PATRIMONIUL

Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente sau viitoare. Indatoririle, bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare constituie patrimoniul ca notiune juridica. Drepturile si obligatiile care alcatuiesc patrimoniul sunt pecuniare. Aceste dr si obl formeaza o universalitate juridica; patrimoniul este un atribut al personalitatii. In sens economic, patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor destinate satisfacerii nevoilor de consum ale unei persoane. Dr formeaza activul iar obl pasivul.Patrimoniul subzista chiar daca este format doar din pasiv sau daca valoarea pasivului depaseste valoarea activului. Numai patrimoniul formeaza o universalitate juridica iar masele patrimoniale sunt doar parti ale intregului avand o anumita afectatiune. Unitatea universalitatii juridice se pastreaza indiferent de dinamica fluxurilor patrimoniuale, titularul poate dobandi dr si obl pecuniare noi, poate instraina sau stinge dr si obl existente, fara ca prin aceasta sa fie atinsa existenta patrimoniului ca atare. Numai persoanele pot avea patrimoniu, fie ca este vb de persoane fizice sau pers juridice. O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu, patrimoniu care poate face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni. In momentul deschiderii succesiunii, toate bunurile, fie ca provin de la de cuius, fie ca sunt ale eredelui, se regasesc in acelasi patrimoniu, mai exact in cel al eredelui. Modalitati juridice ale patrimoniului: INDIVIZIUNEA, COMUNITATEA MATRIMONIALA, PATRIMONIUL PROFESIONAL COMUN.

DREPTURILE REALE VS. DREPTURILE DE CREANTA

1. Drepturile reale. IUS IN RE Este dr patrimonial in virtutea caruia titularul sau poate sa-si exercite prerogativele asupra unui bun determinat in mod direct si nemijlocit, fara a fi necesara interventia altei persoane. 2. Drepturile de creanta. IUS IN PERSONAM Este dreptul patrimonial in temeiul caruia, subiectul activ, creditorul, ii poate pretinde subiectului pasiv, debitorului, sa dea sa faca sau sa nu faca o anumita prestatie la care acesta din urma ar fi fost indreptatit in lkipsa angajamentului. 3. Comparatie intre dr reale si dr de creanta. Dr reale si cele de creanta sunt dr patrimoniale iar titularii lor sunt individualizati. A. SUBIECTELE. Subiectul activ, respectiv titularul dr este individualizat in ambele ipoteze, insa subiectul pasiv, respectiv titularul obl corelative este individualizat numai in cazul dr de creanta, in timp ce in ipoteza dr reale, subiectul pasiv este unul general, neindividualizat, nedeterminat, format din toate celelalte subiecte de drept. B. OPOZABILITATEA. Ca dr absolute, dr reale sunt opozabile erga omnes. Dr de creanta fiind dr relative, acestea sunt opozabile doar stricto sensu, adica numai fata de debitor. C. OBIECTUL DREPTURILOR. Dr reale au in continutul lor juridic anumite prerogative a caror exercitare are ca premisa acte de stapanire asupra unui bun. De aceea bunul trebuie sa fie determinat si individualizat, altfel nu este susceptibil de stapanire si apropriere. Bunurile de gen devin obiectul dr reale prin numarare, cantarire, masurare. In schimb, dr de creanta care are obl corelativa de a da pot avea ca obiect atat bunuri individual-determinate cat si bunuri de gen. D.OBIECTUL OBLIGATIEI CORELATIVE. Obligatia corelativa dr real este una generala si negativa. Obiectul obl corelative dr de creanta poate fi o prestatie de a da, a face sau o abstentiune (a nu face). E. CONTINUTUL JURIDIC. Fiecare dr subiectiv civil are un anumit

continut juridic alcatuit din una sau mai multe prerogative substantiale precum si din dr material la actiune. In mod traditional se afirma ca, spre deosebire de continutul juridic al dr de creanta, dr reale include 2 prerogative: dr de urmarire si dr de preferinta. F. MODUL DE EXERCITARE. Prerogativele dr reale se exercita in mod direct si nemijlocit, fara a fi nevoie de interventia altei persoane. Dimpotriva, prerogativele dr de creanta nu pot fi exercitate decat cu interventia unui debitor. G. DURATA. De regula, durata dr de creanta este mai scurta decat cea a dr reale. H. NUMARUL DE DREPTURI. Din acest punct de vedere se afirma faptul ca nr de dr reale este limitat de lege, in timp ce nr dr de creanta este nelimitat.

OBLIGATIILE PROPTER IN REM

Obligatiile reale de a face sunt strans legata de un lucru, imobil sau mobil, astfel incat se transmit odata cu acesta. Obl propter in rem pot fi legate nu numai de dr asupra unui bun, ci si de simpla stapanire a acestuia, independent de existenta unui drept asupra lui. Obligatiile propter in rem ii revin titularului unui dr real, posesorului sau unui simplu detentor precar.

OBLIGATIILE SCRIPTAE IN REM

Sunt atat de strans legate de posesia unui bun, incat creditorul nu poate realiza creanta sa, decat daca posesorul actual al lucrului indeplineste obligatia corespunzatoare. Datoria nu apartine numai debitorului initial, contemporan cu nasterea acesteia, ci si dobanditorilor ulteriori si succesivi ai bunului, indiferent daca acestia au un drept real sau doar o posesie de fapt.

POSESIA CA STARE DE FAPT

Posesia ca stare de fapt se bucura de protectie juridica, fie in mod direct prin actiunile posesorii, fin in mod indirect prin recunoasterea unor efecte juridice, in conditii speciale: prezumtia de proprietate, dobandirea de fructe si a bunurilor mobile, ocupatiunea sau uzucapiunea. Posesia ca stare de fapt nu poate fi asimilata unui drept si nici nu trebuie sa fie confundata cu efectelem ei juridice. Posesia are ca obiect numai bunuri corporale. Daca asupra bunurilor corporale stapanirea uneste ambele elemente, corpus si animus, asupra bunurilor incorporale, stapanirea cuprinde numai elementul psihologic, intentional, animus. Numai bunurile individual-determinate pot face obiectul posesiei. Bunurile de gen pot fi posedate numai dupa individualizarea lor prin numarare, cantarire, masurare. Posesia ca stare de fapt reuneste un element material, corpus, si un element psihologic, animus. Elementul subiectiv al posesiei, animus . In cazul posesiei ca stre de fapt, este necesara reprezentarea subiectiva a posesorului care fie crede ca este adevaratul proiprietar, fie desi stie ca nu este titularul dr real, neaga dr adevaratului titular si se comporta ca si cum ar fi el titularul dr respectiv. Nu constituie posesie stapanirea unui bun de catre un detentor precar, precum: a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist; b) titularul dr de superficie, uzufruct, uz, abitatie sau servitute, fata de nuda proprietate; c) fiecare coproprietar, in proportie cu cotele parti ce revin celorlalti coproprietari; d) orice alta persoana care, detine temporar un bun altuia, este obligata sa il restituie sau care il stapaneste cu ingaduinta acestuia. Elementul material al posesiei, corpus. Faptele materiale si actele juridice prin care se exercita prerogativele unui anumit drept real principal alcatuiesc elementul material al posesiei, corpus, al posesiei

