3 Ajustarea sinoptoforului la pacient a) Deblocati tuburile optice prin eliberarea blocajului central (122) si a blocajelor tuburilor (121) care

trebuie rotite spre inauntru. b) Puneti comutatorul de selectie (129) in pozitia centrala (care indica un bec) c) Masurati distanta interpupilara si pozitionati indicatorul pe scala (103) in concordanta cu distanta masurata, cu ajutorul rotilor de reglaj (102). d) Ajustati inaltimea barbiei prin intermediul butonului de control (104). e) Ajustati poztitia barbiei, glisand sustinatorul barbiei in fata sau in spate, astfel incat ochii pacientului sa fie cat se poate de apropiati de aparat. f) Ajstati sustinerea fruntii astfel incat ochii sa fie cat mai apropiati de aparat g) Setati toti pointerii pe 0: Pointerii pentru deviatia orizontala (109) actionand levierele (108). Pointerii pentru deviatia verticala (111) cu ajutorul controalelor (110). Pointerii pentru deviatia torsionala (112) cu ajutorul controalelor (113). Pointerii pentru elevatie si depresie (114) cu ajutorul controalelor (115). 4 Masurarea unghiului alfa. Unghiul alpha este unghiul care se formeaza intre axa optica si axa vizuala a unui ochi. (Am citit ca e tipic 3 grade la un pacient sanatos) De multe ori acesta poate sa fie suficient de mare pentru a da impresia unui strabism si de acceea trebuie sa fie masurat. De fapt el nu poate fi masurat dar o aproximare poate fi facuta utilizand slide-ul special A15. Plasati slide-ul in unul dintre locasele lor (116) si instruiti pacientul sa se uite la marcajul central. Observati reflexia luminii pe cornea pacientului si daca aceasta nu este in centrul pupilei cereti pacientului sa priveasca numere sau litere consecutive pana cand reflexia este in centru. Numerele si cifrele alaturate sunt separate de un grad, deci daca pacientul fixeaza litera E cand reflexia de lumina este centrala, unghiul alfa este 5. Este pozitiv atunci cand e nazal si negativ atunci cand e temporal, iar semnul trebuie de asemenea inregistrat. Odata masurat un ochi procedura se repeta la celalat ochi. 5 Masurarea unghiului obiectiv Daca este posibil unghiul obiectiv trebuie masurat de doua ori , de exemplu se incepe cu fixarea pe ochiul stang si se masoara unghiul iar apoi se repeta procedura pornind cu fixarea pe ochiul drept. O pereche de slide-uri de la perceptia simultana trebuie utilizata de o dimensiune suficient de mare pentru a fii vazut clare dar suficient de mica pentru a asigura fixarea in punctul central. Slideurile utilizate pot fi H7/8, H9/10, H11/12. Pacientul este instruit sa se uite la slide-uri iar tuburile sunt miscate de operator pana cand reflexia pe cornee este centrala. O lumina este stinsa prin apasarea unuia din cele doua butoane (127) iar pacientului i se comunica sa se concentreze pe slide-ul inca iluminat. In momentul in care fixarea este buna pentru slide-ul iluminat, acesta este stins si in acelasi timp slide-ul pereche se aprinde. Ochiul pereche care nu a fixat (avand slide-ul stins) este apoi observat si orce miscare a lui pentru a fixa este compensata miscand tubul. Miscarile verticale vor fi de asemenea observate iar tubul va vi mutat corespunzator utilizand controlul deviatiei verticale (110). Pacientului i se spune apoi sa fixeze imaginea si procedura este repetata pana cand nu mai exista miscari are ochiului pereche atunci cand fixeaza. Unghiul obtinut este unghiul obiectiv. Procedura este apoi repetata cu celalalt ochi fixand. Masuratori similare

se vor face cu pacientul uitandu-se 15 grade la stanga, 15 grade la dreapta, 15 grade in sus si 15 grade in jos, ultimele doua utilizand controlul de elevatie si depresiune (115). In cazurile in care exista o proasta fixare cu un ochi masuratorile vor fi facute doar cu ochiul bun fixand, iar tuburile vor fi mutate pana cand reflexiile sunt in centru pupilelor. 6 Unghiul subiectiv si corespondenta retinala anormala Unghiul subiectiv este gasit instruind pacientul sa opereze manerele (108) pana cand cele doua imagini sunt suprapuse. Daca unghiul gasit este acelasi cu unghiul obiectiv, cand imagini mici sunt utilizate, corespondenta retinala este normala. Daca totusi cele doua unghiuri difera, corespondenta retinala este anormala si diferenta dintre cele doua reprezinta unghiul de anormalitate. Aceste masuratori sunt facute cu corectia prescrisa ; lentilele potrivite sunt inserate in locasele speciale (118). Pacientul este apoi masurat fara corectie. 