Epicureismul

Epicur s-a nascut in anul 342 i.Hr. in insula Samos. Este fiul atenianului Neocle - de profesie invatator (Grammato-didascalos). Despre mama lui Epicur - Chaerestrate - se spune ca umbla din casa in casa pentru a da sfaturi in legatura cu anumite preziceri cu explicarea unor formule mitice si cu alungarea spiritelor rele. Unii autori ne relateaza ca Epicur a venit la Atena la varsta de 18 ani, in timpul in care Xenocrate tinea lectii la Academie, iar Aristotel se afla in Calcis. Caci, cu toata situatia precara din punct de vedere material a parintilor sai, tanarul Epicur s-a bucurat de o educatie destul de temeinica. El insusi ne istoriseste ca, la varsta de 17 ani citise cosmogonia lui Hesiod si fiindca acesta spunea ca totul isi are originea in Haos, el a pus intrebarea profesorilor lui : de unde este acest haos ? Acestia n-au fost in stare sa-l multumeasca cu raspunsurile lor si astfel incepu sa studieze filozofia pentru a se dumiri in aceasta chestiune. De aceea Epicur se mandreste cu cultura, pe care el si-a format-o pe cale autodidactica, desi ideile esentiale pe care el le-a unit in sistemul sau erau cunoscute. Intors in Atena, ca sa satisfaca serviciul militar, Epicur l-ar fi ascultat pe Xenocrate si a studiat operele lui Democrit. Situatia in Atena era cu totul schimbata fata de aceea in care au trait si gandit un Socrate, Platon si Aristotel. Grecia ajunge sub domnia macedonenilor, care alunga si pe colonistii din Samos. Tatal lui Epicur se refugiaza in Colofon, unde il urmeaza si fiul lui. Despre urmatorii zece ani din viata lui Epicur nu mai avem nici o stire. Probabil ca in acesti ani el s-a adancit in studiul filozofiei, fiindca in anul 310 i.Hr. il intalnim la varsta de 32 de ani, in orasul Mytilene de pe insula Lesbos, iar mai tarziu in Lampaskos unde el si-a castigat cei dintai aderenti pe Metrodor, Poliaen, Idomeneus si Leonteus care au si format aici o comunitate epicureica, des vizitata de Epicur. Epicur s-a intors la Atena in timpul cand era arhonte Anaxicrates (307-306 i.Hr.), unde a intemeiat o scoala filozofica, ce ii poarta numele, cam in acelasi timp in care Zenon din Kitton a intemeiat scoala stoica. De aceea asa cum acesta din urma si-a primit numele de "Stoa poikile", tot asemenea si scoala epicureica si-a primit numele de la gradina pe care o cumparase Epicur cu scopul de a-si putea aduna aici elevii sai. Din aceasta pricina epicureii mai erau numiti si "cei din gradina". Se spune ca Epicur ar fi pus la intrare in gradina sa urmatoarea inscriptie : "Strainule, tu te vei simti bine aici, caci aici cel mai inalt bun este placerea". Dar spre deosebire de Academia platonica si scoala peripatetica, scoala epicureica o ducea greu din punct de vedere material, aceasta din pricina ca Epicur nu pretindea nici un onorariu pentru cursurile sale, asa cum pretindeau cea mai mare parte dintre conducatorii de scoli filosofice din vremea aceea. Epicur primea insa daruri de la prietenii sai bogati, pe care el le intrebuinta exclusiv pentru intretinerea scolii sale. Se relateaza despre Epicur ca, cu ocazia unui asediu al Atenei, el a impartit toate ratiile de alimente spunand ca "in timpuri de lipsuri si mizerie inteleptul intelege sa daruiasca, mai bine decat sa ia, fiindca acesta poseda in suferinta sa cea mai mare comoara". Asa a condus Epicur scoala sa timp de 36 de ani cand, slabit de o boala grea, piatra la vezica urinara, a murit in anul al doilea al Olimpiadei a o suta douazeci si saptea, in varsta de 72 de ani. Inainte de a muri, Epicur ii scrie elevului sau Idomeneus o scrisoare in care-i comunica acestuia urmatoarele : "Ti-am scris in aceasta zi fericita, care-i cea din urma a vietii mele. Dupa ce mi-am trait zilele vietii mele fericit si acum ma gasesc in fata sfarsitului, iti scriu urmatoarele: durerile mele fizice sunt asa de mari ca la marirea lor nu mai poate fi adaugat nimic; dar ele sunt intrecute de veselia sufletului meu, pe care mi-o produce amintirea faptelor si a ideilor noastre. Si intr-un mod demn de conduita ta inca din frageda tinerete fata de mine si de filozofie, te rog sa ai grija de copiii lui Metrodor". In testamentul sau, citat de Diogene Laertius, Epicur a daruit gradina scolii sale, care a mai durat mult timp pana in secolul al III-lea d.Hr. cand dispare fara de urma. Epicur a fost un scriitor foarte prodigios. Diogene Laertius afirma ca ar fi scris cca 300 lucrari, in care Epicur n-ar fi citat nici un autor, ci ele ar cuprinde numai ideile sale originale. Se spune ca Epicur n-ar fi fost intrecut in aceasta privinta decat de catre Chrisip, insa acesta din urma cita mult din alti autori. Din scrierile lui Epicur ni s-au pastrat urmatoarele : 1) Testamentul sau; 2) trei scrisori ce cuprind o scurta schita a fizicii, mateorologia si etica ; 3) dintre cele 38 de carti "Despre natura", cartea a III-a si a IX-a, in parte scrise pe suluri de papirus gasite la Herculanum; 4) Principii fundamentale - erau scrise si invatate pe dinafara de elevi; 5) Un numar mai mare de fragmente din alte scrieri. Elevii cei mai cunoscuti ai lui Epicur sunt: Metrodor si Hermachos, cel dintai a murit inaintea lui Epicur, iar al doilea i-a urmat la conducerea scolii, apoi Kolotes, impotriva caruia a scris Plutarh, Apollodor, care ar fi scris 400 de suluri, Polystraitos, Timocrates, Idomeneus, Zenon din Sidon, Diogenes din Tars si Orion. Printre acesti discipoli este numita si o femeie cu numele de Themista, sotia lui Leonteus. Insa cel mai insemnat elev al lui Epicur este fara indoiala Titus Lucretius Caras (97 i.Hr.-55 d.Hr.), a carui poezie didactica "Despre natura", reprezinta un izvor nepretuit pentru cunoasterea filozofiei epicureice.

