Gimnastica medical a fost practicat n scop profilactic i curativ din cele mai vechi timpuri.

Unitatea sa de baz - exerciiul fizic - s-a perfecionat n urma unor ndelungate experiene, ajungndu-se astzi la complexe de exerciii i procedee cu aplicaii specifice i difereniate. Unitatea funcional de baz a kinoterapiei este exerciiul fizic. Exerciiul fizic ofer efecte-complexe profilactice i terapeutice. Exerciiile fizice folosite n kinetoterapie pot fi sistematizate dup cinci criterii. Primul criteriu folosit este de natur tehnic, grupnd exerciiile fizice in exerciii statice care cuprind poziiile i contraciile izometrice i exerciiile dinamice care cuprind micri pasive, active libere i cu rezisten extern. Al doilea criteriu de sistematizare este criteriul metodic. Dup acest criteriu, exerciiile se mpart n statice i dinamice. Al treilea criteriu grupeaz exerciiile fizice, procedeele i metodele de kinetoterapie dup efectele pe care le au asupra aparatelor i sistemelor. Astfel sunt constituite metode proprii pentru aparatul locomotor, gimnastica articular, gimnastica respiratorie, pentru aparatul cardio vascular, aparatul digestiv i sistemul nervos. A patra grup o constituie exerciiile aplicative prin care se reeduc deprinderile motrice de baz, mers, alergare, trre, crare. A cincea grup o constitue mecanoterapia i gimnastica electric. Ling, creatorul gimnasticii suedeze a mprit gimnastica n patru ramuri: educativ sau pedagogic; militar; estetic; medical. Coninutul i forma exerciiului fizic Exerciiul fizic are coninut i form, care i determin deosebirile fa de alte manifestri din natur i societate. Elementele care definesc coninutul exerciiului fizic sunt: Micrile corpului sau ale segmentelor acestuia. Efortul fizic (determinat i caracterizat prin volum, intensitate, frecven i complexitate). Efortul psihic (voliional, moral, de angrenare a tuturor proceselor psihice solicitate). Aprecierea formei se face n funcie de urmtoarele elemente: 1. 2. 3. 4. 5. poziia iniial i final a corpului direcia de efectuare a micrilor amplitudinea micrii relaia reciproc dintre segmentele antrenate n efectuarea micrilor tempoul i ritmul de executare a micrilor

n sinovita de sold se folosesc exerciii de gimnastic articular; n kinoterapia articular predomin preocuparea de a exercita, ntri sau mobiliza metodic articulaiile n limitele formei i funciilor lor normale. n timpul exerciiilor articulare are loc mobilizarea articulaiei dar i stimularea funciilor musculare i nervoase. Metoda de lucru folosit n gimnastica articular presupune: cunoaterea datelor anatomice i funcionale ale articulaiei cercetarea metodic a mobilitii articulare executarea exerciiilor pasive, active libere i active cu rezisten.

Executarea corect a kinoterapiei articulare presupune folosirea corect a prizei i a contraprizei. Micrile pasive se execut lent, fr a brusca, dar ferm i de mai multe ori in acelai sens. Pacientul trebuie s aibe muchii relaxai i s nu opun nici o rezisten activ sau reflex. Articulaia oldului permite un mare numr de micri: flexie, extensie, abducieadducie, rotaia intern, extern, circumducie.Flexia se poate efectua cu genunchiul ntins sau cu genunchiul flectat. Cu genunchiul flectat, unghiul este mai mare. Abducia sau deprtarea membrelor inferioare se poate face cu genunchii ntini sau cu ei ndoii. Abducia este mai ampl dac se execut cu articulaiile coxofemurale n flexie. Adducia sau apropierea membrelor inferioare este o revenire din abducie, micarea poate fi continuat dincolo de linia median prin incruciarea membrelor. Rotaia intern i extern a oldurilor se execut mai bine cu articulaiile oldurilor i genunchilor la unghi drept. In rotaie intern, piciorul de duce n afar, iar n rotaie extern se duce nuntru. Circumducia se execut cu genunchii ntini sau cu ei ndoii. Din poziia culcat ventral, se poate executa extensia cu genunchii ntini i ndoii. Din aceeai poziie cu genunchii ndoii (gambele verticale) se execut deprtarea i apropierea picioarelor, care este de fapt o rotaie intern i extern a oldurilor. GIMNASTICA ARTICULARA soldul posttraumatic n ultimul timp, la nivelul soldului se dezvolt o nou categorie de leziuni traumatice si anume soldul operat. Cresterea vertiginoas a numrului de interventii ortopedo chirurgicale a fcut ca dup fracturi s aib cea mai mare incident. ns oricare ar fi sechela posttraumatic, ea se exprim clinic prin urmtorele semne clinice capitale: durere; deficit de stabilitate; deficit de mobilitate, deficit de locomotie. 154

