobor`nd }n pieptul iubitului nostru p[m`nt... Iar noi soseam acas[, T[cu\i, C[ci nu mai vorbeam de durere, De moarte,
NIMIC NU-I ZERO
$'
Ci pur =i simplu iubeam, }ncol\eam, Spre coroan[ Frunze-n[l\am, Adic[, dragostea noastr[ De frunze. Sosi\ii la casa de frunze, Sosi\i pur =i simplu acas[, La casa vie\ii ]ntregi, }n pieptul iubitului nostru p[m`nt.
Monumental final cu frunze

Monumental Final De toamn[. Portretul unei ruginii picturi }n rama vechii c[t[turi De ploaie. Iar bruscele fr`n[ri de v`nt Portretul galben scutur`nd Rup culoarea =i-o-mpresoar[ Pe-un sc`r\ìt prelung de moar[. Ca-nvechit cuv`ntu-n limb[, Portretul ruginiu se schimb[, Se tot r[re=te =i se spal[ Pe-a toamnei limpede final[... +i bruscele fr`n[ri de g`nd, Licoarea buzelor pornind, St`rnesc o =oapt[ de cuvinte
% Cu vechi ecou de Ia aminte! Aproape-i tot Monumental Picturi de toamn[ ]n final, +i-n ram[ stropii cad pe r`nd, De ploaie...
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
%
A DOUA LUMIN{
Povestea soarelui, povestit[ de to\i

S-a apucat str[bunul s[-l smulg[ din cer =i s[-l aduc[ ]n ograd[... A r`vnit c`t a r`vnit, razele s-au rupt, str[bunul a c[zut cu razele rupte ]n curte, ceva a sc`nteiat, atunci str[bunul =i de str[bun[ a chemat... Au r`vnit c`t au r`vnit, razele s-au rupt, str[bunii au c[zut, ad`nc ]n p[m`nt, iar locului celuia i se spune morm`nt... S-a apucat tata s[-l smulg[ din cer =i s[-l pun[ ]n prag... A r`vnit c`t a r`vnit, razele s-au rupt, tata a c[zut cu razele ]n prag, lumina s-a-mpr[=tiat =i de mama a chemat... Au r`vnit c`t au r`vnit, razele s-au rupt, p[rin\ii au c[zut ]n locul unde-nainte c[zuse al lor p[rinte... Am venit atunci eu s[-l smulg din cer =i s[-l pun ]n cas[... Am r`vnit c`t am r`vnit, razele s-au rupt, eu am c[zut cu razele ]n cas[, lumina m-a luminat =i de femeie am chemat... Am r`vnit c`t am r`vnit, razele s-au rupt, noi am c[zut ]n locul unde-nainte c[zuse p[rinte l`ng[ p[rinte... S-au apucat atunci copiii mei s[-l smulg[ din cer =i s[-l pun[ ]n suflet... Au r`vnit c`t au r`vnit, razele s-au rupt, copii au c[zut cu razele-n suflet, lumina i-a luminat, a=a au chemat: Copii ai copiilor no=tri copii! Cre=te un soare pe-
I O N VATA M A N U % aceste c`mpii. Lua\i-l acas[, s[di\i-l ]n voi, tot a=a ]nainte, de la-ntìul p[rinte, tot a=a cu bra\ele albastre cobor`\i-l pe meleagurile noastre...
Se duc cocorii
Toamna cocorii se aud, se-nt`mpl[ ceva prin v[zduhul ud, iar noi continu[m petrecerea... Toamna cocorul intr[ prin geam, ne-a=teapt[, se uit[ la pere\ii ruginii, iar noi dormim obosi\i de petrecere, dormim cu oaspetele-n cas[... Toamna ploile ]=i scutur[ blana, \i-i sete =i cau\i cana, o g[se=ti undeva ]n odaie, m[-ntrebi: De ce i-at`ta ploaie? =i lampa de ce mai arde pe mas[, =i c`t e de t`rziu ]n acest cenu=iu... E toamn[ =i nu-\i mai r[spund, cocorii trec`nd se aud, ceva se-nt`mpl[ cu petrecerea noastr[, cau\i printre nori o stea s[ cobori, s-o pui ]n locul l[mpii, pe mas[, dar e t`rziu =i cocorul e-n cas[... Ceva se-nt`mpl[-n v[zduhul nop\ii, frunzele ca ni=te aripi de cocor pornesc s[ zboare, fac o cale peste mare ori o punte peste munte =i tot a=a ]n zbor o frunz[ =i-un cocor... E toamn[, e at`t de t`rziu, iar tu m[-ntrebi ce or[ e-n acest cenu=iu, nici s[ =tii c[ dormim cu oaspetele-n cas[, =i numai lampa mai arde pe mas[...
NIMIC NU-I ZERO
Logos
%!
Cu buze-nvine\ite de cuvinte A. B.
+i tot mai p[timit, =i tot mai dens cristalul, =i tot mai alb j[raticul ]n care intr[ calul... +i tot mai lini=tit, =i tot mai leg[nat, =i tot mai verde frunz[ ]nverigate =oapte =i tot mai grele buze... +i tot mai ]n[l\at[ statuie f[r[ mìni, =i tot mai grea secund[-n joc de s[pt[m`ni, =i tot mai mult[ zi ]ntr-un izvor de ape, din care beau cu ochii b[tr`nile Odochii... +i tot mai argintie str[luce floarea-n tei, c`nd, Logos, tu te na=ti din c`ntece-femei, de parc[ ari, =i semeni, =i culegi un mare spic de aur al vie\ii noastre-ntregi...
C`ntarul
Pentru Imant Ziedonis, poet leton
Am c`nt[rit o pas[re t[c`nd... Am c`nt[rit-o apoi c`nt`nd... Acela=i c`ntar... Am c`nt[rit-o zbur`nd, am c`nt[rit-o ]n aer =i pe p[m`nt... Acela=i c`ntar... Am pus-o apoi ]n copac, am c`nt[rit-o cu tot cu copac... Am a=teptat s[-nfloreasc[ copacul... Am a=teptat s[ se scuture frunza... Acela=i c`ntar... Am adormit ]n somn ad`nc, m-am trezit, ce-am visat am c`nt[rit... Acela=i c`ntar... Am ]mpu=cat pas[rea, m-am uitat la glontele r[mas ]n arip[...
%"
I O N VATA M A N U
Am pus o pan[ ]n palm[, pana s-a topit, m`na mi-am c`nt[rit... Acela=i c`ntar... Ce-ai vrut s[ c`nt[re=ti? pas[rea m-a ]ntrebat =i a burat... Ce-ai vrut s[ c`nt[re=ti? copacul m-a ]ntrebat, frunza =i-a scuturat... Ce-ai vrut s[ c`nt[re=ti? ochii m-au ]ntrebat =i s-au cutremurat... Ce-ai vrut s[ c`nt[re=ti? m`na mi-a vorbitm, u=oar[ ca o arip[... ... At`t c`t mi-am presim\it c`ntecul...
Secunde cu mun\i
I
Au r[sunat ]n piept c`nt[rile dintì Cu melci =i st`njeni, =i pa=i ce lumineaz[ Muzici curg[toare printre c`nt[rile dintì... E-un timbru nesf`r=it, pe veci cui i se c`nt[: Pomi ]nflori\i cu p[s[ri =i pìni-copil[rii Au r[sunat ]n piept c`nt[rile dintì: P[duri de-ndr[gosti\i, albine-n stupi cere=ti +i bucuroase ierbi cu ochi copil[re=ti E un timbru nesf`r=it, pe veci cui i se c`nt[... Au r[sunat ]n piept c`nt[rile dintì...
NIMIC NU-I ZERO
%#
II
Sf`r=e=te prim[vara c-un ]nceput de toamn[, +i timpul r[scroit ]ncepe ]ntr-o rou[, De parc[ ]nghe\a =i iat[, v[d cum plou[ Sf`r=e=te prim[vara c-un ]nceput de toamn[... Dar nici m[car s[-nsemn ce-anume se petrece, Vroiam un flutur alb s[-l prind prin flori, zbur`nd, Dar m-am v[zut pe mine ]n zbor c[l[torind, +i nici m[car s[-nsemn ce-anume se petrece... Sf`r=e=te prim[vara c-un ]nceput de toamn[...
III
Aici i-at`ta iarb[ =i mai miroase-a mint[, Mai sunt ]ndr[gosti\i de-aceste plete moi, C[-ncep s[-nv[\ iubirea la frunza de trifoi Aici i-at`ta iarb[ =i mai miroase-a mint[... Aici i-at`ta via\[ =i se arat[-n mun\i, C-aud c`nt[ri de veci =i ve=nicii ad`nci, +i-ncep a m[-nchina la fluturi =i la st`nci Aici i-at`ta via\[ =i se arat[-n mun\i. Aici i-at`ta iarb[ =i mai miroase-a mint[...
%$
IV
I O N VATA M A N U
+i-s c`mpuri de cartofi, =i-aud ]n cuiburi voci, +i nu-n\eleg nimic din ast[ limb[ veche, Dar m-am decis s-apropii P[m`ntul de ureche +i-s c`mpuri de cartofi, =i-aud ]n cuiburi voci... Cu-at`ta e destinul, c[ na=te, re]nvie... O art[ a secundei de a spori un veac, R[m`n ]ndurerat, secundele c`nd tac Cu-at`ta e destinul, c[ na=te, re]nvie... +i-s c`mpuri de cartofi, =i-aud ]n cuiburi voci...
V
}n noaptea asta scurt[ ai colindat o lume, Ai studiat oceane cu marinari c[run\i, Ai r[t[cit prin cosmos cu t[lpile pe mun\i }n noaptea asta scurt[ ai colindat o lume... De-ar fi s[ te ]ntreb ce \i-a r[mas mai scump, Eu =tiu c[ mi-ai r[spunde: Cosa=ii de pe =es, C[-s brazde moi de iarb[ =i g`ndul unui vers De-ar fi s[ te ]ntreb, ce \i-a r[mas mai scump, }n noaptea asta scurt[ colind`nd o lume...
NIMIC NU-I ZERO
%%
VI
Pr[=esc ]n c`mp femei un stol de r`ndunele, Ori r[scolesc \[r`na =i r[coresc copii, Ce sug la pieptul lor cu buze de c`mpii? Pr[=esc ]n c`mp femei un stol de r`ndunele... +i-i v[zduhul matern, =i tot m[ strig[ mama, Da-i leag[nul ad`nc =i eu n-o mai aud. }nc[run\ind copilul, p[m`ntu-i mai c[runt, +i v[zduhul matern, =i-i tot strigat de mama... Pr[=ind ]n c`mp femei un stol de r`ndunele...
VII
E ceasul priitor =i c`nt[-un cor de broa=te, Iar luna m[ cuprinde cu bra\u-i de fecioar[ Aici i-at`ta via\[, aici i-at`ta var[ +i-i ceasul priitor, =i c`nt[-un cor de broa=te... +i nu mai =tiu ce-i somnul, =i dac[ mai exist[, Mun\ii intr[-n ape cu noaptea s[ se scalde, Doar ei nu poposesc prin \[rile mai calde, Nici nu mai =tiu ce-i somnul =i dac[ mai exist[... +i-i ceasul priitor, =i c`nt[-un cor de broa=te...
%&
VIII
I O N VATA M A N U
Dar casele din mun\i sunt parc[ mai ]nalte +i pline de p[duri, =i au ferestre-n st`nci, +i-i la fel ecoul de r`zi ]n ele, pl`ngi Dar casele din mun\i sunt parc[ mai ]nalte... Ici u=a se deschide cu ploaie =i cu v`nt Vis[rii pe poteci, vitezelor de munte, La tot ce printre veacuri tr[ie=te doar secunde, Ici u=a se deschide cu ploaie =i cu v`nt Dar casele din mun\i sunt parc[ mai ]nalte...
IX
}mprejmuit de ploi, m[ strig[ mii de voci. Vin izbitor de clare spre dep[rt[ri mai scurte, Se rup, se trec ]n timp, dar nu mai par trecute }mprejmuit de ploi, m[ strig[ mii de voci... O, totu-i ca-nainte, da-i alta feeria, Alte-mp[ciuiri dau \inta la o parte, Iar lumea st[ vr[jit[ de-ad`ncul tom de carte O, totu-i ca-nainte, da-i alta feeria... Durerile acum ]=i iau costum de gal[, Mai mult[ =i mai d`rz[ e via\a ]ntr-o boal[, +i-i mai u=or eterul, iar spa\iul mai stabil, Copil[rii acelea=i, cuprind un alt copil... }mprejmuit de ploi, strigat de mii de voci...
NIMIC NU-I ZERO
%'
XI
S[ ai ]n trup durerea, s[ =tii c[ nu mai trece, C[ ploaia n-o mai spal[, =uvoiul n-o mai m`n[, Asemeni unui lut \esut de r[d[cin[ S[ ai ]n trup durerea, s[ =tii c[ nu mai trece... S[ fii de-a-ntregul facl[, s[ =tii c[ nu te stingi, Cu pieptu-mb[rb[tat ]ntr-un cutremur bl`nd, Acela=i tu r[mas, pe veci o raz[-n noapte, Cu glasu-ntregii vie\i strigat pe pat de moarte S[ ai ]n trup durerea, s[ =tii c[ nu mai trece...
XII
E ceasul plin de tine, nimic nu-i n[scocit: Nici salcia, nici apele, nici ochii mei de ierbi, Cad ramuri peste frunte prin goanele de cerbi E ceasul plin de tine, nimic nu-i n[scocit... Abia c[ te cuprinde sufletul =i mintea! Un ve=nic vertical cu muchiile m[re\e, Sf`r=ituri re]ncep c-o nou[ tinere\e Abia c[ te cuprinde sufletul =i mintea... P`raie duc cu ele materii de statui +i, cobor`nd o st`nc[, de fapt, un munte sui Abia c[ te cuprinde sufletul =i mintea E ceasul plin de tine, nimic nu-i n[scocit...
&
XIII
I O N VATA M A N U
Orele se sparg ca ghea\a pe sub pa=i, Pline de cununi gr[dinile-nfloresc, B[tr`nii l`ng[ tineri la fel copil[resc Orele se sparg, ca ghea\a pe sub pa=i... Iar bucuria ve=nic[ te ia de subsuori, Aluneci nev[zut pe-un moale c[p[tì, +i r[t[ce=ti a=a, vis`nd copil[rii, Iar bucuria ve=nic[ te ia de subsuori, +i urci ]n prim[var[ pe plauri c[l[tori...
XIV
Un soare undular =i rev[rsat ]n brazde A muruit f`na\ul cu ro=ii calorii, Ochi bl`nzi =i obosi\i privesc sub p[l[rii +i-ad`nc ]ntrep[trund acest sf`r=it de zi Un soare undular =i rev[rsat ]n brazde... O, nu-i nici o icoan[, dar simt c[-ngenunchez }n fa\a demnei ierbi cu trupul secerat O via\[ s-a prelins, ]n alta-a picurat... O, nu-i nici o icoan[, dar simt c[-ngenunchez }n fa\a-acestor ochi sub arse p[l[rii Prin soarele topit ]n ro=ii calorii O, nu-i nici o icoan[, dar simt c[-ngenunchez... Un soare undular =i rev[rsat ]n brazde...
NIMIC NU-I ZERO
&
XV
E-un cer de teracot[, nu pot pricepe clipa Alunec[ privirea ]n valuri strangulate, C-un v`rf de ac s[ spargi, nici v`rful n-o str[bate E-un cer de teracot[, nu pot pricepe clipa... At`ta se ]nt`mpl[: ]ngem[n[ri de ape, Ce vor porni ]ndat[ ]n rev[rs[ri nebune C-un clocot de s[ge\i t[cerea s[ r[zbune At`ta se ]nt`mpl[: ]ngem[n[ri de ape... E-un cer de teracot[, nu pot pricepe clipa...
XVI
Cu prelungite ploi duc zilele prelungi, Acela=i st[ modelul, culorile se schimb[, Doi b[tr`ni sf[to=i ]ntr-o hu\ul[ limb[ }mi tot dest[inuiesc legendele de-aici Cu prelungite ploi duc zilele prelungi... Din c`nd ]n c`nd ma=ini, astmatic g`fìnd, }mi amintesc de-ora=e, spoite-n str[luciri, Dar sunt acum uitatul f[r[ de-amintiri +i-ncep iubire nou[ cu bl`nd[ romani\[, +i-n loc de l[utari ]mi c`nt[ o peni\[ La coardele de ploi ]ntinse-n s[pt[m`ni, Unde petrec ]n sfaturi cu hu\ani b[tr`ni, Cu prelungite ploi duc zilele prelungi...
&
XVII
I O N VATA M A N U
E-o r`ndunea cu alb =i negru pe arip[. Poemul ei ]n zbor m[-ndeamn[ s[ iubesc. Cum s[ m[ duc de-acas[, o zi cum s[ lipsesc? E-o r`ndunea cu alb =i negru pe arip[... Nu-mi pot ]nchipui poemul ne-ncheiat Am c`ntece at`tea ca s[ le c`nt pe toate, Tu, r`ndunea, s[-mi duci lumina mai departe Nu-mi pot ]nchipui poemul ne-ncheiat... E-o r`ndunea cu alb =i negru pe arip[...
XVIII
}n casa cu bunici, ]n casa cu pove=ti Fe\i m`ndri =i cr[iese la mucul tremur`nd, C[minul cel mai cald =i focul cel mai bl`nd, +i-un dulce somn cu lene de pisici... }n casa cu bunici, ]n casa cu pove=ti Lumina unui var ]n ochi s-a scuturat, Dar geaba am mai pl`ns =i geaba am mai chemat Piticii cei de zah[r s[ stea pe la fere=ti... }n casa cu pove=ti, ]n casa cu bunici Odihnitoare trec aducerile-aminte, Ca ni=te ape tulburi ce m`n[ ]nainte Nisipul de sub bol\i cu pui de r`ndunici...
NIMIC NU-I ZERO
&!
XIX
Vite pasc =i tot miroase flori, +i laptele-ndulcesc ]n iarba cea amar[, +i-i limpede acest peisaj de var[ Vite pasc =i tot miroase flori... M-apropii =i le m`ngì, c[ci am crescut cu ele +i le iubesc suflarea, privirile st[p`ne, +i pentru mine luna-i un c[lcì de pìne M-apropii =i le m`ngì, c[ci am crescut cu ele... +i m[ rog de iarb[, =i m[ rog de vit[, Parc[-a= vrea s[ fiu copil ]nc[ o dat[, Asupra frun\ii luna prin noapte m[ mai cat[ Pe l`ng[-at`tea stele =i via\a mea visat[ M[ mai rog de iarb[, m[ mai rog de vit[, +i vite pasc =i tot miroase flori...
XX
}n satul cu biserici din preajm[ de Carpa\i, }mbujorate Eve rup fructe prin gr[dini, La s`nii lor de mere te lacomi =i te-nspini }n satul cu biserici din preajm[ de Carpa\i... Iar vorbele pe-aici te-ncarc[ legendar Cu taine ]n=irate pe ni=te linii fr`nte. Biserici =i femei privesc la fel de sfinte, Cu taine ]n=irate pe ni=te linii fr`nte.
ION &" B[rba\ii ]ncrunta\i, dar buni =i credincio=i, Se-nchin[ ca-n altar la s`nii lor frumo=i, Iar vorbele pe-aici te-ncarc[ legendar }n satul cu biserici din preajm[ de Carpa\i...
VATA M A N U
XXI
Tu, iarb[, scumpa mea, pe unde-ai r[t[cit? Am m[turat om[turi =i te-am strigat mereu, Ca omul cu pedeaps[ pentru cuv`ntul s[u Tu, iarb[, scumpa mea, pe unde-ai r[t[cit? Nu mai pleca nu ninge , cu pieptul te acop[r, Vom cre=te verzi, fragili, vom ]ndemna p[m`ntul Cu prunci ]naripa\i, ce-o s[-i dezmierde v`ntul, Nu mai pleca nu ninge , cu pieptul te acop[r Tu, iarb[, scumpa mea, pe unde-ai r[t[cit...
XXII
Trec ]n stol cocoare pe-un drum triunghiular, Cerul s-a umplut de cuiburi p[r[site. O, via\a mea, tu e=ti? Mi-i sete =i fierbinte Trec ]n stol cocoare pe-un drum triunghiular... +i-i v[zduhul nomad prin unghi de oboseal[, +i stelele de fragi cu dulci ]nchipuiri.
NIMIC NU-I ZERO
&#
O, via\a mea, tu e=ti? Ce albe unduiri! +i v[zduhu-i nomad prin unghi de oboseal[, +i trec ]n stol cocoare pe-un drum triunghiular...
XXIII
Se rup din ochi imagini spre sud, spre maci de foc, Aici e-un soare lent =i-un nesf`r=it cu in, Ocean cu nici un port la geamul unui spin Se rup din ochi imagini spre sud, spre maci de foc... Prietenii acum, prin fum g[l[gios, }mi z[mislesc istorii fantome cu femei, +i un pahar cu vin, ce ]l cinstesc tot ei; Prietenii acum, prin fum g[l[gios, Vorbesc de ]ntristatul ori straniu, ori n[t`ng, +i-apoi cu to\ii r`d, cu to\ii tac sau pl`ng; Prietenii acum, prin fum g[l[gios, Fac sudul mai frumos, iar macii mai aprin=i Aici e-un soare lent =i-un nesf`r=it cu in, Ocean cu nici un port la geamul unui spin...
&$
I O N VATA M A N U
R{SCOAL{ CONTRA MOR|II
C`nd nu-mi ajunge...

C`nd nu-mi ajunge o zi, }ntreb: Trandafirule, unde te duci? C`nd somnul nu mai este a=a aspru, Vin acas[ la pragul =tiut, Durerea-=i pune sufletu-n frunze, Copacul ]=i scutur[ mor\ile jos, Iat[-le, ]nfr`ntele oase! U=a la ce s-o ]ncui? Noi nu mai ]nchidem nimic, Dec`t ochii, Ca s[ vis[m...
Plutesc ]n ochii mei planete...

Plutesc ]n ochii mei planete Lichide stele lucind sc`nteietor, Plutesc ca strofele ]ncete Spre geana unui vis[tor. Plutesc mereu =i curg[toare Prin ce-am ur`t, prin ce-am iubit,
NIMIC NU-I ZERO
&%
Planete v[d ]ntreb[toare De soarta unui vechi p[m`nt. Plutesc =i m`n[, =i am`n[ R[spunsul greu, ca un regret, Plutesc un veac, o s[pt[m`n[, Plute=te inima ]n piept. At`ta v[d: plutesc planete Lichide stele-n ochii mei, C-o strof[ ziua mea ]ncepe, Cu alta via\a mi-o ]nchei.
O, sunt =i c`t mai sunt...

O, sunt =i c`t mai sunt frumos e tot, Frumos ce las ]n urm[, frumos ce-o s[-nt`lnesc Copacul cel ]n floare =i floarea cea ]n rod, O, sunt =i c`t mai sunt, at`ta: v[ iubesc. O, sunt =i c`t mai sunt v[ strig s[ m[ urma\i, Avem mai mult de mers dec`t ne-nchipuim E via\[ peste tot: aici =i-n \intirim, R[scoal[ contra mor\ii, n[dejde-n r[scula\i.
Dar cum m[ mai a=tep\i...

Dar cum m[ mai a=tep\i, tu, ba=tin[, s[ viu, Pe-un cal buiestru, prin\ ]nving[tor,
&& Ori un b[tr`n zdrobit, cu p[rul argintiu, Rug`ndu-te s[-mi dai un metru de ogor?
I O N VATA M A N U
Dar cum m[ vei primi la s`nul dulce-al t[u, Cu inima-aciuat[ ]ntr-un c[rbune stins, Cu glasul tremur`nd ]ntre p[reri de r[u +i-un rest ne]nsemnat dintr-un av`nt de vis? Dar cum m[ vei cuprinde cu-nceata ta \[r`n[, Fecior plecat ]n zori =i-ntors ]ntr-un apus, A=teapt[-m[ c[ vin, aprinde-mi o lumin[, C[ m-am ]ntors t`rziu =i anii mi s-au dus...
M[ rog de via\[
}ndur[-te de omul bolnav. El zace acum ]n ne=tire. Adu-i satul de ba=tin[ la c[p[tì. Poate l-o auzi =i s-o trezi. E-un \[ran =i moartea nu-l sperie, dar mai vrea un pom s[ s[deasc[, frunza s[-i creasc[, p[m`ntul s-adumbreasc[... Caut[-n tine r[m[=i\ele timpului lui, adu-le-ncoace, la c[p[tì. Poate le-o auzi =i s-o trezi. E-un \[ran =i are nou[ copii, a=a c[ nu se teme de moarte, dar mai vrea s-ajung[ un m[r
NIMIC NU-I ZERO
&'
de pe creanga de m[r, pentru fiica mai mic[. Cat[-ntre c`mpuri izvorul de care tot spune. Adu-i apa cu care-a crescut, ud[-i gura fierbinte. Poate l-o r[cori =i s-o trezi. E-un \[ran, chem[tor de izvoare, a=a c[ nu se teme de moarte, da-l strig[ p[m`ntul cu izvoarele lui. Poate le-o g[si, c`nd s-o trezi. ... M-am rugat pentru tine, omule, ca s[ te pot trezi, =i, iat[-m[, pe mine acum pe patul t[u...
Inscrip\ie
Aici, la ast[ mas[ de lemn b[lai =i tare, Cioplind ]n piatra limbii secunda unui vers, Din suflet am l[sat cuvintele s[-mi zboare, Iar vremea lor s-ajung[ =i-n ale tale vremi. De te-o g[si cuv`ntu-mi, cumva prin alte trebi, Tu s[ p[strezi o clip[ ]n care s[-l ascul\i, C[ci vine vremea ta, ca verdele ]n ierbi, Mai mult[-n vara ei =i-n toamn[ mai t`rzie.
ION ' Aici ]mi sun[ ruga spre ziua ta departe, Adus[ din p[rin\i =i spus[ la copii, C[ci ast[zi iar m[-ncep pe-o pagin[ de carte +i ies ]n calea ta cu inima-n f[clii. Iar dac[-o fi s[ ui\i c-avem =i noi un nume, Eu nu =tiu ce m-a=teapt[ ]n vorba ta de mìne, Dar tot a=a crez`nd m-oi revedea ]n lume Un muncitor al limbii, al[turea de tine.
VATA M A N U
Cocorii
Mi-am ]ncheiat g`ndirea +i nu =tiu ce mai cred. Dar pleac[-acum cocorii +i-n fruntea mea se pierd. Dar bate-aripa-n os +i bate-n s`nge zborul, Ce pas[re f[r de folos }n toamn[ e cocorul. Da-mi cade fruntea plin[ De ]n[l\imi =i nori, De-o piatr[ se sf[r`m[ +i ies din ea cocori.
Cuvintele limbii materne

+i-s toate demne =i st[p`ne, +i-s poruncite-a=a de mama,
NIMIC NU-I ZERO
'
+i sun[ c`nd le ba\i arama, +i-s toate demne =i st[p`ne. +i au at`t c`t are-o limb[ A-=i spune dorul =i destinul, +i-mb[rb[teaz[ ca =i vinul, +i au at`t c`t are-o limb[. +i-s toate vii, iar via\a lor Se lupt[ s[ ]nfrunte moartea, +i-=i compun din via\[ cartea, +i-s toate vii, =i-i via\a lor. Iar tu le cur[\[ =i drepte Le spui-n fa\[ ori=icui, S[ te-n\eleg =i eu ce spui, Iar tu le cur[\[ =i drepte Le spune azi, le spune mìne Cu inima ce bate-n tine, Cu z[ri mai noi =i mai senine, Le spune azi, le spune mìne. C[ci eu de-acolo, din vecie Cu neodihn[-am s[ te-ntreb: Ce face el, frumosul verb? Ce face el, str[bun cuv`ntul, +i cum e via\a =i p[m`ntul? C[ci eu de-acolo, din vecie, Mai am a spune =i a scrie.
'
I O N VATA M A N U
Art[ =i destin
Juca poetul v[zduhul =i focul, Juca poetul apa =i ninsoarea, Juca =i via\a lui, juca ]n ea norocul, Cum joac[ printre ceruri ]nserarea. Juca poetul sufletul fierbinte, Juca poetul mun\ii =i t[cerea, Copil poetul, poetul un p[rinte, C`nd unu-n altu-=i cat[ m`ngìerea. Juca poetul rana lui deschis[, Juca poetul drama =i iubirea, Juca ]n ochi privirea necuprins[, Sf`r=itul ei, nem[rginirea. Juca poetul ca zeii zbur[tori, Juca poetul ca mugurii pe ram, Juca cum joac[ cei nemuritori, C-o m`n[ peste soare, cu alta peste neam.
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt, dac[ nu vre\i s[ v[ risipi\i la masa plin[ de bucate, ca ni=te cet[\i, ruin`ndu-v[, l`ng[ copacii ce dau ]n frunz[...
NIMIC NU-I ZERO
'!
Mai am o or[ de c`ntec, ]n care durerea o-ncerc ]ntre din\i, arcul ei ]ntins m[ umple cu t[ioase s[ge\i... Mai am o or[ de c`ntec, p[truns de iubire, v[ chem s[ p[trunde\i iubirea, s[ scoate\i din str[fundurile ei ]mpietri\ii corali... S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt, dac[ nu vre\i s[ intra\i ]n prim[var[ f[r[ muguri =i frunze, dac[ =ti\i ce e vara, ce e toamna, ce-i via\a =i moartea, ce-i ]ntre ele. At`t de pu\ine cuvinte mi-au r[mas, ]nc`t, de nu m[ chema\i s[ vi le spun, le uit =i pe-acestea, =i atunci, ce-o s[ v[ spune\i unul altuia, c`nd n-o s[ mai ave\i cuvinte? S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt, c[ci f[r[ c`ntecul meu, v[ va p[r[si inima,
'" =i-atunci, ce-o s[ v[ doar[? Pustiul? Nisipul? S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt...
I O N VATA M A N U
G`nd
}nchipuindu-mi g`ndul r[t[cit departe, Eu m-am temut =i-am tres[rit. C[ci tot plec`nd, n-am mai venit +i m-am pierdut o parte. Leg`nd verig[ la verig[ Lumina sus ]n curcubeu, R[mase-n urm[ Dumnezeu Cu cerul ce oblig[. S[rind o pas[re pe stea, }=i scutura ]n spa\ii dorul, Dar a c[zut din aripi zborul, +i, iat[-l, e pe masa mea. A=a-am cuprins o lume-ntreag[, Fiorul apei, noaptea pìnii, Iar g`ndul, v[muind ]n mine, Mai r[t[ce=te s[-n\eleag[.
NIMIC NU-I ZERO
Lemnarul =i poetul
Sunt juc[rii =i-\i pare: pu\in s-a cheltuit. C[ci una-i s[ te ui\i la lemnul necioplit +i alta-i, c`nd din lemn ]n fa\a ta apare Materia-nchipuirii, a doua ei splendoare. O, me=tere, ca tine, de aceea te-n\eleg, Din scoar\a aspr[-a limbii-nchipuiri aleg, C[-n povestea noastr[ de oameni =i arti=ti, R[m`nem cei mai singuri =i, poate, cei mai tri=ti. S[ bem un vin, c[ci vinul la fel aleas[ art[ E ca nesomnul nop\ii, un ascu\i= de dalt[. La dracu ]ndoiala, m[sura, gustul, slava, Tu pune-n lemn vulcanul, ce-n tine-=i arde lava. A tale juc[rii, ca =i-ale mele r`nduri, Cu via\a lor de lemn, cu zborul lor de g`nduri, La judecata lumii, pun`ndu-=i universul, Vor fi alese ele, nu tu vei fi alesul. C[ci arta-i anonim[ la marea ei distan\[ De noi, de via\a noastr[, de speran\[... O, me=tere, vor fi =i-n urma ta ca tine, Mai tare lemnul zilei, cioplit de ei mai bine...
'#
'$
I O N VATA M A N U
Prietenul albastru
Pentru Leons Briedis, poet leton
Te-am v[zut albastru ca un zbor deschis. }n tine m-am v[zut a=a de mult ]nvins. Am alergat ca marea cu apa-ntr-un fiord A=a erai de sud, a=a eram de nord! Prietene albastru, cu fruntea de metal, }n ochii de ape eu curgeam la mal, C`nd am ajuns la \ara ce-ad`ncea ]n ei A=a eram de pin, a=a ierai de tei! Prietene, dar nordul e cr`ngul t[u t[cut, }n care mi-a vorbit sufletul ]n scut, C`nd ne-am ales ]n toate din ce aveam mai sf`nt A=a erai p[m`nt, a=a eram p[m`nt!
Chipul din fulgi

Era alb[, ca de z[pad[. Eu am v[zut-o cum trecea Puntea peste ape, +i-am alergat s[-i pun ]n cale pieptul, Dar ea s-a strecurat prin mine =i s-a dus. O strig: Voi n-a\i v[zut-o? E una alb[, ca de z[pad[! Poate-i asta, care ninge?!
IUBIRE DE TINE
1981
ALT{ IUBIRE NU ESTE
Simplu
Ca floarea soarelui, simplu, Fii ochiul ce vede, C[ci o \ar[ mai verde, +i-o or[ mai verde, Tu n-ai. Reazemul t[u de \[r`n[ Ca diminea\a pe plai, C[ci o mai scump[ lumin[, A doua lumin[, Tu n-ai. Ca grùl ]n spice, simplu, Fii rodul ]ntreg, d[ruirea, C[ci tu n-ai alt[ iubire, Dar care alt[ iubire S[ ai?
A fi cinstit
A fi cinstit nicic`nd nu e t`rziu, +i nu-i t`rziu s[-\i aperi demnitatea, +i nu-i t`rziu s[-\i aminte=ti de frate, +i s[ nu ui\i de mama =i de tata.
'& +i nu-i t`rziu s[ mori, dac[-i dovada }ntregii tale vie\i, c`t ai iubit, C[ dac[ e=ti, tu e=ti ne-nlocuit Cu nimeni altul, dec`t numai cu tine. }n grùl t[u fl[m`nd s[ fii de pìne, +i apa care-o bei s[-\i tremure pe chip, Iar sufletul s[-\i sufere ]n timp, S[ nu lipse=ti g`ndirea ta de neam. C-a=a se trece s`ngele =i lutul La orizontul prelungirii tale, Ca apa care-=i uit[ ]nceputul, Curg`nd mereu cu valurile sale.
I O N VATA M A N U
}n doi cu luna
P`n-acas[ nu e mult Eu cu luna-adesea-am mers, +i-am vorbit ]n doi cu luna Despre trebi ]n univers. Eu ]i spun =i ea m-ascult[ Cu o rar[-n\elepciune Asta z[u c[ n-am g[sit-o Nici la mine, nici la lume. Eu ]i spun ce-n suflet arde, Visul ne=tuit de nime, Ea luminile-=i tresalt[ +i m[ sf[tuie la rime.
NIMIC NU-I ZERO
C[tre-a ei fiin\[ sus Mi se-nal\[-n g`nduri crinii C`t de simplu m[ ascult[ Acest geniu al luminii! Z[u c[ am`ndoi cu luna, Urm`nd calea ]mpreun[, Eu ]ncet ajung acas[, Unde-ajunge biata lun[?
''
Destin
De parc[ alunec sub vis, }ncape c[rarea-mi cu focuri de straj[, Alunec ad`nc sub vraj[ +i-ntreg m-am deschis. Ce-i asta? Pe cine ]ntreb? }n gustul spart de alun[, Alunec sub lun[ +i-n dulcele verb. Ca-n foc, ca-n astru, }n raz[ deplin, Alunec ad`nc ]n destin, Pe drumul albastru. }\i r[spund, m[ r[zbun, Tu, frate al meu, e c`ntarea, Ce nu m[ mai iart[, ca sarea, +i-n gustul ei m[ supun.