ca stare de fapt corespunzatoare dr real respectiv. elementul material acopera, in ansamblul sau, nu numai exercitarea atributului ius possidendi, ci si exercitarea celorlalte prerogative ale dr real. Posesia ca stare dem fapt este protejata juridic prin actiunile posesorii so produce anumite efecte juridice. Daca sunt indeplinite anumite cerinte, posesia naste o prezumtie de proprietate, determina dobandirea proprietatii asupra fructelor si a bunurilor mobile, este o conditie necesara a ocupatiunii si a uzucapiunii. Fara a fi un drept, posesia poate fundamenta impreuna cu alte elemente prevazute de lege, dobandirea unui drept. DOVADA, DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI. a) Dovada elementului material al posesiei. faptele materiale care alcatuiesc elementul material, corpus, pot fi dovedite cu orice mijloc de proba. b) Dovada elementului subiectiv al posesiei. Intrucat nu este posibila proba directa a elementului subiectiv, legiuitorul a instituit 3 prezumtii: 1.Pana la proba contrara, acela care stapaneste bunul este prezumat posesor. 2. Detentia precara, odata dovedita, este prezumata ca se mentine pana la proba intervertirii sale. 3. pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar, cu exceptia imobilelor inscrise in cartea funciara. Posesia se dobandeste prin dobandirea elementelor sale. Numai in masura in care o persoana are in acelasi timp, elementul subiectiv si elementul material se poate numi posesor, insa nu este obligatoriu sa le dobandeasca in acelasi timp. In principiu, daca se pierde oricare dintre elementele sale, se pierde chiar posesia. Sunt 3 cazuri de pierdere a posesiei: pierderea simultana a elementelor posesiei, pierderea elementului material, pierderea elementului subiectiv. CALITATILE POSESIEI: Utilitatea posesiei este suma mai multor calitati: posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

VICIILE POSESIEI: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea. INTERVERTIREA PRECARITATII IN POSESIE Detentorul precar nu stapaneste bunul pentru el, ci pentru altul, in puterea altuia, respectiv a posesorului. Cazuri: 1.Detinatorul lucrului primeste cu buna credinta de la o a treia persoana, alta decat adevaratul proprietar, un titlu translativ de proprietate in privinta lucrului ce il detine. 2. Detinatorul lucrului neaga dreptul celui care tine posesiunea prin acte de rezistenta la exercitiul dreptului sau. 3. Detinatorul stramuta posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul care este de buna credinta. 4. Transmisiunea posesiunii din partea detinatorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, daca acest succesor universal este de buna-credinta.

ACTIUNILE POSESORII Actiunile posesorii sunt acele actiuni puse a indemana posesorului pentru a apara posesia impotriva oricarei tulburari, pentru a mentine aceasta stare ori pentru a redobandii posesia cand aceasta a fost pierduta. Actiunile posesorii pot fi introduse si impotriva proprietarului, nu insa fata de persoana fata de care exista obligatia de restituire a bunului. In caz de tulburare ori de deposedare, pasnica sau violenta, actiunea se introduce in termenul de prescriptie de un an de la data tulburarii sau deposedarii. Daca tulburarea ori deposedarea este violenta, actiunea poate fi introdusa si de cel care exercita o posesie viciata, indiferent de durata posesiei sale. Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat. Daca exista motive temeinice sa se considere ca bunul posedat poate fi distrus sau

deteriorat de un lucru aflat in posesia altuia sau ca urmare a unor lucrari, posesorul poate sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului, sau, dupa caz, incetarea lucrarilor.

EFECTELE POSESIEI Prezumtia de proprietate, dobandirea fructelor, uzucapiunea, dobandirea bunurilor mobile si ocupatiunea. 1. Prezumtia de proprietatea se naste numai in cazul in care elementul corpus este dovedit de catre cel care o invoca. Prezumtia opereaza indiferent daca posesorul este de buna sau de rea credinta. a) In materie imobiliara, posesia creeaza, de regula, o prezumtie relativa de proprietate. Functia probatorie consta in nasterea prezumtiei relative de proprietate. Astfel, cel care detine un imobil si este considerat posesor si, pe cale de consecinta, proprietar, avand calitatea de parat in actiunea in revendicare. b) Prezumtia de proprietate in materie mobiliara. 2. Dobandirea fructelor. Frunctele naturale sunt acelea pe care pamantul le produce de la sine, in absenta interventiei omului. Frunctele industriale ale unui fond sunt acelea care se dobandesc prin cultura. Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o persoana in virtutea unui act juridic, precum" chiriile, arenzile, dobanzile, venitul rentelor si dividentelor. Regula dobandirii fructelor de catre proprietar. Exercitarea normala a atributelor dr de proprietate este suficienta pt a explica dobandirea fructelor de catre proprietar, fara a recurge la ideea dreptului de accesiune. Posesorul castiga proprietatea fructelor doar daca este de buna-credinta.

DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATA

Este cel mai important drept real. Dreptul de proprietate privata este un drept real principal care confera titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra

bunului apropriat in forma privata, atribute care pot fi exercitate in mod absolut, excvlusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor materiale si limitelor juridice. CONTINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA. Prerogativele dreptului de proprietate privata sunt de a se bucura si de a dispune de un lucru. Prin a ase bucura se intelege atat posesia cat si folosinta lucrului. Ca orice drept subiectiv civil, dr de proprietate include in continutul sau juridic un element procesual: dreptul material la actiune, in principal, dreptul de a exercita actiunea in revendicaremodul specific de aparare a dr de proprietate. CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. Caracterul absolut . Trimite la caracterul depplin sau complet al dr de proprietate privata. Se deosebeste de celelalte drepturi reale prin faptul ca ii confera titularului sau plenitudinea prerogativelor posibile pentru intreg sistem al dr reale. DR de proprioetate privata este fundamentul tuturor celorlalte drepturi reale. 2. Caracterul exclusiv. Include monopolul titularului dr de proprietate asupra bunului sau si excluderea tertilor, inclusiv a autoritatilor publice, de la exercitarea prerogativelor proprietatii. 3. Caracterul perpetuu. Dreptul de proprietate este perpetuu, in sensul ca el dureaza cat timp exista sau este susceptibil bunul care formeaza obiectul sau. LIMITELE EXERCITARII DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Trebuie sa distingem intre limitele materiale si limitele juridice ale exercitarii dr de proprietate privata. LIMITELE MATERIALE. In cazul bunurilor corporale , limitele materiale ale exercitarii dr de proprietate sunt determinate chiar de corporalitatea bunului. 1. Suprafata terenului. Indiferent de destinatia lor, terenurile care formeaza obiectul dr de proprietate privata trebuie sa fie delimitate, in primul rand, sub aspectul suprafetei lor. In mod complementar, proprietarul are dreptul sa-si ingradeasca terenul, cu exceptia cazului in care exista o servitute legala de trecere sau s-a stabilit o servitute de trecere priun fapta omului.

2. Spatiul suprapus terenului. In principiu, proprietarul terenului este si proprietarul spatiului situat deasupra acestuia. Asadar, dreptul de proprietatea asupra terenului se intinde si asupra spatiului aflat deasupra terenului, pana la limita spatiului aerian, intrucat acesta este obiectul exclusiv al proprietatii publice. 3. Subsolul terenului. Dr de proprietate aspupra unui teren poate fi exercitat si aspupra SUBFETEI, dar numai pana la limita la care incep bogatiile de interes public al statului. Pt lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a-l despagubi pe proprietar. 4. Terenurile cu ape. Apele de suprafata si albiile acestora apartin proprietarului terenului pe care acestea se formeaza sau curg, in conditiile prevazute de lege. Aceste dispozitii generale se completeaza cu reglementarile specifice in materia regimului apelor. LIMITELE LEGALE. RECHIZITIA, LIMITA A EXERCITARII DR DE PROPRIETATE PRIVATA. Rechizitia este o limuta a exercitarii dr de proprietate privata, cu caracter exceptional, care poate fi luata numai de organele autoritatilor publice imputernicite, avand ca obiect cedarea temporara a folosintei unor bunuri mobile sau imobile de catre proprietari sau detinatori. Titularul dreptului de folosinta este statul, prin autoritatile publice imputernicite. Bunurile consumptibile si cele perisabile sunt luate in proprietate de catre stat, cu plata despagubirilor legale. Dupa expirarea perioadei pe care este facuta rechizitia, sau in absenta unor termene fixate initial, la incetarea cauzelor care au determinat rechizitia. bunurile se restituie celor de la care au fost rechizitionate, pe baza unui proces verbal.Proprietarii au deschisa si calea unei actiuni in revendicare. Daca bunurile au suferit degradari sau devalorizari, proprietarii au dreptul la despagubiri, conform legii. EXPROPRIEREA Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai de cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire prin hotarare judecatoreasca. Utilitatea publica se declara pt lucrari de interes national sau local.

Obiectul exproprierii. Pot fi expropriate bunuri imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice cu sau fara scop lucrativ, precum si cele aflate in proprietatea privata a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor. CONFISCAREA Masura confiscarii presupune chiar lipsirea titularului de dreptul sau de proprietate privata. Potrivit Constitutiei, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni sau contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii. Ca o masura speciala de protectie, Constitutia, in forma sa revizuita, precizeaza ca averea dobandita licit nu poate sa fie supusa confiscarii. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.

DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA

Dreptul de proprietate publica este expresia juridica a aproprierii comunitare a bunurilor. Proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz de interes public, cu conditia sa fie dobandite prin unul din modurile prevazute de lege. Bunurile domeniale sunt bunurile, imiobile sau mobile, care apartin statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, bunuri asupra carora aceste subiecte de drept public exercita dreptul de proprietate publica, fie un drept de proprietate privata. Bunurile de uz public sunt bunurile a caror utilizare au acces toti membrii comunitatii, indiferent de momentul si de durata acestei utilizari. De exemplu, drumurile nationale sau locale, bibiliotecile publice nationale sau locale pot fi utilizate de toi membrii comunitatii. Bunurile de interes public sunt bunurile care, desi nu sunt accesibile uzului public, sunt afectate functionarii serviciilor publice (cladirile ministerelor si ale altor institutii publice, echipamente si instalatii in domeniul apararii nationale) sau sunt destinate sa realizeze in mod direct un interes national sau local (bogatiile subsolului, operele de arta..etc).

Limitele exercitarii dreptului de proprietate publica. Exercitarea dreptului de proprietate publica se face in limitele si in conditiile legii, in masura in care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul publiccaruia ii sunt destinate bunurile afectate. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Acest drept este absolut, exclusiv si perpetuu, ca si drepotul de proprietate privata, insa prezinta si anumite particularitati. a) Dreptul de proprietate publica este inalienabil. b) Dreptul de proprietate publica este insesizabil. Este o consecinta a inalienabilitatii lui. Aceste bunuri nu pot fi instrainate sau dobandite prin niciun mijloc privat, deci nici prin vanzare silita. Aceste bunuri nu pot fi deci urmarite de creditori pt realizarea creantei lor, adica nu pot forma obiectul executarii silite. c) Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil. Acest caracter specific al dreptului de proprietate publica este consacrat legal, fara a se face distinctia dintre prescriptia extinctiva sau cea achizitiva. Ca urmare, dreptul de revendicare intemeiat pe dreptul de proprietate publica este imprescriptibila, putand fi introdusa oricand, indiferent de perioada de timp care a trecut de la data deposedarii titularului dreptului. EXERCITAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Calitatea de titular al dreptului de proprietate publica o poate avea doar statul si unitatile administrativ-teritoriale. Atributele dreptului de proprietate publica pot fi exercitate in mod direct prin autoritatile competente. Unitatile administrativ-teritoriale exercita in mod direct aceste atribute prin intermediul consiliului local sau al consiliului judetean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, asupra bunurilor din domeniul public la care nu s-au constituit drepturi reale specifice sau care nu au fost inchiriate. DREPTUL DE ADMINISTRARE Dreptul de administrare se constituie prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local. Autoritatile prevazute mai sus controleaza modul de exercitare a dreptului de administrare.