7 Miscarea slide-urilor Miscarile laterale reprezinta un test important de fuziune si pot fi un exercitiu ortoptic. Cu o pereche de slide-uri de fuziune: F3/4; F9/10; F99/100; F155/156; F201/202 si cu tuburile setate la unghiul de deviatie, cele doua blocajelor ale tuburilor (121) se rotesc spre exterior. Blocajului central (122) trebuie sa fie eliberat. Tuburile sunt apoi mutate intr-o parte si in cealalta iar pacientul este instruit sa urmareasca miscarea imaginilor. 8 Vergente Vergenta reprezinta miscarea simultana a ambiilor ochi in directii opuse pentru a obtine sau mentine vederea binoculara. Vergenta orizontala este masurata pe scala (119) care este inscriptionata ADD (de la Adduction miscarea unioculara a ochiului orizontal spre interior) si ABD (de la Abduction miscarea unioculara a ochiului orizontal spre exterior). Setati tuburile la unghiurile de deviatie si scala (119) la orice marcaj de zero potrivit. O pereche de slide-uri de fuziune trebuie utilizata. Strangeti blocajelor tuburilor (121) si ridicati blocajul central (122) astfel incat sa intre in locasul special de pe axul actionat de comanda (120). Rotiti incet una sau ambele controale si observati faptul ca tuburile se vor apropia sau departa, in functie de necesitati. Unghiul de vergenta in care se realizeaza fuziunea este indicat pe scara 119. Momentul in care imaginea perceputa se rupe reprezinta punctul de la care fuziunea nu mai este realizata. Vergenta verticala este masurata prin rotirea controalelor (115). In ambele cazuri refelxia pe coreneie trebuie tinuta sub observatie. 9 Heterophoria 10 Intensitatea luminoasa 11 Butoane pentru actionarea flash-urilor 12 Sistemul de port lentila auxiliare 13 Ejectoarele slide-urilor 14 Promovarea unei after-image. Dispozitivul pentru after-image consta din doua surse de lumina de mare intensitate formate fiecare din o lampa de 12V si o lentila de condensare. Livrate impreuna cu sinoptoforul sunt doua slide-uri speciale S3 si S4, una fiind formata

dintr-o fanta verticala cu un punct central de fixare de culoare rosie pe fond negru, iar cealalta fiind formata dintr-o fanta orizontala si un punct rosu central. Aceste slide-uri sunt inserate in locasele lor cu suprafata mata spre interior, adica catre pacient. Ecranele de difuzare din opal trebuie coborate din calea optica prin rotirea levierelor (132 ) situate imediat sub inchizatorile cilindrului in care sunt montate becurile. Aceasta operatiune permite ca mai multa lumina sa treaaca prin slide-uri si astfel o after-image mai puternica este produsa. Comutatorul de selectie (129)se fixeaza pe pozitia inscriptionata cu galben R Eye iar apoi comutatorul principal (123) este comutat pe ON. Instruiti pacientul sa fixeze spotul rosu si asigurati-va ca fixarea ramane nemiscata pentru o perioada de 7-10 secunde. Rotiti comutatorul de selectie (129) la urmatoarea oprire, care este o pozitie de OFF, scoateti slide-ul din partea dreapta si rotiti la loc ecranul de difuzare din opal corespunzator . Apoi rotiti comutatorul de selectie la urmatoarea pozitie , marcata L. Eye si cereti pacientului sa fixeze spotul rosu pentru aceiasi perioada de 7-10 secunde. In final rotiti comutatorul de selectie (129) la urmatoarea pozitie de OFF, iar apoi scoateti slide-ul de la ochiul stang si rotiti la loc ecranul de difuzare din opal corespunzator. O after-image este mentinuta mai usor cand fundalul alterneaza luminos is intunecat, iar pentru acest motiv unitatea automata de flash-uri trebuie utilizata imediat dupa ce pacientul a fost expus la procedura de mai sus. Aceasta este realizata usor prin rotirea comutatorului de selectie (129) la urmatoarea pozitie marcata Both Eyes. Daca coresponenta retinala normala exista, pacientul va vedea o after-image in forma unei cruci I- , dar daca corespondenta retinala este anormala after-image-ul va fi o varianta |- sau -|. Rezultatul trebuie descris grafic iar imaginile trebuie etichetate in corespondenta cu ochiul implicat. 