Filosofia lui Epicur este constituit din trei pri: cea canonic, ce expune regulile adevrului; fizica (din grecescul psysis, natur), care propune o explicaie filosofic a naturii; i morala, care trateaz despre condiiile vieii fericite. Ordinea acestor trei pri este important deoarece ea corespunde sistemului lui Epicur. Etica este n fapt scopul filosofiei, care are ca fundament fizica: ea ofer, graie canonicii, cunoaterea naturii, care i va permite neleptului s fie fericit. Canonica Criteriile adevrului sunt senzaiile, cci ele ne pun n contact cu lucrurile exterioare. Corpurile emi t particule fine (simulacre), care ntlnesc simurile noastre i permit astfel reprezentarea sensibil. Aceasta nu este deci subiectiv sau neltoare: prin simulacre ea ne pune n contact cu lucrurile. Senzaiile repetate las n noi amprente care ne permit anticiparea percepiei, prin intermediul creia noi putem recunoate obiectele. Fizica Urmnd nvturile lui Democrit (sec. V .Cr.), Epicur propune o explicaie atomist a naturii: lumea este compus din elemente materiale minuscule i indivizibile, atomii. n starea iniial, acetia se deplaseaz n vid i, prin ntlnirea lor i prin diversele lor legturi, formeaz lucrurile i fiinele. Astfel, nimic nu se nate din nimic: tot ceea ce exist nu este dect o anumit combinaie de atomi; de asemenea, moartea reprezint descompunearea unui corp n elementele sale atomice. Epicur este deci materialist: deoarece orice lucru este o combinaie de atomi, orice lucru este de natur material. Sufletul nsi este o compoziie de atomi; iar ordinea lumii nu este rezultatul unui plan raional sau al exercitrii unei inteligene divin e, ci al hazardului. Ea s-a format prin jocul mecanic i orb de combinaii atomice. Astfel, exist o infinitate de lumi, iar cosmosul nu este venic. n ceea ce i privete pe zei (i ei materiali), ei exist, dar, fericii i independeni, tot aa cum vor s ajung i nelepii, ei se dezintereseaz de lume i de lucrurile omeneti. Morala n epicurianism, numai ataraxia (n limba greac absena tulburrii) ca i concepie despre natur poate fonda o moral autentic, eliberndu-ne de mitologiile populare, de spaime sau de superstiiile care se alimenteaz n realitate din ignorana noastr cu privire la natura lucrurilor. Astfel, dac zeii sunt indifereni, nu avem de ce s ne temem de ei. Dac sufletul nu este dect un compus material din atomi, nu avem de ce s ne temem nici de cltoria lui n regatul morii sau n legtur cu diferitele rencarnri, credine obinuite pentru greci. Nu avem de ce s ne temem de moarte, care este descompunerea compusului material din care suntem alctuii, corp i suflet i care nu este deci, dect privare de senzaii. Moartea nu nseamn nimic pentru noi, cci atunci cnd suntem noi, ea nu este, iar cnd survine, noi nu mai suntem. ntruct nu exist lumea de dincolo, fericirea neleptului trebuie s se realizeze n aceast lume. Senzaia, care este criteriul cunoaterii, este, de asemenea, i ghidul care ne face s cutm plcerea i s fugim de durere. Aceast fericire va consta deci n satisfacerea plcerilor, printre care, acelea ale inteligenei. Morala epicurianist este un hedonism care nu constituie o apologie a plcerii i a lipsei de msur ci o promovare a unei juste reglementri a plcerilor, viaa neleptului fiind temperat, contemplativ i virtuoas.

Bibliografie : Dicionar Enciclopedic de Filosofie - Elisabeth Clement, Chantal Demonque, Laurence Hansen-Love, Pierre Kahn Epicur - Scrisoare ctre Meneceu, PUF Paris 1971, pag. 130