ACTUALITI N TEHNICILE DE MANEVRARE A BOLNAVULUI N KINETOTERAPIE

Tehnicile de manevrare cuprind modalitile de mobilizare i de transport al pacienilor realizate cu ajutorul forei kinetoterapeutului, cu sau fr ajutorul echipamentului auxiliar, n scopul schimbrii poziiei, transferului de pe un plan pe altul, transportului pacientului i pentru efectuarea kinetoterapiei. n momentul actual n lume exist tendina de a reduce la minim efortul depus de terapeut n vederea manevrrii pacientului prin folosirea echipamentului auxiliar reprezentat de dispozitive simple sau complexe, mecanice sau electrice de manevrare. Unele instituii medicale sau de ngrijire chiar opteaz pentru reducerea la zero a manevrelor de ridicare a pacienilor de ctre terapeui i personalul auxiliar instituind regula de zero lift sau no lift policy ridicarea pacienilor i transferul realizndu-se cu ajutorul dispozitivelor mecanice sau electrice(3). Echipamentul folosit pentru ridicare i transfer cuprinde un set de chingi, curele, centuri, hamuri, hamace prevzute cu nchiztori sau crlige cu ajutorul crora se suspend de braul dispozitivului de ridicare. Pentru transferul pacientului se folosete o saltea gonflabil prevzut cu mnere pe marginile laterale care este introdus sub pacient i apoi umflat cu aer sub presiune, fiind apoi manevrat ca o targ. Pentru a realiza o manevrare corecta i n siguran trebuie luate o serie de msuri ce prevd protecia pacientului, a kinetoterapeutului, precum i folosirea adecvat i corespunztoare a echipamentului auxiliar. Kinetoterapeutul trebuie s in cont de urmtoarele aspecte referitoare la sigurana proprie, a pacientului i a colegilor din echip : poziionarea ct mai aproape de pacient picioarele ndeprtate pentru o baz ct mai larg de susinere, clciele pe sol, vrfurile n direcia de aciune genunchii flectai, coloana vertebral meninut n poziie neutr evitarea micrilor combinate: flexie i rotaie sau extensie i rotaie apucarea mnerelor dispozitivelor auxiliare cu palma orientat n sus (n supinaie) n cazuri particulare( pacient bariatric, aparat gipsat, etc.) se poate apela la realizarea manevrelor n echip de doi sau mai muli terapeui. Pacientul trebuie s fie evaluat complet, informat n legtur cu ceea ce i se va face i cu ceea ce va avea de fcut n cazul n care poate coopera i s-i dea consimmntul.n acest sens se poate folosi fia pacientului unde trebuie sa fie trecut rezultatul evalurii, tehnicile de manevrare folosite, echipamentul auxiliar i membrii echipei.

Evaluarea pacientului nainte de manevrare urmrete urmtoarele aspecte:

vrsta, greutatea, nlimea afeciunea principal i alte afeciuni coexistente status psihic: nelegerea, comunicarea, cooperarea status fizic: independent, parial dependent, dependent

existena condiiilor agravante care pot influena manevrarea: durere, afeciuni respiratorii, cardiovasculare, hipotensiune ortostatic, epilepsie, prezena escarelor, rnilor, edemelor, amputaiilor, protezelor, ortezelor, aparatelor gipsate, redorilor articulare, osteoporoz avansat, pareze, paralizii, parestezii, fragilitate vascular, obezitate, incontinen urinar, fecal, colostomie, cicatrici operatorii, tuburi de dren. mbrcmintea i nclmintea corespunztoare( talp aderent, etc.) verificarea prin inspecie i palpare a zonelor unde se vor aplica prizele i contraprizele, respectiv echipamentul auxiliar( curele, hamuri, centuri) Dispozitivele i echipamentul auxiliar trebuie verificate nainte de nceperea manevrrii pacientului dac sunt integre, dac funcioneaz i trebuie puse n poziia corespunztoare: blocat/deblocat, nchis/deschis, pornit/oprit, etc. TEHNICI KINETOLOGICE 1. Tehnici kinetologice de baz 1.1 Tehnici akinetice 1.2 Tehnici kinetice 2. Tehnici de transfer 1. Tehnici kinetologice de baz Tehnicile care stau la baza realizrii unui program de kinetoterapie se clasific n dou mari categorii: tehnici akinetice si tehnici kinetice. Din categoria tehnicilor akinetice fac parte: imobilizarea (de punere n repaus, de contenie, de corecie); posturarea (corectiv si de facilitare). Din categoria tehnicilor kinetice fac parte: tehnici kinetice statice (contracia izometric, relaxarea muscular); tehnici kinetice dinamice: active (reflexe si voluntare) si pasive (prin traciuni, prin asisten, sub anestezie, autopasiv, pasivo-activ, prin manipulare). n afar de aceste tehnici de baz, exist tehnici speciale sau tehnici combinate, cum ar fi: tehnici de stretching, tehnici de transfer, tehnici de facilitare neuromuscular. 1.1. Tehnici akinetice Tehnicile akinetice au dou caracteristici de baz: absena contraciilor musculare voluntare; nu determin miscarea segmentului.

