POVESTIREA

Specie epic, situndu-se ca dimensiuni i amploare a subiectului ntre schi i roman. Este o naraiune subiectivizat (relatare din unghiul povestitorului, implicat ca martor sau doar ca mesager al ntmplrii), care se limiteaz la relatarea unui singur fapt epic; interesul nu se centreaz n jurul personajului, ci al situaiei, de unde caracterul etic, exemplar al povestirii. Pentru autenticitatea povestirii pledeaz doar perspectiva narativ. Se acord importan naratorului i actului narrii, ntmplrilor i situaiilor, mai puin personajelor. Povestirea se situeaz ntr-un plan al trecutului, principala sa caracteristic fiind evocarea. Relaia narator-receptor este mai strns dect n cazul nuvelei i presupune: - Oralitate - aparena de dialog ntre narator-receptor; folosirea persoanei I. - Ceremonial - dialogul presupune un sistem de convenii (apariia povestitorului, pretextul care declaneaz povestirea, formulele de adresare etc). - Atmosfer - naratorul regizeaz" o anumit tensiune, un suspans, pe tot parcursul povestirii, pentru a capta atenia i interesul receptorului. Povestirea n ram reprezint o form de ncadrare a uneia sau a mai multor naraiuni de sine stttoare ntr-o alt naraiune. Prin procedeul inseriei, se include o povestire n interiorul alteia; se utilizeaz formule specifice. Povestirea n povestire - un personaj al naraiunii principale ntrerupe firul aciunii printro istorisire proprie, prelund, n raport cu aceasta, rolul de narator.