I O N VATA M A N U
}NTOARCERE ACAS{ +I BALADELE SATULUI DE PE DOU{ MARGINI DE R{ZBOI
Ca s[ nu uit
Pe unde lunca-i ]ndesit[-n mur[ +i bate v`ntul la un col\ de cas[, +i n-are c`nd s[ tac[ vorba-n gur[, Iar floarea se urze=te ]n m[tas[; Pe unde arde g`ndul ]n covor +i-o lingur[ s-amestec[-n fiertur[, +i st[ de-un veac ogor l`ng[ ogor, Cum oaia bl`nd[ st[ la tuns[tur[; Unde-n zenit te m`ngìe pe frunte Un soare potrivit unui meleag fecior, +i, cobor`nd c[r[rile de munte, O vorb[ simpl[ s-a umplut de dor; Unde nu po\i s[ n[scoce=ti f`nt`na, C[ci ea de mult s[pat[ e ]n lut, Precum s[pat[-n lun[ e lumina De-at`\ia ochi, ]n care s-a v[zut; Ce-n liliac =i-n st`njenei r[sare, Vorbe=te vis cu suflet de fiin\[, +i bate-n pom vestind cioc[nitoarea, Scorbura ei de trai =i poc[in\[.
NIMIC NU-I ZERO

O, buni d[lbo=i =i-au r[sturnat ursita, La r[d[cini supu=i ca s[ se-ntoarc[ iar Pe-un soare ars ce-l copie r[s[rita }n s`mburele dulce =i-ntr-un ulei amar. Mi se arat[ basmul n[sc`nd realit[\i, C[ci nu-s sf`r=ite c`te-s ]n poveste, Un cr`ng sc[ldat de soare-n dimine\i, Ca s[-l aud cum sufl[, ca s[ nu uit c[ este.
Unul n[scut
Zeul care vrea s[ devin[ P[pu=oi S-apuc[ de dezghiocat... }mi vine s[-i zic: Te uit[ la tata, Te-nva\[, Cum g`ndul nu iart[ Ceea ce bra\ul arat[. El pl`nge =i r`de deodat[ Iat-o marea lui art[. Arunc[-n vraful vie\ii ]ntregi P[pu=oi dezghioca\i... A=a cre=te Olimpul Cu temelie =i f[r[ de v`rf. Ce bra\ iert[tor!
Unul n[scut, cel ce ]ntreab[: Vrei s[ te faci p[pu=oi, Apuc[-te =i dezghioac[! Iat-o marea mea art[, Care nu iart[. Zeul, vr`nd s[ devin[ p[pu=oi, S-apuc[ de dezghiocat...
I O N VATA M A N U
Fuga merelor
Gr[dina cu mere, cu meri, Gr[dina cu vere, cu veri, Via\a poveste=te-\i-o toat[, O poveste rotund[ =i coapt[. Poveste=te-\i-l unchiul ce-n zi +i-a oftat r[suflarea-n coroan[, C[-n aceast[ gr[din[ porni S[ creasc[ pe ram o icoan[. C[-n aceast[ gr[din[ ostatic Mi-i jocul ce sufl[ amurg, De parc[ adun[ j[ratic Copilul aprins ca un rug, De parc[ pogoar[ din pom Pe c[derea merelor coapte, S[ se cate omul cu om Sub crengile-ncet tupilate.
NIMIC NU-I ZERO
!
De parc[ se leag[ ]n trunchi, Umbr[ de umbr[ se \ine O, b[tr`ne, bunule unchi, Fug merele acum de la tine.
Era timpul gr[bit

Era timpul gr[bit +i t`rziu pentru c`ntec, Da-n fa\[ c`mpul arat. Am desf[cut o brazd[ ]n dou[ +i-n t`rziul acel am ]ntrebat: Rudele mele pe unde-s? }n coroan[ de pom, }n fiecare frunz[ c`te un om, Iar acolo unde-i frunza mai rar[ Se a=teapt[ o stea s[ r[sar[. Era timpul gr[bit +i t`rziu pentru c`ntec, Da-n fa\[ c`mpul arat: Rudele mele pe unde-s? Toate-s aice. S-au sem[nat.
"
I O N VATA M A N U
Origine
P`n[-n stilou pl`ngea Cu tropul ei cerneala, Mama-n c`mp str`ngea Ca s[ se umple poala. P`n[-n h`rtii g[seam Ce n-ar putea min\i, O, tat[l meu cosea Ce-n =es ]i r[s[ri. P`n[-n cuv`ntul =ters Puneam pe-un alt mai bun, P[rin\ii mei au mers De-acas[ la str[buni. Acum c`nd versu-i gata +i-n rime ]l ascult, Nu-i mama =i nu-i tata, +i-l scriu de la-nceput.
Floare de pepene
Floare de pepene suflete bl`nd, Galben[ tain[-n amurg, Muncitoare =i tu, =i tu z[mislind Cu for\[ de demiurg.
NIMIC NU-I ZERO
Raz[ pe curp[n g`nd roditor, Pe-o var[ l[rgind universul. }n tainele tale albin[ cobor S[ nu-mi sterpeasc[ versul. O, galben cuv`nt, pe care-l g[sesc, Cine cu el se-nrude=te? Floare de pepene grai omenesc, }n care demiurgul vorbe=te.
#
Mirele mort
Larg[ suflare, t`n[r[ inim[, Cum aeru-n tine s-a rupt? +i g`ndul se teme de moarte, +i-mb[tr`ne=te-ntr-o clip[, ca zgura. N-au glas s[ vorbeasc[ ochii ]nchi=i, Sub pleoape dragostea se face de piatr[. Pl`nge mireasa ca o floare b[tr`n[ La cre=tetul mirelui ei. O, mirele mort e ca rùl ce seac[, P[m`ntul sub el e f[r[ de rod. Se roag[, dar cui, femeile-acestea ]n lacrimi, C`nd moartea-l cuprinde ca pe-o s[rb[toare de-a ei +i-l m`ngìe lin[. O, t`n[r[ inim[! Ce-i aeru-n care nu mai este lumin[?!
$
I O N VATA M A N U
St`lpul din poart[

Locul pe care stau r`de. Gardul are s`rm[ =i poart[. }ncearc[ st`lpul =i-l g`dil[, Numai el n-a r`s niciodat[. }ncearc[ st`nca =i-o mut[, Ca pe-un sfe=nic cu soare, Se usuc[ apa ]n ciutur[, B[ut[ p`n[ la izvoare. }ncearc[ pe ochi umbr[ de miel, Poate-ar fi cumva s[ te =tii, C[ci ]n s`rm[ se toarn[ o\el, Cum te torni =i tu ]n copii. Nu-i locul de vin[ c[ r`de, Astfel =i-aminte=te de pl`ns. }ncearc[ =i st`nca =i-o g`dil[, C[ de mult n-a mai r`s. P[ragina-n lan\uri ad`nc[ R`de =i ea retezat[ Numai st`lpul acesta ]nc[, Numai el n-a r`s niciodat[.
NIMIC NU-I ZERO
}n amintirea lui Leonte Nicorici

B[tr`ne, cum te mai chemi? Cine-\i mai zice porecla? }n fundul gr[dinii timpul acum Coace porumbul =i sfecla. Ce plant[-ai s[dit ]n gura deschis[, Ca stropul ce cat[-n sol folosin\[. M[ leg de bra\ul t[u zgrun\uros, C`t suflarea mai are putin\[. La cu=ca cu iepuri, pe-o clip[ de musc[, La pironul b[tut ]n lemnul pustiu, }n chipul t[u m[ socot cu r[bdarea, +i-n materia privirii o scriu. B[tr`ne, cum mi-i sete de tine Cu gura pe stropul plecat la izvoare De-o mustea\[, ca mielul adormit ]n hodin[, Cu mi\a lui toars[-n aceste covoare. De cump[n[ azi te g[sesc rezemat, }n amurgul l[sat peste m[rul b[tr`n, }n apa f`nt`nii, ]n lic[rul mut, }n ochii =i-n glasul ]n care m-am`n.
%
&
I O N VATA M A N U
O sear[ acas[
O sear[ acas[ e c`t un veac ]ntreg, Lini=tea-n struguri se coace =i ea, Toate le-adun, le simt =i le leg, Acas[ e =i inima mea. +i se uit[ b[tr`nii, se uit[ mira\i, Alb[ c[ma=a de ce o ]mbrac? E timpul de sear[, e ziu[ de mar\i, Dar eu m-am g[tit, l`ng[ ei ca s[ tac. Dar eu m-am g[tit =i stau ]ntre g`nduri Doi fluturi u=ori, albii mei buni, Un clopot m[ sun[ departe ]n r`nduri, O, clopot, de ce tot m[ suni?
Domnica
Cucoana Domnica Zi de duminic[, Parfumul satului nostru. Ame\ea b[ietanii, Cop\i ca bostanii Vara la s`mburi. }n seara de vineri S`nii ei tineri Ie=eau la plimbare prin sat.
NIMIC NU-I ZERO
'
U=oar[ la bluz[, Rujat[ la buze, Oprea r[suflarea pe uli\i. P[ru-i de spic, Ca un =oarece mic, S-atingea cu coada de ochi. Pielea pe bra\e, Ca ni=te roman\e, C`ntate noaptea t`rziu. Avea o lumin[, De ie=eau din gr[din[ B[rba\ii cu ochii la por\i. Femeile-n sat Cu nasul str`mbat Icneau la parfumul Domnic[i. Cu to\ii-o vorbeau, Iar unii adormeau Cu visul pe urmele ei. +i-avea =i-un motan, Ca ea de b[lan, Pe care-l p`ndeau b[ietanii. Dar el sfor[ia, De piept se lipea, +i noaptea dormea l`ng[ ea.
}n sat b[ietanii V`nau to\i motanii, Sper`nd la b[lanul Domnic[i. +i-umblau nedormi\i, Strecurau printre din\i Soiuri aiurea de vorbe. Ziua la clac[ Porneau s[ desfac[ Blana b[laie a lunii. Care de care Cu minciun[ mai mare, Ocoleau adev[rul cu to\ii. C[ cine l-a prins }n noapte s-a stins, +i-n sat nici azi nu se =tie... O, cucoana Domnica Zi de duminic[, O, vorbele satului nostru...
I O N VATA M A N U
Mama Maria
U=a sta ]nchis[, iar mama la covat[ B[tea cu pumnul rufa s[ fie mai curat[, +i-ntindea pe iarb[ p`nzele la soare, |esute la r[zboaie =i toarse la fuioare.
NIMIC NU-I ZERO

+i-n[lbea =i ea cu chipul ]ntre patimi, }n z`mbete oprite ce le z`mbea pe lacrimi, +i zile-n =ir =i nop\i ea culegea cu g`ndul Asupra noastr-un st`njen ce-acopera p[m`ntul. C`nd seara ne-aduna la pa=nic[ fiertur[, Peste o zi de munc[ cu foamea pe la gur[, Ea ne privea cu team[, ne chibzuia ]n timp, De parc[ m`ngìa uscate flori de c`mp. De hran[ s-atingea u=or ca o albin[ La mas[ ]n genunchi din pìne s[ r[m`n[ +i pentru-a doua zi, =i pentru alte d[\i, C[ci vremea o vedea ca pìnea ]n buc[\i. De la casa noastr[ ]n drum spre raza lunii Erau mai mul\i ca noi, destui ]n ast[ lume, Dar gardu-mprejmuia =i-nsingura nuiaua, +i ne sorbea t[cerea, de sus, ]n ceruri, steaua. C`nd adormeam pe patul de sc`ndur[ scor\oas[ Ce str[b[tea cu ciotul =i se-nfigea ]n oas[, }n ochi atunci porneau ]nghesuite vise S[ ne repete traiul sub pleoapele ]nchise. Ca o lumin[ mama, sorbit[ de-ntuneric, Mai lumina cu ochii, cu chipul ei cucernic, Ea ]=i privea feciorul, ea ]=i g`ndea b[rbatul: }n lume e r[zboi =i se r[re=te satul.
I O N VATA M A N U Apoi, ]n zori de ziu[, pe la-nceput de soare, Porneam la drum de c`mp cu \[rn[ pe picioare, +i c`nt[ream p[m`ntul, =i-l m[suram cu sapa Pe un c`ntar sta setea, pe alt c`ntar sta apa.
Aceea=i ea atunci, pe-o-ntreag[ zi de var[ Mai mic[ =i mai slab[ al[turi de povar[, Lupta cu buruiana =i cur[\a p[m`ntul, Ca omu-nseninat ce-=i ]ngrije=te g`ndul. Ce pre\ avea ogorul? Ce sens avea pr[=itul? Ca na=terea, la fel. La fel ca nesf`r=itul. Din c`te-s grele-n lume =i grele se destram[ Ea le purta pe toate ]n ochii ei de mam[. }n scurtele popasuri cu fruntea pe \[r`n[, }n umbra cea sub\ire ce-o are o tulpin[, P[rea o plant[ mic[, ce-o leg[na u=or Peste odihna scurt[ v`ntul ]n ogor. Pe pleoapa ei ]nchis[ ce n-o lua hodina, Mai multe g`nduri treze ]=i r[t[ceau lumina Ea ]=i vedea feciorul, ea ]=i g`ndea b[rbatul: Era r[zboi ]n lume =i se r[rise satul. Acel peisaj de var[ ce-aluneca pe floare, }ng`ndurat =i el de-a ei ]ng`ndurare, Avea culori mai multe ce oboseau spre sar[, +i-o aduceau pe mama ]ntr-un destin cu \ara.
NIMIC NU-I ZERO
!
}nchis la orizont de-nchipuiri fugare, Pe-o albie v[zduhul curgea ]n dep[rtare +i m`na cu el suflarea gurii noastre, }nc[lzind asupra p[=unile albastre. Era ]n rug[ toat[ =i-n genunchi, pe lut, +i-ndr[znea cu vorba la cel necunoscut Ea se ruga: feciorul. Ea se ruga: b[rbatul Era r[zboi ]n lume =i se r[rise satul.
Simion
Iar Simion Buzatu t`rguia f[in[. Schimba un chil de sare pe patru de sl[nin[. }n somn dormea cu banul, avea un g`nd c`=tigul, Vindea c[ldur[ vara, iar iarna vindea frigul. +tia vreo =apte sate =i un ora= cu ele, +tia c`t cost[ luna =i lic[rul din stele, Avea m[sur[ grea c`nd scotocea ]n pung[ S[ scoat[ o h`rtie cu marginea mai lung[. Era rotund la fa\[, v[rgat ca un harbuz, O p[l[rie vara sta-n v`rf pe capul tuns, Avea mìni c[rnoase =i piele unsuroas[, Sub piept un pud de burt[ grea =i l[comoas[. A=a-l purta c[ru\a =i-un cal ]mb[tr`nit, Ce =chiop[ta pe uli\i lenos =i cump[nit,
" C[ Simion Buzatu, el nu lua cu graba Oleac[ mai ]ncet, e poate mai degeaba. +tia la c[r\i valetul =i tragerea la bil[, +i mesteca ]n gur[ o vorb[ neostil[, La pa=ti juca pe ou[, iar toamna pe cartofi, }ntìu-n satul nostru el a-nc[l\at pantofi. Era umblat prin lume =i-i chibzuia statura, +tia cum vinde bra\ul, =tia cum vinde gura, Dar se-ntorcea acas[ cu p[cur[ =i sare, }n tain[ s[ de=arte ce-a pus prin buzunare. El nu spunea s[ spun[, a=a-i vorbea ursita. Cernea mereu cuv`ntul =i t`lcul lui cu sita, C[ci ]n t[cere limba d[ ochiului s[ vad[ Pe cine ]l mome=te =i cu ce fel de nad[.
I O N VATA M A N U
Agonisea Buzatu h`rtii f[r[ valoare, Le ]ngropa-n gr[din[, ]n locuri mai la soare. El se g`ndea c[ via\a departe ]i z`mbe=te Cu luciul unui ban ce-l aduna orbe=te. Singur, f[r[ nimeni, doar el =i umbra lui, Un pahar =i-un scaun, =i ]n perete-un cui, }n noaptea de Cr[ciun, pe c`nd porni ninsoarea, Trupul lui Buzatu ]=i r[t[ci suflarea. N-avea s[ =tie nime ce s-a-nt`mplat =i cum, C[ci din hogeagul casei mai rar s[ ias[ fum,
NIMIC NU-I ZERO
#
C[-n geam n-avea lumin[ ori u=a c[-i ]nchis[ Cu toate-acestea lumea-n sat era deprins[. Dar c[ necheaz[ calul fl[m`nd =i nead[pat Nedumerea vecinii cu vorbele prin sat. C`nd au intrat ]n cas[, d`nd buzna ]n c[mar[, Pe pat st[tea ]ntins un trup de-alalt[sear[. S-a ]ncheiat Buzatu cu bani la putrezie, B[tr`n plecat din lume f[ptur[ de h`rtie, +i satul l-a-ngropat pe bani de-adun[tur[, De=i averea lui umbla din gur[-n gur[. Umbla ca o poveste ce n-a v[zut-o nime, Ci-o povesteau cu to\ii, pun`nd =i de la sine: Un val de om =i poate ]n curgerea gr[bit[ Se vars[ ]ntr-o delt[ de nimeni amintit[.
Moartea lui Iacob

Multe-n stol =i fl[m`nde, Iar Iacob singur ]n c`mp. Negre ciorile-n stol, iar Iacob sl[bit pe p[m`nt. Era prim[var[, \[r`na cerea, smulgea s[m`n\a din m`na osoas[ a lui Iacob, c-o limb[ lung[ ca brazda, l[comea din m`na osoas[
$ gr[un\ele-acele de aur, ferite de gur[, \inute o iarn[ ascunse, ascunse de c`ntecul cel chior al bur\ii, num[rate o iarn[ ]ntr-un vechi s[culte\. C`te una, c`te zece o sut[ la num[r, o sut[ de zile, c`te-o s[m`n\[ pe ziu[, a=tept`nd cu ochii la geam ivirea pe cer a timpului bun de s[m`n\[. Era prim[var[ =i iat-o, =i iat[-l pe Iacob cu n[dejde ]n piept; o sut[ de gr[un\e-ale n[dejdii ca osta=ii o sut[ ]n clipa ultimei lupte, =i bun[ \[r`na ]n c`mp, l[comoas[, =i Iacob cu n[dejde-n m`na osoas[. C`te una, c`te zece dintr-un cap[t ]n altul, ogorul sub\ire =i lung, =erpuindu-=i r[zorul, =i Iacob cu s[culte\ul de \ol, =i negre asupra ciorile-n stol. El s[m`n\a n-o sem[na, ci-ad`nc ]n p[m`nt o punea, o ascundea, c[ se temea =i altele n-avea. Dar foamea-ntr-o cioar[
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
%
e ca ghiuleaua cea chioar[ aeru-n jur aprinde, brazda, de p[m`nt, o despinde, ca s[ g[seasc[ ce-i pus s[-ncol\easc[. O, Iacob, c-o sut[ de gr[un\e-ale n[dejdii, ferite de gur[, \inute o iarn[ ascunse, ascunse de c`ntecul cel chior al bur\ii, num[rate o iarn[ ]ntr-un vechi s[culte\; Iacob o s[m`n\[-n p[m`nt punea, pe alta o ap[ra, se lupta, dintr-un cap[t de ogor ]n cel[lalt alerga, se poticnea =i c[dea peste \[r`na bun[ =i l[comoas[ cu dou[ mìni osoase. Negre, ciorile-n stol, iar Iacob sl[bit pe p[m`nt. T`rziu, c[tre sear[, c`nd cerul s-a unit cu p[m`ntul, precum Iacob se unea cu sf`r=itul, lupta obosindu-l,
& fl[m`ndul ]nfomet`ndu-l, ]ntr-o v[paie pe zare =i-n piept la ultima suflare, Iacob s-antins cu gura pe sol, negre asupra ciorile-n stol. A=a s[ r[m`n[, a=a s[ fereasc[, ce-i pus ]n p[m`nt s[-ncol\easc[... +i-a fost var[ cu soare =i ploi, =i-au crescut =i-ai lui p[pu=oi, vreo doi din cei mai aproape de gur[, numai doi pe-o ar[tur[.
I O N VATA M A N U
M-am ]ns[m`n\at
M-am ]ns[m`n\at ]n poart[, M-am ]nsec[rit ]n c`mp, Fiindc[ na=terea-i o dat[, Iarba-n v[zduh suge timp. M-am ]ns[m`n\at ]n st`nc[, M-am ]nstej[rit ]n pleoap[, C[ci nu ochiul o s[ pl`ng[, Ci o lunc[ =i o ap[.
NIMIC NU-I ZERO
'
M-am ]nar\[rat ]n lume, Mi-am ]nlunc[nit nuiaua, Fiindc[-a=a cerea un nume, C`t a fost pe \[rn[ steaua.
Pe l`ng[ culmea cu plopi

Singur[tatea mea nu vrea s[ ias[ din mine. M[ minte, ]mi promite, Precum promite ziua ]n fa\a soarelui Sau spinul ]n calea t[lpilor. Pr[p[dit[ prin trup, ]mpr[=tiat[, Ca s`ngele, ca \esutul pe os Sau ca altceva ce n-are ]nc[ nume, Dar =tiu c[ s-ascunde ]n plopii cei de pe culme. Ce amurg =i cum se urc[ o ap[ Cu valul ]n sus, De parc[ vrea s[ spun[ ceva, cere cuv`ntul, Dar nu se poate hot[r]... Ie=i, c[ nu era nevoie s[ te re\ii a=a de mult! Pleac[, c[ n-am avut nevoie de tine niciodat[! O, \ip[tul acesta pe l`ng[ culmea cu plopi...

I O N VATA M A N U
Cu frunz[ de brusture
+i frunza cea de brustur, Ce nu-mi place c[-i prea mare, Poart[ umbre peste ierburi +i-un destin de scuturare. +i n-o gust[ nici o vit[, Ocolind s[lb[ticia, Da-a=a-i via\a ei lungit[, C-o sluje=te-n veri c`mpia, De-a=a-i zeama ei amar[, Ce n-o gust[ nici o gur[ Chiar =i-un brusture-mi declar[ Cum stau trebile-n natur[.
V[zduh de-acas[
Secer[ secerea ploile. Ie=i, moarte, din plopi! Odihna o sufl[ oile, Cre=te pìnea pe stropi. Iat-o r[d[cina: curge! Pe sub mine-i izvorul. Plaiul acesta mi-i dulce Suflete, umple-\i ulciorul!
NIMIC NU-I ZERO

V[zduh de-acas[ p[rinte, Inima-n tine-i topit[. Are gustul fierbinte Aici f[r`ma de pit[. Reazem de tine, bunule, Privirea ace=ti licurici. O, stea a iubirii, bucur[-te, Pe unde lumina-mi ridici.
I O N VATA M A N U
INTERES DE SPA|IU
Punct de vedere
}nv[\ limba a vorbi substantive. Pe degete num[r imortele. Dou[ regine guralive }=i pudreaz[ ]n spa\iu stelele. Din bl[nuri cad umbre-nvechite, Spa\iu-i ros de =edere V[ rog s[ trece\i aceste cuvinte La punctul meu de vedere. Eu reg[sesc ]ntr-o cronic[ S`nge v[rsat substantival, }n aceast[ secund[ electronic[ Timpul m-arunc[ la mal. De parc[ abia mìne urmeaz[ G`ndul scris pe silabe, Tu recite=te-te invers }n spa\iul h`rtiilor albe.
NIMIC NU-I ZERO
!
Substituire
Substituie fructul frunza, Apa e goal[ ca formula H2O, }ntre dantur[ =i maxilar S-a-nglodat un cal +i nu poate ie=i. Spune-mi corect Bun[ ziua, C[ dac[ n-o faci, N-am s[-\i demonstrez cuno=tin\ele la Noapte bun[. Poate c[ am ]nghi\it un sfinx de piatr[ +i voi na=te unul de plumb. Nu =tiu de ce, Dar rimele le caut la tabla-nmul\irii. }n ecua\ia care am scris-o asear[ +i-am numit-o poezie Era o rezolvare cu dou[ necunoscute, De=i mai curg stele din ochi +i eu vreau s[-\i spun c[ te iubesc.
Bolnavii de poeme
Stropul de ploaie se preface-n inele am un interes de spa\iu: sus e tavanul alb ca o fa\[ pudrat[, jos ating cu st`ngul fa\a podelei.
ION " Ce descoperire ingenioas[ a mai fost =i aerul care st[ acum ]nchis ]n aceast[ odaie cum se putea f[r[ de aer ]ntr-un ev mediu s[-\i imaginezi o ploaie?
VATA M A N U
O evolu\ie observ ]n motanul ce doarme, dispun`nd de confortul comod pe divan, doar el n-a descoperit ]nc[ aerul, =i nici nu =tie de ce e motan. Natura e mai mult dec`t spa\iu, doar eu m-a= putea numi vreme, vreme-i Homer, vreme-i Hora\iu bolnavii ace=tia de poeme.
Suflare
Eu aflu c[ macul sufl[ Pui ro=ii ]n aerul serii +iraguri de fumuri pornite Din Anatolia ienicerii. Str[ine chipuri sub tuiul Flutur`ndu-=i lupul ]n v`nt, De parc[ am dezbr[cat o c[ma=[ Ce m[ str`ngea la g`t. Cine-i viteazul din spa\iu, L[rgindu-=i pieptul ]n tun? Eu aflu c[ macul sufl[. Afla\i! v[ propun.
NIMIC NU-I ZERO
Nimic nu-i zero

Substantivul verbal se rote=te ]n spa\iul =tirii de sine, un savant din secolul nou[sprezece pune acum circumferin\a pe =ine. Observ c[ timpul nu-=i pierde propria jertf[, ci-o uit[, =i-asemenea apei ]n strop din spa\iu ]n spa\iu se mut[. Nici o problem[ nu-i zero, ]n c[tin[ spinu-i v`rtos, circumferin\a e pus[ pe =ine pune-mi sufletul acuma pe os.
#
Interes de spa\iu
Pe \[rmul pres[rat de c[tin[ +i numai nisip ]n jur Un r`set s[lbatic umplea Golul ]n aerul sur. Dar cine r`dea eu nu =tiu, C[ fizicul nu l-am v[zut, Poate o stea zg`riat[ Ce-n desi=ul ghimpos a c[zut.
$ Poate r`dea metafora Unui interes de spa\iu E ora zero, bade Mihai, Noapte bun[, Hora\iu.
I O N VATA M A N U
V`ltoare
Mai ]n\eleg s[ vinzi ceap[. Mai ]n\eleg s-aduni m[tase de p[pu=oi. Dar ce-nseamn[ c`ntecul acesta de dragoste, C`nd zero este-nmul\it la doi? Mai ]n\eleg s-arunci n[vodul ]n ap[, Mai ]n\eleg s[ cumperi un bou. Dar ce-nseamn[ o privighetoare, C`nd face un ou? Mai ]n\eleg un Bizan\ +i capul de lup ]n v`ltoare. Dar ce-nseamn[ s[ sufli-ntr-o frunz[ Sau s[ aperi o c`ntare?
+i...
+i muzica aceasta care st[ de-asear[ ]n cap =i nu se termin[...
NIMIC NU-I ZERO
%
+i fraza aceasta, pe care mi-ai spus-o, st[ de-asear[-n suflet =i nu trece... +i sabia aceea de-acum =apte-opt secole st[ ]ntins[ asupra frun\ii =i n-o uit... +i str[bunul, ochind o oaie la p[=une, ca s[ ne ]nve\e =i ast[zi ce ]nseamn[ Miori\a...
Locul strofei
Am aflat un loc =i pentru strofa asta }ntr-un desi= de rime de la Homer ]ncoace, M-a ajutat, spun drept, acas[ la fereastr[ Un aer cu m[slini ce-l miroseam ]n pace. +i m-ajutat, v[ zic, izvorul din f`nt`n[, }nmul\it cu ochiul aspru de-un str[bun, C-am supus piciorul s[ mearg[ pe lumin[, S[ =tiu ]n care urm[ cu mersul m[ propun.
&
I O N VATA M A N U
Autologie
A=a nu se poate! Am min\it asear[ r[d[cina de cicoare, iar azi-diminea\[ floarea de tei. Alalt[ieri am schimbat cuvintele lui Miron Costin, acolo unde vorbea de bl`nde\ea lui Ieremia-Vod[, de parc[ f[ceam mare comer\ pe urmele unei lupte pierdute. Mai deun[zi a=a de tare-am c[scat, c[ era s[-nghit vecinul ce ]ngrijea o floare. Ce mai am de f[cut? Pe care?
Cite=te-mi...
Tu nu-mi citi de moarte amintiri, Cite=te-mi azi cire=ul ]n coroan[. Eu cer un text u=or, ca floarea alb[, Cite=te-mi, dac[ po\i, laptele ]n can[. Cite=te-mi litera ]n iarba-acestui =es, Cu-a ei culoare verde, ]n clipa c`nd te rog, C`t nu s-a-ntunecat, c`t este =i o v[d, Nu-mi aminti, cite=te-mi ce-am ales.
NIMIC NU-I ZERO
'
Cu glasul t[u, al t[u, nu te schimba ]n glas, }ncepe simplu, roste=te-le pe toate Cire=ul alb =i iarba, =i necititul lapte, C[ci amintirea, iat-o, apare peste-un ceas.
}n cetate
Iubito, nu-i nimeni azi ]n cetate. Nici timpul pe-aice nu trece. Un gol demoleaz[ piatra ]n zid +i se vars[-n grea singur[tate. Pe poarta pov`rnit[ de v`nt la-nt`mplare Cre=te mu=chiul =i ierburi s[lbatice, De parc[ mort e =i sufletul pietrei De-o-ndelung[ =i dureroas[ uitare. Doar noi am`ndoi =i-a noastr[ iubire, R[t[cind ferici\i, pe-aici am ajuns. Iubito, nu-mi spune nimic. S[ t[cem. S[-nchidem ochii, ca s[ nu mai admire.
Te l[comesc
Te l[comesc, iubito, cu l[comia Cu care grùl l[come=te c`mpia. Urmele tale sunt spice =i st`nci, +i aer ]n care m[ stingi.
! Rùl, iubito, =i el mi-i aproape, C[ci te l[comesc din ape. Sub valul ce-\i leag[n[ chipul Lacom ]mi pare nisipul. Lacom drumul ce-l treci. Lacome vorbele reci. Lacom[ nu-i doar privirea }n care-mi ]nghea\[ iubirea.
I O N VATA M A N U
Brod`nd, femeia...
+i tot legi, femeie, firul, Mai brod`ndu-\i trandafirul, Dar descre=te ghemu-n a\e, Trece-n bluza de pe bra\e. Ploaia asta care bate La fereastr[-n miez de noapte, Poate plou[ pentru noi, Tot v[z`ndu-ne am`ndoi. Spune-i stropului s[ steie L`ng[ ghemul t[u, femeie, Firul apei s[ desfac[, Picur`nd a=a s[ treac[, Precum trec =i eu cu g`ndul, }n m[tase dep[n`ndu-l, Iar tu legi, femeie, firul, }mplinindu-\i trandafirul.
NIMIC NU-I ZERO
Intrare ]n lumin[
Pentru tat[l meu Ion E. Vatamanu
!
}\i odihne=te fruntea pe-ace=ti cocori ce pleac[, Eu s[ m[ uit la tine =i la cocori oleac[. C[ci vremea ta =i-a lor se face-a=a de-aproape, C[-n clipa dintre voi nimic nu mai ]ncape. Oglinda sus cuprinde ]ntregul chip al t[u, }n fiecare g`nd s[ te ar[\i c-un zeu, De parc[ ve=nicia ]=i m`nc[ ast[zi norii, Sub care-acum r[zbat ]n toamna lor cocorii. }\i d[ruie=te ora, odihna =i ardoarea, Cu s[v`r=irea toat[ m[soar[-\i s[rb[toarea, Pe bra\u-ntins c`nd steaua razele-=i ]nclin[, Cu fruntea pe arip[ s[ intri-a=a-n lumin[.
Cu chipul palid, sf`nt la suflet