Exercitarea dreptului de administrare. Dreptul de administrare apartine regiilor autonome sau, dupa caz, autoritatilor administratiei publice centrale sau locale si altor institutii publice de interes national, judetean sau local. Titulari dreptului de administrare poate folosi si dispune de bunul dat in administrare in conditiile stabilite de lege si, daca este cazul de actul de constituire. Stingerea dreptului de administrare inceteaza odata cu incetarea dreptului de proprietate publica sau prin actul de revocare emis, in conditiile legii, daca interesul public o impune, de organul care l-a constituit. Apararea in justitie a dreptului de administrare revine titularului dreptului. DREPTUL DE CONCESIUNE Continutul si conditiile de exercitare a dreptului de concesiune asupra bunurilor proprietate publica sunt stabilite, in primul rand, prin partea reglementara a contractului de concesiune. Cesionarul are dreptul, si in acelasi timp obligatia de exploatare a bunului, in schimbul unei redevente si pentru o durata de timp determinata, cu respactarea conditiilor prevazute de lege si de contractul de concesiune. Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau juridica. Exercitarea dreptului de concesiune. Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pt a asigura exploatarea bunului. Concesionarul nu poate instraina sau greva bunul, sub sanctiunea nulitatii absolute. Fructele precum si productele revin concesionarului, in limitele prevazute de lege si de contractul de concesiune. In toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune, este supusa controlului din partea concedentului, in conditiile legii si ale contractului de concesiune. DREPTUL DE FOLOSINTA CU TITLU GRATUIT Statul si unitatile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, cafe desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.

Obiectul reptului real de folosinta publica il poate face atat bunurile mobile, cat si bunurile mobile, proprietate a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale. In lipsa unor dispozitii contrare stipulate in actul de constituire, titularul dreptului nu beneficiaza de fructele civile ale bunului. DOBANDIREA DTREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA a) pe cale naturala; b)prin achizitii publice efectuate in conditiile legii; c)prin expropriere pentru cauza de utilitate publica; d) prin acte de donatie, sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in proprietate publica; e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pt cauza de utilitate publica; f)prin alte moduri prevazute de lege. INCETAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Incetarea dreptului de proprietate privata se face fie prin pieirea bunului care formeaza obiectul sau, fie prin trecerea acestui bun in domeniul privat. Trecerea unui bun din domeniul public in cel privat, se face prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, a consiliului local, daca prin lege nu se dispune altfel. Un mod special de incetare a dreptului de proprietate privata se face prin retrocedarea imobilelor expropriate catre fostii proprietari in situatia in care ele nu au fost folosite potrivit scopului de utilitate publica timp de un an de la data exproprierii.

DEZMEMBRAMINTELE DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATA

I. DREPTUL DE UZUFRUCT
Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt in proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, insa cu indatorirea de a le conserva substanta. Dreptul de uzufruct ia nastere, asadar, prin dezmembrarea dreptului de proprietateprivata, respectiv prin divizarea atributului posesiei si prin pierderea de catre proprietar a elementelor usus, fructus, care formeaza atributul folosintei. Uzufructul se constituie prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege. se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente. Pot face obiectul uzufructului orice bunuri mobile, imobile, corporale sau incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota parte din acestea. Uzufructul poarta asupra tuturor accesorilor bunului dat in uzufruct, precum si asupra a tot ce se uneste cu acesta. Durata uzufructului. uzufructul in favoare unei persoane fizice este cel mult viager. Uzufructul constituit in favoare unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci cand este constituit pe o perioada mai lunga de timp, acesta se reduce de drept la 30 de ani. Daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se prezuma ca este viager sau, dupa caz ca este constituit pe o perioada de 30 de ani. DREPTURILE UZUFRUCTUARULUI SI ALE NUDULUI PROPRIETAR Uzufructuarul are folosinta exclusiva a bunului, inclusiv dreptul de a-i culege fructele, in lipsa de stipulatie contrara. Fructele naturale si industriale percepute dupa constituirea uzufructului apartin uzufructuarului, iar cele percepute dupa stingerea uzufructului apartin nudului proprietar. Fructele civile se cuvin uzufructuarului proportional cu durata uzufructului, dreptul de a le pretinde dobandindu-se zi cu zi. Cvasiuzufructul. Daca uzufructul cuprinde, printre altele, si bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grane, bauturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, insa cu obligatia de a restitui bunuri de aceeasi cantitate, calitate si valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii. Daca uzufructul poarta asupra unor bunuri care, fara a fi

consumptibile, se uzeaza ca urmare a utilizarii lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar si potrivit destinatiei lor. In acest caz, el nu va fi obligat sa le restituie decat in starea la care se vor afla la sfarsitul uzufructului. Cesiunea uzufructului. In absenta unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul sau unei alte persoane, fara acordul nudului proprietar. Uzufructuarul ramane dator exclusiv fata de nudul proprietar numai pentru obligatiile nascute inainte de cesiune. Pana la notificarea cesiunii, uzufructuarul si cesionarul raspund solidar pentru indepolinirea tuturor obligatiilor fata de nudul proprietar. Dupa notificarea cesiunii, cesionarul este dator fata de nudul proprietar pentru toate obligatiile nascute dupa nasterea cesiunii. In acest caz, uzufructuarului i se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile legale din materia fideiusiunii. Dupa cesiune, termenul uzufructului continua, dupa caz, pana la implinirea termenului initial sau pana la moartea uzufructuarului. Contractele de locatiune. Uzufructuarul are dreptul de a inchiria, sau dupa caz, de a arenda bunul primit in uzufruct. Locatiunile de imobile incheiate de catre uzufructuar, inscrise in cartea funciara, sunt opozabile proprietarului si mostenitorilor acestuia, dupa stingerea uzufructului prin decesul, sau dupa caz, incetarea existentei juridice a uzufructuarului, pana la implinirea termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la incetarea uzufructului. In cazul in care uzufructul s-a stins prin expirarea termenului, locatiunile inceteaza, in toate cazurile, odata cu stingerea uzufructului. Lucrarile si imbunatatirile. La incetarea uzufructului, uzufructuarul nu poate pretinde vreo despagubire pt lucrurile adaugate unui imobil, cu exceptia celor necesare, sau pentru imbunatatirea aduse unui bun mobil, chiar atunci cand prin acestea, s-a sporit valoarea bunului. Daca lucrarile sau imbunatatirile au fost facute fara incuviintarea proprietarului, acesta poate cere obligarea uzufructuarului la ridicarea lor si la readucerea bunului in starea in care i-a fost incredintat. Uzufructuarul poate cere o indepmizatie echitabila pentru lucrarile necesare adaugate. De asemenea, el poate cere o indemizatie echitabila si pentru celelalte lucrari adaugate sau pt imbunatatirile facute cu incuviintarea proprietarului, daca prin acestea i-a sporit valoarea.