a. Imobilizarea Imobilizarea se caracterizeaz prin meninerea si fixarea artificial, pentru anumite perioade de timp, a corpului n ntregime sau doar a unui segment ntr-o poziie determinat, cu sau fr ajutorul unor instalaii sau aparate. Imobilizarea suspend, n primul rnd, miscarea articular, ca si contracia dinamic voluntar, dar permite efectuarea contraciilor izometrice a muschilor din jurul articulaiilor respective. Imobilizarea poate fi total, dac antreneaz ntregul corp, sau poate fi regional, segmentar, local, dac implic pri ale corpului. Imobilizarea total are ca scop obinerea repausului general n: politraumatisme, arsuri ntinse, boli cardio-vasculare grave, paralizii etc. Imobilizrile regionale, segmentare sau locale realizeaz imobilizarea complet a unor pri ale corpului, concomitent cu pstrarea libertii de miscare a restului organismului. n funcie de scopul urmrit, pot fi: - imobilizare de punere n repaus indicate n: traumatisme craniocerebrale, medulare, toracice, procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite, miozite, arsuri, flebite etc.) precum si alte procese ce determin algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru segmentul respectiv si se realizeaz pe pat, pe suporturi speciale, n esarfe, orteze etc. - imobilizare de contenie const n meninerea cap la cap a suprafeelor articulare sau a fragmentelor osoase; blocheaz un segment sau o parte dintr-un segment ntr-un sistem de fixaie extern (aparat gipsat, atel, plastice termomaleabile, orteze, corsete etc.). Tehnica este utilizat pentru consolidarea fracturilor, n luxaii, artrite specifice, discopatii etc. - imobilizare de corece const n mennerea pentru anumite perioade de timp a unor poziii corecte, corective sau hipercorective n vederea corectrii unor atitudini deficiente: devieri articulare prin retracturi (genu flexum, recurbatum etc. posttraumatic, paralitic, degenerativ etc.) deviaiiale coloanei vertebrale n plan frontal sau sagital (scolioze, cifoze etc.). Imobilizarea de corecie se realizeaz cu aceleasi sisteme ca si cea de contenie. Nupot fi corectate dect posturile defectuoase, care inde esuturi moi(capsul, tendon, muschi etc.). Doar cnd osul este n cretere, anumite tipuri de imobilizare pot influena forma sa. Imobilizrile de contenie si corecie urmeaz n general unor manevre si tehnici fie ortopedochirurgicale, fie kinetologice (traciuni, manipulri, micri pasive sub anestezie etc.). b. Posturarea Posturrile corective sunt cele mai utilizate n kinetologia terapeutic sau de recuperare. n multe cazuri se recomand preventiv n boli a cror evoluie este previzibil, determinnd mari disfuncionaliti (de exemplu spondilita ankilopoietic). Din patologie amintim cteva afeciuni n care posturarea reprezint o tehnic de baz a kinetoterapiei: reumatismul inflamator cronic si n general artritele, indiferent de etiologie, coxartroza, lombosacralgia cronic de cauz