Lui Mihai Eminescu
Cu chipul palid, sf`nt la suflet, Peste p[m`ntul, dragul, Te-aud, poete, dup[ umblet Pe c`nd r[sare fagul. M[sor cu tine sarea, pìnea, +i-ntrec ]n vreme moartea, Eu =tiu c[ astfel va r[m`ne Mereu deschis[ cartea.
! C[ mama tremur[-n lumin[ C[runtul dor al ei, Ad`nc ]n mersul pe \[r`n[, Pe l`ng[-un pom de tei. C`nt`nd, poete, azi ]n grai, Cuv`ntul te-nviaz[, La tine vin, bade Mihai, Ca din lumini o raz[.
I O N VATA M A N U
Toamn[ la Bud[i
Pentru Ion C. Ciobanu
E toamn[ =i-un cer, =i-un codru aproape, De parc[ s-atinge steaua de pleoape. Bud[iul sat risipit ]ntre v[i, Mai multe Bud[ie ]ntr-un singur Bud[i. Mi-i frig de v`nt ca de o-nt`mplare Ce trece =i-mi spintec[ fa\a, Dar alte v`nturi codrul nu are, Alte drumuri nu are nici via\a. }n sat luminile explodeaz[ spumos Licurici amesteca\i cu ape. Ce noapte de codru! Ce lun[ pe deal! Iar steaua s-atinge de pleoape.
NIMIC NU-I ZERO
Gr[dina sufletului
Pentru Grigore Vieru
!!
Odat[, ]n fa\a volumului cu paginile desf[cute, Citeam florile unei gr[dini, s[m`n\a ]n fructe. Erau pline de grai =i zumz[iau albinile Pe t[r`murile sufletului, unde se-mplineau gr[dinile. Din lumini =i f[r[ de umbre, clare ca raza Cu bucuria prietenului ]mi tr[iam timpul =i casa. De vedeam o zare, orizontul ]n picuri de rou[ Poezia =i pas[rea se sf[tuiau am`ndou[. +i era ]ntr-o zi c`nd inima era grea, C[ tot ce numeam c`ntec, inima ad`nc chibzuia. Ziua aceea am petrecut-o cu u=a deschis[ larg }n gr[dina prietenului =i-a poetului drag.
Copilul
Pentru Anatol Codru
Se str`nge pumnul ]n ochi, da-n lacrim[ spaima z`mbe=te. Eu vorbesc de copilul care nu ]mb[tr`ne=te. M[ doare nedreptatea palmei =i-acuma se sperie s`ngele-n trup.
!" De parc[ culeg de pe mine cinci degete =i palma aceea o rup.
I O N VATA M A N U
Ro=ul mac
Pentru Mihai Cimpoi
M-am ]nt`mplat pe-o margine de lac, Cum se-nt`mpl[-n ceruri luna Sau cum se-nt`mpl[-n flori cununa, Poate bolnavul f[r[ leac. St[team ]ntins pe-un lut de=ert, Ce gol suna-n[untrul s[u, Dar s-auzea a=a de r[u, Mai r[u ca ce-mi b[tea ]n piept. +i-un greier s-a-nt`mplat s[ c`nte S[lbatic[ o melodie De sear[-nceat[ =i c`mpie }n clipa ceea la r[sp`ntie. Apoi am fost cuprins de noapte, +i-un frig se ad`ncea ]n oase, De=i cu stele luminoase, M[-ntuneca singur[tatea. S-a tot zb[tut ]n \[rmuri lacul P`n[-n zori cu apa rece. C`t am stat? +i ce s-alege? +i ras[rea pe culme macul.
NIMIC NU-I ZERO
Convorbire telefonic[
Pentru Isai C`rmu
!#
Un telefon, prietene! Prietene! Doar unul }\i cer ]n s[pt[m`n[, s[ =tiu c[ nu m[ ui\i, Mi-i team[ s[ m[ vezi, mai bine s[ m-ascul\i, C[-n singur chipul meu se bag[ ]nc[ unul. Aceste judec[\i, m[ iart[ c[ le spun La receptor, ]n gol, pe conect[ri cu plat[, Dar c`nd vorbesc ]n fier, baloane de s[pun Plesnesc ]n vorba mea =i-astup[ gura toat[. Prietene, ce rar, ]n sunete ca noi Trec ordinare vie\i, umbl`nd prin telefoane: Tu =tii c[ se a=teapt[ iar[=i ni=te ploi? Alo! Tu e=ti? Un te-ai pierdut, Ioane? Prietene, mi-i clar, natura asta moart[ Ne-apropie, ne leag[ cu firul ei s[tul, Un glas din ast[ lume s-aude-n ceealalt[, Ne s[rut[m ]n vorbe =i asta nu-i destul.
Nimic imposibil
Pentu Nicolae Esinencu
Copilul se ap[r[ cu lacrima, mai ales, pl`nge de mare putin\[, mai ales, r`de de mult[ ofens[.
ION !$ Sunt de fapt dou[ tablouri dintr-o pies[ ]n care dramaturgul nu =tie ce vrea, iar regizorul ]l urmeaz[ ]n toate pe dramaturg, ceea ce ]nseamn[ a r[m`ne fidel textului.
VATA M A N U
}nchipui\i-v[ un ou p[trat, pe care vi-l promit de-at`\ia ani, =i pentru care a= avea nevoie de o g[in[ p[trat[, ]n orice caz de-o alt[ form[ a g[inii. }n afacerea asta nu-i nimic imposibil, ci pur =i simplu oleac[ teribil.
Acas[, artistul
Pentru Igor Vieru
O galben[ t[tarc[, ca fa\a t[tarcei, =i-un nuc, =i primele brume. E-acas[ artistul, =i-i toamn[ ]n lume. Un corn singuratic =i salc`mul t[iat, =i m[ce=ul la prag, =i-un c`ntec de suflet, =i-o vorb[ de drag. E-acas[ artistul, acas[, =i are nevoie de-aice,
NIMIC NU-I ZERO
!%
c[-n astrele-acelea sfioase, =i-n buna suflare a casei s-arat[ mama cu ochii, pe iarb[ la roat[ bunicii. E-acas[ artistul, acas[, ]n mijlocul satului s[u, de unde poporul ]ncepe, =i-i toamn[, =i parc[ se mai coace pe curp[n un pepene ]n galben mult de t[tarc[. E-acas[ artictul, acas[, =i are nevoie de-aceasta un corn singuratic, salc`mul t[iat =i nucul ce-i st[ la fereastr[.
Albul pe alb
Pentru Mihai Grecu
Mai r`de ]nc[ o dat[, maestre, pe p`nza ]ntins[, s[ m[ uit la fumul cel alb, cum s-a=terne pe foc, s[ m[ schimb cu privirea, s[ fac o lansare cu inima =i s[-mi repun sufletul la loc. Mai r`de, maestre, cu cei doi pe=ti de sub trup, mai r`de p`n[ la glezne,
!& p`n[ la genunchi, p`n[ la frunte, ]ntoarce =i-acest munte cu piscul ]n jos, s[ v[d cum arat[ un munte ]ntors. Mai r`de, maestre, la pìnea pe mas[, c[ intr[ vopseaua-n natur[ de in, c[ =i culoarea, maestre, r[sufl[, o simt la cap[tul de care m[ \in. Mai r`de, maestre, cu ecoul cel alb al unei neguri perfecte, c[-n ninsoare, maestre, c`nd ninge, albul pe alb mai mult mi se vede.
I O N VATA M A N U
Opera\ie matematic[
Pentru profesorul-metematician Valentin Belousov
Nu pot ridica nimic la p[trat, dar mai ales, la cub. Privighetoarea la p[trat ]nceteaz[ s[ c`nte, iar la cub hulubul nu mai este hulub. Gra\ie acestei matematice opera\ii m-am ales c-o opera\ie. Anesteziat[, fiin\a mea,
NIMIC NU-I ZERO
!'
c`nd s-a-nt`lnit cu bisturiul =i m-am deschis cu pieptul s[ intre aerul de-a dreptul, a spus profesorul-chirurg: Iat[ omul ce nu ridic[ la cub. O lun[ am stat ]n suferin\i, c[ =i perna se umpluse de suferin\i, suferin\[ ]n pat, la simplu =i nu la p[trat. Gra\ie acestei chirurgicale opera\ii m[ g`ndeam la civiliza\ie. Pas[re cuib. Om plug. Dar cine mereu ridic[ la cub?
Chipul apei
Pentru chimistul Valeriu Ropot
Apa are pleoapele ei, Are buzele ei... }nainte de-a o bea, S[rut-o! Apa are cuvintele ei, Care curg prin mii de c[r\i.
" Apa are Saharele ei, Piramidele ei, Faraonii ei Care tac. Apa are mun\ii ei, Bolnavii ei care mor. Str[mo=ii ei care tu=esc. Apa tu=e=te. I-aud tusea atunci c`nd o beau. A\i v[zut cum curge Ap[ Din degetele noastre, C`nd ochii ne seac[? C`nd bra\ul ne seac[, Apa curge din ochi! Apa are legile ei +i-o singur[ dreptate: De-a curge. O aud +i m[ g`ndesc La mine...
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
Cuvinte de cret[
I
"
Am studiat valen\ele lumii: ceea ce se leag[ =i ceea ce nu se leag[, M[rginirea =i nem[rginirea }ntr-o leg[tur[ a g`ndirii. De parc[ s[ream de pe-un picior pe altul ]ntr-o iarb[ geroas[, C`nd de-at`ta frig nu puteam auzi gl[suind Pas[rea ce se topea ]n c`ntecul ei. Ast[zi, iubito, cuget c[ prin dou[ puncte Am putut duce doar o singur[ via\[, Iar ]ntre ceea ce =tiu =i ceea ce nu =tiu Se clatin[ o lum`nare cu flac[ra Pe-un picior sub\ire de p[m`nt.
II
S[ mul\umim, iubito, acestui rug de p[dure, +i stelei asupra-ne, s[ mul\umim, Nop\ii, care ne umbl[ prin pleoape +i ierbii pe care =edem. S[ mul\umim, iubito, sufletului, Care munce=te cu albinele lui, +i acestui aer pe care gura-l culege, +i apei care curge al[turi
I O N VATA M A N U " +i duce tremur[toare oglinzile ochilor, C[ci dragostea noastr[, iubito, are nevoie s[ mul\umeasc[...
III
Ca vocabula Pe-o pagin[ mut[, De=i a=a de singur m-a= teme... Dac[ citind pagina aceasta, vei da =i de mine, +opte=te-m[-n glas, S-aud vocabula pe buzele tale... Mi-ai face un bine, iubito, Mi-ai face un mare bine, C[ci voi auzi...
IV
Cules e m[rul de mugur =i de veste, +i trece-asupra ta un rù ]nchipuit. A fost odat[ precum nu mai este, Oglinda ce m-arat[ pe-un c`mp ]nlocuit. Cum putea-voi =ti ce-i calea neurmat[, C`nd cu lumina casei vor trece prin fereastr[ Hulubii de pe chip, aripa lor zburat[, +i ramul de m[slin, =i s[rb[toarea noastr[.
NIMIC NU-I ZERO
"!
Eu sunt fiin\a dureroas[ a ta, Cu dragostea mea te-am ]mboln[vit. C[ci n-a fost ziua ziu[, nici noaptea noapte, C[ci n-am osebit. Iubito, de singur[tate am putut fugi Doar ]mpreun[, C[ ceea ce ]nc[lze=te soarele r[ce=te luna... Voiam s[ =tii acest adev[r Ce-nlocuie=te acum t[cerea ]n cas[...
VI
Cum nu e nimic c`nd visezi meri ]nflori\i, Cum nu e nimic c`nd m[turi casa, Cum nu e nimic c`nd c`ntecul se vaic[r[ de durere ]n oase, Cum nu e nimic c`nd duhul florii se-mpr[=tie pe c`mp, A=a =i cuv`ntul gust[ din m[r =i nu poate spune, A=a =i cuv`ntul s-adun[ ]n mijlocul pe=tilor, Cum nu e nimic c[ e jocul pe=tilor, Pe lini=tea aceasta amor\it[, uituc[, }n noapte t`rzie, c`nd luna Se urc[ sus ca s[ st[p`neasc[, Cum nu e nimic c[ va st[p`ni...
""
VII
I O N VATA M A N U
V`ntul ]=i ]nal\[ cascadele, Curge pe v[zduh str`mb, De parc[ m[ sufl[ ast[zi pe d`mb Cu dou[ toamne deodat[. St[ pomul cu crengile goale, Ca un copil gol, ce vrea s[ se scalde, V`ntul ]=i ]nal\[ cascadele Ce se va-nt`mpla p`n[-n vale?
VIII
Din c[rbunii stin=i Se trezesc orele acelea... Cineva a umblat ]n pieptul meu, Cineva umbl[-n pieptul meu, Omul care trebuie s[ umble... Din c[rbunii stin=i Se trezesc orele acelea... E ora =ase de l`ng[ inim[, At`t am putut =opti }n orele acelea...
IX
Democrit =i-a scos ochii ca s[ poat[ g`ndi... Am nevoie de ]nc[ o pereche de ochi,
NIMIC NU-I ZERO
"#
Fiindc[ ochii pe care na=terea mi i-a dat Se uit[ acum ]n inima operat[... Ce se face ]n piept! O inim[ ]mpuns[ cu bisturiul. F[r[ de nume. Timp care n-are ]ncotro =i st[ aici, Lenevit f[r[ s[ mai vrea ceva. +i ochii care se uit[ }n inima operat[!
X
}n ziua aceea a nins... Alb pomul la geam, ]n z[pad[, Alb geamul, alb ]n z[pad[, Alb pe albe cear=afuri... Negru ]n inim[, Negru ]n ochii iubitei, Ca la statuia ]n ploaie... Acum plou[... }n ziua aceea a nins... Alb[ fa\a iubitei, Albi stropii, ad`ncii, ]n ochi, Albi ochii ei de nesomn +i suferin\a ei de nesomn, Ca cearc[nul ei de nesomn...
"$ Neagr[ c[dere f[r[ de sprijin, Neagr[ pornire ]n urma inimii, Neagr[ iubita pe c[ile acelea... Acum plou[... }n ziua aceea a nins... Fulgi goi pe din[untru, U=or ]nc[rc`ndu-=i de=ertul, U=or ]nnegrindu-se, C`nd iubita s-a atins cu privirea S[ vad[ cum fulgii se umplu... Acum plou[... }n ziua aceea a nins...
XI
I O N VATA M A N U
Acolo unde se termin[ drumul, Pe l`ng[ norul cel alb, Ca un miel pe paji=tile albastre cere=ti, Cum \i-oi r[spunde, c`nd ai s[ ]ntrebi: Unde e=ti? S[rb[toarea a ]nc[put ]n aceast[ pr[sad[ Singur[, ca o v[duv[-n cas[...
XII
E un tablou cu cai, Pe care l-am scris din memorie.
NIMIC NU-I ZERO
"%
I-am adus s[-i ad[p cu vopsea. I-am pus ]ntr-o fresc[ S[ necheze... Dar ploaia a sp[lat =i munca aceasta. Acum presupun pe p`nz[ Locul pe unde puteau fi ochii lor Sau dep[rt[rile deschise ale copil[riei...
XIII
O, timpul nop\ii poet =i el, +i-n zori de zi cu-aceea=i soart[ Pe-o foaie scris[ via\a toat[, +i moartea toat[-ntr-un rondel. O, timpul nop\ii scurt[ via\[, Luminile-=i dezbrac[-n fug[, }=i stinge raza ]ntr-o rug[, Da-n lume iar e diminea\[... O, timpul nop\ii poet =i el, Ca to\i poe\ii ce-au muncit Pe-un c`mp de g`nd nem[rginit Cu soarele ]ntr-un rondel.
XIV
Iart[-le, drag[, fiin\ele acestea f[r[ de g`ndire! Sunt ni=te broileri,
"& Nu vezi c[ dormiteaz[ sub cu\it +i n-au nici arip[?! E o marf[, pas[rea aceasta, +i tr[ie=te numai pentru gur[... E un nou soi de pas[re...
I O N VATA M A N U
Iart[-le, drag[, fiin\ele acestea f[r[ de g`ndire! Ele ]=i merit[ destinul...
XV
Cuv`ntul de cret[ cu miez de magneziu, Scris la lec\ia de limb[ matern[, E o stea ce-=i p[r[se=te singur[t[\ile +i cade ]n lumin[ etern[...
XVI
Se ]n[spre=te barba pe fa\[, Ca ziua b[tr`n[ ]n t`n[r[ diminea\[, Ca ziua g`nditoare cu ochii de-amurg Rùri se trec, apele curg... Cuv`ntul ]nva\[ ]ntr-un strop de must, Ce e aerul ]n[crit la gust, Verdele-n p[dure se umple de-aram[ Mam[? Tu e=ti? Sunt eu. Mam[. Se-nveche=te cartea ]n odaie, Cu pagina-ndoiat[ la fiecare ploaie.
NIMIC NU-I ZERO
"'
Am vrut s[ te cunosc, c`mpie Copil[rie a lumii, copil[rie... O, prietene, iart[-le cele ce gr[iesc, Un pom pentru tine acum ]mpodobesc, +i m-am ]nv[\at a=a a-mpodobi, Ca zorii =i-amurgul ]ntr-o singur[ zi.
XVII
Fluturi de ghea\[ =i aerul }n care mi-a r`s o \iganc[, Vr[jindu-mi vederea =i parc[ +i aerul r`dea l`ng[ ea, R`dea l`ng[ ea =i vederea +i fulgul zbur`ndu-=i c[derea... Era un aer mai t`n[r =i parc[ Mai t`n[r =i r`sul acel de \iganc[...
XVIII
Str[ino, de unde vii? Din lun[, str[ine... Str[ino, unde te duci? }n lun[, str[ine... A=terne prosopul ca s[ calci mai moale, c`nd te vei urca ]n zid... Mi-oi a=terne =uvoiul de ap[... Apa te va duce-napoi... M-oi g`ndi la pieptul care ]nfrunt[...
# Ce g`ndire ]ndr[znea\[! }n zid, str[ine, ca zidul...

XIX
I O N VATA M A N U
Voiam s[ nu mai spun de flori,
c[ le-am v[zut trecute, Ca-n con=tiin\a de frumos ni=te vedenii slute. }mi p[rea ]n cr`ng c[ port atunci un spin pe fa\[, C[-n via\a g`ndurilor un ochi sub pleoape-ncet ]nva\[. Dar ce-mi p[rea cu ce era se-ndep[rta prea tare, Ca s[ ating ]n g`nd un abur c-o petrecut[ floare. C[-n timp cunoa=terea fiin\ei =i calea p`n la ea M[ arunca ]n marea min\ii =i-n suflet m[ topea. Cum nev[zut ca v`ntul care se zbuciuma ]n ram, Voiam s[ =tiu ]ntì ce sunt ]n loc de ce eram. Voiam s[ =tiu ]ntì ce-oi fi ]n loc s[ =tiu ce-am fost, C[-n lume multe s-au trecut... At`tea-n lume-au fost!
XX
E un g`nd pu\in, care-n perdea +i-a ]nc`lcit aripa ca o musc[, +i-l v[d c[-i musc[, =i-i sub\ire, +i nu-i g[sesc o potrivire,
NIMIC NU-I ZERO
#
+i-l cercetez delaolalt[, Fac presupuneri =i concluzii, Dar musca b`zìe iluzii }ntr-o perdeau[ colorat[...
XXI
Nu dovede=te soarele s[ sloboad[ o raz[, C[ zece poe\i dintr-o dat[ ]l pasti=eaz[... Nu dovede=te rùl s-ajung[ la delt[, C[ zece poe\i ]l editeaz[ sub aceea=i copert[...
XXII
Te-arat[ frumos ca izvorul Pe marginea-ncetului cer, Doar asta mai pot s[ \i-o cer, +i dorul. Te-arat[ bogat ca p[m`ntul }n marea privirilor tale, O diminea\[, una, =i-o cale, +i g`ndul. Te-arat[ copil ne-n\eles, }n raza ce trece c`mpia, Se scutur[-n drum p[p[dia Pe-un =es. Te-arat[ ]n lumile rare Minune adus[ ]n spic,
# La-nceputul unui colnic, +i-o mare.

XXIII
I O N VATA M A N U
Drag[, tu e=ti acum chipul unei lumi... Dac[ a= mai avea de cunoscut ]nc[ ceva, |i-a= spune c[ e=ti chipul A ceea ce am a cunoa=te...
XXIV
Pl`ngeau cuvintele ]n grai, Pe stinse flori curgeau lumini. Intra poetu-a=a ]n plai, Ca soarele ]ntre gr[dini. Poetul =i c`ntarea lui Ajuns-au s[ se ]nt`lneasc[ Pe-o scuturare de gutui, Ce-a-ng[lbenit l`ng[ fereastr[. Nu cuv`nta, t[cut[, gura, }n picure suna izvorul, Asupra r[m`nea c[ldura, }n \[rn[ s-ad`ncea cu dorul. +i se-ncepu amurg apoi, +i se-nte\ea pe culme noapte, C`nd cerul a pornit ]n ploi Peste c`mpii ]ns[m`n\ate.
NIMIC NU-I ZERO
#!
XXV
De bucatele care st[teau pe mas[ nu s-a atins nimeni }nainte ca st[p`na s[ fi spus: Gusta\i din ce este! Ce copii cu ochii plini de mofturi! Ce mas[ bogat[ =i c`t de mirositoare! Numai ochiul copil[riei mele se uita fl[m`nd...
XXVI
Clo=ca st[ pe stropi de rou[, Scoate suflare nou[: D[-ne aer =i nou[, C[ suntem vreo nou[. Pe sub cer, ]n noapte lin[, Mii de stele, lun[ plin[, Se opresc, se uit[-n raz[, Nou[ pui=ori s[ vaz[. O, minune p[m`nteasc[! Steaua num[r[: sunt nou[! Chiar =i-o fire p[s[reasc[ Scoate-n timp suflare nou[.
XXVII
Copil[, spune-mi numele t[u.
#" Sunt str[in ]n ora=ul acesta +i-mi pare c[ te cunosc numai pe tine. Copil[, spune-mi numele t[u, Poate aceasta ar fi destul Pentr-un suflet care e numai timp...
XXVIII
I O N VATA M A N U
Dragule, nu e=ti singur, Al[turi e un izvor Odat[ am auzit un murmur }n val tremur[tor. Dragule, nu e=ti singur, E mama l`ng[ tine La cre=tet dou[ stele-odat[ Leg[nau lumine. Dragule, nu e=ti singur, E \ara ta fierbinte Odat[ s-auzea ecoul Vremii ]nainte.
XXIX
Tot mai pu\in ]\i asemeni. Astfel nici tu nu te recuno=ti. Se scutur[ de pe bol\i Stele ]nghe\ate, F[r[ s[ se ating[ de tine.
NIMIC NU-I ZERO
##
Sau poate c[ iubirea Odat[ =i-odat[ Are privirile unui geam ]nghe\at...
XXX
C`nd s-a a=ezat pe pervaz un hulub, Vroiam s[ fiu ca hulubul. }n ochii speria\i de pas[re-a casei Chipul se ar[ta ca hulubul, dar pare-se F[r[ de aripi. M[ fura a=a g`ndul, M[ ducea prin diminea\[, devreme. Cu ochiul speriat al hulubului M[ uitam, drag[, la tine =i la vreme.
XXXI
Mi se pare sau poate }ntr-adev[r nu pot comunica cu mine. De parc[ nu m[ aud, Nu m[ simt. De parc[ inima mea Nu =tie ]n care piept a b[tut.
#$
XXXII
I O N VATA M A N U
Copiii se joac[ ]n curte. P`n[ =i vocile lor Se joac[ ]n curte. P`n[ =i aerul pe care-l ]nghit Se joac[ ]n curte. P`n[ =i cerul asupra lor Se joac[ ]n curte. E cerul lor, Al copiilor...
XXXIII
Tu mi te-ar[\i pe-o margine de mine. Sc`nteiaz[ sim\irea timid[. De parc[ cer=esc miere albinei Sau m[ r[ce=te miezul de pit[. Nu =tiu alta a presupune, Eu te caut la marginea mea. Ce orizonturi aspre, dar bune, +i-mi pare c-are s[ cad[ o stea...
XXXIV
Din care durere m[ =tergi? }nchipuie-\i pomul f[r[ de frunze! }nchipuie-\i gura f[r[ de buze!
NIMIC NU-I ZERO
}nchipuie-\i numai o bucat[ din mine! }nchipuie-\i numai ziu[ =i soare! }nchipuie-\i numai fericire! Din care durere m[ =tergi?
XXXV
#%
Am scris c`t a \inut o ninsoare. Bra\ul cu inima l-am ]nlocuit. Era nevoie de cea mai simpl[ scrisoare +i de-un suflet de citit.
XXXVI
Parc[-i mai bun[ salcia ca plopul, Sau urzica =i pelinul }=i pun vreodat[ aceast[ ]ntrebare? Sau mai bun poate fi Omul la care m[ duc, Ca omul de la care vin? +i totu=i exist[ ceva Mai bun ca altceva! Cine? C[ =i orele sunt totuna! Poate adev[rul e mai bun ca minciuna, Dac[ nimic Nu poate fi Niciodat[ Totuna...
#&
XXXVII
I O N VATA M A N U
Numai tu po\i sosi a=a de t`rziu. }nvierea ta de sub lucruri m[runte. Iubito, ca s[ nu ne-amintim de ceea ce-a fost, Mai bine s[ ne uit[m la ceea ce va fi. }n ochii t[i r[sare soarele E ziua pe care o vei d[rui.
XXXVIII
Perna adoarme ]naintea mea, Fiindc[ nu =tiu cine-i mai obiect ca cine. Cu dou[ c[ld[ri de ap[ alearg[ Un careva la mine S[-mi sting[ focul din ochi. Ce pleoape arse! De parc[ =i-a fiert cineva aici somnul, Iar acum arunc[ resturile afar[...
XXXIX
S[lbatic[ fire din dans, Mi-e g`ndul s[ te ur[sc. Femeie cu s`nii de foc, Mi-i g`ndul s[-i sting c-o uitare.
NIMIC NU-I ZERO
#'
P[dure \i-e p[rul ]n care m[ pierd, Iar ochii o simpl[ socotitoare. Cu inima m[ min\i, Cu s`nii m-alegi, +i cu ochii seci. S[lbatic[ fire din dans, Te privesc cu sufletul ars. Zece b[rba\i ai obosit, Pe cinci i-ai r[t[cit, Acum e r`ndul meu S[ m[ cert cu Dumnezeu Pentru dansul t[u. S[lbatic[ fire din dans, Mi-e g`ndul s[ te ur[sc...
XL
S[biile p[m`ntului au ruginit... Cine g`nde=te acuma metal, Rugine=te ]n creier... Aud vorbe solare, Citesc acum cartea pìnii, Vreau s[-nsu=esc ]n\elepciunile plantei. Auzi, iubito, ]n\elepciunile plantei...
$
XLI
I O N VATA M A N U
Nimic nu m[ desparte de tine. Mereu s[ te v[d. Copacul se scutur[-n iarn[ +i frunza se umple de-om[t. C`nd amurgul se stinge, mai v[d o culoare. Ultima piere ]ncet. A=a-s spinii m`na\i pe c`mpie de v`nturi, Ca inima pe care o pierd.
XLII
Dar inimile se mai =i opresc. Nici moartea nu e f[r[ de moarte. Cel tare de slab se desparte, Atunci c`nd abia se unesc. Dar inimile mai =i-nceteaz[ C`nd soarele pleac[ din s`nge. Nu pl`nge, femeie, nu pl`nge, Atunci c`nd abia se serbeaz[.
XLIII
Prin cea\a zorilor de ziu[ Ma=inile trec, Ca ni=te licurici orbi... Mi se pare c[ toat[ noaptea Am m`ncat Numai zgomote...
NIMIC NU-I ZERO
$
}ncotro fugim, Dac[ totuna Ne-ntoarcem acas[? Sunt orbi licuricii, Sunt orbi...
XLIV
De prisos ]mi p[rea cuv`ntul iubire }n gura omului Care-mi vorbea ]n amurg. Prin cuv`ntul iubire el se-nv[\a S[ urasc[... Omul care n-a =tiut s[ urasc[...
XLV
}n gustul sf[r`mat ca o nuc[, }n pìnea ]ntins[ f[r`me, Tu stai =i pescuie=ti o iluzie A c`ntecului f[r[ de rime. Te-amì mai ]ncolo, pe mìne, }n ziu[ multe nu-ncap. Un pe=te ]nghite c`rligul }n jocul luminilor, slab. Dar prins se arat[ =i dac[ Exist[ sf`r=itul, basta!
$ Ce-i pe=tele? O simpl[ ocazie A pescuitorilor prin lumea asta.

XLVI
I O N VATA M A N U
Pom vorbitor, Limb[ a plantei, molcom[, Are cuv`ntul floare ]n sunet Stau =i ascult, +i cuget... Are drumul un trandafir La sf`r=it, Sub nara murgului ]n spume O, limb[ a plantei, molcom[ De-at`ta lume... M[-nv[\ a vorbi De la tine, pomule... Inima anun\[ o-ntrebare }n aceast[ limb[ a plantei, Vorbitoare.
XLVII
Mi-ating s[rutul de p[m`nt, }ncepe-un soare-n r[s[rire, Lumina cea de-nchipuire, Pe care o g[sesc muncind.
NIMIC NU-I ZERO
Pe-o margine de foc s-arat[ At`ta Eu ]ntins pe raz[, De parc[ inima serbeaz[ }ndr[gostirea ei curat[.
XLVIII
$!
Pentru c[ nu se poate altfel! Pentru c[ ora la care-am venit Putea s[ nu fie. Precum c[ ba=tina mea ar fi dorit O poezie. Pentru c[ m-am ]mbog[\it cu o frunz[ Toamna devreme ]n v`nt. Pentru c[ sufletul se stabile=te ]n ochi, S[ vad[ p[m`nt. Pentru c[ dragostea, numai ea e mare nectar, C`nd albina s-afund[ ]n floare, +i spinul nu se duce din palm[, C[ n-are-ncotro, c[ n-are. Te iubesc, arbore! =i arborul +i-a scuturat fructele... Pentru c[ nu se poate altfel!
XLIX
O pas[re vrea s[ s-a=eze +i nu e unde.
$" Doar pe creste de valuri, Fiindc[ apa mai unduie. O pas[re devine piatr[ grea, Ce-are s[ cad[ ]n munte. Doar pe creste ]nalte Piatra mai unduie. Doar pe creasta de sus Cerul s-atinge de frunte, +i aripa de paitr[ a fiin\ei }ncepe s[ unduie.
L
I O N VATA M A N U
Nu-i a=a de greu, dar nici u=or nu este S[ treci prin fier cu firul de m[tas[, C`nd tot ce co=i pe dat[ se descoas[ Pe-acela=i loc =i ]n aceea=i cas[. Nu e-a=a de greu, dar nici u=or nu este, C[ci piept[n`ndu-\i p[rul, c-un dinte-atingi =i g`ndul, Dar, ]n oglinda alb[ nev[z`ndu-l, Nu =tii ce-ai piept[nat ]n adev[r.
LI
Iart[-mi bucuriile acestei zile. Pentru tineri E ziu[ de vineri,
NIMIC NU-I ZERO
$#
Iar pentru noi E ziua de joi. Iart[-mi bucuriile zilei ]n trecere, }ndoiat[-n timp ca o secere, Uitat[ ]n lanul cu pìne, }ntre tine =i mine. Str[in[ bucuria, str[in[, Ca chipul seara la lumin[...
LII
Acest perete de sticl[ M[ arat[ str[zii. Nu e trec[tor care s[ nu se uite la mine. Chiar =i orbul care traverseaz[, Chiar =i orbul A ridicat fruntea +i m-a cercetat cu nop\ile sale...
LIII
Ce zbuciumi tu, \[r`na mea, Leg`nd ]n verde vara care Nu poate-nf[\i=a o floare }n chipul rar ce l-a= vedea. Ce zbuciumi tu, p[m`nt topit, }n fl[c[ri greu mistuitoare,
$$ De parc[ sunt, de parc[-mi pare, C[ n-oi iubi. C[ am iubit...

LIV
I O N VATA M A N U
|i-am zis: Suflete bun. Tu nu te po\i ]ntoarce De dou[ ori }n aceea=i ochi. Pentru o singur[tate Ne-am pus pe degete C`te-un inel... Mi-ai zic: Suflete r[u. Bun[tatea se teme de tine. A=a de barbar, A=a de barbar... }ntr-o prim[var[ t`rzie Abia am ]nc[put cu dragostea }n cuv`ntul nespus... LV Colier Strop de chihlimbar leton. Sur`de marea Pietrificat }ntre femeie =i b[rbat.
NIMIC NU-I ZERO
$%
O, pescarii veacurilor, De mult pleca\i de-acas[, Iat[-i se-ntorc Stropi de chihlimbar, F[pturi de m[rgean, De parc[ marea }=i justific[ Ve=nicia...
LVI
Aceast[ ninsoare M[-ntoarce cu fa\a spre mun\i, }ncolo, la creasta cea alb[ +i fulgii trecu\i, +i unde-i totul F[r[ de ]ntoarcere...
LVII
Barbar e cuv`ntul nimic, Ca un ho\ ce l-am prins cu furtul ]n m`n[, +i care nu recunoa=te... Ai, barbarul, nu recunoa=te...
LVIII
Omul cel straniu a ]nceput S[ c`nt[reasc[ pe r`nd Fiecare zi.
$& Fiindc[ zilele, spune omul cel straniu, Sunt ni=te fiin\e Una se-ngra=[, Alta sl[be=te... Ziua de mar\i, C`t de slab[-i, s[rmana! Ce durdulie ne-a=teapt[ pe noi Ziua de joi. Fiindc[ zilele sunt Ni=te fiin\e Care se pot ]nsl[nina Cu via\a de-o singur[ zi.
LIX
I O N VATA M A N U
Draga mea, privindu-\i ochii, Am dat de raza urii, }n locuri ad`nci, Sub gean[, Pe unde m[ temeam Alt[dat[ S[ intru Cu inima mea Fricoas[ +i oarb[, +i care abia ast[zi Le vede pe toate...
NIMIC NU-I ZERO
$'
LX
Dac[ v-a\i l[sa de jocul acesta de rou[ =i v-a\i usca chipul mai la soare, cred c-ar face mai pu\ine gre=eli elevii la dictare. Nu =tiu de ce, dar pe h`rtie litera c`nd o oblig s[ stea culcat[, dintr-o gre=eal[ curb[ nimeresc ]n una p[trat[.
LXI
Soarele se-nclin[ pe-o margine de lac, }n haine de amurg c`mpiile se-mbrac, +i eu m[ uit ad`nc, =i-i vreme-acum de coas[, +i se petrece-un soare ]n raze lunecoas[. Crescut ]n p[l[mid[ e c`mpul c[tre toamn[, Cu pre\ul roadei multe prin oboseli se-ndeamn[ Fl[m`nd un suflet mare =i trupul cel s[tul, M[ uit: ce nu-mi ajunge. +i c`te-s. +i-i destul. Precum str[bat cu mintea focul cel rotund, Prin haine de amurg c-o raz[ mai p[trund, Un peisaj concret se-ncheie-n toamn[-a=a }n roade-aceste c`mpuri ori n[zuin\a mea?
%
LXII
I O N VATA M A N U
}n spa\iul imens, ]n care m[ aflu, casc[ l`nced zeii, netrezite ]nc[ ]ntinderile acestea m[-nghit cu a lor nem[rginire. A= vrea s[ =tii, drag[, c[ toate visele mele sunt cu tine =i-abia a=tept ]ntoarcerea acas[.
LXIII
Mi-i poft[ de stele... Dac[-a= putea s-o ajung Pe cea mai coapt[ Din v`rf, I-a= suge lumina mustoas[. St[ m`ncarea neatins[ pe mas[ +i tu m[-ntrebi: De ce nu serve=ti? Mi-i poft[ de stele, Fl[m`nd[ inima mea cere. O, cum zboar[ pe sus, Lipsit[ de sine,
NIMIC NU-I ZERO
%
Steaua coapt[ a luminii, Pe l`ng[ poftele inimii...