OBLIGATIILE UZUFRUCTUARULUI SI ALE NUDULUI PRORIETAR Uzufructuarul preia bunurile in starea in care se afla la data constituirii uzufructului; acesta nu poate intra insa in posesia lor decat dupa inventarierea bunurilor si constatarea starii in care se afla imobilele, cu exceptia cazului in care uzufructul unui bun mobil este dobandit prin uzucapiune. Inventarul se intocmeste numai in prezenta nudului proprietar, ori dupa notificarea acestuia. In exercitarea dreptului sau, uzufructuarul este tinut sa respecte destinatia data bunurilor de catre nudul proprietar, cu exceptia cazului in care se asigura sporirea valorii bunului sau cel putin nu se prejudiciaza in niciun fel interesele proprietarului. Uzufructuarul este obligat sa il despagubeasca pe nudul proprietar pt orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date in uzufruct. In lipsa unei stipulatii contrare, uzufructuarul este obligat sa depuna o garantie pentru indeplinirea obligatiilor sale. Sunt scutiti sa depuna garantie vanzatorul si donatorul care si-au rezervat dreptul de uzufruct. Intarzierea in depunerea garantiei nu afecteaza dreptul uzufructuarului de a percepe fructele ce i se cuvin de la data constituirii uzufructului. Uzufructuarul este obligat sa efectueze reparatiile de intretinere a bunului, insa reparatiile mari sunt in sarcina nudului proprietar. Uzufructuarul si nudul proprietar nu sunt obligati sa reconstruiasca ceea ce s-a distrus datorita vechimii sau unui caz fortuit. Uzufructuarul suporta toate sarcinile si cheltuielile ocazionate de litigii privind folosinta bunului, culegerea fructelor ori incasarea veniturilor. Daca bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sunt platite de catre uzufructuar. Uzufructuarul este obligat sa ii aduca la cunostinta nudurlui proprietar orice uzurpare a fondului si contestare a dreptului de proprietate, sub sanctiunea obligarii la plata de dauneinterese. STINGEREA UZUFRUCTULUI 1. Pe cale principala: a) moartea uzufructuarului ori, dupa caz, incetarea personalitatii juridice; b) ajungerea la termen;

c) consolidare, atunci cand calitatea de uzufructuar si de nud proprietar se intrunesc in aceeasi persoana; d) renuntarea la uzufruct; e) neuzul timp de 10 ani sau, dupa caz, timp de 2 ani in cazul uzufructului unei creante. 2. Uzufructul poate inceta la cererea nudului proprietar atunci cand uzufructuarul abuzeaza de folosinta bunului, aduce stricaciuni acestuia ori il lasa sa se degradeze. 3. Uzufructul se stinge in cazul in care bunul a fost distrus in intregime dintr-un caz fortuit. Cand bunul a fost distrus in parte, uzufructul continua asupra partii ramase.

2.UZUL SI ABITATIA
Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei. Titularul dreptului de abitatie are dreptul de a locui in locuinta nudului proprietar impreuna cu sotul si copii sai, chiar daca nu au fost casatorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitatia, precum si cu parintii sau alte persoane aflate in intretinere. Uzul si abitatia se constituie in temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevazute de lege. Dreptul de uz ori de abitatie nu poate fi cedat, iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi inchiriat sau, dupa caz, arendat. Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie este indreptatit sa perceapa toate fructele naturale si industrialeproduse de bun ori, dupa caz, sa ocupe intreaga locuinta, este dator sa plateasca toate cheltuielile de cultura si reparatiile de intretinere intocmai ca si la uzufruct. Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie nu este indreptatit sa perceapa decat o parte din fructe ori sa ocupe decat o parte a locuintei, va suporta cheltuielile de cultura sau de intretinere in proportie cu partea pe care o foloseste.

3. DREPTUL DE SERVITUTE

Servitutea este sarcina care greveaza un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. Utilitatea rezulta din destinatia economica a fondului dominant sau consta intr-o sporire a confortului acestuia. Servitutea se poate constitui in temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozitiile in materie de carte funciara ramanand aplicabile. Servitutea se poate constitui in vederea unei utilitati viitoare a fondului dominant. Prin actul de constituire se pot impune in sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligatii pt asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant. In acest caz, sub conditia notarii in cartea funciara, obligatia se transmite dobanditorilor subsecventi ai fondului aservit. Servitutiile aparente si neaparente. Servitutile aparente sunt acelea a caror existenta este atestata de un semn vizibil de servitutu, cum ar fi o usa, o fereastra, un apeduct. Servitutiile neaparente sunt acelea a caror existenta nu este atestata de vreun semn vizibil de servitute, cum ar fi servitutea de a construi sau a nu construi peste o anumita inaltime. Servitutiile continue si necontinue. Servitutile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu fara a fi necesara faptul actual a omului, cum ar fi servitutea de vedere sau de a nu construi. Servitutiile necontinue sunt acelea pentru a caror existenta easte necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloce de transport. Servitutile pozitive si negative. Servitutile pozitive sunt acelea prin care proprietarul fondului dominant exercita o parte din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi servitutea de trecere. Servitutile negative sunt acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea unora din prerogativele dreptului sau de proprietate, cum ar fi servitutea de a nu construi. Prin uzucapiune tabulara poate fi dobandita orice servitute, insa prin uzucapiune extratabulara pot fi dobandite doar servitutile de trecere. DREPTURILE SI OBLIGATIILE PROPRIETARILOR In lipsa vreunei prevederi contrare, proprietarul fondului dominant poate lua toate masurile si poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrarile

pentru a conserva si a exercita servitutea.Cheltuielile legate de conservarea acestor lucrari revin celor 2 proprietari, proportional cu avantajele pe care le obtin, in masura in care lucrarile efectuate pentru exercitiul servitutii sunt necesare si profita inclusiv fondului aservit. Proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la orice act care limiteaza sau impiedica exercitiul servitutii. Astfel el nu va putea schimba starea locurilor ori stramuta exercitarea servitutii in alt loc, decat daca are un interes serios si legitim si ramane la fel de comoda exercitarea servitutii de catre proprietarul fondului dominant. Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situatia fondului aservit si nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servitutii. CAUZE DE STINGERE A SERVITUTILOR 1. Prin radierea lor din cartea funciara pentru una din urmatoarele cauze: a) consolidarea, atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba acelasi proprietar; b)renuntarea proprietarului fondului dominant; c) ajungerea la termen; d) rascumpararea; e)imposibilitatea definitiva de exercitare; f) neuzul timp de 10 ani; g) disparitia oricarei utilitati a acesteia. 2. Prin exproprierea fondului aservit daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii este afectat bunul expropriat. Stingerea servitutii prin neuz. termenul de 10 ani curge de la data ultimului act de exercitiu al servitutii necontinue ori de la data primului act al servitutii necontinue.

4. DREPTUL DE SUPERFICIE
Superficia este dreptul de a avea saun de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia,

superficiarul dobandeste dreptul de folosinta. Dreptul de superficie se dobandeste in temeiul unui act juridic, precum si prin uzucapiune sau alte mijloace prevazute de lege. In situatia in care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate inscrie pe baza renuntarii proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, in favoarea constructorului. Dreptul de superficie se poate constitui pe o durata de cel mult 99 de ani. La implinirea termenului, dr de superficie poate fi reinnoit. Dreptul de superficie se exercita in limitele si in conditiile actului de constituire. In limita unei stipulatii contrare, exercitarea dr de superficie este delimitat de suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei sau, dupa caz, de suprafata de teren aferenta si de cea necesara exploatarii constructiei edificate. Titularul poate dispune in mod liber de dreptul sau. Cat timp constructia exista, dreptul de folosinta asupra terenului se poate instraina ori ipoteca numai odata cu dreptul de proprietate asupra constructiei. Dreptul la actiune este imprescriptibil. CAZURILE DE INCETARE A SUPERFICIEI. Dreptul de superficie se stinge prin radierea lui din cartea funciara, pt una din urmatoarele cauze: a) la expirarea termenului; b) prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane; c) prin pieirea constructiei, daca exista stipulatie expresa in acest sens; d) in alte cazuri prevazute de lege.

PROPRIETATEA COMUNA
Daca proprietatea este stapanita in comun, coproprietatea se prezuma pana la proba contrara. 1.COPROPRIETATEA OBISNUITA Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al une cote-parti din dreptul de proprietate si poate dispune in mod liber de aceasta in lipsa de stipulatie contrara. Coyele-parti sunt prezumate egale pana la proba contrara. Daca bunul a fost dobandit prin act juridic, proba contrara se

va putea face doar prin inscrisuri. Coproprietarii vor impartii beneficiile si vor suporta sarcinile coproprietatii, proportional cu cota lor parte din drept. Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun in masura in care nu ii schimba destinatia si nu aduce atingere celorlati coproprietari. Cel care, impotriva vointei celorlati coproprietari, exercita in mod exclusiv folosinta bunului va fi obligat la despagubiri. Fructele bunului se cuvin tuturor coproprietarilor proportional cu cota lor parte. Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de catre coproprietari in functie de cota lor parte. Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun insusite de un coproprietar este supus prescriptiei. Modul de folosire a bunului se stabileste prin acordul coproprietarilor, iar in caz de neintelegere, prin hotarare judecatoreasca. Fiecare coproprietar poate face acte de conservare a bunului fara acordul celorlati coproprietari. Actele de administrare, precum incheierea sau denuntarea unor contracte de locatiune, cesiunile de venituri imobiliare si altele asemenea, cu privire la bunul comun se pot face numai cu acordul coproprietarilor ce detin majoritatea cotelor-parti. Coproprietarului vatamat i se recunoaste dreptul ca, inainte de partaj, sa exercite actiunile posesorii impotriva tertului care ar fi intrat in posesia bunului comun in urma incheierii contractului. In acest caz, restituirea posesiei bunului se face in folosul tuturor coproprietarilor. Orice act cu titlu gratuit va fi considerat act de dispozitie. Fiecare coproprietar poate sta singur in justitie, indiferent de calitatea procesuala, in orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul actiunii in revendicare. Hotararile judecatoresti in folosul coproprietatii profita tuturor coproprietarilor. Hotararile judecatoresti potrivinice unui coproprietari nu sunt opozabile celorlalti coproprietari. 2.COPROPRIETATEA FORTATA Coproprietatea fortata pastreaza trasaturile esentiale ale coproprietatii in general: pluralitatea titularilor, unitatea materiala a bunului si divizarea intelectuala a dreptului. Diferenta dintre coproprietatea obisnuita si cea fortata priveste numai posibilitatea incetarii prin partaj judiciar a acestei modalitati juridice a dreptului de proprietate. In timp