15 Unitatea de flash-uri automata Din paragraful 14 ati inteles ca unitatea de flash-uri actioneaza doar becurile de 12V cand comutatorul de selectie (129) este pozitionat pe una din cele 3 pozitii. Aceste pozitii sunt marcate cu L,R,L+R si au aditional semnul de flash. Daca ambii ochi trebuie sa fie flash-uiti, cu scopul de a mentine o after-image, comutatorul (139) poate fi setat pe pozitia Simultan sau pe pozitia Alternativ. Daca doar un ochi va fi flash-uit pozitia comutatorului (139) nu are vre-o relevanta. Viteza flash-ului, sau altfel spus durata perioadei de iluminare si a perioadei intunecate este variabila. Cel mai rapid flash (cele mai mici perioade) este obtinuta atunci cand switch-ul (138) este pus pe pozitia Rapid. In aceasta pozitie durata perioadei intunecate si iluminate au o lungime egala. Pentru a regla flash-ul mai incet , switch-ul (138) se comuta in pozitia Variabil aducand in circuit butoanele (140). Unul dintre aceste butoane determina timpul cat becul sta aprins iar celalalt timpul cat becul sta stins. Desenele care inconjoara aceste doua butoane (140) nu reprezinta valori reale de timp ci doar o scala de la 1 la 10. Totusi valorile mari reprezinta perioade de timp lungi iar valorile mici perioade scurte. Daca un flash lent este cerut, cu perioade luminoase si intunecate egale, butoanele trebuie rotite spre cifra 10. Cand sunt rotite spre 0, perioadele de timp vor fi scurte, iar in pozitia 5 vor fi medii. Daca perioada de lumina nu trebuie sa fie egala cu perioada de intuneric, atunci cele doua butoane se vor seta la valori diferite. Experimentand se poate deprinde usor marea varietate de flash-uri care se poate genera. Cu toate ca figurile atasate controalelor au fost alese empiric, ele permit operatorului sa regleze flash-ul. In plus, se poate dovedi ca un pacient retine o after-image mai mult timp cu o anumita setare a perioadei de lumina si a perioadei de intuneric. Valorile optime pentru un pacient dat pot fi inregistrate pentru o viitoare utilizare.

16. Periile Haidinger Periile Haidinger sunt un fenomen cauzat de lumina polarizata care ajunge la macula. Cum centrul periei coincide cu fovea, utilizarea fenomenului este indicata in cazurile de fixare anormala si in cazul de corespondenta retinala anormala. Pacientul, odata ce a invatat sa recunoasca peria, poate sa fie constient de existenta zonei centrale fovea si poate sa utilizeze acest punct pentru fixare. Dispozitivul in modelul 2001 consta in doua unitati motorizate care sunt inserate in sloturile din tuburile optice de langa sloturile pentru slide-uri. Inserarea se face doar atunci cand periile Haidinger sunt necesare. Cand nu se utilizeaza unitatiile sunt stocate in compartimente speciale ale mesei. Pe langa unitatiile care se extrag, synoptoforul are inclus alte elemente necesare pentru tratamentul cu perii. Acestea sunt diafragma iris (149), intrerupatorul pentru lampile halogen si locasele filtrelor albastre (148). Fenomenul poate fi prezentat ochiului drept, ochiului stang sau ambilor ochi deodata. Periile pot fi utilizate cu slide-uri after-image (S3/S4; S5) sau cu slide-uri normale. Pot fi utilizate si ambele deodata. Slide-uri speciale in alb si negru pe film transparent sunt disponibile si sunt mai bune decat slide-urile colorate pentru acest scop. Unitatea cu motor (146) sau unitatile sunt inserate in sloturile lor. Butoanele ON/OFF (142) de pe panoul de control sunt comutate pe ON. Motoarele incep sa roteasca discurile polaroide. Fiecare motor are propriul lui control de viteza (144) si comutator pentru inversarea directiei de rotire. Anumiti pacienti vor vedea periile mai usor decat altii iar viteza de rotire poate sa aiba o influenta asupra perceptiei. Comutatorul pentru inversarea sensului de rotatie este util ca si un test pentru a fi sigur ca periile sunt cu adevarat observate. Scopul diafragmelor iris (149) este de a reduce campul vizual si a testa daca cu adevarat un pacient care suprapune periile Heindinger si tinta (slide-urile) fixeaza cu adevarat central sau nu. Daca suprapunerea ramane cu apertura diafragmelor la minim , pacientul trebuie sa vada tinta cu fovea. Daca pacientul poate sa vada tinta cu diafragma marita dar nu reuseste sa o vada cand diafragma este la minim, fixarea nu este cu fovea. Daca periile Heidinger sunt prezentate unui singur ochi, este necesar sa se plaseze un filtru albastru in slotul (148) din fata celuilalt ochi, astfel incat cei 2 ochi sa fie balansati. Daca filtrul nu este inserat lumina alba va domina lumina albastra.