LXIV
}n loc s[ ne iubim, ne ducem la nunta altora, ]mp[rt[=im fericirea altora, ne umplem zilnic de altul, ne spunem zilnic alta, sim\im alta, adic[ altceva, ]n loc s[ ne iubim.
LXV
At`tea lucruri de prisos mi s-au plodit ]n g`nduri, C[ mi-i team[ c[-s str[in =i-n cele patru r`nduri. At`tea chipuri perindeaz[ pe l`ng[ geamul stins, C[ m-am temut. Aprind o lamp[. Dar de ce-am aprins? At`tea flori pe-un c`mp uimit s-or scutura poimìne, C-am tres[rit cu tocu-n m`n[ =i m-am g`ndit la mine.
%
LXVI
I O N VATA M A N U
Care-i farmecul c[r\ilor de joc, dac[ joac[ o lume? Unul a adunat chiar =i-o bibliotec[ din c[r\i de joc... O oper[ editat[ ]n copert[ tare la selec\ia: Crai ale=i. Dame alese. Vale\i. Colec\ii de Zece =i de +ase, de parc[ se termin[ tabla ]nmul\irii.
LXVII
Spune-mi: cum ai dormit? P`n[ =i somnul t[u e o enigm[. De parc[ te-ai pref[cut ]ntr-un g`nd de-al meu, Care a adormit l`ng[ mine... De parc[ te ui\i cu pleoapele mele, De parc[ ]mi poveste=ti visele mele, De parc[ e=ti Ultimul g`nd pe care ]l am...
NIMIC NU-I ZERO
%!
LXVIII
A= vrea s[ =tiu ce-i floarea rupt[ din gr[din[, pe care acum mi-o dai, c[ doar pe ea n-am cunoscut-o, c[ci sufletu-mi pofte=te: prin floare rupt[, s[ afle locul rupt, prin ceea ce-mi lipse=te lipsirile de mine.
LXIX
P`n la trei cire=e coapte ca s-ajung cu g`ndul, nu mai dorm a treia noapte, tot c[znesc fr[m`ntul. P`n la trei copii pe perne, ca s[ zic: Viseaz[!, tot nesomnul se de=terne =i nu-ncape-n cas[.
LXX
Un copil m-a ]ntrebat: De ce Moldova-i frumoas[? Era ]n codri +i stejarii Ace=ti b[rba\i ai folclorului nostru
%" Repetau ]n ecou: Frumoas[... Frumoas[... Frumoas[... Auzi, copile, ce spun Stejarii Despre mama?
I O N VATA M A N U
Pas[re Eu
1. C`ntecul de luni al p[s[rii
}n fiecare lucru, om sau no\iune Aud o pas[re c`nt`nd... }n fier e pas[rea de fier, }n gum[ pas[rea de gum[... Fiecare lucru, om sau no\iune Acestui c`nt de pas[re }n totul se supune... +i e destul din careva din ele S[ evadeze Aste dou[-aripiAntiteze, C[ lucrurile-ntr-o clip[ se confund[, +i nici s[-ntrebe, vai, nu pot, Nici s[ r[spund[... Ba chiar mai mult. Scaunul pretinde a fi mas[, Iar masa-n patul meu se culc[, Cu plapuma-mi se-nvele=te,
NIMIC NU-I ZERO
%#
Ca =i mine,-ncearc[ a visa, +i chiar viseaz[. Stiloul, spre exemplu, Din garderob[-mi ia cravata +i, st`nd cu poza mea ]n jil\, Semneaz[ Un act ce m[ condamn[. Eu tremur, E, distant, ]mi face: Apeleaz[! Televizorul ]mi pip[ie diapazonul, +i-mi porunce=te S[-i emit Imagini care s[-i convin[, Altfel ]mi poate stinge Ochiul ro=u de lumin[... Ce bine c`nt[ pas[rea C`nt ]n fiecare-n parte, P`n ce lucrul ]nsu=i, pare-se, De pas[re nu se desparte...
2. C`ntecul de mar\i al p[s[rii

}mi caut p[s[rile Prin fapte de noapte, Le chem acas[, Mi-e dor De pana lor, De c`ntul lor... Ele slujesc mai multe-mp[r[\ii: Un violet de z[ri,
%$ Un ro=u de amiezi, Albastru de chindii. Ele slujesc mai multe melodii: O mult str[in[ not[ alto, St[p`na sc[rii muzicale, Acolo pas[rea-mi nu c`nt[, Acolo moare... Le chem ]n ritmuri de andante Precum sunt vocile lui Dante... ... De secole se soarbe vinul, Rece ca p[m`ntul, Am[riu ca pelinul... Mai e =i-a treia-mp[r[\ie E numai forte =i major, Un ou cu \ipete de pui }n zbor... Mai slujesc =i-un Mare Dor, El ce spune, el ce tace Numai cre=te =i se coace, Se desface... Mai slujesc =i-o dragoste uitat[: O mam[-avea O preafrumoas[ fat[. A pierudt-o, A pl`ns-o, A durut-o... +i-acum o mai a=teapt[, Fata nu se-ntoarce, A furat-o un zm[u +i-o \ine-n turnul s[u... Tu, pas[re, zboar[,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
%%
}ntreab-o, surioar[, Ce c`ntec c`n\i, Ce pl`nset pl`ngi, Ce lumin[-aprinzi. +i ce lumin[ stingi? Mai slujesc =i alte-mp[r[\ii: Z`mbetul de zori, Somnul de amiezi, Cuv`ntul de chindii +i alte melodii... ...}mi caut p[s[rile Prin fapt de noapte, Le strig c-o =oapt[ de andante, +i trec pe-aceste tulburi p`nze Cu vocile lui Dante...
3. C`ntecul de miercuri al p[s[rii

O, ]ncercuite ra\iuni =i spirite! R[scolitor, voi a=tepta\i Sosirea mea ]n miezul vostru... Nu Prin rozul dens al unui c`mp cu flori S-ajung, Ci pe-un alb fundal Al scenei voastre mute S[ apar Cu nete proiect[ri de strig[t... Altfel Un larg =i r[suflat Ah
%& Din toate, vai, Dezam[git se scurge! Amplific doar ceea ce v[ presupune-o =oapt[, Iubirea, precum cre=te, Sim\indu-i ap[sarea, V-o d[ruiesc cu mari succesiuni Resping[toare... Nu v[ scuza\i ]n fa\a mea! Nici eu nu cer vreo scuz[, Marele r[spuns se vrea satisf[cut +i-atunce, fiecare, Propria-i piatr[ =i-o r[stoarn[, +i, respir`nd u=or, Ia o hot[r`re Unica ce corespunde aerului pe care-at`tea veacuri l-au respirat pl[m`nii... Acesta ne e destinul. La judecata lui, Sobri, cu mintea clar[, Va trebui s-am[nun\im Memoria, P`n[ la cel mai ne]nsemnat detaliu... +i-atunci, dac[ grijit-am Doar luciul viu Pe dinafar[, Prea str`mtor`nd interiorul Ce caligrafia O inspira\ie,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
%'
Mu\i, ca lemnul geluit, Vom a=tepta sentin\a Ce carii ne vor Spune-o... O, ]ncercuite ra\iuni =i spirite! P[s[rile celuia ce peste tot ]nseamn[ Eu Rup rugina cercurilor voastre +i iar fl[m`nde }=i continu[ zborul Spre ierbi cu suflet viu, P[=uni neinterzise, Acolo s[ se c`nte, Mult =i-ame\itor, Pentru-o total[ armonie...
4. C`ntecul de joi al p[s[rii

Pas[re c`ntare veche, Vin s[-\i fiu pereche. P[r[sesc ninsoare grea +i m[ mut pe creanga ta. De m[ seac[, de m[ ud[, Tot o floare-o s[ m-aud[; Tot un m[r rotund m-oi coace, Cu s[m`n\[ m-oi ]ntoarce; Tot un v`nt m-a scutura, S[ m[ guste cineva... Pas[re, f[-mi loc s[ vin, S[ fac cuibul t[u senin, S[-mpletesc din ramuri moi C`ntecul nespus de noi;
& S[ m-asculte, s[ m[ cear[, Setea mare-n toi de var[... Pas[re, s[ =tii, eu s`nt Numai ape =i p[m`nt. Strig[t strig de ap[ rece Strig[tul ce-o s[ m[-nece. Strig[t strig de grea \[r`n[ +apte ori pe s[pt[m`n[. Iarb[-n =es cu frunze ude, Pas[re, cine te-aude? Pas[re c`ntare veche, Vin s[-\i fiu pereche...
I O N VATA M A N U
5. C`ntecul de vineri al p[s[rii

P[s[ri ale celuia ce peste tot ]nseamn[ Eu! }n preajma drumului pe care l-a\i ales, Fugind mereu de-un Mare Rece, Str[lucitor, Ca un cu\it, ce-a ]nf[ptuit numai omoruri, C`nta\i doar pentru cel ce peste tot ]nseamn[ Eu! C`ntecul copil[riei ve=nice }l aud, Aici ]n umbra M[rului, din care am mu=cat Doar b[tr`ne\e =i ]nv[\[turi minore, Ce, fiind supuse eternului Spre care-mi ]n[l\am privirea, N-au nimic la temelie, Dec`t o racl[ goal[, Ce se vrea umplut[...
NIMIC NU-I ZERO
&
P[s[ri ale celuia ce peste tot ]nseamn[ Eu! Dragostea pe care ve\i alege-o E ca o furnic[ Ce biruie zilnic ]n vechiul mu=uroi. Se d[ o Mare Lupt[ cu elogiata for\[, Mai slab[ dec`t mine, Perfect[ doar pe c`t Mai imperfect[-i ]ndr[zneala mea, Ce-n[l\[tor Rapsodiaz[-n mine O desp[r\ire lung[ Ori pe veci o ]mpreunare Cu mai Tarele dec`t to\i Copilul reg[sit... P[s[ri ale celuia ce peste tot ]nseamn[ Eu! Al vostru c`ntec Nu-i leac, nici m`ngìere E ceea ce sim\ea Niobe C`nd Artemis Umplu v[zduhul cu s[ge\i, F[r`mi\`nd albastre ceruri, +i-a lor pisat[ sticl[-o arunca }n ochii pruncilor Frumuse\i ]nc`nt[toare! O, zei. Exist[ doar o lupt[, Mereu nec`=tigat[, E vorba de suflet, C[ci trupul e-n afara insomniei mele, Prea greu Pentru p[s[rile celuia ce peste tot ]nseamn[ Eu.
&
I O N VATA M A N U
6. C`ntecul de s`mb[t[ al p[s[rii

O, p[s[ri, multele mele p[s[ri! Tu, cea a vie\ii mele, Tu, cea a speran\elor mele. Albe =i negre V-a\i ]nt`lnit Deasupra frun\ii +i-mi ]mpleti\i un cuib Cuib ]n care se ciupesc puii a ploaie... Tu, pas[re a c`ntecului meu, +i tu a t[cerii mele. Iat[-v[-n zbor, Ciuguli\i ghea\a ]naltului rece... ... Numai... De nu s-ar na=te copiii mei de ghea\[! Tu, pas[re a v`nturilor mele +i tu a codrilor mei. Ca frunzele, toamna, V[ scutura\i printre crengi. O, c`t de durut[-i c[derea voastr[! Tu, pas[re a venirii mele, +i tu a plec[rii mele. V`sli\i Cu aripile-n Cerul plin de evoc[ri, }ntrece\i sf`r=itul, Plecarea mea mereu s[ se am`ne Tu, pas[rea mea de ieri, Tu, pas[rea mea de mìne! M-am logodit c-o stea. Voi be\i la nunta mea
NIMIC NU-I ZERO
&!
O, pas[rea mea bun[. O, pas[rea mea rea.
7. C`ntecul de duminic[ al p[s[rii

Auzi\i-m[! Vede\i-m[! E glasul meu, acela care poart[-o suferin\[. E vorba de suflet, C[ci trupul e-n afara insomniei mele... R[sf[\a\i copii! Ce sprintene =i zvelte-s vorbele Pe care vi le-arunc[ Marea Glum[! Ori asta e vestirea? Arhivele vor geme a pustiu, +terg`ndu-ne cu tu=urile uit[rii, Ne vor ]nghi\i ]n praful lor amar, +i-atunci, ce treji vom fi La propria-ne ]nmorm`ntare! T`rziu! Galop[m Prin nop\i =i zile. Am depl`ns un ieri, Elocven\[ turn[m ]n mìne, Dar Azi, Acela Mare Azi, Al cui r[m`ne? P[s[rii ce-l urc[ pe aripi! Acestei tari f[pturi Ce c`nt[-n noi, }n fiecare,
&" +i-n limpede ne-arunc[ Din str`mb[ tulburare. O, r[sf[\a\i copii! Privi\i la scen[! Peste-un tablou Actorul Timp, Juc`nd ]n Adev[r Cu alte haine-apare, +i-ncepe un monolog Cu diamante rare. Dar noi? P[m`nt? Uitare? Flori ce f[r[ rod s-au scuturat? Opri\i-v[! S[-aud, S[ v[d, S-ascult Glasul p[s[rii Ce poart-o suferin\[. Cu-aripile ]n zbor...
I O N VATA M A N U
M{SLINUL OGLINDIT
1983
La casa Lisandroaie
Pe deal la casa Lisandroaie, +tears[-acum de-o ar[tur[, Bl`nd p[m`ntu-i ca o oaie C`nd ]=i trece iarba-n gur[... Se-ntindeau ]n pisc tufarii, Sug`nd a=a la izvoar[, Pe-unde beau =i telegarii, Coama flutur`nd-o-n var[. C`nd bocea ]n negrul nop\ii Pe corni=e cucuveaua, Tremurau ]n sat cu to\ii Care-i soartea =i beleaua? Nu =tiu c`t rodea p[m`ntul, Dar pre limba lor \[ranii F[ceau road[ cu cuv`ntul, U=ur`nd ]n basme anii. Cum c[ ielele-n od[jdii De pe deal sculau trecutul, Cu ]ndemne =i n[dejde Se urca-n f[ptur[ lutul.
&$ +i se-mb[rb[tau pe-o clip[ Iar la trai =i la s[m`n\[, Adun`nd f[r[ risip[ Inima ]ntr-o credin\[. Le ardea ]n ochi ]ndemnul, La copii =i la c`mpie, P`n-ce seara untdelemnul Mai suia ]ntr-o f[clie. Nu =tiam cu ce se-ncheie Luna-n cer =i cum petrece, Dar =tiam c[-ntr-o sc`nteie Pe la u=a noastr[ trece. Seara-ncet ]n cuptora=e Ardea focul ca un vis Auzeam c[ prin ora=e Via\a e ca-n paradis. Dar noi ochiul ni-l prindeam De un fum ce-l scoate paiul, Era simplu ce spuneam, Ca s[ nu te tac[ graiul, Ca s-avem puteri pe mìne La cosit ]n c`mp lucern[, Mestecam m`ncarea bine, St[p`neam ]n somn o pern[. Bl`nd[ ne-nvelea odaia Cu odihna ei senin[,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
&%
Scutur`nd din noi v[paia Ce curgea din v`n[-n v`n[. Iar ]n zori, c`nd roua pic[, Ne-n=iram spre-ogoare pasul Avea vremea or[ mic[, Scurte s[rb[tori necazul.
M[cie=ul
}ntre flori de m[cie=, Ca un dor, petala roz[ R[sufla parfum la geamuri Peste-a verilor osmoz[. +i-nc[lzea ograda noastr[ Cu mirozn[ prelungit[, C-o m`ncam cu m[m[lig[, O-ntingeam c-un dop de pit[. +i-avea gust nespus de bun, Ca un strop de leac ]n gur[, M[cie=ul la fereastr[, Scuturat ]n b[utur[. O poveste ce-o =optea Prin amurguri vara v`ntul, Coperind cu floare cald[ Ce rotea cu noi p[m`ntul.
&& +i-amintea fiin\a lui Mii de fe\e scuturate, C[-mi p[rea =i ve=nicia Din petale colorate. A=a mult aveam a-i spune, C[-l sim\eam cum st[ pe buze, Leg[n`nd pe creang[ spinul, Scutur`ndu-se de frunze. Iar c`nd toamna-l p[r[seam A=a singur printre brume, }mi p[rea c[ se sf`r=e=te Cel mai dulce basm al lumii.
I O N VATA M A N U
Tudora
Nesmerit[ fire Tudora! Din sat n-a ie=it niciodat[. Femeie din soiul acelei femei Sor[ cu taina, Sor[ cu steaua, Sor[ cu vorbele ei. Nesmerit[ fire Tudora! Vr[jitoarea satului nostru, T[lm[citoarea de vise. Ziua vr[jea cu obloanele-nchise, Noaptea dormea cu luminile-aprinse,
NIMIC NU-I ZERO
&'
Iar satul vorbea c[ Tudora Are-un beci de strigoi +i-o c[mar[ buc=it[ cu moroi, C-ace=tia-s sufletele copiilor ei, Ce noaptea ]n sat, de sf`ntul Andrei, Cearc[ la por\i, dar fug ]napoi, C`nd dau de gust de usturoi. Nesmerit[ fire Tudora! Vr[jitoarea satului nostru, T[lm[citoarea de vise. Cei cu nevoia veneau s[-i arate Cioburile soartei. +i veneau femei ]ns[rcinate +i fete nem[ritate, Copii schilodi\i, B[rba\i nenoroci\i. Care se pl`ngea c[-l roade-ntr-o m`n[, Care n-avea ap[-n f`nt`n[. Care vroia fat[, care b[iet, Care se desc`nta de speriet. Care n-avea rod pe ogor, Care avea-n suflet un dor, Care se desc`nta de be\ie, Care de feciorelnicie.
' Unii ]=i c[utau leacul, Al\ii pe dracul, Dar ea-i asculta, li se uita ]n ochi, }i da la agheasm[, ]i c[ta la boghi. Pe care-l ]ndemna s[ scuipe de trei ori peste um[rul drept, Pe care-l freca pe sub piept. Unora le spunea din gur[, Altora le da s[ beie fiertur[ Pe la miezul nop\ii, ]n plin[ lun[ Zeam[ de m[tr[gun[, Sau diminea\a, ]n zori Zeam[ de orz, fiart[ de trei ori, Buruiene nepi=cate de rusaliile sterpe Sau ni=te ierburi ieftine. Cine intra cu ochii pl`n=i, L[crima ]n vraful de c[rbuni stin=i. Cine se vr[jea la focul din vatr[, Arunca pe j[ratic C`te-un bo\ de aluat, dospit ]n covat[... Nesmerit[ fire Tudora! Vr[jitoarea satului nostru, T[lm[citoarea de vise. Iar cine visa, Alerga peste ziu[ la ea, +i ea sf[tuia ce ]nseamn[ C`nd visezi pomi ]nflori\i toamna. Dac[-n vis ]ngeri s-a=az[ pe poart[,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
'
Te cheam[ la ea vreo rud[ moart[, Iar dac[ te vezi pe-un cal pintenog, Cineva-n familie va r[m`ne olog. Dac[-n vis zbori pe sus vara, Peste c`mpul ]n cl[i, Va da pieritu-n cob[i, +i vor pieri iarna animalele mari, Dac[ visezi c[ periezi arm[sari. Iar c`nd m[turi o cas[ curat[, N-a=tepta nici o road[ +i n-a=tepta fericire ]n cas[, Dac[ te visezi c-un bogat la mas[... Nesmerit[ fire Tudora! Vr[jitoarea satului nostru, T[lm[citoarea de vise. De era =i se izb`ndea, Mai treceau pe la ea. De era =i nu se izb`ndea, Pentru via\a ei se ruga. Cine =tie ce fiin\[ pe lume Era =i Tudora?! At`t se =tia: E-o femeie din soiul acelei femei Sor[ cu taina, Sor[ cu steaua, Sor[ cu vorbele ei.
'
I O N VATA M A N U
Straie de mire
De era s[ fie o noapte cu lun[! De era s[ fie o noapte cu lun[, Frumosul b[iat al Mariei, }ndr[gostitul b[iat, Ca niciodat[ frumos ]n noaptea aceea }n pleoapele lungi aducea acas[ s[rutul iubitei, }nchipuind-o mireas[ ]n ochii lui negri, El =optindu-=i iubirea ]n straie de mire, Palid la chip ca unica stea str[lucind printre nori, +i z`mbetul lui, ca lucerna cu flori violete... De era s[ fie o noapte cu lun[, Era s[ se vad[ p[l[ria lui verde ]n m`n[, P[rul bogat, ce-ntindea peste frunte o =uvi\[ sub\ire, Alb[ c[ma=a, tivit[ la guler cu foi de ar\ar, }ngrijorat[ Maria, Ascult`nd la fereastr[ pa=ii prin sat, Suflarea t`n[r[, ]ndr[gostita suflare a feciorului ei... Dar a fost s[ fie o noapte cu nori! Trei umbre,-ngr[dindu-i ]ntoarcerea acas[, Trei umbre intrat-au ]n dragostea lui, Trei umbre sub steaua str[lucind printre nori, O singur[ stea care-a v[zut
NIMIC NU-I ZERO
Cum umbra cea nalt[, lovind c-un bra\ de t[ciune, Lovind ]n =uvi\a sub\ire pe frunte, P[l[ria cea verde-a c[zut la p[m`nt... O singur[ stea a v[zut Cum umbra cea lat[, Lovind iubirea ]n straie de mire, S-a-ntunecat ]nchipuirea ]n ochii cei negri Alba cunun[ a miresei, }mpodobirile albe de cear[, Floarea cea de mireas[... O singur[ stea a v[zut Cum umbra cea rar[, lovind c-un bra\ de t[ciune }n z`mbetul, ca lucerna-n flori violete, }n g`ndirea =optit[ cu straie de mire, Frumosul b[iat al Mariei, }ndr[gostitul b[iat A c[zut la p[m`nt... Alb[ c[ma=a, tivit[ la guler cu foi de ar\ar, De era s[ fie o noapte cu lun[ Era s[ se vad[ stropit[ cu s`nge, Din foi de ar\ar picur`nd }ndr[gostitele picuri, El palid la chip, ca unica stea ce-l privea, +i p`rìa=ul cel ro=, Ce curgea spre iubit[... O, cum de n-a auzit ]ngrijorata Marie?! Trei umbre l-au dus, Iar umbra cea nalt[ a-nfipt v`rful de coas[
'!
ION '" +i-n p`rìa=ul cel ro=, ce curgea spre iubit[... Iar umbra cea lat[ a lovit fioros +i-n pleoapele lungi, deschise la unica stea... Iar umbra cea rar[ a \ipat ]ngrozit[...
VATA M A N U
O, cum de n-a auzit ]ngrijorata Marie?! Trei umbre l-au dus, +i-au mestecat p[m`ntul cu moarte, P[l[ria cea verde }n noapte-au g[sit-o +i-au pus-o cu el, +i l-au dus... Dar unde? Nici singura stea, str[lucind printre nori, Nici ea n-a v[zut... A adormit Maria ]n zori la fereastr[, +i a visat, ca niciodat[ frumos, Nunta feciorului ei, Iar c`nd s-a trezit =i-a chemat, Tot ce spunea se pr[bu=ea ]n t[cere. T[cere ]n cas[, t[cere ]n =ur[, Nimeni pe patul de sc`nduri, Nimeni ]n podul cu f`n, Tot ce spunea se pr[bu=ea ]n t[cere. T[cere ]n sat, t[cere ]n soarele cel ro=, Mai ro= r[s[rit ca niciodat[ ]n sat...
NIMIC NU-I ZERO
'#
N-ai v[zut? ]ntreba. N-am v[zut! r[spundea. +i-atunci inima ei n-a gre=it, }ntr-un tremur ad`nc, ]n alunecare fierbinte, Inima ei n-a gre=it... O, n[dejdea Mariei! N[dejdea mamei Maria! }n rugile ei =i blestemele ei, +i slujbele ei pe la toate bisericile C`te-au primit-o! O, n[dejdea Mariei! N[dejdea mamei Maria! Se pr[bu=ea ]n t[cere, Se golea ]n ochii pustii... De patruzeci de zile, O s[pt[m`n[ ]nainte, A \inut animalele-n ograd[ fl[m`nde, A scos din cas[ straiele feciorului ei, Cele de mire, +i le-a pl`ns oaia fl[m`nd[, Mugetul vacii, L[tratul cìnilor, Nechezatul calului, Covi\[itul porcului, Le-a pl`ns Maria cu ochii usca\i...
'$ Patruzeci de ani, C`\i i-a avut s[-i mai tr[iasc[, De ziua b[iatului ei, O s[pt[m`n[-nainte, Ea \inea-n ograd[ animalele fl[m`nde, Scotea din cas[ straiele feciorului ei, Cele de mire S[ le pl`ng[ oaia fl[m`nd[, Mugetul vacii, L[tratul cìnilor, Nechezatul calului, Covi\[itul porcului. Mama Maria cu ochii usca\i... Se pr[bu=ea apoi ]n t[cere, }n rugi =i blesteme, }n slujbe pl[tite, Dar steaua cea singur[, Ce-a str[lucit atunci printre nori, Nu s-a mai ar[tat ]n ochii pustii...
I O N VATA M A N U
Fotea-muzicantul
Ca un pui de ocarin[, El c`nta c`ntare mic[, +i-o punea ca pe-o albin[ S[ dea ace la opinc[. C`nd pornea ]n sunet struna, S[rea \[rna peste foc,
NIMIC NU-I ZERO
Se trezea din somn =i luna +i se ad`ncea ]n joc. Pe la nun\i =i cum[trii S-anun\a c[ Fotea c`nt[ Alte =apte melodii, +i ]n suflet le desc`nt[. C[ci arcu=ul pe vioar[, Tras ]ncet de m`na lui, Avea rodul copt ]n var[, Spuma prins[-a laptelui. El c`nta ca s[ vorbeasc[ +i cu orbii, =i cu mu\ii, Ast[ via\[ omeneasc[ S-o-n\eleag[ chiar =i mun\ii. Iar pe bra\ul lui u=or R`ndunica sta s[-nve\e Ce-i o inim[ de dor, Ce d[ vie\ii tinere\e. Se oprea ]n treac[t astrul S[ s-adape la vioar[, Se f[cea mai bl`nd albastrul Peste satul nostru seara. }nc[put ]ntreg cu pieptul }n cea vraj[ c`nt[toare, Era Fotea }n\eleptul }ntr-o lume muritoare.
'%
'& C[ci f[cea s[ zboare g`ndul, S[ se legene pe creast[, C`nd ]nfl[m`nzea p[m`ntul +i sterpea c`mpia noastr[. C[ci trezea ]n lume visul Cu n[dejde lic[rind[ Ce n-avea nici paradisul, Avea m`na-i tremur`nd[. N-ajungeau argin\i pe lume S[ pl[teasc[-acea c`ntare, Ce ca apa peste hume S-av`nta spre larg de mare. De=i pui de ocarin[, El c`nta c`ntare mic[, |inea satului lumin[ La un sfat de r`ndunic[.
I O N VATA M A N U
D[ru\a
C`t de ginga=[ =i bun[, +i cu flori crescute-n pleoape, Cum e vara la cunun[ +i la ierburi, =i la ape; C`t de simpl[ =i de mult[, Ca o stea pe cerul plin,
NIMIC NU-I ZERO
''
+i u=oar[ ca o ciut[ Ce se uit[ la pelin. Sau ca o c`mpie-ntins[ Numai iz de r[s[rit[, C`t de simpl[ =i distins[, +i ca sarea pus[-n pit[. Sau ca raza ce aduce Amintirea de departe, C`nd amarul se ]ndulce +i ca mierea se ]mparte... Unde-i m`na s-o s[rut +i s-o v[d pe buna lumii? }ntr-o margine de lut, Unde-ncepe veacul humii. Doar cuv`ntu-n aer sun[ La leg[rile f[pturii, Pe un drum ]ntins sub lun[, Unde-i inima naturii. Unde-acum p[m`ntu-nal\[ St`njenei cu fl[c[ri crude, S[ citesc ]n diminea\[ Numele trecut al rudei.
Prour-zg`rcitul
L-a n[vodit n[pasta. Bolea de zg`rci ]n lumea asta, zg`rcit cu firea, bietul. El socotea ce pune-n gur[, c`te linguri de fiertur[, c[ nu-i degeaba ciorba. Oaspe\i n-a avut nicic`nd, c[-un oaspe poate fi fl[m`nd, dar asta-i cheltuial[. Dintr-un piron f[cea problem[ =i discuta pe-aceast[ tem[ cu-ntregul neam al lui. Un lemn =i-acela ]l zg`rcea, la foc ]n sob[ de-l punea, c[-i cald =i f[r de foc ]n cas[. Iar f`nul ce-l d[dea la vite l-ar fi m`ncat el ]nainte de a-l da a=a frunzos. Pe iarba ce-i cre=tea-n ograd[, o frunz[ toamna ca s[ cad[ nu permitea naturii.