ce coproprietatea obisnuita inceteaza, de regula, prin partaj, inclusiv prin partaj judiciar, coproprietatea fortata nu poate inceta prin partaj judiciar, decat in mod exceptional, ci numai prin partaj conventional. Fiecare coproprietar poate exercita folosinta bunului comun, cu conditia sa respecte destinatia acestuia si sa permita exercitarea folosintei de catre ceilalti coproprietari. Cand bunul comun are caracter accesoriu in raport cu un bun principal, fiecare coproprietar poate sa dispuna de cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odata cu exercitarea dreptului de dispozitie asupra bunului principal. Cand bunul comun are caracter accesoriu, in absenta unei conventii contrare, cota-parte din drept a fiecarui coproprietar se stabileste in functie de intinderea bunului principal. 3.PROPRIETATEA COMUNA IN DEVALMASIE Exista propritate comuna in devalmasie atunci cand, prin efectul legii sau in temeiul unui act juridic, dreptul de proprietatea apartine concomitent mai multor persoane, fara ca vreuna dintre acestea sa fie titularul unei cote-parti determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. Exista un singur caz de propriete devalmasa, cea a sotilor. Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor, orice conventie contrara este nula. In masura in care un bun este dobandit in timpul casatoriei, dar nu se incadreaza in niciuna din categoriile de bunuri proprii, are calitatea de bun comun, adica formeaza obiectul unui drept de proprietate comuna in devalmasie. Sotii administreaza si folosesc bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are si consintamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, niciunul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune daca nu are consintamantul expres al celuilalt sot. Incetarea proprietatii comune in devalmasie se face de regula odata cu incetarea comunitatii matrimoniale: a) la incetarea casatoriei; b) in cazul mortii fizice sau a declararii judecatoresti a mortii

prezumate a unuia dintre soti; c) la desfacerea casatoriei prin divort; d) desfiintarea casatoriei ca urmare a nulitatii.

MODURI DE DOBANDIRE A DREPTURILOR REALE PRINCIPALE

Dreptul de prorpietate privata, se poate dobandi, in conditiile legii, prin conventie, mostenire legala sau testamentara, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de buna credinta in cazul bunurilor mobile si fructelor, prin ocupatiune, prin traditiune, precum si prin hotarare judecatoreasca, atunci cand ea este translativa de proprietate, prin ea insasi. 1. PRIN HOTARARE JUDECATOREASCA Sunt 2 situatii in care hotararea judecatoreasca este un mod de dobandire a dreptului de proprietate independent de suplinirea consintamantului unei parti: a) retrocedarea dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate; b) restituirea in natura a unor imobile cu destinatie de locuinte, trecute in prorietatea statului, catre fostii proprietari sau mostenitori a acestor imobile preluate de Statul Roman. 2. OCUPATIUNEA Posesorul unui bun mobil care nu apartine nimanui devine proprietarul acestuia, prin ocupatiune, de la data intrarii in posesie, insa numai daca aceasta se face in conditiile legii. Sunt lucruri fara stapan bunurile abandonat, precum si bunurile care, prin natura lor, nu au proprietar, cum sunt animalele salbatice, pestele si resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de padure, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale si altele asemenea. Lucrurile mobile de valoare foarte mica sau deteriorate care sunt lasate intr-un loc public, inclusiv pe drumul public sau intr-un mijloc de transport in comun, sunt lucruri abandonate. Bunul mobil pierdut continua sa apartina proprietarului sau. Gasitorul bunului este obligat, ca in termen de 10 zile, sa il restituie

proprietarului, ori daca acesta nu poate fi cunoscut, sa il predea organului de politie din localitatea in care a fost gasit. Drepturile asupra tezaurului gasit. Tezaurul este orice bun mobil ascuns sau ingropat, chiar si voluntar, in privinta caruia, nimeni nu poate dovedi ca este proprietar. Dreptul de proprietate asupra tezaurului descoperit intr-un bun imobil sau intr-un bun mobil apartine, pe cote-parti egale, proprietarului bunului mobil sau imobil si descoperitorului. Aceste dispozitii nu se aplica in cazul bunurilor mobile culturale care sunt descoperite fortuit, sau ca urmare a unei cercetari arheologice, si nici acele bunuri care potrivit legii, fac obiectul proprietatii publice. 3.ACCESIUNEA!!!!! Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeste cu bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel. Accesiunea este NATURALA, cand unirea sau incorporarea este urmarea unui eveniment natural, ori ARTIFICIALA, and rezulta din fapta proprietarului ori a aleti persoane. ACCESIUNEA IMOBILIARA NATURALA. Adaugirile de terne la malul apelor curgatoare revin proprietarului fondului riveran, numai daca ele se formeaza treptat. Prporietarul dobandeste si proprietatea terenului lasat de apele curgatoare care s-au retras treptat de la tarmul respectiv. Proprietarul terenului inconjurat de helesteie, iazuri, canale si alte asemenea ape statatoare nu devine proprietarul terenurilor aparute prin scaderea temporara a acestor ape sub inaltimea de scurgere. Proprietarul terenului de la acre apele curgatoare a spuls brusc o portiune de mal din teren, alipind-o terenului altui proprietar riveran, nu pierde dreptul asupra partii desprinse, decat daca nu o revendica in termen de un an de la data faptului. Animalele domestice ratacite pe terenul altuia ii revin acestui din urma daca proprietarul nu le revendica in termen de 30 de zile de la data declaratiei facute la primarie de catre proprietarul terenului. Porumbeii, iepurii, pestii si alte asemenea animale care trec pe fondul altui proprietar, apartin acestuia cat timp raman pe fond, cu exceptia cazului in care trecerea a fost provocata prin frauda sau prin artificii.

ACCESIUNEA IMOBILIARA ARTIFICIALA. Constructiile, plantatiile, si orice alte lucrari efectuate asupra unui imobil, denumite in continuare lucrari, revin proprietarului acelui imobli daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. Cand lucrarea este realizata de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate se naste in favoarea proprietarului imobilului din momentul inceperii lucrarii, pe masura realizarii ei, daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. Lucrarile pot fi autonome sau adaugate, cu caracter durabil sau provizoriu. Lucrarile autonome sunt constructiile, plantatiile si alte lucrari cu caracter sine statator realizate asupra imobilului. Lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator. Ele pot fi: a) necesare, atunci cand in lipsa acestora bunul s-ar deteriora sau ai pieri; b) utile, atunci cand sporesc valoarea economica a imobilului; c) voluptuare, atunci cand sunt facute din simpla placere a celui care le-a realizat, fara a spori valoarea economica a imobilului. Prezumtiile in favoare proprietarului imobilului. Orice lucrare este prezumata a fi facuta de catre proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa si ca este a lui, pana la proba contrara. Proba cobntrara se poate face cand s-a constituit un drept de superficie, cand proprietarul imobilului nu si-a intabulat dreptul asupra lucrarii noi sau alte cazuri prevazute de lege. Realizarea lucrarii cu materialele altuia. In cazul in care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine si proprietarul lucrarii, neputand fi obligat la desfiintarea acesteia si nici la restituirea materialelor intrebuintate. Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum si la repararea, in conditiile legii, a oricaror alte prejudicii cauzate. ACCESIUNEA MOBILIARA. Bunul mobil produs cu materialele altuia apartine celui care l-a confectionat sau, dupa caz, proprietarului materialelor, in functie de raportul dintre manopera si valoarea materialelor, determinat la data confectionarii bunului. Proprietarul bunului datoreaza despagubiri egale cu valoarea manoperei sau, dupa caz, cu valoarea, materialelor. In toate cazurile in care valoarea