mecanic, paraliziile de cauz central sau periferic, deviaiile de coloan sau ale altor segmente etc. Posturrile corective se adreseaz doar prilor moi, al cror esut conjunctiv poate fi influenat. Corectarea devierilor osoase nu este posibil dect la copii si adolesceni n crestere. Uneori se recomand ca postura (mai ales cea liber) s fie adoptat dup o nclzire prealabil a respectivei zone sau, eventual, s fie aplicat n ap cald. Un mare interes n recuperarea funcional l reprezint posturile seriate care se fixeaz cu orteze amovibile, pe msur ce se cstig din deficitul de corectat. Se consider c noaptea este cel mai potrivit interval pentru posturi imobilizri n diverse aparate, n scop corectiv sau de pstrare a amplitudinilor de miscare cstigate prin kinetoterapia din timpul zilei. Din punct de vedere tehnic, posturile corective pot fi: - libere (posturi corective) sau autocorective; Acestea sunt atitudini impuse pacientului si adoptate voluntar de acesta, pentru corectarea progresiv a limitrilor amplitudinilor articulare. Sunt indicate, mai ales, n hipertonii reversibile. Posturrile autocorective folosesc greutatea unui segment sau a ntregului corp, realiznd posturri segmentare, meninute prin greutatea unui membru sau a unui segment al acestuia. - liber-ajutate (prin suluri, perne, chingi etc.) sau realizate manual; - fixate (posturi exterocorective; instrumentale) cu ajutorul unor aparate sau instalaii. Acestea restabilesc mobilitatea articular utiliznd greuti (ncrcturi): directe (sculei de nisip, suluri, perne) plasate proximal sau distal de articulaia mobilizat; indirecte, aplicate prin intermediul montajelor cu scripei. Aceste posturri solicit intens articulaia, de aceea se folosesc mai ales pentru articulaiile mari genunchi si sold, pentru celelalte putnd fi chiar nefaste. Meninerea nu depseste 15-20 de minute. Posturri de facilitare: Posturrile induc efecte de facilitare asupra organelor interne. n vederea facilitrii unui proces fiziologic perturbat de boal, poziionarea corpului ntr-o anumit postur poate reprezenta un tratament de mare valoare. Posturrile cu efect asupra aparatului cardiovascular: - Antideclive (proclive) faciliteaz circulaia de ntoarcere venoas si limfatic la nivelul extremitilor si au rol profilactic sau curativ n edemele de staz. - Declive (antigravitaionale) faciliteaz circulaia arterial n capilare si se obin prin meninerea extremitilor n sens gravitaional. Posturrile cu efect asupra aparatului respirator: - Profilactice previn instalarea unor afeciuni pulmonare secundare scderii ventilaiei bazelor pulmonare si zonelor hilare. - Terapeutice, de drenaj bronsic favorizeaz eliminarea secreiilor bronsice din lobii si

segmentele pulmonare afectate n caz de: bronsite cronice, bronsiectazii, abces pulmonar etc. Asocierea percuiilor toracice si a masajului vibrator creste eficiena drenajului bronsic. Posturri de drenaj biliar 1.2 Tehnici kinetice Tehnicile kinetice statice se caracterizeaz prin modificarea tonusului muscular fr s determine miscarea segmentului. A. Contracia izometric reprezint o contracie muscular n care lungimea fibrei musculare rmne constant, n timp ce tensiunea muscular atinge valori maxime, prin activarea tuturor unitilor motorii ale grupului muscular respectiv. Contracia izometric se realizeaz fr deplasarea segmentelor, contra unei rezistene egale cu fora maxim a muschiului respectiv sau cnd se lucreaz contra unei greuti mai mari dect fora subiectului, dar imobile. n realitate, se produce o microdeplasare, neglijabil, ntre momentul cresterii tensiunii musculare si cel al relaxrii. B. Relaxarea muscular: se realizeaz cnd tensiunea de contracie a muschiului respectiv scade, muschiul se decontractureaz. Relaxarea poate fi considerat ca o atenuare a tensiunii de orice natur (nervoas, psihic, somatic) cu schimbarea centrului de atenie, de concentrare sau de efort. Relaxarea reprezint un proces psihosomatic, pentru c se adreseaz concomitent att strii de tensiune muscular crescut, ct si strii psihice tensionate, viznd o reglare tonicoemoional optimal. Relaxarea muscular poate fi: - general - proces n legtur cu relaxarea psihic - local - se refer la un grup muscular Relaxarea ca tehnic kinetic static se refer la relaxarea local. Tehnicile kinetice dinamice se realizeaz cu sau fr contracie muscular - ceea ce transeaz de la nceput diferena dintre tehnicile active si cele pasive. Miscarea activ: reflex; voluntar Mobilizarea activ se caracterizeaz prin implicarea contraciei musculare proprii segmentului ce se mobilizeaz. A. Miscarea activ reflex este realizat de contracii musculare reflexe, necontrolate si necomandate voluntar de pacient; miscrile apar ca rspuns la un stimul senzitivo-senzorial n cadrul arcurilor reflexe motorii. Contracia reflex se poate produce prin reflexe medulare si supramedulare. B. Miscarea activ voluntar - caracteristica acestei tehnici este miscarea voluntar, comandat, ce se realizeaz prin contracie muscular si consum energetic. n miscarea voluntar contracia