I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO

Avea copii, avea vreo cinci, ]mboln[vi\i de-acela=i zg`rci, ]i chinuia zg`rcitul. C[ldura verii o prindea, cu co=u-n tind[ o c[ra, c[-i mult[ =i pe gratis. Bea apa la izvoare, rece, voind cu gura s[ le sece, setos cu valu-n burt[. El =i-a zg`rcit ]ntì nevasta; zg`rcindu-se ]n lumea asta =i lui sosindu-i ceasul. Dar moartea care l-a luat, =i ea zg`rcit[ s-a-nt`mplat, cumplit[ =i cu chinuri. Se umplu de mil[ satul numai zg`rciuri r[posatul, =i cinci copii pl`ng`nd zg`rcit.
Balada c`nepei
Abia la balt[, topindu-=i floarea verzuie, din\atele frunze,
c`nepa cea c`nepioar[, sub\ire ca struna de vioar[, mai deas[-nspre sear[, iar noaptea str[lucind ca raza de lun[, veche ca o str[bun[ =i t`n[r[ ca o fat[ mare, adormit[ pe spate la soare, la umbr[ sau la r[coare c`nepa cea c`nepioar[ b[tea cu aripioara, ca un pe=te ]necat =i r[suflat, ]n balta din sat. Era timpul de c`nep[, cu sf[tuire de c`nep[, de c`nep[ topit[ =i ]nc`lcit[, la vorb[ necl[tit[... }nc[ nu s-o topit? S[ nu se b`hleasc[, c-o fost domneasc[. }i cam soare =i apa-n sc[dere. Grea la puzderie. Slab[ la fuioare, La meli\are. Ca mai de l`n[,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
!
om cl[ti-o ]n ap[ de f`nt`n[. N-ai vrea ]n sm`nt`n[? Poate-n chi=leac? Fleac! Nu m[-nv[\a a m[-nc[l\a. De ce m[ ei peste piei? Peste fuior? Nu, peste picior... Era timpul cuvintelor de c`nep[, cu sf[tuire de c`nep[, de c`nep[ la topire, la cl[tire, ca vorba la l[murire. }n zilele acelea satul mirosea a ce era =i-avea b[t[turi durute ca palma ]ntre t[i=ul coasei =i cute, ca s[ sporeasc[ cositul, c`nd s-amesteca ]n cuv`ntul grùlui vorba cl[titului... Apoi din glod o scotea,
" o cl[tea, c[ pe l`ng[ balt[ curgea un p`rù cu ap[ p`n[ la brù, unde se cl[tea femeia =i c`nepa. Apoi o punea ]n pop, o c[uta la snop, pe la umbr[, mai pe la soare, p`n[ la meli\are. La ragil[, la c`l\i, la fuioare, la furc[, la deget, la fus, la v`rtelni\[, la mosor, la p`nz[ crea\[ ca o r`nz[ de g`sc[ sau de g[in[, \esut tort ]n tort o t[cere =i-un clopot =i-ntins[ pun\i pe sub ochi c[run\i, m[surat[ cu cotul, cu viul =i mortul, gustat[ s[m`n\a, uleiul, c`nd ]nflorea teiul, se scutura teiul... I-o pus numa =ese pun\i.
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
#
Anu ista numa dou[ nun\i. Parc[ n-o avut de trai. Muzic[ f[r[ de nai. O avut c`nep[ mult. Varvara o n[scut. O n[scut? Iar fat[. Numai fete, iart[-m[. La c`nep[ are cine. Nu ca la tine. +i ningea, ningea, =i se \esea, se m[sura cu =chioapa, cu cotul, cu fata Varvarei, cu nunta lui Iorgu =i cu Petrache-mortul...
Ninsori
}ncepeau ninsorile, se-n[lbea p[m`ntul, }ntr-o poveste rece ne-aduna cuv`ntul, De parc[-n lumea mare cu-a ei filozofii Eram cei mai de cas[ =i cei mai str[vezii.
ION $ }n clipa alb[-a iernii, la sob[ =i la vreasc, Ne r`nduiam v[paia prin cele ce se nasc, Iar amintirea verii cu bunul ]n sicriu O-nlocuiam c-un pui, c-un miel mai timpuriu.
VATA M A N U
Din ale gurii, simple, ce d[ruia hectarul R[splat[ muncii noastre, le alegeam nectarul, +i, ]n bl`nde\ea casei, le deprindeam cu noi La sfintele gr[un\e, cl[dite-n p[pu=oi. Aveam destul[ vreme s[ reg`ndim un trai, S[ ne urc[m fiin\a ]n spicul unui pai, S[ reg[sim pe creang[ m[rul cel de aer, La firul lung, pe fus, cu r[d[cina-n caier. Noi nu puteam prea mult s[-nf[ptuim c[, poate, Prea dens era amurgul =i ne temeam de noapte, Dar st`lpii cei ]nal\i aveau la temelie Anume via\a noastr[ cu chip de omenie. +i nu =tiam c[ iarna =i fulgii ei, u=orii, Troienind la prag =i viscolind u=orii, R[ceau deopotriv[, dar poate mai ]ntì Hogeagul casei noastre, cu r[sufl[ri sticlii. C[ci noi eram pe lume cu v`rsta unei mori Ce m[cina gr[un\ii ca g`ndu-n g`nditori, Din spa\ii sus, stinghere, =i p`n aici la vatr[ Se atingea-n rotire aceea=i mare roat[.
NIMIC NU-I ZERO
De parc[ vechi motive ]n ecouri noi Se auzeau strigate de-acela=i p[pu=oi, Noi r`nduiam v[paia prin cele ce se nasc }n clipa alb[-a iernii, la sob[ =i la vreasc.
%
Peisaje cu flori de m[z[riche

}n r[scolitul c[rbune solar, arz[torul pe culme, sufl[ v[p[i zeii, ]nv[\a\i la flori de m[z[riche, la spini de p[l[mid[ =i la verde susai. Cl[tinate fiin\e volbur[ c[\[rat[ pe garduri, ]ntr-o p[staie rudele toate, cu peisajele satului sub cap, adormite de lung[ s[r[cie, ca gustul de fiart[ fasol[ la sute de fl[c[ri, mestecat[ cu sabia =i ars[ de schij[. La fiecare suflare de v`nt un iepure se pornea la fug[ prin aer, la c[dere imediat ca frunza din plopul f[r[ de oase, ]n lungi lacrimi sc[ldat de s[lcii pl`ng[toare, c[ nici planta cea mai nepieritoare-a p[m`ntului n-ar avea alt[ \inere de minte. Sf[tosul =i nesf[tuitul de nimeni, spicuit pe spice de orz, pe haturi mohor`te, ca o zebr[ ce p[=tea mohor ]ntre grù =i secar[
& sat harnic la vindecare, ca m[z[richea la floare, nicic`nd vindecat, s[lt`nd din veac ]n veac p`rleazul barbarelor f[r[delegi.
I O N VATA M A N U
Acesta era satul meu vechi, cu peisajele lui de m[z[riche ]n floare, cu paznicul ciunt, str[juitor de c`mpuri, care ]ntruna ]njura de mam[, de cruce, de Dumnezeu, blestem`ndu-=i destinul, s[lb[ticit de-at`ta floare de m[z[riche. Ce-a sim\it sim\ul prin dibuite amurguri nu se mai =tie locuri goale prin cronici, ca ple=ul sub cer, suflare t[inuit[ ]n pivni\[ la r[coare =i numai tremurul slobod, ca m[z[richea ]n floare. Pleoapa nu s-a mai atins de pleoap[ nicic`nd, pe-aici o noapte era b[gat[-n vederi, ca s[ nu mai aib[ t[m[duire =erpuitoarea albie printre galbene st`nci, cu toate sf[r`mate =i-nfipte cu muchiile t[ioase ]n mun\ii obrajilor. R`nduri de brazd[, scrise de m`n[, suflate nec[rtur[re=te, =i-ad`nci semin\ele ba=tinii, sf[tuite la rod, dar capricioase, stihii ]mbl`nzite pe poal[ de p`nz[ aspr[,
NIMIC NU-I ZERO
'
cu lipitoarea pe coaps[, pe spate, mereu. +i neamintit de nimeni, uitatul ]ntr-o p[staie t[rcat[, ]ngr[m[dit la suflare, sufla din nepierdere, din nepieire, p`n[ la uitare de sine. Prindea din zbor cu ochii stelele noaptea, focul din fulgere ]l ruga mai a mil[, =i-n locul c[minului ]nghi\it de zgur[ aduna iar[ lut =i stuf, c[ lut[rie avea =i stuf[rie deas[ ]n iazuri. N[dejde de m[r, de pr[sad, de ov[z, de grù, de p[pu=oi, n[dejde de unul, de doi, n[dejde de cal, de vit[, de oaie, n[dejde de rod, de ploaie, n[dejde f[r[ de n[dejde, dar tot o n[dejde... Aveam pentru \inere de minte dou[ sc`r\ìturi de cump[n[, coada de =op`rl[ a setei =i-a secetei, =i-o secer[, o sap[, o coas[, c`nd de peste v`rfurile dealurilor se ar[ta o inim[ roas[. }ntre cele dou[ sc`r\ìturi de cump[n[ o ciutur[ s-afunda-n f`nt`n[ la ap[ ad`nc[,
dar tot ce scotea, se bea, =i-n mai ad`nc s-afunda, p`n[ de ap[ nu d[dea, =i-atunci plesneau de uscare ulucele, =i se-ndesea pe d`mb p[durea crucilor. Numai drumuri deschise =i numai r[scruci, lesne trec[toare, f[r[ poticnire de z[trire, de parc[ sufla gura aceea a secetei numai copite de cai, flori de m[z[riche, spini de p[l[mid[ =i verde susai. Sticle afumate pe ochi, pentru vederea v`rcolacului, pentru ]ndreptarea luminii, c[ci era o ]ndreptare de ]ndep[rtare... c`nd se arunca cu p[m`nt ]n soare =i se umplea cerul, c`t e de cer =i de nesf`r=it, cu spini de p[l[mid[, verde susai, flori de m[z[riche =i cump[na aceea de prelung sc`r\ìt...
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
Dr[gaica
Spicu-i spic tot lanul, Un gr[unte anul, Printre grù o fat[ Trece-ng`ndurat[. +i cum trece ea, Rou[-n spice bea, +i mai bea cu rou[ Gust de pìne nou[. O m`ngìe grùl, C`nd i-ajunge brùl, }n c[ldur[ soarele }i spal[ picioarele. Da-n privire, seci, De lumin[ reci, Ochii ei ca v`ntul, Grùl tulbur`ndu-l: N-ai v[zut tu spicul, Unde mi-i voinicul, Unde odihne=te +i la ce g`nde=te? L-am v[zut, fecioar[, T`nguia asear[, La mijlocul c`mpului, }n amurgul timpului.

Se uita cu lun[, Dar n-a vrut s[ spun[, Ce vedea, pe cine F[t-Frumos din pìne. Se uita departe, Peste zi =i noapte, Dar ziua ce vedea, Seara apunea. Spune-mi, grù lumesc, Unde s[-l g[sesc, S[-i dau strop de rou[, Gust de pìne nou[. Dac[ mergi-nainte, Dai de foc fierbinte, La sf`r=itul grùlui, La-nceputul rùlui. Dac[ mergi-napoi, Dai de =apte ploi, Nimeni nu le trece, C[ se-neac[ rece. Iar de stai pe loc, E=ti f[r[ noroc Loc f[r[ folos De nu-i F[t-Frumos. Grùl a vorbit, Drumul i-a cosit
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
Singur[ fecioara, Ca ]n lume seara. Dar n-a stat pe loc, Loc f[r[ noroc, +i n-a mers-napoi C[tre =apte ploi, Ci s-a dus-nainte C[tre foc fierbinte, Focul cum ardea Ea nu se oprea. Grùl se sf`r=ea, Dorul n-o sl[bea, C`t de-ntins[ vara, Numai dor fecioara. La sf`r=itul grùlui, La-nceputul rùlui, Fl[c[ri s-au prelins, Ca fecioara-n pl`ns. Fata cum pl`ngea, }n lacrim[ stingea +i oprea cu dorul Focul =i izvorul. Dragostea ]n strop, Rùl ]n uncrop, Apa clocotea, Fata l[crima.
!
" Rùl plin l-a pl`ns, Fl[c[rile s-au stins, Pieptul u=ur`nd, Focul ]mbl`nzind: Hai, focule, foc, Las[-mi cu noroc Steaua =i meleagul S[-mi g[sesc eu dragul. Cum a=a vorbea, Focu-l dezmierda +i-l ]ndr[gostea Cu iubirea sa. C[ci avea durut Dor nepref[cut, +i precum iubea Adev[r era. Focul l-a-mbl`nzit +i l-a potolit Pe zgur[, pe par[, Pe inim[ de fecioar[. Fat[, fecioar[, Nu-i vara var[ +i norocul noroc F[r de dor =i foc. Iar norocul t[u }l p[zesc mereu
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
Cu lun[, cu soare, Cu grùl ]n floare. Cu spice coapte, Cu stele ]n noapte, Cu sete =i rou[ +i cu pìne nou[. Cum a=a spunea }n jur se lumina, }n amurg cu s`rg, Pe lanul ]n p`rg. C[ bobul ]n spic Avea ochi de voinic, Care vedea, t`nguia +i se-nspica. Cum cre=tea spicul, Se trezea voinicul, Dar cum se trezea, Grùl se cocea. Fata-l secera, La piept ]l str`ngea, Boabe aduna, De fiecare-ntreba: Tu, bob ar[tos, Nu e=ti F[t-Frumos? +i cum nu era Ea-n lan s-ad`ncea,
#
$ Secera cu spor Cu iubire =i dor, C[ s-ar[ta lanul Ca vremea cu anul. La mijlocul c`mpului, }n amurgul timpului, A=teptau ]n spic Doi ochi de voinic. +i c`nd i-a v[zut, I-a cules c-un s[rut, C[-n spic se privea }ns[=i dragostea. +i l-a luat de mire, De munc[ =i iubire, Precum ]i dat lume=te Celui ce iube=te. C[ se mira =i soarele, Toamna-n drum cocoarele, Cum ]ntinerea meleagul Cu draga =i dragul.
I O N VATA M A N U
M[slinul oglindit
Pe sub m[slin, unde roie=te stupul +i curge miere din ochi de pris[car,
NIMIC NU-I ZERO
%
+i se-ngusteaz[ lacul ]n frunz[ de r[chit[, Iar apa-ntinde valuri ]n zboruri de l[car, Unde supun ]n vorbe ierburi unduite +i-adun ]n timp un factor str[mo=esc, Prin zilele de toamn[ cu inima culeg Albine reci =i-n gur[ le-nc[lzesc. M[ ru=inez =i poate aceasta m[ sus\ine, M[ prelunge=te-n foc =i m[ arunc[, C[ci a iubi, ]ndr[gostind albina, E-aceea=i grea =i zbuciumat[ munc[. F[r[ m[sur[ cred =i f[r[ de sf`r=it, Pe fruntea care leag[ sufletul cu veacul Eu n-am ce-nchipui, m[ oglindesc m[slinii, Aici, tremur[tor, m[ unduie=te lacul. }n plin[tate-i raza, de unde se ]ncepe +i p`n[ aici, alunec`nd pe frunte, Eu n-o explic pe mama =i n-am ce l[muri, Mi-i dragostea o piatr[. Tu-n piatra ei p[trunde.
D&M I N E A | A M { R U L U I I
1986
I O N VATA M A N U
E un sf`r=it de secol
E un sf`r=it de secol, de mileniu, Un geniu se atinge de vremea altui geniu. Mai am un pic de veac =i-ncerc s[ presupun: Pe c`t am fost de r[u? Pe c`t voi fi de bun? E un sf`r=it... Sf`r=itul, prin urmare, }ncepe un prezent al lumii viitoare, +i sunt dator s[ =tiu ce temelie-am pus La ce r[sare-n zori peste-un ]nchis apus. N[d[jduiesc, cunosc, m[ zbucium =i visez...
***
C`nd se repet[ ]n aceia=i ochi aceea=i leb[d[? C`nd se petrece bobul ]n spic =i r[m`ne spicul rece?
NIMIC NU-I ZERO
'
C`nd pìnea se egaleaz[ cu pruna =i r[sare luna? C`nd n-oi mai avea ]ntreb[ri, ce altceva o s[ am?
De ce nu te-a= ]ntreba?
Ce mai zici, ploaie, cu stropii t[i, cu-ntrist[rile tale, care nu c[ m[-ntristeaz[, dar m[-ntreb: Cum se alc[tuie=te o ploaie care ]ntristeaz[? De ce n-a= ]ntreba, dac[ mi se-ntreab[? Ce mai sufli, v`ntule, cu sufl[rile tale, c[ mi se p[rea c[ decoleaz[ un avion =i... m[ r[cea ]n zborurile mele... De ce n-a= ]ntreba, dac[ mi se-ntreab[? Ce mai luce=ti, soare, cu razele tale, c[ mi se p[rea c[ arde un bec uitat pe bolta cereasc[, poate cel mai ieftin =i neobservat de ce nu se-ntreab[... De ce n-a= ]ntreba, dac[ mi se-ntreab[? Ce mai postulezi, poete, cu postulatele tale, c[ eu pe-ale mele le-am dovedit,
=i nu-mi r[m`ne dec`t s[ te-ntreb pe tine, dac[ mi se-ntreab[... De ce nu te-a= ]ntreba?
I O N VATA M A N U
}nt`lnind poetul
C`nd m[-nt`lneam cu Poetul ]nsera, =i-n loc s[-i spun: Bun[ seara!, i-am zis: Bun[ diminea\a!, iar El mi-a r[spuns: Cu-adev[rat e diminea\[! +i de ce m-am trezit a=a devreme, c[ lumea ar putea s[ m[ vorbeasc[ de r[u de ce adic[ a= umbla cu noaptea-n cap?! C`nd m[-nt`lneam cu Poetul =i-i ziceam ce i-am zis, peste-nserare ca s[ vezi! peste-nserare se ar[ta un soare-n r[s[rire, =i-am zis ca pentru mine, dar, de fapt, i-am zis substantivului meu: +tii, are dreptate! Roua aceasta e de diminea\[, nu de sear[!
NIMIC NU-I ZERO
Ce e talentul?
Talentul e un fel de plant[ care se cultiv[ f[r[ de erbicide, fungicide =i alte substan\e acide, =i dac[ e=ti lucid =i f[r[ de ]ngr[=[minte de ]ngr[=are puse ]n circulare pentru promovare coltele-n care trece s[m`n\a cre=te, de parc[ mu=c[ fiin\a, c[ e s[m`n\a cea talentat[, care se transform[ ]n talent de plant[ =i d[ road[, c[ abia c`nd lanu-i ]n spic se vede care s[m`n\[ nu a dat nimic... Talentul e un fel de plant[ ce se cultiv[ cu =tiin\[ meditativ[ pe rami de coral, =i parc[-i soare, r[s[rit la plural...
Crezi?...
Crezi c[ dac[ sameni cu-acela de alalt[sear[, e bine? Dac[ tehnic s-ar putea de realizat dou[ seri identice,
I O N VATA M A N U
crezi c[ ar trece? Dac[ seac[ f`nt`na la secet[, crezi c[ apa se urc[ ]n sus? Chiar dac[ mi-ai descrie ]ntocmai ce face luna ]n iazul de l`ng[ p[dure noaptea, c`nd se dezbrac[ de nori =i se scald[ ]n iaz, =i nu se ru=ineaz[, c[ nici nu e nevoie, crezi c[ dac[ mi-ai descrie ]ntocmai luna, mi-ar fi de-ajuns? Eu nasc legende, dac[ vrei mai pe =leau... Crezi c[ asta-i de lun[?
M[ voi ]nt`mpla
Acum, c`nd se apropie fiin\a mea de sentimentele mele, ]nc`t nu mai r[m`ne spa\iu ]nt`mpl[tor, c[ci ]nt`mpl[rile toate s-au scurs =i albia lor e seac[, abia acum m[ voi ]nt`mpla... Cine m[ poate feri, m[ poate ocroti, dac[ nu eu ]nsumi? Cine m[ poate ]ndruma, m[ poate chema, dac[ nu eu ]nsumi?
NIMIC NU-I ZERO
Iat[ c[ st[p`nul meu sunt eu ]nsumi... Abia acum fiin\a mea =i sentimentele mele se ]nt`lnesc cu adev[rat... Privi\i ce realitate, c[ci e mai mult ca adev[r...
Inima de l`ng[ inima mea

A ]nceput s[ m[ doar[ Inima lumii de l`ng[ Inima mea, adic[ am ob\inut sentimentul felinarelor care lumineaz[ noaptea t`rziu, mai ales, traiectoriile lor, c`nd bate v`ntul =i sc`r\ìe copacul uscat... P`n[ azi nu v-am vorbit de sc`r\ìtura copacului uscat, c[ nu =tiam cum se poate asculta o sc`r\ìtur[... Din clipa ce =tiu, m[-ndatorez la Inima lumii, adic[ la Inima de l`ng[ Inima mea...
Dialog
Mai ai de cioplit? Mai am. P`n[ ce nu dau de miez. Ce este miezul? E ]nsu=i sensul vederilor mele. +i dac[ nu dai? }nseamn[ c[ m-oi ]ngropa ]n surcele. Dar n-am v[zut ca cineva s[ se-ngroape-n surcele. De unde s[ vezi, c`nd lemnul poetului e ]nc[-n p[dure...
"
I O N VATA M A N U
|ie-\i zic
Nu poate fi umilit[ floarea-soarelui, chipul ei galben, ]ncununat de galbene ve=ti... Nu se poate, frumoasa de ea! Nu poate fi umilit[ apa =i salcia de l`ng[ rù, susurul apei, =oaptele salciei, c[ci salcia e g`nditoarea apei, iar apa e g`nditoarea salciei... Nu se poate, g`nditoarele de ele! Nu poate fi umilit[ lumina de l`ng[ prunc, de l`ng[ cinste,
NIMIC NU-I ZERO
de pe l`ng[ ochi =i din pleoape, c`nd pruncul d[ din picioare, de parc[ cinstea ]=i arat[ picioarele =i mìnile, =i mi=c[rile ei, =i pl`nsul, =i-nseninarea... Nu se poate, seninul de prunc! Nu poate fi umilit[ mireasa ]n clipa mirelui ei, =i sentimentul de nesf`r=it[ p[dure, =i, alerg`nd o c[prioar[ printre rami =i frunze, =i ea o mireas[ ]n c[utarea mirelui ei... Nu se poate, bucuria de mireas[! |ie-\i zic, ascult[-m[!
Diminea\a m[rului
Neap[rat =i m[rul... Ro=ul de m[r cu semin\e negre =i cu miez alb. Neap[rat =i m[rul... C[ nu de m`ncare, ci de culoare, de natur[, c[ am a-l pune ]ntr-o ur[tur[...
I O N VATA M A N U $ Problema m[rului m[ nelini=te=te azi-diminea\a, c[ diminea\a m[rului, spre deosebire de alte dimine\i, e ro=ie, iar ]n[l\area m[rului aduce s[rb[toare ]n ochi.
Neap[rat =i m[rul... Ca-n c`ntecul acela pe care a= putea s[-l transcriu astfel: Neap[rat =i m[rul...
A vedea...
Eu v[d cum se-ndesesc sentimentele-n talazurile m[rii +i-\i zic: Poate a=a se alc[tuie=te inima. Eu v[d o seam[ de cuvinte cum discut[ cu alt[ seam[ de cuvinte +i-\i zic: }ntocmai ca iarba care str[bate piatra. Eu v[d cum se leag[n[ st`njeneii +i le zic: Dac[ n-ave\i ce face altceva, leg[na\i-v[!. Eu v[d cum r[sare luna pe cer +i-i zic: Dac[ intri ]n atmosfera p[m`ntului, arzi! Bine c[ te-nv`r\i mai pe la margine.
Eu n-am luat trandafirul...

Eu n-am luat trandafirul de la poe\i... Acas[, la prag, Acas[, la prag
NIMIC NU-I ZERO
Doi trandafiri: Unul e ro=u, Altul e alb... Eu n-am luat trandafirul de la poe\i... Eu zic: amurge=te, C`nd albul ]n ro=u Se tope=te; C`nd ro=u ]n alb Se zore=te, Eu zic: se trandafire=te... Eu n-am luat trandafirul de la poe\i... Eu am trandafiri Acas[, la prag: }n unul s[ c`nt, }n altul s[ tac... Eu n-am luat trandafirul de la poe\i...
Tat[ b[tr`n =i mam[ b[tr`n[

Trupul meu preface durerea-n frumuse\i... C-un piept zdruncinat, C-o inim[ slab[
& Strig de vulturul negru, Strig de pas[rea alb[ Trupul meu preface durerea-n frumuse\i... Se lupt[ via\a ]n mine Cu moartea din mine, }n aceea=i c`ntare Mi-i r[u =i m-i bine Trupul meu preface durerea-n frumuse\i... Asfinte lumina +i iar[=i r[sare, Da-n calea luminii Ies c[ m[ doare Trupul meu preface durerea-n frumuse\i... P[m`ntul meu azi I-o s[m`n\[ u=oar[, Nu el se rote=te, Durerea mea zboar[ Trupul meu preface durerea-n frumuse\i... Tat[ b[tr`n +i mam[ b[tr`n[
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
'
Doi pomi rev[rsa\i De-o culeas[ lumin[ Trupul meu preface durerea-n frumuse\i... O, lume, auzi Cum m[ zdruncin[-n piept? Durerea pe om }l face poet Trupul meu preface durerea-n frumuse\i...
* * *
Se l[f[iesc copiii ]n dragostea p[rinteasc[, se l[f[iesc. Se sprijin[ cu coatele de inima mamei =i fumeaz[ l`ng[ sentimentul b[rb[tesc al tat[lui... Chefuiesc copiii, danseaz[ rock-n-roluri ]n miezul folcloric al unui c`ntec, ferici\i danseaz[, ferici\i c[ uit[, ferici\i c[ nu =tiu... O, copil[rie, =i tu, tinere\e, aminte=te-\i c[ e=ti,
! ]nva\[ s[ fii =i nu fuma l`ng[ sentimentul b[rb[tesc al tat[lui, =i scoate-\i coatele de pe inima mamei... Ce fericire g[sesc ]ntr-un ecou de r[spuns =i c`t respect ]ntr-un nai, de parc[ a= zice: Nu fuma\i =i scote\i-v[ coatele de pe inima mamei!
I O N VATA M A N U
Vin blestemat
L[b[r\atule vin, =arpe de fund de butoaie, fiin\[ v[rgat[, ]nc[tu=at[-n cercuri, blestem tulbure, amestecat cu acizi folositori, acru chip =i suflet barbotat, ucig[torule, te ui\i cum piere dragostea =i r`zi, r`zi =i aduni rudele mor\ii ca s[ te vad[ cum r`zi... L[b[r\atule vin, du=man al ideii limpezi, te blestem ]n descreier[rile tale, ho\ de talente, gropar al ochilor vis[tori, te blestem,
NIMIC NU-I ZERO
!
balaur setos de balauri, mut[ f[ptur[ cu zece capete ame\ite, de ce te \ii mereu de-o coad[ de ceap[, slu\e=ti hrinca de pìne =i tulburi laptele? Cine mai e=ti, c`nd ]mbraci murdarele tale haine, c`nd ]ncal\i pantofii t[i nesp[la\i =i c[ma=a m`njit[, =i ie=i neb[rbierit printre lume? O, nu e=ti atunci un chip turnat ]n pahare, un chip cu lacrimi de prunci, cu neveste b[tr`ne ]n r[celi b[rb[te=ti, ]n[crit[ sudoare pe-o iarb[ curat[? L[b[r\atule vin, c`nd vorbe goale te-nghit, pustiitoare de sens, tr[d[toare de prieteni, oare cine atunci mai po\i s[ mai fii? C[r\i arse ]n sc`nteie umed[, nes[buite angaj[ri la risip[ de via\[ =i, evident, un =arpe de fund de butoaie, care muste=te toamna galben =i se transform[ o iarn[ ]n picuri incolore de descreiera\i =i venin...
! Opre=te-\i chipul =erpuitor, l[b[r\atule la fund de butoaie, =i ie=i din pe=tera ta la lumina casei, la s[rb[tori =i familie.
I O N VATA M A N U
***
O carte nu e altceva dec`t moartea unui copac. H`rtia pe care scrii a avut c`ndva frunze verzi, acum are cuvinte... A cheltui-n zadar foile albe, ]nseamn[ a sp`nzura copaci... De aceea mereu te ]ntreb: Ce mai faci? Poate c[ nu te-ai g`ndit niciodat[ c`t[ p[dure se taie ]n fa\a vorbelor tale... Ce sf`r=ire de vie\i! Le vezi?
La lansarea unei c[r\i

}n timp ce mi se spunea de cine sunt ]ntr-o carte, c[ci mi se spunea c[ sunt numai ]n una,
NIMIC NU-I ZERO
!!
c[-n celelalte am fost, de parc[ mi se arunca \[r`n[ pe frunte, eu =edeam pe-un scaun =i fr[m`ntam ]n palm[ un fir de busuioc... Principalul e, ]mi ziceam ]n g`nduri, s[ nu transpiri de-o lips[ de bun[-cuviin\[. Da, principalul e s[ nu transpiri de-o f[r[ de ru=ine, adic[ s[ ai certitudinea s[ mu\i firul de busuioc din m`na care transpir[ ]n cealalt[ care nu transpir[. Urm[ri\i-mi mìnile, ferici\ilor vorbitori, =i ve\i ]n\elege tainele c[r\ilor mele, pe care le trec dintr-o m`n[ ]n alta, precum le-a= trece de la timpul au fost la timpul sunt...
V[ iubesc, ferici\ilor...
Inima mea ]ncepe de la orizont... V[ iubesc, ferici\ilor!
!" Cu-ntìa lumin[ m[ uit, c[ci exist[ un nimb al luminii, diminea\a, ]nainte de r[s[ritul soarelui, c`nd se de=teapt[ solul ]n c`mp, c`nd se treze=te c`ntecul ]n p[s[ri, c`nd v[d ceea ce nimeni nu vede: inima ]ncepe de la orizont... V[ iubesc, ferici\ilor! Fenomenul dimine\ilor curate! Fenomenul prunciei nep[tate! +i trezirea apelor! +i-mb[rb[tarea mugurilor! O, nescuturatele coroane de pomi, pentru a v[ spune: inima mea ]ncepe de la orizont... V[ iubesc, ferici\ilor!
I O N VATA M A N U
Se veste=te
Se veste=te o prim[var[ =i doi tineri trec un c`mp r`z`nd, iar eu ]mi amintesc... Se veste=te o prim[var[ =i c[ldura mea e sub un troian de z[pad[,
NIMIC NU-I ZERO
!#
pe unde doi tineri trec r`z`nd... Se veste=te o prim[var[ =i doi tineri se s[rut[ fierbinte l`ng[ un troian de z[pad[... S[ruta\i-v[, s[ruta\i-v[, c[-ncep s[ murmure izvoarele...
* * *
Tace gura ta ca un bujor scuturat. Tac ochii t[i ca dou[ f`nt`ni uscate. }ntr-o t[cere de-a ta Dou[ vie\i ]nmorm`ntate... Tace m`na ta ca o noapte nedormit[. Tac pa=ii t[i ca o poezie nescris[. }ntre-at`tea t[ceri O singur[ u=[ deschis[...
Valoarea sentimentului X
Vreau s[ aflu valoarea sentimentului X. Nu formaliza, nu formaliza, mi-a ciripit o vrabie.
!$ Eu vreau s[ aflu valoarea sentimentului X!
I O N VATA M A N U
(O precizare: aceasta s-a-nt`mplat ]ntr-o sear[, pe c`nd m[ plimbam pe-o strad[ de la marginea Chi=in[ului, la ora =apte =i cincizeci =i cinci de minute de amurg, pe c`nd ]n coroanele pomilor se ]ngr[m[diser[ stoluri de vr[bii ciripitoare, care ]mi ciripeau g`ndirea...) Eu vreau s[ aflu valoarea sentimentului X, ciripitoarelor! }n ecua\ia aceasta stihiometria ciripitului nu are ce c[uta...
A=tept un vers
Mi-i sete de ce v[d ]ntr-un cais, Pe care-l tot am`n, de care n-am mai scris... A=tept un vers de-aproape patru ani, Ce-a= vrea s[-l pot g`ndi cu floarea din castani. Mi-i sete singular, de parc[ fac dreptate Unor cuvinte dragi, ce vor a se desparte. Repet ]n g`nd t[ceri, cedez =i mi se pare, F`nt`na asta-i f[r[ de izvoare. Mi-i sete-ndr[gostind cu setea un popor Ce-n codru-=i face cas[ cu pridvor,
NIMIC NU-I ZERO
!%
O, cum mi-i drag de el,
zidarul cel cuminte, Ce-a=az[-n petruire n[dejdea ]nainte. Mi-i sete =i de sete gura mea adun[ Zei vorbitori cu m[rturii de lun[, S[ nu potol cumva legenda ce-mi prezice Un m[r rotund de aur tot mai rotund pe-aice...
Asupra nop\ii luna

Asupra nop\ii luna. C`nt[-mi Ave Maria, s[ m-afund ]n luna c`ntecului, ]n noaptea c`ntecului, t`rziu: dar ]nc[ devreme, ]n sufletul c`ntecului... C`nt[-mi Ave Maria. Asupra nop\ii luna, de parc[ a furat cineva aurul cerului cu-at`ta aur ]n gur[. C`nt[-mi Ave Maria, asupra nop\ii luna.
Plant[ de aloe
Plant[ de aloe, c`ntec nec`ntat, E t`rziu =i-mi pare: vremea-i de-nnoptat; E t`rziu =i-mi pare: nu dormim doar noi Cum m[ vezi, aloe, cu ochii t[i aloi?
!&
I O N VATA M A N U
Dac[ s-ar putea...

Dac[ s-ar putea s[ nu vorbim de cele ce n-au sf`r=it. Dac[ s-ar putea nici de cele care m[ ]mping la vale. Dac[ s-ar putea s[ ne uit[m unul la altul p`n[ vom ajunge la plop... Dac[ s-ar putea c`nd vom ajunge la plop s[ nu ne uit[m ]n sus, ci s-aplec[m privirea a ru=ine... Vei avea fericirea s[-\i vezi umbra ]n umbr[ de plop Dac[ s-ar putea s[ fii fericit[...
NIMIC NU-I ZERO
Peisajul culorii amor\ite

Dintr-un plop ]nalt =i drept Frunza cade r`nd pe r`nd, +oapta plopului r[rind, Vatra verii se r[ce=te. Trece-nchipuirea frunzei Pe un \[rm cu chipuri pale, Unde v`ntul o pr[vale Peste ghea\a unui lac. E odihn[ ori e zbucium De culoare amor\it[, C`nd coroana desfrunzit[ Str[juie=te vatra iernii?
!'
Ploaia =i frunza
Am fixat timpul: patru ore ]n =ir, f[r[ s[-mi desprind privirea, m[ tot uit cum picur[ asupra frunzei, =i-am ]n\eles leg[tura dintre fenomenele mari. Mi-am zis: Dac[ am =i eu ]n mine o asemenea frunz[, ]nseamn[ c[ =i asupra ei picur[.
" Timp de patru ore nu s-a schimbat nimic: stropul tot c[dea, iar frunza tremura, =i-am ]n\eles c[ fenomenele mari se leag[ ]ntre ele prin ploaia ce cade, prin frunza ce tremur[... Dac[ am =i eu ]n mine o frunz[ la sigur c[ tremur[...
I O N VATA M A N U
Peisaj comparativ
Inima bate ritmic... De parc[ un cal galopeaz[ Prin spa\iul mioritic...
* * *
Prietene, satul ]n care m-am n[scut mi se arat[ ca o cetate cu por\ile-nchise =i cheile uitate ]n buzunarul unui timp plecat... }ntoarce-te, ]ntoarce-te, m[ cheam[ floarea de m[r ]n prim[vara asta... |ine, te rog, juc[riile acestea, c[ eu am nevoie s-ascult
NIMIC NU-I ZERO
"
ce spune floarea de m[r ]n prim[vara asta... Prietene, oare at`t de prelung[ e dragostea-n timp? Ast[zi iar[=i simt c[ldura motanului care dormea pe pieptul meu, de parc[ ]mi ferea pl[m`nii de ni=te r[celi...
Peisaj cu lumin[ leg[nat[

Din peisajul cu aguzi Trec al[turea la meri +i-i tot plou[, =i sunt uzi, +i sunt pomii unei veri. Iar de-at`tea ploi m[runte C`te-au fost s[ cad[-n =ir, +i s[m`n\a-i ud[-n fructe, Ud e focu-n trandafir. C[ =i-un trandafir s-arat[ Cu lumina purpurie, +i-i lumin[ leg[nat[, C[ =i-un v`nt u=or adie...
DIALOGURI BANALE sau trist =i vesel despre oameni

1988
Ambroziada
Cum s[ nu m[ recunoasc[? C`ndva eram prieteni, iar ast[zi se preface c[ nu m[ =tie. N-are dec`t! Dar de ce s[ m[ prefac =i eu? ... M[ strecor printre pasageri, fiindc[ ne-am ]nt`lnit dup[ at`ta vreme ]ntr-un troleibuz din Chi=in[u, ]nt`mpl[tor, fire=te, =i f[r[ nici un fel de echivoc intru de-a dreptul ]n vorb[:
De ce-ai fi a=a de ab[tut, Ambros?