materialelor este egala cu manopera sau exista o diferenta nesimnificativa, proprietatea asupra bunului este comuna. In cazul in care se unesc doua bunuri mobile avand proprietari diferiti, fiecare poate pretinde separarea bunurilor daca prin aceasta celalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu mai mare decat o zecime din valoarea bunului sau. 4.UZUCAPIUNEA!!!! Posesorul poate dobandii proprietatea asupra bunului posedat sau, dupa caz, asupra fructelor produse de acesta. Nu pot fi uzucapate bunurile care, inainte sau dupa intrarea in posesie, au fost declarate prin lege inalienabile. Dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembramintele sale pot fi inscrise in cartea funciara, in temeiul uzucapiunii, in folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, daca: a) proprietarul inscris in cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a incetat existenta; b) a fost inscrisa in cartea funciara declaratia de renuntare la proprietate; c) imobilul nu a fost inscris in nicio carte funciara. In toate cazurile, uzucapantul poate dobandi dreptul numai daca si-a inregistrat cererea de inscriere in cartea funciara inainte ca o terta persoana sa isi fi inregistrat propria cerere de insciere a dreptului in folosul sau, pe baza unei cauza legitime, in cursul sau chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune. Dreptul celui care a fost inscris, fara cauza legitima, in cartea funciara, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate cand cel inscris cu buna-credinta a posedat imobilul timp de 5 ani dupa momentul inregistrarii cererii de inscriere, daca posesia a fost neviciata. Este suficient ca buna credinta sa existe in momentul inregistrarii cererii de inscriere, daca posesia a fost neviciata. Termenul uzucapiunii nu nu incepe sa curga inainte de data decesului sau, dupa caz, a incetarii existentei juridice a propietarului, respectiv inainte de data inscrierii declaratiei de renuntare la proprietate, chiar daca intrarea in posesie s-a produs la o data anterioara.

JONCTIUNILE POSESIILOR. Fiecare posesor este considerat ca incepe in peroana sa o noua posesie, indiferent daca bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular. Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate sa uneasca propria posesie cu cea a autorului sau. 5.DOBANDIREA PROPRIETATII MOBILIARE PRIN POESEIA DE BUNA CREDINTA Oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului. Cu exceptile prevazute de lege, posesia de bunacredinta a bunului mobil asigura opozabilitatea fata de terti a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale. Persoana care, cu buna-credinta, incheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros avand ca obiect un bun mobil, devine proprietarul bunului din momentul luarii sale in posesia efectiva. cu toate acestea, bunul mobil pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de buna-credinta , daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, in termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului. Daca bunul pierdut sau furat a fost cumparat dintr-un loc, de la o persoana care vinde in mod obisnuit bunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecat la o licitatie publica, iar actiunea in revendicae a fost intrdusa inauntrul termenului de 3 ani, posesorul de buna credinta poate retine bunul pana la indemnizarea sa integrala pentru pretul platit vanzatorului. Este de buna credinta, posesorul care nu cunostea si nici nu trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa de proprietar a instrainatorului. Buna credinta trebuie sa existe la data intrarii in posesia efectiva a bunului. Acela care poseda bunul altuia timp de 10 ani, in alte conditii decat cele prevazute in prezenta sectiune, poate dobandi dreptul de proprietate in temeiul uzucapiunii. 6.DOBANDIREA FRUCTELOR PRIN POSESIA DE BUNA-CREDINTA. Posesorul de buna credinta dobandeste dreptul de proprieatate asupra fructelor bunului posedat. Posesorul trebuie sa fie de buna credinta la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului in masura in care buna sa credinta se mentine la data

scadentei acestora. In cazul fuctelor produse de imobilele inscrise in cartea funciara, bunacredinta se apreciaza in raport cu conditiile cerute teritor dobanditori pentru a respunge actiunea in rectificare. In celelalte cazuri, posesorul de buna-credinta atunci cand are convingerea ca este proprietarul bunului in temeiul unui act translativ de proprietate ale carui cauze de ineficacitate nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dupa imprejurari sa le cunoasca. Buna-credinta inceteaza din momentul in care cauzele de ineficacitate ii sunt cunoscute. Posesorul de rea credinta trebuie sa restituie fructele percepute, precum si contravaloarea acelora pe care a omis sa le perceapa.

APARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA

1.ACTIUNEA IN REVENDICARE Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care il detine fara drept. El are, de asemenea, dreptul la despagubiri, daca este cazul. Dreptul la actiunea in revendicare este imprescriptibil, cu exceptia cazurilor in care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobandit cu buna-credinta, in conditiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotararea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea in revendicare este opozabila si poate fi executata si impotriva tertului dobanditor, in anumite conditii. 2.ACTIUNEA NEGATORIE Proprietarul poate intenta actiunea negatorie contra oricarei persoane care pretinde ca este titularul unul drept real, altul decat cel de proprietate, asupra bunului sau. Dreptul la actiunea negatorie este imprescriptibil. In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dovada dreptului de proprietate se face cu un extras din cartea funciara. APARAREA DEZMEMBRAMINTELOR A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA PRIN ACTIUNEA CONFESORIE Actiunea confesorie este actiunea prin care reclamantul, care pretinde

ca este titularul unui dezmembramant al dreptului de proprietate si care a pierdut stapanirea materiala specifica dezmembramantului respectiv, il cheama in judecata pe parat, solicitand instantei de judecata sa ii recunoasca dezmembramantul si sa il oblige pe parat sa ii restituie stapanirea materiala corespunzatoare acestuia. Actiunea confesorie poate fi intentata impotriva oricarei persoane care impiedica exercitarea dreptului, chiar si impotriva nudului proprietar. Dreptul la actiune este imprescriptibil.