Ovidiu Moceanu este interesat de vis, el a publicat: "Visul si imparatia", "Vis si literatura"(prima si a doua editie).

In lucrarea "Visul si imparatia", visul a fost tratat din perspectiva crestina. Iar in editia a doua a lucrarii "Visul si literatura", autorul abordeaz problematica visului din perspectiva teoriilor tiinei (crora le consacr i un capitol special la finalul volumului), a mitologiei, religiei i a reflexelor n literatur. Dar cercetarea consider visul mai mult dect un simplu subiect de istorie literar: visul este "un mecanism homeostatic menit s protejeze fiina", provine dintr-o "necesitate structural a ficiunii, ca o condiie ontogenetic", resemantizarea produs n reprezentrile sale pune problema unei gndiri onirice sau a unui mesaj formulat ntr-un alt limbaj dect cel diurn, structurat logic. Visul poate influena ca scenariu a ceea ce va fi (i autorul realizeaz o trecere succint prin principalele teorii sau reflecii asupra profetismului), ca alegorie, parabol, sau simbol care se cere interpretat. Sau visul poate fi reflex al mitului i preia simboluri arhaice (centrul, drumul, cartea, grdina, insula etc.). Delimitarea ntre aceste concepte rmne ns vag, impresia fiind c subiectul acestui capitol se dizolv ntr-o estur de noiuni doar din anumite perspective conexe. Visul "fr program" poate fi imagine a vieii nsei, n ceea ce are ea mai nestatornic, mai neltor, i poate duce la imagini mixte, reale i onirice, n reprezentri absurde (perspectiva mecanismelor cvasi-onirice pe care le presupune literatura absurd se dovedete extrem de profitabil pentru nelegerea semnificaiilor absurdului chiar dincolo de graniele avangardelor). Visul este totodat una din formele expansive ale contiinei, n ceea ce Ovidiu Moceanu numete "avataruri cvasi-onirice" ale sinelui sau ale realitii, investigaia felului i mediului fiinei onirice constituindu-se ntr-un capitol incitant al analizei. n contextul problematicii incontientului i a legturii sale cu visul, intrm pe teritoriul refleciilor romantice pe aceast tem: visul ca spaiu al copilriei umane, regatul neatins al interioritii i originaritii sinelui.

Textul oniric ne permit s afirmm cu siguran c acesta conine seme modale ale fictivului i imposibilului pentru visele tradiionale i seme ale fictivului care alterneaz cu cele ale nonfictivului i posibilului n visele lucide iniiate n starea de veghe, posibilul fiind conceput de noi ntr-o manier diferit de cea expus de savani ca ceva se poate s se realizeze . Pentru noi, posibilul este un sem cu contur afirmativ i negativ n acelai timp, n sensul c el nu sugereaz o stratagem care s se ncununeze cu succes, dar, n acelai timp, nici nu neag posibilitatea succesului.

Organizarea textual n aspect de modalitate oniric este foarte specific i la nivel de ntrebuinare a unitilor lexicale, care exprim semele modale enumerate mai sus. Astfel, verbele care predomin cel mai des la nceputul textului oniric sunt cele cu valoare fictiv, mai rar - sau nonfictiv: rver, sembler, sendormir, dormir, voir, se trouver, etc.: Le refrain divin chanta dans mon me jusqu' l'heure o je m'endormis. Mon sommeil fut profond, et le matin, l'heure des songes vridiques, je vis le ciel ouvert. (G.Apollinaire, L'hrsiarque ,nouvelle,1902). De cele mai dese ori, acestea sunt la Imperfect sau Prezent, Modul Indicativ: - [...] il se voyait entour de figures grimaantes et monstrueuses, exprimant la haine, la colre et la peur [ ...] (Thophile Gautier, Jettatura, roman, 1856). Verbele ntrebuinate la sfritul textului oniric sunt, de cele mai dese ori, urmtoarele: sveiller, comprendre, se rveiller, etc. Acestea exprim att seme modale cu contur generalizant, ct i seme modale particulare, de exemplu, locative (statice sau poziionale absolute sau relative) sau dinamice (adic extensive), de proximitate i de ndeprtare, de micare sau de parcurgere etc. Textele onirice sunt, de regul, autodiegetice sau heterodiegetice: - J'tais assis dans le mtropolitain en face d'une femme que je n'avais pas autrement remarque, lorsqu' l'arrt du train elle se leva et dit en me regardant : Vie vgtative . (Andr Breton, Clair de terre, recueil de posies, 1922 ). - Cyrille, aprs avoir mdit la parole de vie, se jeta sur une couche de roseaux. Mais peine avait-il ferm les yeux, qu'il eut un songe : il lui sembla que les blessures de son ancien martyre se rouvraient, et qu'avec un plaisir ineffable, il sentait de nouveau son sang couler pour Jsus-Christ. (Franois-Ren de Chateaubriand, les Martyrs, pome pique en prose, 1809 ). Cele autodiegetice sunt mijloace de manipulare a iluziei refereniale, asupra creia insista, la timpul su, pictorul suprarealist Rene Magritt. Iluzia n cauz ncorseteaz un non-lieu , cum zic francezii, dar i un non-temps . In urma cercetrilor efectuate, am observat c autorii francezi de texte onirice dau privilegiu textelor onirice cu coninut referenial negativ fa de cele cu coninut referenial pozitiv. ............... Relaia art-realitate, conceptele de timp, spaiu, intrig, personaj refuz s se supun vechilor modele epice, pentru c i-au pierdut capacitatea de iluzionare a cititorului ntr-un moment n care au loc substaniale mutaii de gust i mentaliti. Dezagregarea structurilor realiste reformeaz ficiunea: romanul nu mai povestete ntmplri, succesiunea

evenimentelor este voit compromis, relaia dintre cauz i efect nu mai are justificare raional. Aa se ntmpl i n romanele lui epeneag, Zadarnic e arta fugii (1973), Porumbelul zboar!... (1988), Cuvntul nisiparni (1985), Roman de citit n tren (1986) ori Camionul bulgar (2010). Efectele textuale ale onirismului sunt similare, ns oniricii au ajuns la concluziile teoriei ricarduliene - textul este loc privilegiat de metamorfoze aparent independente de realitatea nconjurtoare - abordnd literatura dintr-un alt unghi. Raportarea literaturii la realitate se face, datorit visului, prin analogie, nu prin omologie, spune D. epeneag n Rzboiul literaturii nu s-a ncheiat. Interviuri, (Bucureti, Editura Allfa, 2000), cci textul se formeaz din el nsui, ca i visul. Spatiul poeziei se identifica, astfel, cu cel al jocului definit ca reverie activa"1. Pe date ale realului exterior sau launtric, angajand si vaste spatii ale memoriei culturale, se construiesc geografiile flotante ale viziunii, ca succesiune infinita de imagini hipnagogice" in necontenita transformare, tinzand sa se inchege, in analogie cu visul, in scenete dramatice care dureaza"2. Ceea ce sa observat in legatura cu imaginarul oniric adica identificarea, sub calauzirea unui principiu formal, de elemente spatiale, temporale si corporale, trecerea de la un plan la altul si stergerea limitelor intre realitati circumscrise si disparate [vadind] libertatea de miscare a subconstientului" e valabil, in linii mari, si pentru tehnica poetica a lui Leonid Dimov.