A M B R O S:
A! Tu e=ti? Noroc! Ab[tut? zici. Cine are nevoie de chinurile mele? Nimeni! }ncotro \i-i drumul! Cu trebi... Cu treburi? zici. Ai mai multe sau numai una? Mai multe... M[-ntrebi, de parc[ ai avea numai una... Una =i-aceea=i de diminea\[ p`n[ noaptea t`rziu.
EU:
A M B R O S:
E U:
AMBROS:
NIMIC NU-I ZERO
EU:
Una singur[ din lunea asta p`n[-n lunea cealalt[... +i tot a=a de la o vreme ]ncoace... Care s[ fie, dac[ e numai una... singur[? Care? zici. Tu te-ai restructurat? Nu-n\eleg ce spui... Cum s[ nu-n\elegi, C`nd a=a de simplu te-ntreb: Te-ai restructurat? De mult... De c`nd m-am n[scut, drag[ Ambros... Eu nu te-ntreb, c`nd te-ai n[scut... Eu te-ntreb, c`nd te-ai ref[cut... C[ nu te-am recunoscut... Anume de asta e vorba... Fire=te, da. De mult, da! Dar eu nu pot... Nu-mi dau voie... Nu vor... Ce-nseamn[ nu po\i? Cine nu-\i d[ voie? Nu vrea?
"!
A M B R O S: EU:
A M B R O S:
EU:
A M B R O S:
EU:
A M B R O S:
EU:
""
A M B R O S:
I O N VATA M A N U
Am ]ncercat ]n fel =i chip, Dar nu-mi iese nimic... . . . . . . . . . . . Nici ]n spa\iu, nici ]n timp... Pentru o m[rturisire mai intim[ Ambros se d[ l`ng[ mine =i-mi =opte=te la ureche: M[ chinuie... m[ chinuiesc, Dar de izbutit nu izbutesc...
EU:
Iat[ ce-i! Unde lucrezi? Asta-i! Am lucrat... La centrul de metrologie Metrolog superior Om ]n lumea m[sur[rilor... . . . . . . . . . . . . }ntr-o vreme m[suram Numai cu metrul, cu kilogramul, Uit`nd c[ mai este, bun[oar[, Centimetrul =i gramul... M[ temeam, cum de necazuri te temi, S[ pronun\ ]n sector Micrograme... angstremi... . . . . . . . . . . +i n-am mai putut r[bda... Destul cu kilogramele estea, Mi-am zis ast[-var[,
A M B R O S:
NIMIC NU-I ZERO
EU:
}ntr-o duminic[ seara, +i-am preg[tit pentru luni O cuv`ntare De restructurare...
"#
Fa\[ de cine Cuv`ntarea Cu restructurarea? A M B R O S (tulbur`ndu-se): Cum, fa\[ de cine? Fa\[ de =eful de sec\ie, Care sus\ine kilogramul =i metrul Ca unit[\i de m[sur[ De cea mai modern[ direc\ie... . . . . . . . . . . . +i-ncep a=a: De ast[zi ]nainte Eu nu mai sunt Ambros cel Vechi, Ci Ambros cel Nou... Cu ambroziada s-a zis... . . . . . . . . . . +eful se uit[ la mine atent Dar cumva nedumerit, De parc[ vrea s[-n\eleag[: Sunt teaf[r sau m-am smintit... . . . . . . . . . . . . Pricep nedumerirea +i-i zic: Tovar[=e R[u (R[u e numele =efului meu), Vreau s[ m[ explic: A ambrozia ast[zi cu kilogramul
"$
I O N VATA M A N U
EU:
Sau cu metrul }nseamn[ a nu m[sura nimic... Aceasta o =tii dumneata, O =tiu =i eu, A=a c[ nu putem afirma c[ facem bine, Unde, evident, facem r[u... +i cum a reac\ionat R[ul t[u? Ambros ]ncearc[ s[-=i aminteasc[ ]ntocmai cum a reac\ionat R[ul lui: A ro=it... s-a g[lbenit... a amu\it... Iar c`nd s-a dezmeticit, Dup[ ce s-a dezro=it +i s-a dezg[lbenit, }mi zice r[spicat: Ambros, sec\ia n-are nevoie De un stricat Sub masca de restructurat... A=a c[, du-te =i f[ ]ncheieri, Nu dup[ vrere, ci dup[ puteri... Anterior Te-am numit Metrolog superior, Acuma, ]ns[, ]mi vine s[ r`d +i s[ te fac metrolog de r`nd... Ori ]\i dai min\ile la loc, Ori nu te =tiu deloc... . . . . . . . . . .
NIMIC NU-I ZERO
"%
Dac[ t[ceam, ca mai ]nainte, A= fi fost cine-am mai fost, Dar p[catul m-a-mpins S[-i spun ]n loc de r[u Prost... +i-atunci m[garul de R[u A pornit o lupt[ cumplit[, Nu cu cine este el, Dar cu cine vreau s[ fiu eu... . . . . . . . . . . . Mai ]ntì l-a pornit contra mea Pe unul ce cu tona m[sura... Apoi, ca s[ deie pondere dramei, I-a a\`\at =i pe cei cu kilogramele... F[r[ scrupule, drag[, de-a dreptul +i-au m[surat ideea cu metrul +i tot ce e mai ur`t ]n metrologie Mi s-a atribuit mie... M-au intimidat la tot pasul Ca s[ m[ tem +i de microgram, =i de angstrem... M[ bag[ ]n ni=te no\iuni Din logica celor nebuni, Iar R[u mi-a spus c[ are un \el: Eu s[ nu fiu Eu, ci El. Ambros face o pauz[, dar nu de lung[ durat[, apoi cu noi puteri continu[ firul dramei: Mai stra=nic, ]ns[, E altceva...
"& }n sec\ia tovar[=ului R[u Cu numele Ambros Mai este ]nc[ unul, Nu numai eu... Al doilea Ambros Precum se obi=nuia uneori S[ i se zic[ Are gur[ mare La o minte mic[, Dar, ]nc`t =i el e Ambros Ceea ce eu v[d pe fa\[, El vede pe dos... +mecherul de R[u Folose=te pe dat[ situa\ia +i astfel o dirijeaz[, }nc`t s[ nu se simt[ C[ eu am ]ncetat s[ ambroziez, Fiindc[ al doilea Ambros +i mai brutal ambroziaz[. . . . . . . . . . . . A=adar, continu[ ambroziada Altul e pe=tele, aceea=i e nada... . . . . . . . . . . . Cum s[ nu m[ chinuie, S[ nu m[ abat[, Dac[ m[ ambroziaz[ Ca pe-o p[pu=[ de vat[?! . . . . . . . . . . . +tii cu ce fars[-ntr-o zi M[ servi? A adunat ]ntreaga sec\ie,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
"'
S-a a=ezat el ]nsu=i La birou +i-ncepe astfel: Tovar[=i, ast[zi ]l vom discuta Nu pe Ambros cel Vechi, Ci pe Ambros cel Nou... }l am ]n vedere Pe Ambros-unu +i nu pe Ambros-doi, C[ci Ambros-doi Ambroziaz[ ca =i noi... ... A=adar, cine-i ]ntìul la cuv`nt Poftim, iat[ tribuna, +i, hai, tovar[=i, s[ nu-ncurc[m Adev[rul cu minciuna... . . . . . . . . . Au cuv`ntat vreo =ase, Ceilal\i au dat din urechi, Condamn`ndu-l pe Ambros cel Nou Cu ambroziade vechi... Adic[ pe mine, nu pe altul, M-au ]nvinuit, precum c[-ncurc Restructurarea cu restructuratul... . . . . . . . . . . . . . +tii, drag[, am observat la unul ]n gur[ O bucat[ de metal uzat Pe-un dintre cariat, C`nd tocmai acela a c[scat, C`nd altul a strigat: Jos cu Ambros! . . . . . . . . .
# +i n-am mai r[bdat... . . . . . . . . . (Mi-am amintit tot atunci De un tip, Care lovea cu ciocanul }ntr-un iepure Ce nu murea, s[rmanul, Iar tipul tot lovea =i-l chinuia, }nc`t carnea pe iepure se ]nnegrea De sc`rb[ =i de tortur[, +i nu de gust ]n gur[...) . . . . . . . . . . . Da, =i n-am mai r[bdat... Cu Ambros? Dar care? ]ntreb eu. Mai ]ntrebi? m[ croie=te Cu ciocanul cuv`ntului R[u, Din cauza min\ii tale pe dos, M[ compromi\i pe mine, Pe ei =i pe-al doilea Ambros... Sec\ia noastr[ p`n[ azi m[sura Cu ceea ce-avea, Dar tu vrei de azi ]ncolo s[ m[soare Cu ceea ce n-are?! Nu se cuvine! Trebuie s[ ap[r sec\ia de tine... Ap[r`nd sec\ia, }\i ap[r trecutul, Concomitent =i viitorul. Adic[ salvez direc\ia. C`nd te-am f[cut superior, M-am g`ndit =i la viitor,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
#
Da-n sufletul meu lumina Ambroziada de c`ndva +i nu b[nuiam c[-ncurci metrul Cu prezentul... Nu trece, tovar[=e Ambros-unu! Nu trece nici unul! Consider, tovar[=e Ambros, C[ restructurarea e de sus ]n jos +i nu de jos ]n sus, Precum \i-am mai spus... Pricepe, ]n fine De la mine, nu de la tine... Dac[ n-ai ]nsu=it p`n-acum mi=carea, Eu chem s[ te judece-adunarea: Tovar[=i, printre noi Sunt doi Ambro=i Ambros-unu +i Ambros-doi... Ast[zi e nevoie s[ hot[r`m De care ne izb[vim, C[ci cu doi Ambro=i Nu se poate s[ fim. Fiindc[ Ambros-doi Ambroziaz[ ca =i noi, Propun pe viitor S[-l facem superior, Pe c`nd primul Ambros Mi se pare de prisos... . . . . . . . . . Ce-a f[cut, ce-a durat, Dar R[u m-a concediat...
# Pe c`nd Ambros-doi Ambroziaz[ pe vechi Cu ambroziade noi... . . . . . . . . . Ce nu-ncerc, nu-mi iese, Acest R[u e-un demagog de soi +i-acoper[ pl`ngerile mele Cu ceea ce ambroziaz[ Ambros-doi, De parc[ am fi fra\i Sau poate o singur[ persoan[, Ia lighioan[! Nevoie, drag[, pe capul meu, }nchipuie-\i c[ Eu nu sunt Eu, Ci o minciun[ de-a lui R[u. . . . . . . . . . . . S-a creat =i o comisie S[ descurce-ncurc[tura, Dar ce folos?! Ambros? Poftim: Ambros! Dar care Ambros? Pe nimeni nu intereseaz[, Principalul e c[-n sec\ie Se ambroziaz[. . . . . . . . . . . A=a s-au ]ncurcat toate, }nc`t nu mai sper S[ dau de dreptate...
EU (]ncerc
I O N VATA M A N U
s[-l comp[timesc): Nici nu =tiu ce s[-\i spun... Te-a= sf[tui s[ nu te la=i,
NIMIC NU-I ZERO
#!
C[ci l[satul M`ntuie satul... . . . . . . . . }ncurcat[ trebu=oar[... A M B R O S (hot[r`t): Drag[, asta nu-i trebu=oar[, Ci un mare treboi, Care nu c[ nu se descurc[, Dar mai tare se-ncurc[, +i care, fie vorba-ntre noi, M[ face s[ m[-nvechesc ]napoi...
EU:
Ambros, nu m[ sili s[ r`d. Ai luptat at`ta vreme la r`nd, Ca acum s[ dai ]napoi Din cauza unui R[u de soi? Am ]n\eles c[ nu-i alt[ ie=ire... Am c`nt[rit ]n capul meu S[ m[ duc ast[zi la tovar[=ul R[u +i s[-i zic: Stimate tovar[=e R[u, Te-am stimat mereu +i mereu te stimez. Nu mai vreau s[ fiu Ambros cel Nou, Ci Ambros cel Vechi, +i iar[=i vreau s[ ambroziez... . . . . . . . . . . . Prime=te-m[, rogu-te,-napoi S[ ambroziem ]n doi... +i n-am nici o preten\ie
A M B R O S:
Am fost Ambros-unu, Dar pot fi =i Ambros-doi Principalul e c[ vreau S[ m[-nvechesc ]napoi... Ce zici? EU (ironic): Frumoase cuvinte De tr[it ]nainte +i de mers ]napoi De la Ambros-unu La Ambros-doi... Eu, iat[ ce-\i propun: }ncepe rug[mintea a=a: Iubite tovar[=e Bun!
A M B R O S:
#"
I O N VATA M A N U
Minunat[ idee!
La replica aceasta troleibuzul sta\ioneaz[, cobor gr[bit =i leh[metit de at`ta vorb[ f[r[ de folos cu ambroziada lui Ambros. }l p[r[sesc pe nenorocitul de om, care =tie ce vrea, dar nu =tie ce poate sau =tie ce poate, dar nu =tie ce vrea: Ambros! Ai nume frumos, P[cat c[ numele t[u Nu-i cu tine, Ci se uit[ la mine Din cabinetul lui R[u... A M B R O S (f[r[ a-mi p[trunde cuvintele, r[spunde cu o lic[rire de n[dejde ]n glas): Iubite tovar[=e Bun! A=a am s[-i spun... Iubite tovar[=e Bun!
NIMIC NU-I ZERO
##
EU: (ca pentru sine, de parc[ l-a= privi pe Ambros ]ntr-o oglind[): }i place, totu=i, s[ ambrozieze... }i place... Ambroziaz[, ambroziaz[, Dar de restructurat Nu se restructureaz[...
A T ~ T D E M U LT A L P { M ~ N T U L U I
1990
Criticilor mei
Voi vre\i cumva... un scris Cu mii =i mii de euri, Ca s[ rimeze-un vis Cu rime de jeleuri. S[ v-aranjeze tema Mai bine ]n fotolii, S[ m[ inspire schema De camfor[ =i molii? Voi vre\i s[ v[ convin }n critici compilate? Poezia mi-i destin +i mi-i cuv`ntul frate; Nu voi a\i pus r[sadul S[-mi porunci\i ce roade A\i vrea s[ dea pr[sadul, C`nd poft[ vi-i s[ roade\i. Nu voi alege\i floarea, Ci eu, ca o albin[, Muncindu-mi s[rb[toarea, N[d[jduind lumin[.
NIMIC NU-I ZERO
#%
M[-ndr[gostesc eu primul De \ar[ =i popor, Voi s[ vede\i sublimul Suflet =i dator. Ce vre\i? Poe\i de cas[ }mpodobi\i canari? Eu sunt poet de clas[, Din cei mai proletari. Cumva, un scris, nu trece. Comod cu stihuri fade Fi\i buni acum =i trece\i }n suflete mai calde. Sluji\i cu cinste \ara +i calea ei cea nou[ Se schimb[ c[limara +i-ntì schimba\i-o vou[. C-o dragoste dintì }n lupte, nu la mas[: Sus p`nza, poezie, Jos critic[ de cas[.
Istorie sau destin?

Pier coroanele pe lacrimi... }napoi, la r[d[cini, N-am vrut rude ]n coran, Dar nici robi printre cre=tini.
#& N-am vrut pruncii s[ risipe Plaiul, casa, cu ]ncetul, Ne-a fost eposul o oaie, Ce-a p[zit-o-n vremi poetul. Am strigat Europei-ntregi, N-avea timp s[ ne aud[, }n parfumul unor baluri Ne cinsteau cu moarte crud[. Ne lipsea de ce-i al nostru, Ba o Vien[, ba Berlinul. Noi la mare-am pl`ns Cetatea, Pe la mun\i am pl`ns Hotinul. Pe la Roma-am pl`ns credin\a, Pe la Moscova o soart[. Scurgem miere =i din \[rn[, Ca s[ ]ndulcim o Poart[. Tari =i mul\i, =i numero=i Tot pe noi s[ ne supun[, Ba o cruce m`zg[lit[, Ba un cap de semilun[. Tot pe noi s[ ne r[reasc[ La mo=ie =i dumbrav[, Cer=etori copiii no=tri, Buni de prad[ =i z[bav[. Potrivit uneltei oarbe De-a r[ri ]n v`rf Carpa\ii,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
#'
Lingu=eam str[in[t[\i, Uneltindu-ne chiar fra\ii. Ce popor? Un fel de iarb[. O p[=une prea amar[, Ce ne-a fost ]ntì morm`nt, Apoi ba=tin[ =i \ar[. Ce popor? Ba o fereastr[ Pentru \ari, pentru sultani, C`nd se t[v[leau cu poft[ Peste piscuri de Balcani. Ce popor? Ce plat[ cere? Ruble, galbeni sau \echini? N-am vrut rude ]n coran, Dar nici robi printre cre=tini. Cum nu vrea? De ce nu roag[? Potoli\i-l cu str[ini. Ori se mut[ ]n coran, Ori e rob printre cre=tini...
Alexe Mateevici pe vechi =i pe nou

Suntem aprigi la-nnoire, Dar ]nce\i la primeniri, N-am schimbat ]n sate glodul, Le-am schimbat la denumiri.
$ E poetu-n dou[ ba=tini, Ba C[inari, ba Dumbr[veni, Ba c[-l =tim, ba nu-l cunoa=tem, Ba =optim: din moldoveni... Ba-i al nostru, ba-i str[in, Ba-i un pop[, ba poet, Ce-i devreme-n mintea lumii Este-n noi ]nt`rziet. A murit pe nou ]n august, S-a n[scut pe vechi ]n mart, La-ngropare-au fost mai mul\i, Mai pu\ini la dezgropat... }ngropau cu el =i-o limb[ Ce-a-nviat ca un erou Noi am pl`ns de-ajuns pe vechi, S[ mai pl`ngem =i pe nou. Am avut dureri destule +i slu\ite denumiri Suntem aprigi la-nnoire, Dar ]nce\i la primeniri.
I O N VATA M A N U
O mie de dac[...
Dac[ se va sf`r=i apa de b[ut, vei bea rezultatele nechibzuin\elor tale, ]nving[torule... Dac[ vei extermina ]nfrunzirea p[durilor, va fi nevoie ]nsu\i
NIMIC NU-I ZERO
$
s[ ]nfrunze=ti, ]nsetatule... Dac[ vei s[r[ci solul de suflet, va trebui s[-\i ]ns[m`n\ezi propria-\i limb[ s[rac[, lipsitule de adev[r... Dac[ vei sf`r=i aerul ]n gura ta, vei ]nchide gura f[r[ s[ te mai lauzi vreodat[, l[ud[rosule... Dac[ p[m`ntul t[u va trece sub asfalt, vei cosi fumuri puturoase de gudronuri fumeg`nde, r[t[citule... Dac[ m[rile se vor umple de submarine, vei tr[i ]n aceea=i cas[ cu ni=te pe=ti refugia\i, nechibzuitule. Dac[ cerul va trece ]n st[p`nirea rachetelor, ]n loc de stele vei admira generali, militaristule... Dac[ din nesocotin\ele tale se vor na=te mon=tri, vei educa fiin\e monstruoase ]n numele unui viitor monstruos, nes[buitule... Dac[ ]n tine se va muta Sahara faptelor tale, te vei oglindi ]n pagini nisipoase, neoglinditule... Se sf`r=e=te mileniul, dar nu =i moralitatea, doamne. Dac[... Ei bine, nu zic, e frumoas[ vorba, dar ce este poezia? Dac[ ace=ti doi fluturi n-ar pieri p`n[-n sear[, la noapte-a= discuta cu ei ce e poezia, poete... Dac[ vremea de-o zi poate ]ntuneca vremea de-un veac, la noapte discut cu cei disp[ru\i, amintitorule... Dac[ n-a= crede legendelor, a= cere ca deopotriv[ cu demontarea rachetelor de raz[ medie s[ fie demontat[ =i legenda Icar... Inima mea cere m[suri, nem[suratule... At`tea de dac[ m[-ncearc[,
$ }nc`t timpul sf`r=it e =i parc[ Sf`r=e=te-n inim[ logic Spiritul ast[zi mai mult biologic...
I O N VATA M A N U
* * *
Tracic. Dacic. Get-latin? Ba m[ dau, ba m[-mprumut[... Ba mi-i tat[ un p[g`n, Ba mi-i mam[ o cucut[... Profesori la teorii Inventivi de ipoteze, Sunt p[rin\ii ]ns[ vii, Voi muri\i cu-a voastre teze... Nu m[ mir[. Din salariu Face\i epoci viitoare, Z[misli\i ]ntr-un acvariu Alte soiuri de popoare... Ce pot zice? Nu m[ mir, Vi-i selec\ia cinstit[. Ba sunt sort de trandafir, Ba sunt sort de r[s[rit[...
NIMIC NU-I ZERO
Chip =i masc[
Iat-o fa\a, colo-i masca, Ochii, din\ii, zb`rcitura, Vorba r`de de ce-aude, De cuv`nt se str`mb[ gura. Iat-o fa\a, colo-i coada, Singur[ =i f[r[ cap, Ca =i cum st[p`nul pleac[ Cu costumul ]n dulap. Iat-o fa\a, colo-i laba, Cea ]ntins[ peste to\i, Dar n-ajunge, dar nu poate Din cei vii s[ fac[ mor\i. Iat-o fa\a, colo-i trupul, Cel nes[turat nicic`nd, +arpele se-nvenineaz[ Cu veninul s[u fl[m`nd. Iat-o fa\a, colo-i teatrul, Colo-i scena cu actori, Piesa-i slab[, nici un sens, Sunt gr[un\e, nu sunt mori. Iat-o fa\a, colo-i farsa, Adev[rul e pe dos, C`nd l[custa de pe frunz[ Trebuie s[ cad[ jos...
$!
$" Iat-o fa\a ici =i colo F[r[ masc[, ]n sf`r=it, Pe din umbr[, pe din spate Ce-a fost floare e cu\it.
I O N VATA M A N U
Z`mbet de toamn[
Zi vitreg[ =i-un ceas ur`t, +i-o toamn[ care-ng[lbene=te Ba mi-amintesc de ea =i r`d, Ba r`de ea =i-=i aminte=te. O zi... Ea-n ceas se mic=oreaz[, Prin toamn[ =i prin veac sun`nd De-o toamn[ r`d cum cuv`nteaz[, Ba r`de ea de cum cuv`nt. +i r`d de r`s, m[ bucur, cred, Mi-i vesel, poate, cine vede, O zi de toamn[-n ceas o pierd Sau o c`=tig, c`nd ea m[ pierde.
Moment ecologic
Se dedic[ profesorului Ion Dediu
Ecologic suflet demn, Ecologic[ speran\[ }n p[dure boli de lemn, Printre oameni boli de via\[.
NIMIC NU-I ZERO
$#
Ecologic, ca de vis. Ca de mult[ tulburare. E ur`t ]n paradis, }n infern e s[rb[toare. Ecologic apa-n stropi, Ecologic, ca de rou[. Nu-i sudoare, ci uncrop, Putreze=te haina nou[. Ca de Patrie =i sf`nt Ecologic[ str`mtoare Ecologic un p[m`nt, Ecologic[ o mare. Ecologic viitor O istorie uitat[ Ecologic s[ nu mor }ntr-o pìne l[udat[. Ecologic =i s[rman Cu prea mult[ bog[\ie, Ecologic veac roman, Ecologic[ Rusie, Ecologic de Bizan\ +i de c`te-s poluate Mii =i mii de ani ]n lan\ +i totuna n-am dreptate.
Un popor de felul nostru

Un popor de felul nostru, Prea cuminte =i prea bun, El la dragoste cam rece, Eu la dragoste nebun... Un popor de felul nostru Duce-o via\[ de poveste Diminea\a parc[ nu-i, }nspre sear[ parc[ este. Un popor de felul nostru Pune-n sac =i hai la pia\[ Diminea\a vrea parale, Seara c`ntece de jale... Un popor de felul nostru A b[ut... Acum nu bea. Tot ce face-n lumea asta E cum poate, nu cum vrea. Un popor de felul nostru Na=te prunci =i face nun\i Diminea\a parc[-s tineri, }nspre sear[ sunt c[run\i. Un popor de felul nostru Are grai, iube=te via\a, Ce-a aflat pe ]nserate, A uitat p`n diminea\a.
$$
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
$%
Un popor de felul nostru Am putea s[ fim chiar noi Diminea\a-s foarte mul\i, Seara poate unul, doi... Un popor de felul nostru E copil la b[tr`ne\e, Are-o lec\ie de istorie, Dar nu =tie cum s-o-nve\e. Prea de tot e mare cartea, Ca s-o-nve\e pe de rost, Mai ales la verbu-a fi, Mai ales la verbu-am fost... L[utari, l[ut[ri\i, Voi, copii ai unui zbor, S[ c`nta\i cum n-a\i c`ntat Altor feluri de popor.
Gheorghe Asachi
Se dedic[ pomenirii lui Gheorghe Asachi la 200 de ani de la na=tere
Azi la Her\a, peste ani, Nici o urm[ de-amintire. Iat[ \ara n-are bani Pentru-n nume de cinstire. Am ajuns s[raci de tot, F[r[ \inere de minte,
$& Pentru-n mare patriot N-avem nici m[car cuvinte. N-avem litere, metal, Pentru-a-nf[\i=a o plac[, Mai u=or =i mai banal, S[ nu =tim =i s[ se tac[. N-avem timp sau ce n-avem S-adun[m cu noi trecutul? Prin ospe\e-nt`rziem, Ame\i\i, cu ]mprumutul. Ce ne cost[-un g`nditor? Ba nimic... Topi\i-i bustul, Zgura-i tot un viitor Pentru cine-i afl[ gustul. C`t ne cost[ un poet? Nici un ban... Topi\i-i chipul. Nu va trece ]n de=ert Munca ce-a\i depus, cu timpul. C`t ne cost[-un c[rturar? C[rturari avem destui. Pìne de-am avea-n hambar +i s[ fim =i mai s[tui... Gheorghe-Asachi, iat[ cum Azi la ba=tin[ se-ntinde Fum din care iese fum F[r[ \inere de minte...
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
Iat[ cum... Dar peste vremi V[rs o lacrim[ pe-o carte, Ne=tiind pe cine chemi, +i ce-i via\[, =i ce-i moarte?
$'
Ce vor scriitorii?
Exist[ o stea, a noastr[, aici, O lacrim[-n desfacerea florii, Fratele meu, eu nu \i-s du=man Iat[ ce vor scriitorii... Dac[ mai pierdem =i ultimul port, Acela matern ]n delta culorii, Fratele meu, cu mor\ii nu merg Iat[ ce vor scriitorii... Un grai s[ nu tac[, al nostru, aici, Treze=te-l ]n suflul viorii, Fratele meu, de=teapt[-\i copiii Iat[ ce vor scriitorii... P[m`ntul, izvorul ]=i roag[ st[p`nul, }ntoarcerea lui la dorite podgorii, Fratele meu, ]\i cer demnitate Iat[ ce vor scriitorii... Aer n-ajunge pe metru p[trat, Pe metru p[trat se-ntunec[ zorii, Fratele meu, nu-\i vinde =i casa Iat[ ce vor scriitorii...
% Nu-i unde, nu-i unde, suntem gr[m[di\i }n p[staia uscat[-a victoriei, Fratele meu, de=teapt[-\i fiin\a Iat[ ce vor scriitorii... Pe-aceste c`mpii, ale noastre, latine, Arde ve=m`ntul rupt al istoriei, Fratele meu, ne cheam[ p[rin\ii Iat[ ce vor scriitorii... Ne-am s[turat de momeli =i minciuni, Ast[zi \ara ]=i spulber[ norii, Fratele meu, adev[rul nu iart[ Iat[ ce vor scriitorii...
I O N VATA M A N U
Unire, moldoveni
De=teapt[-te, popor, Trezi\i-v[, s[teni, Ni-i scris pe viitor Unire, moldoveni. La Nistru =i la Prut, La poale de Carpa\i Ai no=tri ]n trecut +i azi ai no=tri fra\i, Uni\i de-acela=i grai, La Dun[re, la Reni, Pe jum[t[\i de plai Unire, moldoveni.
NIMIC NU-I ZERO
Un clopot, un destin, Un +tefan Voievod, Cel Mare Domn Cre=tin, Cel mare Patriot. Sub steagul str[mo=esc La via\[ =i p[rin\i Un neam moldovenesc, Acelea=i suferin\i, Acela=i leg[m`nt +i lacrimi, =i dureri, De=teapt[-te, p[m`nt, Rodi\i-v[, puteri. Azi vremea ne-a ]ntors N[dejdea-n viitor, Cu mila lui Cristos, De=teapt[-te, popor.
%
Celor ce pun graiul la vot

Moldoveni ]n pa=apoarte Azi pun graiul la votare Unica cetate-a noastr[ Cu-a ei ziduri vorbitoare. Ne sucesc ]n fel =i chip Mintea, sufletul, fiin\a, Parc[ graiul ]=i discut[ Dreptul s[u =i suferin\a.
% Parc[ vor s[ m[ aleag[ Cu un vot ]n plus acas[ }ntr-o limb[ ce cuvinte S[ =optesc cu gura ars[. Parc[-a= fi popor s[lbatic Ce mai ieri purta o blan[ +i un cap f[r[ de creier Sub o cu=m[ moldovean[. Parc[ n-a= avea p[rin\i +i m[ nasc promisiuni F[r[ grai degeaba scrie\i }n anchete na\iuni. F[r[ grai pustiu e totul, Ziua se preschimb[-n noapte, Pruncii sug la pieptul mamei Un venin ]n loc de lapte. V-am dat multe, v[ mai dau Codrii care mi-au r[mas, Numai graiul nu-mi atinge\i, Al lui suflet cu-al mau glas. V-am dat multe, v[ mai dau +i-un blestem de de=teptare Moldoveni ]n pa=apoarte, Nu dau graiul la votare.
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
Intertermodinamic[
Intertermodinamic[ Intersociali-demoda\i O veche c[ma=[ mecanic[ Din nou pe noi m[sura\i. Trupul refuz[, dar poate Refuz[ =i sufletul gol, Pentru c[ intercoatele Se sprijin[ pe interpol. Fie, a=a e breveta Cu iz de interpriviri, Vopsit[ interboneta Cu zeam[ de trandafiri. Ca s[ reprob argumentul Florii muiate ]n clor, G[sesc c[ intermomentul Are, precis, novator. Ba =i o pies[ se joac[ }n teatrul cu interactori, Dar replica iar[=i ]neac[ }n groap[ pe ni=te suflori. Urme se v[d pe h`rtie, De parc[ a pl`ns un copil, O, Doamne, ce interh`trie Pe solul interutil.
%!
%" Acas[, mai iute, acas[, C[lare pe iepe de v`nt, La stepa cea voluptuoas[ Cu sf`rcul interfr`nt. Acas[, acolo, departe, }nainte sau ]napoi Unica interdreptate Adev[rul din internoi.
I O N VATA M A N U
Mihai Eminescu, 1989

Ale tale m[ri de cuget, mun\ii t[i de suferin\i Sunt ca ]ns[=i limba noastr[ ]n istoria cu oglinzi, Cum din zbucium e n[scut[, zbucium[ poe\ii s[i, D[ putere celor buni, ]i sl[be=te pe cei r[i. Las[ vremilor un sprijin =i ne-adun[ ]napoi, R[zle\i\i de cicatricea ce se ca\[r[ pe noi S[ ne-ntunece-n desimea care mistuie p[m`ntul +i ne ]nvr[jbe=te via\a =i ne tulbur[ cuv`ntul... Noi, ]n casa noastr[, oaspe\i? Tot mai rari =i mai pu\ini? Care umbr[ gl[suie=te ]n p[durea cu lumini? Peste ceasul mor\ii crude c`nd se-ncheie r[suflarea, Care lacrimi se revars[ s[ se umple cerul, marea? Nimeni nu-mi citeasc[ chipul doar poetul ]ntr-un vers +i cosit[ o c`mpie ]nainte de cules, La r[scrucea istui loc, unde-mi piere bun[tatea, L`ng-o vatr[ cu j[ratic =i-n v[paie libertatea.
NIMIC NU-I ZERO
Unde suf[r adev[rul =i-n metafore-l p[trund, La-ntreb[rile fiin\ei s[ am glas =i s[ r[spund, Legile ce-mi apar\in ale mele-n neclintire Fie-mi lun[, fie-mi soare =i a stelelor rotire. Fie-mi cas[ =i gr[din[, strop de rou[ =i izvor, Tot ce-n c`ntec e refrenul unui spirit =i popor, Tot ce-n vreme ]mplete=te alte ore =i se leag[ Pentru-o lume mai curat[, mai onest[, mai ]ntreag[. Pe-o planet[ obosit[, oboseli se r`nduiesc, Cele multe alt[dat[ cu nimic se-nlocuiesc, Coad[, cap, apoi =i trup par a fi de o m[sur[, C`nd fac becuri pentru sim\uri la un loc cu mur[tur[.
%#
La Moldova ca niciunde \ip[ mintea ]n l[stari, Nu mai rabd[, nici nu poate, mic p[m`ntul, planuri mari, Au zidit ]ntì complexe, azi zidesc cu r`vn[ vile, Se adaug[ ideii nu idei, ci doar pastile. Concureaz[ cei obraznici la c[u=ul f[r[ fund, Ziditorii scriu poeme, iar poe\ii car[ prund, Una spunem, alta facem =i ne sufl[ mai departe V`ntul p`nzele ]n m`n[ pe cor[bii scufundate. Am ajuns civiliza\i cu lucr[ri de marafet, Lumea cosmosul =i-l ia, noi mai cerem alfabet, Invent[m ieroglife =i ne bucur[m, fire=te, Pe latini c[-i ]nv[\[m ast[zi iar[=i latine=te. Ne aprindem la cuvinte, mai min\im o vi\[-n c`ntec, Arta noastr[-i osebit[: noi din suflet facem p`ntec,
I O N VATA M A N U %$ A=tept[m, poate cumva, cineva, ca prin minune, S[-=i ia sie cele rele, ne dea nou[ cele bune.
Plutitori pe apa \[rii, n-avem ap[, dar nici port, Ne f[lim ]ntr-o str`mtoare cu ve=minte de import, Pl[tim triplu, c`t nu cost[, =i a=a o plat[ dubl[, Vindem casa p[rinteasc[ s[ ne avu\im cu-o rubl[. Ne-ame\e=te vorba dulce ]ntr-o lacrim[ de vin +i umplem de=ertul care niciodat[ n-a fost plin, Ba ne scade sim\[m`ntul, ba ne cre=te ner[bdarea, Nu =tiu cum, dar pìnii noastre parc[ ]i lipse=te sarea. Cei ce scriu istoria noastr[ ne descriu ca pe calici +i ne prad[ adev[rul ba pe-acolo, ba pe-aici, Taie pomul cum le vine, ba coroane, ba o crac[, Pun s[m`n\[ de tot felul s-o uit[m pe-aceea dac[. S[ uit[m izvorul \[rii c[ ne tragem de la Rim, +i latinitatea care de la na=tere-o vorbim, Ei ne-ngroap[-n diserta\ii dup[ cum li se pl[te=te Tot din gustul pìnii calde ce-o-ngrijim moldovene=te. Vod[ +tefan Mare Domn nu exist[ pentru ei Numai pagini ocupate, domnitori de sortul trei, Parc[ ling ceaunul lumii =i funinginea de-afar[, Mestec`nd ]n gur[ africi, europe s[ le par[. E plecat poetul \[rii, patrio\i ca d`nsul nu-s. Doar un rù ]n pieptul lui m`n[ lacrimi pe ascuns, Cad din ochi =i se desfac flori ]n por\ile deschise, T[lm[cite peste noapte poate versuri, poate vise...
NIMIC NU-I ZERO
%%
T[lm[cite peste veacuri poate doruri, poate vreri Tot aici, ]n delta care este apa cu dureri, Cre=te stuf, sunt luturi grase, vinul spumeg[ la mese Cu-nseta\i de pretutindeni ce se-mbat[-n interese. }nceteaz[, Doamne, munca, nu mai f[ noroade mici, Nu-i nevoie s[ dezmierzi vulturii cu r`ndunici. Geniul luceferi urc[, c`nd se uit[ la popor, }ns[ nu previne moartea ce-l a=teapt[-n viitor. Eminescu azi cu noi vine iar[=i ]n destin Poate astfel con=tiin\a se treze=te din declin. Lumineaz[-ne, p[rinte, cu speran\[, cu nemoarte, C`t mai pa=te Miori\a ]ntr-o doin[, ]ntr-o carte, D[ putere celor buni, ]i sl[be=te pe cei r[i, Cum pu\ini se uit[ ast[zi ca s[ vad[-n ochii t[i Ale tale m[ri de cuget, mun\ii t[i de suferin\i, Ce-s ca ]ns[=i limba noastr[ ]n istoria cu oglinzi.
Celor care n-au ]nc[put ]n hotarele de azi ale Moldovei