Acestea reprezint de altfel si obiectivele recuperrii soldului posttraumatic, n ordinea enumerat: 1.Combaterea durerii: este obligatorie, deoarece face imposibil ortostatismul si mersul, alturi de care poate duce la instalarea unor pozitii vicioase, n special coxa flexa dar si atitudini scolioze si implicit afectarea mai mult sau mai puin a coloanei vertebrale. La nivelul soldului, durerea poate avea origini multiple, de la os (prin hiperemia de staz), articulatie (prin cresterea presiunii intraarticulare) si pn la afectri periarticulare prin tensiunea edemului posttraumatic si a hematoamelor musculare sau prin lezarea periostului, etc. Putem interveni pentru a combate durerea prin: medicatie antiinflamatorie, antalgic si sedativ; infiltratii periarticulare; electroterapie antalgic (diadinamici, Trabert, medie frecvent, joas frecvent); masaj dup termoterapie (parafin, solux, Bioptron,); kinetoterapie initial fr ncrcare cu repaus la pat, gimnastica Brger, tractiuni n ax continue sau discontinue pentru a scdea presiunea intraarticular. Pentru a combate edemul ne folosim de posturi antideclive, mobilizri active ale piciorului si genunchiului si pasive ale soldului, curenti excitomotori, masaj, ciorapi si mansete pneumatice pentru gamb si coaps; 2.Stabilitatea membrului inferior, este asigurat de factori ososi, factori ligamentari (n special ligamentul iliofemural) si factori musculari care asigur att stabilitatea pasiv (mai ales posterioar), ct si pe cea dinamic din timpul mersului sau alergatului. Recstigarea

stabilittii soldului se face prin: tehnici anakinetice si tehnici FNP folosiind : posturi libere (pentru combaterea flexumului, a derotatiei externe, etc.), posturi fixate (montaje cu scripeti sau contragreutti, atele schimbate progresiv); manipulrile mai ales prin tractiune; mobilizrile active; diagonalele H. Kabat si miscrile pasive prin suspensoterapie sau Terapie Masters etc., corectarea pozitiei trunchiului si bazinului (tonifierea musculaturii abdominale si paravertebrale); cresterea fortei musculaturii pelvitrohanterienilor, a fesierului mijlociu si a cvadricepsului; 3.Mobilitatea soldului este important de cstigat mai ales pe unghiurile functionale minime (52 pe miscrile de flexie extensie, 12 pentru abductie adductie si 14 pe rotatie intern rotatie extern). Limitarea mobilittii soldului poate fi dat de factori inreductibili (pensare articular, calus vicios, imperfectiuni de congruent articular, etc.) sau reductibili (contracturi musculare, retractur limitat capsular, edem organizat ntre palnurile de alunecare, etc.). n ceea ce privesc mijloacele pentru recuperarea mobilittii soldului, acestea trebuie utilizate nc din perioada de imobilizare si constau n: posturarea membrului afectat pentru a evita instalarea atitudinilor vicioase si pentru a facilita circulatia de ntoarcere; posturarea alternant a trunchiului pentru a asigura drenajul bronsic, a evita aparitia escarelor; masajul general si al membrului afectat pentru activare circulatorie, decontracturare, sedare , etc.; mentinerea troficittii si fortei musculaturii soldului si coapsei prin contractii izometrice, curenti excitomotori, masaj. Dup perioada de imobilizare se recurge la mobilizri pasive prin suspensoterapie, activopasive, hidrokinetoterapie, mobilizri active libere pe toate directiile de miscare, exercitii de facilitare, exercitii de pedalaj, terapie ocupational. 4.Reeducarea mersului este bine s se fac n bazine initial cu scderea nivelului apei treptat si recerea la variante de mers cu diferite aparate ajuttoare finaliznd cu mers liber la nceput cu spatele si lateral pentru evitarea schiopatrii si urcat - cobort scri. Soldul posttraumatic n ultimul timp, la nivelul soldului se dezvolt o nou categorie de leziuni traumatice si anume soldul operat. Cresterea vertiginoas a numrului de interventii ortopedo chirurgicale a fcut ca dup fracturi s aib cea mai mare incident. ns oricare ar fi sechela posttraumatic, ea se exprim clinic prin urmtorele semne clinice capitale: durere; deficit de stabilitate; deficit de mobilitate, deficit de locomotie. Acestea reprezint de altfel si obiectivele recuperrii soldului posttraumatic, n ordinea enumerat: 1.Combaterea durerii: este obligatorie, deoarece face imposibil ortostatismul si mersul, alturi de care poate duce la instalarea unor pozitii vicioase, n special coxa flexa dar si atitudini scolioze si implicit afectarea mai mult sau mai putin a coloanei vertebrale. La nivelul soldului, durerea poate avea origini multiple, de la os (prin hiperemia de staz), articulatie (prin cresterea presiunii intraarticulare) si pn la afectri periarticulare prin