Se dedic[ lui Ilie Balan, tr[itor al satului Dumitre=ti (Chilia)
De-a\i luat Cetatea Alb[, ni-l lua\i =i pe-Alexandru Domnitor la Marea Neagr[, ne-nfricat =i bun, =i tandru, Ce-a p[=it pe \easta turc[ la Cetate, la Chilia, Cum p[=e=te libertatea c`nd c`=tig[ b[t[lia!?
I O N VATA M A N U %& Azi ce facem cu cei mor\i? }i ucidem ]nc[-o dat[? Mai pr[d[m =i ast[zi \ara, ca acum? ca alt[dat[? +tergem zidul de-adev[ruri =i-mbr[c[m pe dos istoria Cu un sceptru de-mprumut, s[ ne-mprumut[m =i gloria?
Vezi cum ghizii te explic[? Ca pe-o roc[, o reptil[, Folosind pe la closete ce-am scris noi ]n sf`nta fil[, Ce-a fost scump fiin\ei noastre azi nu-ncape ]n fr[\ie Prea ni-i h[cuit p[m`ntul, n[v[lit de nerozie... La Hotin, la veche vreme, ]mi bareaz[ demnitatea, }nvit`ndu-m[ ca oaspe s[-mi mai prade bun[tatea, S-apuc ziua la apus ca s[ n-am nici-o dovad[ C[ pe trunchi ]n loc de cap li se zbucium[ o coad[. Li se pare, cu p[rerea taie-n trupuri de popoare, Z[mislind o libertate, ca un gheb pe o spinare, M[ r[teaz[ geografic s[ tr[iesc sub paralel[ }ntr-o cas[ ce-ar ]ncape sub o singur[ umbrel[. +i m[ pun s[ mai iubesc b[=tina=i de dou[ zile... Dar ]n s`nge mi se-nv`rte fiorosul Termopile +tefan, Mircea, Alexandru nu mai =tiu nimic de mine, C[ eu ]nsumi p`ng[rit-am jur[mintele divine... La Cetate, la Chilia, pe la Nistru-nspre Hotin, Apoi sus, prin p[durice, p`n la codrii lui Cozmin. Apoi jos, croind z[duful ce se las[ prin Bugeac Tot m[-ntreab[ moldovenii: c`nd vom fi? ]n care veac? De t[cere-mb[tr`nesc =i femeie =i b[rbat, Ne=tiind de ce Carpa\ii de sub cas[-au evadat,
NIMIC NU-I ZERO
%'
Ne-auzind refluxul m[rii, Doamne, cum s-a ofilit Gloria de alt[dat[ ast[zi toat[ ]n morm`nt...
Libertate
Libertatea-i numai una +i nu vrea s[ nasc[ sclavi Geto-daci printre latini Sau latini umbri\i de slavi. Libertatea-i de p[m`nt +i de mare, =i de mun\i, Niciodat[ s[ n-o cear[ Cei pu\ini acelor mul\i. Libertatea e de suflet +i de c`ntec, =i de grai, Dac[ azi opre=ti izvoare, Mìne pulbere-ai s[ beai. Libertatea e de mam[, De str[mo=i =i de nepo\i, Nu se =tie la Moldova Altfel neam de patrio\i. Om cuminte moldoveanul, Se supune cuvincios, Pleac[ capul cu r[bdarea P[timitului Cristos.
& Bun[tatea la r[scruce E t[iat[ ]n buc[\i, Mon=trii pier, cadavrul las[ Pe p[m`ntul nostru h[r\i. Singuri, Doamne, str`ngem cioburi Pe-o planet[ cu vecini, Asia\ii-n Europa Ne fac gard de m[r[cini. +i uluce pentru lacrimi Un tampon european, Unde fierb politicienii Libert[\i sub iatagan... Vine vremea celor mici, Unu-i unul, nu e doi Libertatea este una: Al\ii altor, nou[ noi.
I O N VATA M A N U
+tefan cel Mare =i Sf`nt

Eu nu te laud, +tefan Domn, Te laude du=manii t[i Cei ce =tiu c[ suntem buni, Dar nu se =tiu ce r[i sunt ei. }n vreme-i lung =iragul lor Mul\imea-i meritul distins }nc`t ne-nvins, M[ria Ta, Totuna te-au v[zut ]nvins.
NIMIC NU-I ZERO
}n b[t[lii, ca-ntr-un infern, Intrai cu chiot =i arca=i, Dar la Moldova n-ai sf`r=it Cu poftele ]n bucluca=i. C[ci \i-au lipsit =i ani destui, P[duri de oameni =i stejari, Cu tot ce-i viu pe-acest p[m`nt S[ ba\i ]n cete de avari. S[-mpr[=tii nori de nepofti\i, Cu fel de fel de otomani Ce, du=m[nindu-ne de moarte, Nici n-au =tiut de ce-s du=mani. Li s-a p[rut c[-i miere focul, C[ n-avem s`nge dureros, C[ te-am uitat, Sl[vite Domn, C[ sufletul ni-i de prisos. C[ vom pieri, l[s`nd p[m`ntul +i el s[ piar[ f[r[ noi, Dar am venit, M[ria Ta, S[-\i spun: }ntoarce-te-napoi. Te cere timpul, te rug[m, }n \ar[-s multe de f[cut, Poporul ast[zi la izvoare Se-ncepe iar ne]nceput. C[ci deas[-i peste noi mul\imea De bucluca=i ce nu-n\eleg
&
& C[ noi dorim p[m`ntul nostru, C`nd lor li-i mic chiar globu-ntreg. C[ noi ne vrem st[p`ni acas[ O cas[ veche de s[rmani, Dar se repet[ timpul, +tefan, +i azi cu vechi contemporani. +i nu-i alt drum o de=teptare, Poporul ce se vrea popor Alege din trecutul s[u Tot ce-i este viitor. }ntoarce-te, M[ria Ta, Te-a=teapt[ \ara =i ai t[i, Te chem, Sl[vite, nu te laud Te laude du=manii t[i.
I O N VATA M A N U
Matern la Bucovina
1
Matern la Bucovina, acas[ la p[rin\i, Ce greu s-adun[ neamul la mas[ obosit[. Blagoslove=te tata pìnea printre din\i +i mama-=i face cruce la Maica Preacinstit[. Pu\in e neamul nostru =i-a=a de-mpr[=tiat, +i rar c`nd ]mpreun[ l-a dezmierdat destinul... }ntreb de Cern[u\i, ]mi spun c[ s-a schimbat: Azi altu-i omul nostru =i altul e str[inul...
NIMIC NU-I ZERO
&!
}n casa noastr[ noi abia c[ mai tr[im +i n-a rodit gr[dina ]ntreg precum rodea, +i moare badea Gheorghe =i duce-n \intirim Argintul unui neam ce-n frunte ]l avea. A=a de tare noi la neam ne-am r[t[cit, }nc`t nu poate nimeni s[ iubeasc[ totul... De ce suntem pe lume? De ce ni-i plaiul mic? De ce mereu ni-i dor? +i-n sat nu-ncape mortul?
2
O oglind[ din buc[\i Tot m[ str`mb[ cu bucata, Parc[ u=a mi-i deschis[, Dar mi-i ]nchuiat[ poarta. M-am n[scut cu fruntea-n mun\i +i cu marea la picioare De ce-s ve=nic invalid +i Europa-i tr[d[toare? De ce, ca s-ajung acas[, Colo sus, ]n Bucovina, }nchid ochii la Lipcani +i m[ doare-n oase m`na? Ce copii se nasc la Prut +i ce limb[ ]i cuprinde, Dac[-n satul M[m[liga +coala veche se ]nchide?
&" Dac[-n graiul mamei mele Scuip[ ast[zi ca-n izvoare, Cine-a n[scocit lozinca C[-s egal printre popoare? Fe\e v[d, promisiuni, Dar ce scriu n-ajunge-acas[, Parc-a= fi din alte vremuri, Ba mai mult din alt[ ras[. Soro, Ucrain[ drag[, +i voi, fra\i ucraineni, Eu am harta poeziei Cu f`nt`na-n Costiceni. Din p[rin\i =i str[p[rin\i Lunca Prutului e-a noastr[ Mama mea =i tat[l meu, Casa lor =i-a mea fereastr[. +i-al meu drum b[t[torit, Visul meu de la r[scruce, A mea lacrim[ de sare Pe morminte-n loc de cruce. De ce, Doamne,-ai blestemat Neamul meu a=a de tare Ba-i zbori capul pe la mun\i, Ba-i sco\i sufletul la mare?
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
&#
Precum sunt, precum m[ sting, S[ nu-mi vad[ nimeni chinul Prim[vara-mi seam[n grùl, Toamna s[-mi culeg pelinul. Am o stea, lumina ei De aice nu se vede, Aud vocea de departe La fereastr[ cum se pierde. Am un rù, ascuns e-n val, +i-o corabie pe ape }ncotro se-ndep[rteaz[, Dac[-mi este-a=a de-aproape? La apus, la r[s[rit, Pe-un covor cu viorele, S-au v[zut la ochi =i-au pl`ns Toate neamurile mele. Tot a=a la nord, la sud, Unde urme mai vedeau, Dup[ ce treceau cei mul\i, Cei pu\ini se adunau. Iar a=a ]n sus =i-n jos, C`t e cerul =i p[m`ntul, N-a fost s[ tr[iesc mai mult Doar c`t via\a-mi d[ cuv`ntul...
&$
4
I O N VATA M A N U
Eu sunt trist ca un caval, Ba mai trist ca o vioar[, Ca privirea unui cal Ce se-ntoarce-n sat s[ piar[. Eu sunt trist ca un ocean, Ba mai trist ca o p[dure, Ca un spic de grù ]n lan Ce se coase ca s[-l fure. Eu sunt trist ca un copil, Ba mai trist ca un p[rinte, Ca ninsoarea ]n april Ce ]nghea\[ pe cuvinte. Eu sunt trist ca un folclor, Ba mai trist ca o \[r`n[, Ca o gur[ de popor +i-a lui soart[, =i-a lui mil[.
5
La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu, Infinit de verde, infinit, }ntì a= pl`nge, apoi a= blestema S[ fiu egal cu ce e un p[m`nt. La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu, P[rintesc mi-i totul, p[rintesc,
NIMIC NU-I ZERO
&%
Se mut[ chipul nostru acum pe alte fe\e +i graiul meu cu altu-nlocuiesc. La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu, }ntristat mi-i verbul, ]ntristat, Sunt oaspete acas[, de parc[ inventeaz[ Ni=te chimi=ti agen\i de poluat. La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu, La izvor, ]n \[rn[, la izvor, Sunt r[d[cini =i parc[-ar fi =i soare, Dar cresc l[stari s[ piar[-n umbra lor. La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu, Pe b[tr`ni se \ine, pe b[tr`ni, }n p[durea noastr[ ultimul copac +i cea din urm[ ap[ ]n f`nt`ni. La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu, Infinit de verde, infinit, }ntì am pl`ns, apoi am blestemat +i asta, Doamne, eu nu am dorit.
6
}n lucide analize Vremea g`ndul s[ nu-ncurc A fost timpul austriac Paralel cu timpul turc. Se scriau =i c[r\i po=tale Cu adrese =i cu timbru,
&& +i c[deau z[pezi ]n mun\i Peste coarnele de zimbru. }n p[dure de=i copacii Pierdeau umbrele prin v[i, Dumnezeu privea de sus Ce fac moldovenii s[i. +i cum seam[n[ =i ar[, +i mioare p[storesc, }mbl`nzind cu graiul lor Un p[m`nt moldovenesc. Ce copii =i ce mirese, +i ce mici vor fi la nun\i Sub must[\ile b[tr`ne, L`ng[ tineri cei c[run\i. Cum ]=i ap[r[ destinul +i ce pìne moaie-n vin, Cum se coace grùl lor }ntre haturi cu pelin. +i ce ape st[p`nesc Din hotar p`n[-n hotar Paralel cu timpul turc, A mai fost =i timp t[tar. Loc stropit cu s`nge greu }ntr-o ran[ de durut Ba str[inu-i pe la nord, Ba str[inu-i pe la sud.
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
&'
}nr[i\i =i foarte mul\i Ba-i ]n cas[, ba la prag Paralel cu timpul turc A fost timp austriac.
7
}n satul P[tr[u\i, sub munte, E luna august =i lumina Cuprinde tot ce cade-n suflet, Da-n suflet cade Bucovina. Ce bl`nde vie\i, nevinovate, +i cum n-ajunge o speran\[, Ad`nc[ lume cu p[rin\i +i cu Carpa\i la suprafa\[. C[r[ri sub\iri =i drumuri scurte, +i n-au ecouri ]nainte, B[rba\i cosesc pe =es o iarb[ +i taie-n limba lor cuvinte. }n urm[ brazde se ]ntind Peisaj cu f`n =i z[ri uscate Ce-nlocuiesc ]n Bucovina A ei veche demnitate. De pe c`nd tr[ia ]n pace Un trudit popor de \ar[, Ce-l avea la nord Moldova, Ca pe-o lacrim[ amar[,
' Ce pe-o lacrim[ v`ndut[ De imperii cu parale Cei mai robi ]n Europa, Cei mai potopi\i de jale... Timpuri noi pe creste vechi, Bate clopotu-n c`mpie Toat[ lumea e acas[, Numai eu ]n ospe\ie...
8
I O N VATA M A N U
Visul meu nu-l are nici un om pe lume, Nici dor a=a de aspru de satul lui natal La Bucovina, sus, copil[ria mea +i ast[zi se mai \ine de coama unui cal. G`ndul meu nu-l are-n lume vreo fiin\[, +i nici dureri at`tea ce-n piept se suprapun La Bucovina, sus, copil[ria mea +i azi mai vede ploi ]ntr-un b[tr`n alun. Drumul meu nu-l =tie nimeni, nic[ieri, Nici nu-s pe lume drumuri s[ samene cu-al meu La Bucovina, sus, copil[ria mea, +i azi mai vrea s[ prind[-n mun\i un curcubeu. +i somnul care-l am nu l-a= dori cuiva, Nici lacrima ce-o pl`ng =i peste-at`\ia ani La Bucovina, sus, copil[ria mea Mai stinge lum`n[ri pe v`rfuri de castani.
NIMIC NU-I ZERO
'
Acolo-i rùl meu =i-a lui gr[bit[ ap[, }ntristatul nai ]ntr-un amurg cu mun\i La Bucovina, sus, copil[ria mea Se pierde printre flori cu pa=ii ei descul\i...
9
Pe sub Carpa\i, la coas[, la Siret, E var[, numai var[, =i-i cositu-n toi, Dar iese nu =tiu cum din r[d[cina ei Iarba ceea verde =i pleac[ de la noi. De parc[-i sup[rat[ pe nu =tiu ce cosa=, }n sup[rarea ei c`mpiile se pierd. De ce? Nu =tie numeni =i nu g[sesc r[spunsul Pe sub Carpa\i, la coas[, la Siret. Acolo unde-i var[ =i-i numai var[ poate +i nu sf`r=esc cositul de un veac De ce? Nu =tie nimeni, iarba ceea fuge De la cosa=ii care ca amu\i\ii tac. Ce zadarnic chin s[ vezi =i s[ nu spui C[ toat[ munca asta se face ]n de=ert, C[ iese sup[rat[ din r[d[cina ei Pe sub Carpa\i, la coas[, la Siret. +i iese, =i se duce ca o-ntristat[ poate, De=i e numai var[ =i-i cositu-n toi De ce? nu =tie nimeni, =i unde se opre=te, +i c`nd se-ntoarce iar[=i verde ]napoi...
'
10
I O N VATA M A N U
De unde, maic[, vii? Din mun\i, drag[ fecior. Am fost s[ v[d vechimea A noastr[ =i a lor. }n mun\i, pe unde-am fost, Aproape am ajuns La soarele ce nou[ Ni-i p[rinte sus. La luna de al[turi, C`nd tocmai r[s[rea, S[-ntreb de neamul nostru, De c`nd ne vede ea. Acolo, pe-n[l\imi, E numai cerul sf`nt, Cuv`ntul c[tre cer +i urme pe p[m`nt. +i z[pezi, pe unde P[zesc str[bunii t[i }n piatr[ chipul vechi De oameni =i de zei. Pe locul celei lumi E timpul ]nd[r[t, Acolo ]nsu=i cerul E-un ornic de om[t.
NIMIC NU-I ZERO
Pe locul celei lumi, C`nd ghe\uri se topesc, }ncepe-n rùri \ara +i neamul p[storesc. S-aude-n mun\i ad`nc Ecou ]ngrozitor, De parc-ar pl`nge cerbi De ran[ =i de dor. De parc[ bouri gem S[lbatic =i cumplit Pleca\i st[p`nii lor Pe c[i de m`ntuit. Iar c`nd te ui\i ]n jos Prin ad`ncimi de v[i Stejari =i brazi, p[stori +i turme mari de miei. Nesf`r=ite r`nduri, +i tineri, =i c[run\i La mare-i drumul lor, Iar leag[nul ]n mun\i. S[rat[-i sarea lor, De moarte sunt destui, C-au fost s[-=i treac[ plaiul Prin vremi cu nes[tui. P[reau c[-s ni=te robi, La fel ca =i st[p`ni
'!
'" Cet[\i ]n fiecare Al[turi de ruini. Pe locul celei lumi Tot merg =i n-au ajuns }ndep[rta\i prea mult De soarele de sus. De luna de al[turi Ce-i vede obosi\i, Precum se v[d copiii Ce uit[ de p[rin\i. +i-s singuri =i pu\ini, +i nu le-ajung puteri, +i calea lor cea lung[ Nu duce nic[ieri. Pe locul celei lumi Am a=teptat r[spuns La c`te ]ntreb[ri }n suflet s-au depus. O, sfinte, ce minuni Am auzit atunci: Pe mor\i ]i las[ mor\i, }ntoarce-te la prunci. Te-ntoarce la cei vii, Le spune tuturor:
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
'#
Eu nu aleg popoare, Ci demnitatea lor. R[gaz la drum ]nseamn[ +i clipa de sf`r=it O Patrie se d[ O dat[ =i at`t. }ncerc[ri destule, La fel =i suferin\i, Dar lan\ul ista leag[ Copiii de p[rin\i. P[m`ntul de vechime, +i sufletul de grai, Cu cerul ]mpreun[ +i via\a care-o ai.
Tricolici
Striga prin sat be\ivanul: Dac[ nu anu ista, la anu. La paharul de \uic[ f[cea gura puic[, pung[, gata s[-mpung[... S-auzea cum strig[: Moare de oftig[.
'$ S-o legat stafia cu trufia, iar ]n gur[ impostur[, nu de les[ de ofens[, de drac =i v`rcolac, calomnie cu chelie, =i cu spate furate, mare scofal[ o am[geal[, ca nu de iubire, de z[trire... La paharul cu vin f[cea gura venin, buze amare, la dou[ pahare... S-auzea cum zbiar[: S[ moar[, c[ s-o l[\it la g`t Amorescu, P[s[rescu, c[ nu de speran\[, de arogan\[, =i de gloan\[ clan\[,
I O N VATA M A N U
NIMIC NU-I ZERO
'%
c[ nu-s bat de vin de venin plin, c-o destr[b[lat un sat, cu de-a lui p[s[reasc[ s[ z[treasc[, la grochi =i la bodi... La halba cu bere f[cea gura mai miere, =i vorb[ mai slab[ la a doua halb[... Lefter, frate, vergi pe spate, pe sub piept de=ert, purtat de blestemat, \inut de furt, croit de suferit, c[ dac[ am dou[, n-am nici una, =i nu bere ]n halb[ minciun[, c[ totuna ap[, r[chie
'& s[r[cie, c[ nu de boi, de noi... Striga prin sat be\ivanul: Dac[ nu anu ista, la anu. ... Cuget neclar, gur[ puhoi, un ultim pahar =i-un bot de r[zboi...
I O N VATA M A N U
De iepure
De iepure, de iepure Prin umbrele ierbii, ]n mohorul din hat, pe la margine de sat, cu v`n[torul N[stase, la opintirile coasei... De iepure, de fug[ u=oar[, ]n c`mp de secar[, ]n miez de ima= de iepure, de iepura=... +i nu-l prindea, ci-a=a, se z[bovea =i r`dea de fricosul, care t[v[le=te orzul...
NIMIC NU-I ZERO
''
De iepure era urma-n f`n +i frica-n s`n =i era de iepure pl`nsul, legatul =i str`nsul, iar ce-n c[pi\e se cl[dea, c`nd de-amu se scutura, tot de iepure era... C`nd toamna, p`n[ la ploi, pe la secerat de p[pu=oi o urm[ ap[rea de iepure era... Nu-i unul, pare-se c[-s doi. O iepuroaic[ =i-un iepuroi. Tot pe l`ng[ noi... De iepure, de iepure via\a-n sat, urma pe hat, pe p[m`nt negru prim[vara, pe p[m`nt verde vara, ]n furtun[, ]n ploaie, =i-n p[pu=oaie... C[ pe unde era-ntunecat, era de iepure umblat.
! Pe alb om[tul iarna, de iepure era p[=it locul troienit, c[ iarna se vede mai bine cine se teme de cine ovina de lup sau lupul de ovine... De iepure, de iepure era via\a-n sat acela=i, un iepure, ]n femeie =i b[rbat, pe fa\[ de l[crimat =i ]n rug[ acela=i, un iepure, o fug[... Un iepure ve=nic alerg[tor, dar nepieritor, de parc[ se ivea o sc`nteie c`nd se-atingeau una de alta dou[ firicele de mohor un iepure, acela=i, nepieritor.
I O N VATA M A N U
Ceas stricat
Sunt dou[ margini de r[zboi, Ce se ating cu focul De-at`tea ori s-apuce satul +i s[-i r[neasc[ locul.
NIMIC NU-I ZERO
!
S[-i opreasc[-n brazd[ plugul +i s[-i urce-ntr-un salc`m Floarea r[t[cit[-n lume +i depl`ns[-n \intirim. }n hogeag s[-i t[ie fumul +i s[-i bat[ u=a-n \inte, Zbucium`nd =i azi o mam[ Ce mai strig[ la morminte. Din r[zboi c`mpia noastr[ S-a ]ntors cu foamea-n gur[ Ai tu, cium[ blestemat[ +i sc`rboas[ la f[ptur[. Eu, copil n[scut pe lume +i sc[ldat ]n praf amar, Mi-amintesc de-un ceas stricat Ce-abia ast[zi ]l repar.
APRECIERI E ]mbucur[tor faptul de a constata prezen\e mereu noi pe t[r`mul artelor literare moldovene=ti. Cartea de debut a lui Ion Vatamanu ne d[ prilejul de a remarca un glas cu o tonalitate personal[ ]n corul polifon al poeziei moldovene=ti contemporane. Ion Vatamanu se exprim[ liric ]n limitele unei biografii cu asprimi =i lumini=uri; aceast[ biografie este =i o biografie a vremii. Istorice=te versurile lui Vatamanu exprim[ contemporaneitatea. Este un semn de talent. Ion Vatamanu vine ]n poezie din lumea laboratoarelor chimice, lume grea de formule ce-ascunde ]n poal[ materia toat[ =i e semnificativ c`nd t`n[rul chimist e dublat de un poet sensibil la formulele estetice ale cuv`ntului. E pl[cut s[ afli un suflet duios, o inim[ deschis[ la bucuriile =i aspira\iile oamenilor muncii, un glas armonios ]n clipele de evocare =i viguros ]n momentele de protest ]mpotriva ororilor. Nicolai COSTENCO. Prefa\[ la cartea lui Ion Vatamanu Primii fulgi, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1962. Ion Vatamanu s-a impus ca poet de medita\ie liric[, inspirat mereu de anxietatea ce-l pa=te ]n lumea contemporan[. Dintre c[r\ile lui, Primii fulgi =i Monologuri au adus ]n poezia noastr[ de azi emo\ii =i g`nduri exprimate ]ntr-un fel proasp[t nealterat de imita\ie livresc[. A= spune chiar, Monologurile au fost prea pu\in relevate ]n pres[ de c[tre exege\ii literari. Ion Vatamanu =tie s[ aleag[ metafore nea=teptate ce fuzioneaz[ cu g`ndirea omului modern. Ceea ce este important la Ion Vatamanu, ]n majoritatea cazurilor, e c[ el nu for\eaz[ limbajul, mediteaz[ a=a cum ]i este firesc s[ se exprime, f[r[ a se lega de un ritm anume, de obsesia rimelor abracadabrante, prefer[ formele libere ale poeziei. Tendin\a lui se ]ndreapt[ ]n albia unei atmosfere intime, de
NIMIC NU-I ZERO
!!
confesiune. +i c`nd are ce spune, grav =i ad`nc, ]ncheag[ o lume proprie, multicolor[ =i cu r[sunete ]n cititori. Cum se prezint[ noua sa culegere de versuri? Ion Vatamanu continu[ drumul s[u, un fel de itinerar, spre a fixa ]n imagini ceea ce ]l impresioneaz[ ]n realitatea zilelor noastre, dar, ]n acela=i timp, ]=i parcurge anii ]napoi, spre a fixa imagini din vatra satului, unde tainele poeziei l-au n[v[lit ]ntìa=i dat[. Cugetarea lui se bifurc[, alarmat[, ca un pom trezindu-se cu ramuri sub imensitatea cerului =i a v[p[ilor solare, ca s[-=i aminteasc[ de s[m`n\a simpl[ ce l-a n[scut ]n p[m`ntul cald. Descoperind tangen\e ]n multe fenomene, poetul adeseori nu face nici o concluzie, ne las[ doar cu frumuse\ea lor, a=a cum le-a surprins ]n ore de visare, de nostalgie, de beatitudine, de ]ng`ndurare. Picteaz[ pregnant, aleg`nd fire de via\[ ce-l bucur[ =i-l dor. Basmaua, poemul liric, dovede=te un lucru de mult[ migal[. De fapt, poetul ia focul de la c[p[tìe din miniatura sa |[ranii =i ]i d[ propor\ii vaste; ]=i duce focul de la vetre prin v`ltoarea vie\ii, se treze=te alarmat ]n mijlocul erei atomului, =i sufletul ]i este la grea ]ncercare; descoperirea atomului aduce omenirii mai degrab[ nelini=te dec`t fericire. +i poetul m[rturise=te cu triste\e c[ se vrea cu florile s[lbatice, se vrea pe-un bulg[re de \[r`n[... }n poem se descrie panorama grandioas[ a lumii contemporane, ]mp[r[\ia mecanismelor moarte, ]n mijlocul c[rora eroul liric n-a pierdut nici pentru o clip[ basmaua alb[ din m`n[, adic[ dorin\a de bine =i frumos ]n lume, precum l-au ]nv[\at la vatra p[rinteasc[. Dialogul s[u cu tata, cu iubita nu-i dec`t un dialog zbuciumat cu p[m`ntul natal ]n zilele c`nd omul se ia la ]ntrecere cu enigma lumii astrale. Eroul liric se simte cov`r=it de imensa desf[=urare a muncii de prin laboratoare =tiin\ifice, o fiin\[ pierdut[ ]n oceanul cercet[rilor, experien\elor, inven\iilor, dar p[streaz[ cu sfin\enie r`ndunelele ]n zbor, c`mpurile tatei, privirile lui ]nrourate. +i zice iubitei: Printre brazdele despletite S-adun[m cuvintele, Sclipirile luceaf[rului }n zorile cafenii, Legenda Miori\ei,
!"
I O N VATA M A N U
}nvelit[-n basmaua ta alb[, Privirile ciob[ne=ti Sub pleoapele p[=unilor crude... Cel care mo=tene=te toate acestea, frumuse\ea =i-o na=te, precizeaz[ poetul. R[d[cin[, la care nu se poate renun\a. George MENIUC. Din prefa\a la cartea lui Ion Vatamanu La mijlocul ierbii, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1967. Ion Vatamanu face parte din genera\ia de poe\i care a debutat pe c`nd rima era socotit[ piatr[ de hotar. Dincolo de ea era p[m`nt str[in =i-o ]ncercare de-a s[ri ]ngr[direa era luat[ drept tr[dare. De=i nu mai aveam unde c[lca de at`tea rime, vechi sau noi, nimeni nu cuteza s[ treac[ dincolo, unde era p[m`nt slobod, bun pentru ]ns[m`n\are. Primul dintre noi a riscat Ion. Tr[iam cu to\ii bucuria descoperirii versului alb =i liber. Spre marea noastr[ mirare, am aflat apoi c[ dincolo fuseser[, cu veacuri ]n urm[, poe\ii no=tri anonimi. Pentru c[ ce este, bun[oar[, acest splendid proverb, dac[ nu un poem ]n vers liber: Cine doarme pe p[m`nt, n-are fric[ s[ caz[ c`nd se ]ntoarce? Sau ce o fi aceast[ ghicitoare despre butoiul cu vin, dac[ nu o frumoas[ poezie ironic[, spus[ =i ea ]n vers alb: Nebunul satului, ]mbr[cat ]n c[me=[ de lemn? Pe urm[ Neculce =i Cantemir cu prozele lor ilustre. Apoi Meniuc, Istru, Lupan de prin anii 30 =i de mai ]ncoace. Sau Dru\[ cu baladele sale de mare poezie. Ion Vatamanu este unul dintre poe\ii care au ]mprosp[tat cu noi =i ]ndr[zne\e metafore, cu o nou[ g`ndire artistic[ poezia noastr[. A spune ]n anii c`nd foarte mul\i se obi=nuiser[ cu expresia plat[ a g`ndirii, a spune ]n acei ani astfel: Soarele r[sturnat pe masa mea/ din ceaunul cerului ca o m[m[lig[./ Eu ]l ]mpart. Soarele se taie greu./ ...}n jurul mesei mele stau copiii. Vor copiii soare. Vor copiii p[m`nt./ Vor copiii planetei azi, ]n amiaza veacului XX, soare.../ Eu trebuie s[ ]mpart soarele ]n p[r\i egale./ Eu ]mpart soarele era, desigur, un act artistic de curaj din partea unui poet t`n[r. [...] Ora p[s[rii, ca =i La mijlocul ierbii sau Lini=tea cuvintelor este ]nt`mpinat[ frumos de critic[ =i de cititor. A venit parc[ vremea c`nd Vata-
NIMIC NU-I ZERO
!#
manu poate s[-=i rumege ]n tihn[ biruin\a, succesele. Adic[ s[-=i continue versul liber sau tradi\ional. Ei bine, la 40 de ani, acela=i neast`mp[r tineresc, aceea=i for\[ creatoare, ba una sporit[, d[ via\[ unui extins =i profund ciclu de poeme ]n proz[, inclus ]n cartea de fa\[ cu titlul A doua lumin[, poeme la fel de noi pentru tradi\ia noastr[ poetic[. Cu bucurie constat[m c[ unele dintre ele, cum ar fi Mama, C`ntarul =i altele, pot figura ]n orice antologie =i c[, al[turi de c`ntecele frunzei, ele constituie partea cea mai dens[ a c[r\ii. Dac[ ar fi s[ c[ut[m o ]nemuire de expresie a crea\iei lui Ion Vatamanu cu cineva de la noi, am pomeni numele lui George Meniuc, cel din Vremea Lerului, Nicolai Costenco, cel din Co\ofenele albastre, =i numele lui Victor Teleuc[, cel din }mbl`nzirea focului =i Momentul inimii. De ceilal\i poe\i Vatamanu pare a se deosebi fundamental, de=i undeva ]n ad`nc se ]nt`lne=te cu mul\i din colegii de genera\ie. (Avem azi o poezie divers[. Dar nu numai asta ne bucur[ ]n mod deosebit. Ne bucur[ mai ales c[ avem cititori cu gusturi diverse, critici literari care sus\in diverse formule poetice, cuprinse ]n versul tradi\ional, liber sau ]n poemul ]n proz[). Dou[ motive frunza =i pas[rea par s[ domine scrisul lui Vatamanu. Una simboliz`nd statornicia sufleteasc[, spiritual[, cealalt[ c`ntecul, zborul liber al s[u. Iar ]ntregul act liric al poetului nu este altceva dec`t expresia unei iubiri depline, p`n[ la cap[t. (Destule buc[\i din poezia noastr[ las[ impresia unei iubiri pe jum[tate. Se iube=te pe jum[tate iarba de-acas[, ochii iubitei, graiul, cutezan\a.) Iubirea p`n[ la cap[t iat[ una din calit[\ile superioare ale poeziei ]n genere. Cine iube=te p`n[ la cap[t, spune dictonul, tr[ie=te mult. Grigore VIERU. Din prefa\a la cartea lui Ion Vatamanu De ziua frunzei, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1977. Poetul Ion Vatamanu... a fost, ]n 1944, martorul unui act surprinz[tor: apari\ia frontierei chiar ]n gr[dina casei p[rinte=ti. S`rma ghimpat[ produce o ruptur[ ]n fiin\a lui, care va t`nji mereu dup[ ]ntreg, dup[ deplin[tate. Poezia lui st[, la propriu =i la figurat, sub semnul refuzului frontierei. Fisura produs[ ]n sufletul copilului devine ]n poetica lui Ion Vatamanu o fisur[ ontologic[. Poemul de mai mari propor\ii Pas[re-Eu
!$
I O N VATA M A N U
aduce ]n prim-plan sugestia unei amare rupturi suflete=ti, ]n care coexist[ pas[rea venirii =i pas[rea plec[rii, fel de a spune c[ via\a =i moartea ]=i dau m`na, polariz`nd fiin\a poetului. Motivul mioritic al predestin[rii se infiltreaz[ ]n poezie. Ca orice poet basarabeano-bucovinean, Ion Vatamanu este modelat de matricea =tiin\ific[ a satului ]n care s-a n[scut blagian ve=nicia. Sentimentul plaiului, care apare ca o gr[din[ aleas[, genereaz[ o sintez[ a liricului =i epicului, baladescului =i imnicului, a reac\iei publicistice imediate =i a reflec\iei sentimentalo-existen\iale. Nu lipsesc accentele neopa=optiste, atitudinile patetice de promovare a idealurilor na\ionale. }n volumul At`t de mult al p[m`ntului poetul accept[ ipostaza de tribun, de poeta vates. Debutul lui Ion Vatamanu (Primii fulgi) era pus sub semnul unei temerit[\i, explicabil[ ]n epoc[ din perspectiva zilei de azi; poetul sfida canoanele ]ncet[\enite (=i uzate, fire=te) de tradi\ie, recurg`nd la versul liber care, la ora aceea, mai st`rnea rezerve. Orice program se ]nveche=te prin ]nsu=i faptul de a fi aservit orbe=te unui moment, precum =i de a con\ine o doz[ de naivitate afi=at[, dublat[ de preten\iozitatea oarecum baroc[, ce se opune unei imagini unice despre misiunea =i fiin\a Poeziei. }n timpurile noastre programatismul a devenit cam abuziv. Dincolo, ]ns[, de momentele ostentativ-programatice, care ne scandalizeaz[ sau numai ne irit[ pe-o clip[, Poezia ]=i urmeaz[ ]n t[cere des[v`r=it[ lucrarea ei, pecetluit[ de tain[ =i sacr[ menire. Ferm =i polemic la ]nceputuri, spiritul novator al poetului intr[ pe parcurs ]n f[ga=ul firesc al disciplinei, lini=tii cuvintelor, slujirii credincioase a lor =i al punerii Poeziei ]n slujba cunoa=terii. Credin\ei ad`nci purtate cuv`ntului ]nfiin\[tor de armonie i se potrive=te cel mai bine lini=tea, acordul ce se stabile=te ]ntre negrul p[m`nt =i alba lui lini=te. [...] Poemul Pas[re Eu se cade considerat, fire=te, drept piatr[ de bolt[ a poeziei vatamaniene; el surprinde, ]ntr-o metafor[-cheie, condi\ia poetului care e condi\ia generalizat[ a omului. [...] E poemul cel mai saturat de sensuri al lui Ion Vatamanu =i cel mai apropiat de spiritul poetului, care tope=te ]n c`ntec antitezele sufletului aruncat ]n realitatea vie a vie\ii =i cunosc`nd visul, melodiile diferite ale sufletului, rezisten\a fa\[ de rugina cercurilor, identificarea cu c`ntecul pur al p[s[rii, biruin\e zilnice ale spiritului, con=tiin\a
NIMIC NU-I ZERO
!%
]mpletirii vie\ii cu moartea =i, ]n cele din urm[, a nevoii de ]mplinire prin dep[=irea suferin\ei cele =apte st[ri fundamentale. }ntreaga poezie a lui Vatamanu de la Primii fulgi ]ncoace va c[uta s[ surprind[, ]ntr-un chip aproape fragmentar, mozaical, momente ale acestor st[ri esen\iale, dialectic asociate ]ntr-un portret al tr[irilor. Spre a le fixa ]n manifestarea lor capricioas[, proteic[ sau chiar incert[, poetul se ]ndrumeaz[ pe trei f[ga=e convergente: pe cel publicistic al reac\iei imediate, directe, ner[bd[toare (R[spunde-mi,/ Tu vei l[sa/ S[ fie-nmiit/ Hiro=himele?!!, se ]ntreba, rezon`nd interoga\ia cu exclama\ii ]n Primii fulgi; unica metafor[ pe care o \ine e n[dejdea lumii la via\[, m[rturise=te poetul ]n Diminea\a m[rului); pe cel imnic al elogiului valorilor vie\ii, frumuse\ilor plaiului, c`ntat ca o gr[din[ aleas[ a iubirii =i femeii (femeii din muguri, frumoasei cu prunci); pe cel al reflec\iei meditative =i sentimentale, acestea asociindu-se ]ntr-o formul[ original[. La aceste modalit[\i lirice se adaug[ ilumina\iile din Cuvintele de cret[ =i Secundele cu mun\i, ]n g`ndurile cu frunze, apoi formula baladesc[, epic[ =i liric[, dialogurile banale ]n care apar personajele negative din perioada administr[rii (Dialoguri banale sau trist =i vesel despre oameni) =i strig[tele existen\iale, atitudinile patetice de promovare a idealurilor na\ionale din At`t de mult al p[m`ntului, ]n care poetul este tribun, purt[torul de voce al rena=terii basarabenilor sub semnul revenirii la matca fireasc[ a tradi\iei, limbii, valorilor clasice. Unire, moldoveni, Ce vor scriitorii?, Matern la Bucovina =i altele sunt poezii care au ]nfiorat mul\imile ]n anii de cotitur[ 1987-1991. Momentul temerit[\ii poetice a lui I. Vatamanu era determinat de impunerea Omului, care-=i reazem[ (hiperbola e a timpului =i apare ]n debutul s[u) fruntea de um[rul soarelui, a unor orizonturi noi ale cunoa=terii, de resensibilizarea raporturilor fiin\ei umane cu Cosmosul. Poetica sa era bazat[ pe ]ndr[zneal[ (=i chiar agresivitate) metaforic[, pe poten\area expresiv[ =i energetic[ a verbului, pe dinamizarea ritmului =i eliberarea de conven\ionalisme. Poetul se modela dup[ desc[tu=area confesiv[ a lui Maiakovski =i Whitman (Sunt crescut din m[m[lig[,/ +i ]mbr[cat/ ]n pantaloni =i pantofi./ Ca pe o jumar[,/ ]nting ]n tigaia vremii/ c`te o poezie./ }i port ]n buzunar pe Whitman, pe Maiakovski). Ion Vatamanu, care a verificat =i alte posibilit[\i, chei =i formule
!&
I O N VATA M A N U
ale versului, de\inea un rol de frunte ]n procesul ]nnoirii de substan\[ a poeticii. Este un inovator autentic, serios =i organic ]n metamorfozele sale, ]n schimb[rile la fa\[ cerute de nevoi l[untrice, de legile evolu\iei dialectice. Dialecticianul e spontan, sensibil, credincios ]n ad`ncimile sale, evit`nd noutatea senza\ional[ =i cultiv`nd-o pe cea esen\ial[. C[l[toriei aventuriere dintr-o formul[ ]n alta, dintr-un protest programatic ]n altul (Nichita St[nescu sau Marin Sorescu au procedat la fel) ]i este preferat[ vederea cu inima, adic[, ]n termeni prozastici, contactul afectiv direct, nemeditat. Poezia lui Vatamanu este, esen\ialmente, o poezie a ]nt`mpl[rilor, v`rstelor =i st[rilor sufletului, a s[rb[torilor (c`nd ora p[s[rii e senin[) =i ]nvolbur[rilor dramatice (c`nd apare pas[rea bun[ =i pas[rea rea ]ntr-un singur cuib). Ea are desf[=urare ciclic[, ]n secven\e =i momente dispuse fragmentar, pe un fir al m[rturisirii discontinui, care imit[ cursul monoton al existen\ei cotidiene. }n linii mari, poezia lui I. Vatamanu se constituie din fragmente de via\[ structurate ciclic; ciclicitatea, ca principiu general, se exercit[ fie ]n interiorul unui poem (Basmaua, Pas[re Eu, Privighetoarea c`nt[ plumb), fie sub chip mai accentuat de contrapunct, fie sub aceea de organizare tematic[ elementar[ (Secunde cu mun\i), fie sub aceea de instrumentare laitmotivic[ mai complex[ (Vara rùrilor repezi, Pr[bu=irea prietenului, Femeia din muguri, Frumoasa cu prunci), fie sub forma alternan\ei de secven\e estetice ]n proz[... Mihai CIMPOI. }n Glasul Bucovinei, nr. 3, 1994, p. 100-106. ...}ntreaga carte Dialoguri banale... se prezint[ drept o materializare, prin imagini literare, a afirma\iei programatice transcrise. }n chiar prima parabol[ a c[r\ii Ambroziada Ion Vatamanu pune ]n lumin[ necesitatea de a restructura ]n chip radical modul de g`ndire, de ac\iune, de existen\[. Reflec\ia poetului are drept pilon ]ncercarea unui personaj concret Ambros de a-=i revizui via\a =i atitudinea fa\[ de via\[, apoi constatarea de c[tre personaj a imposibilit[\ii revizuirii jinduite ]n condi\iile c`nd ba un =ef (pe nume R[u), ba un alt Ambros (numit Ambros-doi) continu[ s[ tr[iasc[ pe vechi =i s[ cear[ acela=i lucru de la subalterni =i colegi. De altfel, cei doi Ambro=i pot fi ]n\ele=i
NIMIC NU-I ZERO
!'
=i drept dou[ ipostaze net diferite ale unuia =i aceluia=i personaj; deci putem ]n\elege ]n cazul lui o lupt[ interioar[. Oricum, Ambros cade sub influen\a celor pe care p[rea c[-i detest[, el apare ]n ipostaza ]nvinsului incapabil de a se smulge din condi\ia cu care se obi=nuise. }n consecin\[ poetul ]l b[nuie=te de la=itate. }i place, totu=i, s[ ambrozieze.../ }i place.../ Ambroziaz[, ambroziaz[,/ Dar de restructurat/ nu se restructureaz[... sunt versuri care denot[ atitudinea autorului fa\[ de personajul lipsit de tenacitate, de resurse psihologice =i intelectuale favorabile primenirii. Poetul nu simplific[ procesul restructur[rii autentice a omului. El ne ]ndeamn[ la medita\ie, la atitudine, ca =i ]n celelalte opere incluse ]n cartea Dialoguri banale... Sugestia liric[ a unor idei =i atitudini este puternic[, pe potriva smulgerii m[=tilor de pe fenomene =i tipuri umane g[unoase ]n esen\[ . [...] Apoi =i ]n alte dialoguri Iazul, flota iazului =i g`=tele, O v`n[toare imaginar[, Rubla g[sit[, O ]nt`mplare ]n pia\[ poetul reia =i ad`nce=te conflictul dintre spiritualitatea autentic[, specific uman[, =i pragmatismul material, total =i agresiv. }n felul acesta, axa ideatic[ a ]ntregii c[r\i este lupta dintre via\a spiritual[ definitorie pentru fiin\a superioar[ =i existen\a v[duvit[ de elementul spiritual. O atare concluzie se verific[ u=or la lectura dialogului Ro\i =i spa\iu, ]n care garajistul ]=i ]ntreab[ direct interlocutorul: Spirit, zici? Dar ce-i =i asta?/ Vopsea pentru pere\i?/ (...) La pia\[ spirit nu se vinde,/ Se vinde ceap[ =i orez. Descifrarea adecvat[ a rostului etic al spectacolelor pl[smuite de Ion Vatamanu este ]nso\it[ de pl[cerea contactului cu o stihie lingvistic[ =i stilistic[ original[, care adevere=te creativitatea scriitorului =i la nivel de limbaj. Ion CIOCANU, Reflec\ii =i atitudini, Editura Hyperion, Chi=in[u, 1992, p. 103-105. ...Diapazonul asociativ foarte larg al cuv`ntului iubire ne va trimite numaidec`t, ori de c`te ori vom ]ncerca s[ p[trundem cu inima =i mintea lumea unui simbol sau a unei imagini, a unei idei emo\ionale, la casa p[rinteasc[, la c`mpie, la datini, la tot ce-i legat de trecut, prezent =i viitor =i-ntì de toate la cuv`ntul Om. Un cuv`nt plin de cuvinte:
!
I O N VATA M A N U
iubire. Un pom ]mpov[rat cu imagini =i g`nduri r[spicate, b[rb[te=ti. Un pom ]n care semin\ele sun[ atinse de frunze =i v[z. [...] Imaginea unui atare pom pe fundalul liricii noastre contemporane, figurat vorbind, jocuri de culori alb-negru, tonalit[\ile lirice confesive =i meditative, altern`nd cu cele publicistice, ne vor purta pe urmele altor volume anterioare ale poetului Ion Vatamanu, ne vor face s[-i urm[rim pa=ii prin vreme, prin timpul s[u interior, r[scolit de g`nd muncitor, de setea atingerii de poezie. Con=tiin\a de sine a poeziei sale (+i sunt bogat pe c`t bogat[ mi-i sim\irea,/ Pe c`t ]n cuget las s[ m[ citeasc[ neamul), consolidate de la carte la carte =i ]mbog[\ite prin precedentul =i surprinz[torul volum De ziua frunzei, care reconstituie nu numai un mit al frunzei, ci =i metamorfozele unei individualit[\i lirice, este certificat[ =i de noua =i autentica sa carte liric[ Iubire de tine, de acest pom cu ramurile ]ntinse spre poezia civic[, spre tumultul tr[irilor personale, dar =i spre timpul social-uman ]ncordat. Atmosfera liric[ a volumului este ]nv[luit[ de un elan sufletesc sobru, opus dulceg[riilor, patetismului =i emfatismului cvasitematic. Accentul este unul mobil, ]l vom sesiza ]n toate ciclurile c[r\ii. Civismul ]n crea\ia lui Ion Vatamanu cap[t[ contururi clare =i vii, atunci c`nd autorul recreeaz[ st[ri ]ngrijor[toare de lucruri v[zute prin prisma contemporanului: Nu sup[ra iubirea/ Ce-n floare-a izbucnit,/ Nel[murit[-i via\a/ }n omul neiubit.// Nu sup[r[ ce-i mugur/ }n t`n[r sim\ frumos, C[ cel ce nu iube=te/ La chip e-ntunecos.//...Nu trece-n amintire,/ Ci ast[zi lumineaz[./...//A=a vei fi mai t`n[r/ +i-n veac s-or ]n[l\a/ Mai sus a tale fapte,/ Mai multe-n vremea ta (Cu-ntreag[ iubirea). Sau: V[d suflet de lumin[/ Ce s-aprinde-n ]ntuneric./ Slab cu tare el ]mbin[./ }mpletindu-le puternic.// V[d un om. L-am mai v[zut./ Azi abia l-am ]n\eles:/ El prin mine a trecut;/ M-a deschis c-un univers.// +i ]mpart cu el o clip[,/ Pìnea-n dou[, sarea-n dou[,/ Ne lu[m c`te-o arip[ / Peste mìnile-am`ndou[. Ambele cazuri poetice sunt mai mult dec`t o dovad[ c[ versul lui Ion Vatamanu e sculptat ]n lumina tr[irii, angajat ]n exprimarea dragostei sau cunoa=terii ori ajutorului dezinteresat dintre oameni, precum s-ar p[rea la prima lectur[ .[...] Actul cunoa=terii ne ofer[ un moment de medita\ie, o invita\ie de a citi ]n subcuvintele poeziei anume replici,
NIMIC NU-I ZERO
!
de a vedea ]n acestea de pe urm[ ]ns[=i atitudinea personal[ a poetului, a personajului s[u liric. Unitatea dintre ideea de om =i de fiu al satului, raportul dintre om =i natur[, consolidate de o seam[ de versuri, temperat tensionate, setea continu[ de adev[r, de adev[rul muncii =i al jertfirii de sine, de memoria p[rin\lor ]ncheag[ acel unic tablou baladesc al satului, al ba=tinei ridicate la rang de simbol. [...] Ciclul Dedica\ii e rezistent prin for\a lui latent[, prin mobilurile lui neb[nuite, care vegheaz[ ad`ncimile tr[irii =i incursiunile personajului liric. Versurile sondeaz[ unele momente privind felul de a ]n\elege at`t crea\ia =i via\a autorilor respectivi, c`t =i capacitatea poetului de a pre\ui bunurile spirituale ale ]nainta=ilor =i contemporanilor no=tri. Caracterul reflexiv, diapazonul asociativ larg, precum =i timpul metaforic sunt caracteristici ale poeziei lui Ion Vatamanu, ]mpl`ntate ]n solul Patriei, ]n permanen\ele ei dintotdeauna: ]n munc[ =i d[ruire, ]n veghe =i c]ntare, ]n optimism =i altruism, ]n od[ =i replic[, ]n c`ntec =i pace, ]n curaj =i crea\ie, ]n v`ltoare =i iubire, ]n individualitate =i culoare, ]n rost =i atitudine, ]n zbucium =i adev[r, =i numaidec`t ]n jur[m`nt =i cuv`nt. Tudor PALLADI. }n Nistru, nr. 6, 1982, p. 133-136. }n pofida debutului insurgent (Vatamanu cuteza, ]n 1962, c`nd tip[rea Primii fulgi, s[ atace versul liber), el intr[ ]n f[ga=ul lini=tii cuvintelor (]nfiin\[toare de armonie; a se vedea ]n acest sens =i volumul de eseuri Via\a cuv`ntului, 1980). Mai mult, ]n sufletul fiec[ruia s[l[=luie=te o pas[re, eliber`nd poezia; iar existen\a se supune acestui c`nt de pas[re.[...] }n\eleg`nd c[ izvorul C`ntecului r[m`ne via\a, ierbile cu suflet viu, starea de vis, poetul vrea s[ rup[ rugina cercurilor care ]l ]nc[tu=eaz[; ar vrea, ]n numele tinere\ii biruitoare, s[ asculte glasul p[s[rii (ce poart[-o suferin\[) lupt`nd cu elogiata for\[. Ruptura despre care am pomenit ]l tensioneaz[ ]ns[ (v. C`ntecul de s`mb[t[), ]n\eleg`nd c[ via\a cu moartea convie\uiesc; logodit cu o stea, poetul vrea s[ aud[ glasul fundamental al suferin\ei; doar a=a poate atinge rostul ]nalt al crea\iei, identific`ndu-se cu acest c`ntec pur. Nevoia de
!
I O N VATA M A N U
]mplinire ]l macin[ =i acest fragmentarism, saturat de sensuri, desf[=oar[ o viziune ampl[, mozaicat[, urc`nd capricios spre st[rile esen\iale, rev[rsate ]ntr-o delt[ a tr[irilor, ]ntins[ de la reac\ia imediat[ (cu nerv publicistic) la cea rafinat[, cutreierat[ de ilumina\ii. +i, din nou, spre erup\iile tribuniste, poetul devenind purt[torul de voce al rena=terii basarabenilor/ rena=terii rom`nismului. De altfel, desc[tu=[rile confesive ]n ritm amplu, precipitat totu=i, erau anun\ate chiar de Vatamanu: }i port ]n buzunar pe Whitman (din care a =i tradus n.n.), pe Maiakovski... }ncrez[tor, u=or propagandistic, ]n destinul Omului, cu fruntea rezemat[ de um[rul soarelui, poetul energizeaz[ verbul; ]n replic[, dup[ ora s[rb[toreasc[, vin ]nvolbur[rile (pas[rea bun[ =i cea rea av`nd un singur cuib; desf[=ur`ndu-se ciclic, ca o m[rturisire discontinu[, asaltat[ de fluctua\ii, de pozi\ia poetului care vrea s[ vad[ cu inima, amestec[ ]nt`mpl[ri =i v`rste ]n aceste radiografii ale clipelor)... Monologic =i, pe alocuri, baladesc, poetul cultiv[ un fragmentarism ]n care unii au v[zut, imediat, emblema modernit[\ii. Dar credincios r[d[cinilor (rurale), cinstind statornicia sufletului =i, pe de alt[ parte, iubind zborul (liber), Vatamanu ]ncearc[ o ]nv[luire interogativ[ pentru a palpa esen\ele, pentru a g[si o cale de acces spre starea poetic[ (permanentizat[), v[zut[ deopotriv[ ca spor cognitiv =i c`mp emotiv. }n aceast[ scar[ de tr[iri, pasionat[ de ceea ce poetul denumea perindare imaginativ[, definirea ideii, \intuirea ei (vremelnic[ =i p[relnic[) na=te un cuplu antagonic, polariz`nd fiin\a. Atras de refacerea leg[turilor, dezghioc`nd miezul filozofic al lumii, poetul cade ]n netratabila ]ng`ndurare. El, o structur[ monologic[, e chemat s[ ]nfrunte c`ntecul de plumb al privighetorii, dup[ cum, compensativ, omul de =tiin\[ se refugiaz[ ]n zonele afectului. R[m`ne atunci, salvator, spa\iul satului, acolo unde nu-i loc pentru umbre, hr[nind o subteran[ ]nver=unare etic[. Lectura poeziilor lui Ion Vatamanu cheam[ ]n sprijin eseistica sa. Poetul a \inut s[ se explice, chiar redundant, oferind exege\ilor de azi =i de mìne l[muriri, \in`nd de un veritabil program, ]ncheg`nd o viziune poetic[. Whitmanian la start, el ]ncarc[ fragmentarismul cu o ]nl[n\uire nestrunit[ de tr[iri, nestr[ine de ruperile de ritm ori parantezele epice. Aceast[ suveran[ ciclicitate (precum ]n De ziua
NIMIC NU-I ZERO
!!
frunzei, 1977) corecteaz[ visata dezm[rginire =i orgoliul orb al sevelor tinere, ]n\eleg`nd [...] destinul frunzei, apt[ s[ tot nasc[ vie\i din moarte. Nici fragmentele balade=ti, ]mpinse ]n hiperbol[ =i arhetipal, din M[slinul oglindit (1983), ]n care un Gheorghe e a=ezat pe tronul planetei, iar r[nile memoriei (de pe dou[ margini de r[zboi) s`ngereaz[ ]nc[, nu scap[ de n[molul prozastic. Dar, indiscutabil, Sufletul P[s[rii Eu (adic[ Poetul) ]ncape o lume =i Zborul Ideii, \intind azurul, chiar dac[ se livreaz[ par\ial, secven\ial, se ]nscrie unui flux. Un c`nt de pas[re leag[ insurgen\a ]nceputurilor cu disciplina (lini=tea) maturit[\ii. Adrian Dinu RACHIERU, Poe\i din Bucovina, Timi=oara, Editura Helicon, 1996, p. 490-492.
CUPRINS
Tabel cronologic .................................................................................... 3
PRIMII FULGI 1962 Amintire .................................... 11 B[iatul =i muntele .................... 12 Cetatea Hotin ........................... 13 C`ntul stropilor ....................... 14 MONOLOGURI 1964 Monologul perechii care danseaz[ .................................... 15 Monologul Hiroshimei .......... 16 LA MIJLOCUL IERBII 1967 Monologul lui Odiseu ............ 17 +obolanii ................................... 18 |[ranii ....................................... 19 Cu tine ....................................... 19 Era t`rziu .............................. 21 La mijlocul ierbii ..................... 22 Am scris =i am =ters ............ 23 Ba ni=te nop\i prea scurte .. 24 Punct ......................................... 25 LINI+TEA CUVINTELOR 1971 Contur de iarn[ ....................... 26 Contur de medita\ie ................ 26 Contur de adev[r .................... 27 Contur de insomnie ................ 27 Contur de curgere ................... 28 Contur de armonie ................. 28 Iubire ......................................... 29 Tr[ire ......................................... 30 Lun[ nou[ ................................. 31 Desen ......................................... 31 }nchipuire ................................. 32 Castel ......................................... 33
NIMIC NU-I ZERO
!#
Umbr[ pe c`mpuri .................. 56 Divizare la infinit ..................... 57 O, mam[, ochii t[i ................... 58 Agudul ....................................... 59 Un c`ntec c`t via\a .................. 60 Frumoas[ zi .............................. 61 Un c`ntec cu trei fete .............. 62 Stejarii ........................................ 63 C`ntec ....................................... 64 La sosirea frunzei .................... 64 Continuare cu frunze .............. 64 Tor\e cu frunze ........................ 65 Palate de frunze ....................... 66 De ziua frunzei ........................ 67 Frunz[ de soc .......................... 67 La casa de frunze ..................... 68 Monumental final cu frunze .. 69
A DOUA LUMIN{
ORA P{S{RII 1974 Arta luminii .............................. 34 C[tre poet ................................. 35 Clopotele lunii ......................... 35 Prietenul meu, focul din vi\[ de vie ........................... 36 Ora p[s[rii ................................ 37 Amurg ....................................... 37 Verbele verdelui ....................... 38 Sufletul ce-l am ......................... 39 Legenda Moldovei .................. 40 Duruitoarea Veche .................. 41 Verdele poetului ...................... 42 Orizont ...................................... 43 Din multe c`te-am v[zut ........ 44 Amiaz[ ]n c`mp ....................... 45 Moldov[, m[rgea de foc ........ 46 Poduri ........................................ 48 B[tr`nul =i \ara lui .................... 48 Ideal ........................................... 49 S[ c`nt[m, mam[... ................. 51 Aceste locuri... ......................... 52 DE ZIUA FRUNZEI 1977
}N GR{DINA ALEAS{
Povestea soarelui, povestit[ de to\i ....................... 70 Se duc cocorii ........................... 72 Logos ......................................... 73 C`ntarul .................................... 74 Secunde cu mun\i .................... 74
R{SCOAL{ CONTRA MOR|II
Genealogie ................................ 54 }n gr[din[ aleas[ ...................... 55 Prin sat, osta=ii anului 1944 ... 55
C`nd nu-mi ajunge... .............. 86 Plutesc ]n ochii mei planete... 86 O, sunt =i c`t mai sunt... ......... 87 Dar cum m[ mai a=tep\i... ...... 87
!$
M[ rog de via\[ ........................ 88 Inscrip\ie ................................... 89 Cocorii ...................................... 90 Cuvintele limbii materne ........ 90 Art[ =i destin ............................ 92 S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt ........ 92 G`nd .......................................... 94 Lemnarul =i poetul .................. 95 Prietenul albastru .................... 96 Chipul din fulgi ........................ 96 IUBIRE DE TINE
ALT{ IUBIRE NU ESTE
I O N VATA M A N U
O sear[ acas[ .......................... 108 Domnica ................................. 108 Mama Maria ........................... 110 Simion ..................................... 113 Moartea lui Iacob .................. 115 M-am ]ns[m`n\at ................... 118 Pe l`ng[ culmea cu plopi ...... 119 Cu frunz[ de brusture .......... 120 V[zduh de-acas[ .................... 120
INTERES DE SPA|IU
Simplu ....................................... 97 A fi cinstit ................................. 97 }n doi cu luna ........................... 98 Destin ........................................ 99