tensiunea edemului posttraumatic si a hematoamelor musculare sau prin lezarea periostului, etc. Putem interveni pentru a combate durerea prin: medicatie antiinflamatorie, antalgic si sedativ; infiltratii periarticulare; electroterapie antalgic (diadinamici, Trabert, medie frecvent, joas frecvent); masaj dup termoterapie (parafin, solux, Bioptron,); kinetoterapie initial fr ncrcare cu repaus la pat, gimnastica Brger, tractiuni n ax continue sau discontinue pentru a scdea presiunea intraarticular. Pentru a combate edemul ne folosim de posturi antideclive, mobilizri active ale piciorului si genunchiului si pasive ale soldului, curenti excitomotori, masaj, ciorapi si mansete pneumatice pentru gamb si coaps; 2.Stabilitatea membrului inferior, este asigurat de factori ososi, factori ligamentari (n special ligamentul iliofemural) si factori musculari care asigur att stabilitatea pasiv (mai ales posterioar), ct si pe cea dinamic din timpul mersului sau alergatului. Recstigarea stabilittii soldului se face prin: tehnici anakinetice si tehnici FNP folosiind : posturi libere (pentru combaterea flexumului, a derotatiei externe, etc.), posturi fixate (montaje cu scripeti sau contragreutti, atele schimbate progresiv); manipulrile mai ales prin tractiune; mobilizrile active; diagonalele H. Kabat si miscrile pasive prin suspensoterapie sau Terapie Masters etc., corectarea pozitiei trunchiului si bazinului (tonifierea musculaturii abdominale si paravertebrale); cresterea fortei musculaturii pelvitrohanterienilor, a fesierului mijlociu si a cvadricepsului; 3.Mobilitatea soldului este important de cstigat mai ales pe unghiurile functionale minime (52 pe miscrile de flexie extensie, 12 pentru abductie adductie si 14 pe rotatie intern rotatie extern). Limitarea mobilittii soldului poate fi dat de factori irreductibili (pensare articular, calus vicios, imperfectiuni de congruent articular, etc.) sau reductibili (contracturi musculare, retractur limitat capsular, edem organizat ntre palnurile de alunecare, etc.). n ceea ce privesc mijloacele pentru recuperarea mobilitii soldului, acestea trebuie utilizate nc din perioada de imobilizare si constau n: posturarea membrului afectat pentru a evita instalarea atitudinilor vicioase si pentru a facilita circulaia de ntoarcere; posturarea alternant a trunchiului pentru a asigura drenajul bronsic, a evita apariia escarelor; masajul general si al membrului afectat pentru activare circulatorie, decontracturare, sedare , etc.; mentinerea troficittii si fortei musculaturii soldului si coapsei prin contractii izometrice, curenti excitomotori, masaj. Dup perioada de imobilizare se recurge la mobilizri pasive prin suspensoterapie, activopasive, hidrokinetoterapie, mobilizri active libere pe toate directiile de miscare, exercitii de facilitare, exercitii de pedalaj, terapie ocupational.

4.Reeducarea mersului este bine s se fac n bazine initial cu scderea nivelului apei treptat si trecerea la variante de mers cu diferite aparate ajuttoare finaliznd cu mers liber la nceput cu spatele si lateral pentru evitarea schiopatrii si urcat - cobort scri.

BIBLIOGRAFIE

***

Educatia fizica speciala pentru scutitii medicali. Fascicula a IV-a Afectiunile Aparatului Locomotor, Timisoara, 1974; Anatomie funcional, Editura Argonaut, ClujNapoca, 1998 Patologie Chirurgicala Kinetologie medical, Editura Axa, Bucureti 1999; Fracturile colului femoral, Editura Medicala, Bucuresti 1990; Tratat de patologie chirurgicala vol III, Editura Medicala, Bucuresti 1988 ; Bazele teoretice i practice ale kinetoterapiei, Editura Medical, Bucureti,1999; Kinetologie profilactic terapeutic i de recuperare, Editura Medical, Bucureti 1987; Recuperarea medical la domiciliul bolnavului, Editura Medical, Bucureti 1996; Anatomie funcional, aparatul locomotor, Volumul II (artrologie i biomecanic), Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001;

Brtucu, S. L., Uiu, I., Uiu, C., Burghele, Th. Cordun, M., Hahoiu, Zaharie Proca, E.

Sbenghe, T., Sbenghe, T. Sbenghe, T. Zamora, E., Brtucu,S.,