}NTOARCERE ACAS{ +I BALADELE SATULUI DE PE DOU{ MARGINI DE R{ZBOI
Ca s[ nu uit ............................. 100 Unul n[scut ............................ 101 Fuga merelor .......................... 102 Era timpul gr[bit ................... 103 Origine .................................... 104 Floare de pepene ................... 104 Mirele mort ............................ 105 St`lpul din poart[ .................. 106 }n amintirea lui Leonte Nicorici ................ 107
Punct de vedere ..................... 122 Substituire ............................... 123 Bolnavii de poeme ................ 123 Suflare ...................................... 124 Nimic nu-i zero ...................... 125 Interes de spa\iu .................... 125 V`ltoare .................................. 126 +i... ........................................... 126 Locul strofei ........................... 127 Autologie ................................ 128 Cite=te-mi... ............................ 128 }n cetate .................................. 129 Te l[comesc ............................ 129 Brod`nd, femeia... ................. 130 Intrare ]n lumin[ ................... 131 Cu chipul palid, sf`nt la suflet ........................... 131 Toamn[ la Bud[i .................... 132 Gr[dina sufletului .................. 133
NIMIC NU-I ZERO
!%
Ce e talentul? .......................... 221 Crezi?... .................................... 221 M[ voi ]nt`mpla ..................... 222 Inima de l`ng[ inima mea .... 223 Dialog ...................................... 224 |ie-\i zic .................................. 224 Diminea\a m[rului ................ 225 A vedea... ................................ 226 Eu n-am luat trandafirul... ... 226 Tat[ b[tr`n =i mam[ b[tr`n[ 227 Se l[f[iesc copiii... ............. 229 Vin blestemat ......................... 230 O carte nu e altceva dec`t... ................................... 232 La lansarea unei c[r\i ............ 232 V[ iubesc, ferici\ilor... ........... 233 Se veste=te ............................... 234 Tace gura ca un bujor scuturat... .............................. 235 Valoarea sentimentului X .... 235 A=tept un vers ........................ 236 Asupra nop\ii luna ............. 237 Plant[ de aloe ......................... 238 Dac[ s-ar putea... ................... 238 Peisajul culorii amor\ite ........ 239 Ploaia =i frunza ...................... 239 Peisaj comparativ .................. 240 Prietene, satul ]n care m-am n[scut... ................................. 240 Peisaj cu lumin[ leg[nat[ ...... 241
Copilul ..................................... 133 Ro=ul mac ............................... 134 Convorbire telefonic[ .......... 135 Nimic imposibil ..................... 135 Acas[, artistul ......................... 136 Albul pe alb ............................ 137 Opera\ie matematic[ ............. 138 Chipul apei ............................. 139 Cuvinte de cret[ ..................... 141 Pas[re Eu ................................ 174 M{SLINUL OGLINDIT 1983 La casa Lisandroaie ............... 185 M[cie=ul .................................. 187 Tudora ..................................... 188 Straie de mire ......................... 192 Fotea-muzicantul ................... 196 D[ru\a ..................................... 198 Prour-zg`rcitul ....................... 200 Balada c`nepei ....................... 201 Ninsori .................................... 205 Peisaje cu flori de m[z[riche 207 Dr[gaica .................................. 211 M[slinul oglindit ................... 216 DIMINEA|A M{RULUI 1986 E un sf`r=it de secol .............. 218 C`nd se repet[... ................ 218 De ce nu te-a= ]ntreba? ......... 219 }nt`lnind poetul ..................... 220
!&
DIALOGURI BANALE sau trist =i vesel despre oameni 1988 Ambroziada ........................... 242 AT~T DE MULT AL P{M~NTULUI 1990 Criticilor mei .......................... 256 Istorie sau destin? .................. 257 Alexe Mateevici pe vechi =i pe nou .................................. 259 O mie de dac[... ................ 260 Tragic. DacicGet-latin?... .. 262 Chip =i masc[ ......................... 263 Z`mbet de toamn[ ................ 264 Moment ecologic .................. 264
I O N VATA M A N U
Un popor de felul nostru .... 266 Gheorghe Asachi .................. 267 Ce vor scriitorii? .................... 269 Unire, moldoveni .................. 270 Celor ce pun graiul la vot .... 271 Intertermodinamic[ ............. 273 Mihai Eminescu, 1989 .......... 274 Celor care n-au ]nc[put ]n hotarele de azi ale Moldovei ........................... 277 Libertate .................................. 279 +tefan cel Mare =i Sf`nt ........ 280 Matern la Bucovina ............... 282 Tricolici ................................... 295 De iepure ................................ 298 Ceas stricat .............................. 300 Aprecieri .................................302
BIBLIOTECA
+COLARULUI
I O N VA T A M A N U
NIMIC NU-I ZERO Poeme

Ap[rut: 1998. Coli tipar:14,00. Coli editoriale: 14,95. GRUPUL EDITORIAL LITERA str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Arcadie Suceveanu Corector: Nadina Marciuc Tehnoredactor: Cristina Rusu Tiparul executat sub comanda nr. Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

Ion Vatamanu - Nimic Nu-I Zero

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ion Vatamanu - Nimic Nu-I Zero

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA

CZU 859.0 (478.9)1 V 37

Selec\ie: Arcadie Suceveanu

Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975741746 LITERA, 1998

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

Monologul perechii care danseaz[

Monologul lui Odiseu

NIMIC NU-I ZERO

Sper`nd =i ei c-or fi s[tui Din poezie.

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

Focul frunzelor ce cad... }nainte, }napoi, Ploi plouate-n alte ploi...

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

Prietenul meu, focul din vi\[ de vie

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

Din multe c`te-am v[zut

NIMIC NU-I ZERO

Moldov[, m[rgea de foc

NIMIC NU-I ZERO

B[tr`nul =i \ara lui

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

Prin sat, osta=ii anului 1944

NIMIC NU-I ZERO

Erau tata =i mama, Umbra mea o duceau ]n spate S-o-mpr[=tie Pe c`mpuri...

O, mam[, ochii t[i

NIMIC NU-I ZERO

Un c`ntec c`t via\a

NIMIC NU-I ZERO

Un c`ntec cu trei fete

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

Monumental final cu frunze

NIMIC NU-I ZERO

Povestea soarelui, povestit[ de to\i

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

NIMIC NU-I ZERO

R{SCOAL{ CONTRA MOR|II

C`nd nu-mi ajunge...

Plutesc ]n ochii mei planete...

NIMIC NU-I ZERO

O, sunt =i c`t mai sunt...

Dar cum m[ mai a=tep\i...

!" De parc[ culeg de pe mine cinci degete =i palma aceea o rup.

# Ce g`ndire ]ndr[znea\[! }n zid, str[ine, ca zidul...

# La-nceputul unui colnic, +i-o mare.

$ Ce-i pe=tele? O simpl[ ocazie A pescuitorilor prin lumea asta.

$$ De parc[ sunt, de parc[-mi pare, C[ n-oi iubi. C[ am iubit...