este izotonic, dinamic, muschiul modificndu-si lungimea prin apropierea sau deprtarea capetelor de inserie Obiectivele urmrite prin mobilizarea activ voluntar, sunt: cresterea sau meninerea amplitudinii miscrii unei articulaii; cresterea sau meninerea forei musculare; recptarea sau dezvoltarea coordonrii neuromusculare; Modalitile tehnice de mobilizare activ voluntar sunt urmtoarele: Mobilizarea liber (activ pur) - miscarea este executat fr nici o intervenie facilitatoare sau opozant exterioar, n afara, eventual, a gravitaiei. Mobilizarea activ asistat miscarea este ajutat de fore externe reprezentate de: gravitaie, kinetoterapeut, montaje cu scripei etc., fr ca acestea s se substituie forei musculare mobilizatoare. Miscarea este denumit activo-pasiv atunci cnd pacientul iniiaz activ miscarea, ns nu o poate efectua pe toat amplitudinea, motiv pentru care este necesar intervenia unui ajutor spre finalul miscrii. Denumim miscare pasivo-activ n cazul n care pacientul nu poate iniia activ miscarea, dar odat ce este ajutat n prima parte a miscrii, execut liber restul amplitudinii de miscare. Se utilizeaz: - cnd fora muscular este insuficient pentru a mobiliza segmentul contra gravitaiei; - cnd miscarea activ liber se produce pe direcii deviate, datorit rotaiei capetelor osoase articulare sau suferinelor neurologice, care perturb comanda sau transmiterea motorie; Mobilizarea activ cu rezisten - n acest caz fora exterioar se opune parial forei mobilizatoare proprii. Tehnica mobilizrii active cu rezisten are ca obiectiv principal cresterea forei si / sau rezistenei musculare. n miscarea voluntar muschii acioneaz ca agonisti, antagonisti, sinergisti si fixatori. Agonistii sunt muschii care iniiaz si produc miscarea, motiv pentru care se mai numesc motorul primar. Antagonitii se opun micrii produse de agonisti; au deci rol frenator, reprezentnd frna elastic muscular, care intervine de obicei naintea celei ligamentare sau osoase. Muschii agonisti si antagonisti acioneaz totdeauna simultan, ns rolul lor este opus: - cnd agonistii lucreaz, tensiunea lor de contracie este egalat de relaxarea antagonistilor, care controleaz efectuarea uniform si lin a miscrii, prin reglarea vitezei, amplitudinii si direciei; - cnd tensiunea antagonistilor creste, miscarea iniial produs de agonisti nceteaz. Astfel, prin jocul reciproc, echilibrat, dintre agonisti si antagonisti rezult o miscare precis coordonat. Agonistii si antagonistii desemneaz o miscare concret, dar aciunea lor se poate inversa n funcie de grupul muscular considerat.

Contracia izotonic este o contracie dinamic prin care se produce modificarea lungimii muschiului determinnd miscarea articular. Pe tot parcursul miscrii, deci al contraciei izotonice, tensiunea de contracie rmne aceeasi. Modificarea lungimii muschiului se poate face n 2 sensuri: prin apropierea capetelor sale, deci prin scurtare (contracie dinamic concentric) si prin ndeprtarea capetelor de inserie, deci prin alungire, (contracie muscular excentric). Miscarea dinamic (izotonic) cu rezisten este cel mai utilizat tip de efort muscular pentru cresterea forei si obinerea hipertrofiei musculare. Miscrile active cu rezisten pot fi realizate n: - curs intern, sau interiorul segmentului de contracie - cnd agonistii lucreaz ntre punctele de inserie normal; - curs extern, sau exteriorul segmentului de contracie - cnd agonistii lucreaz dincolo de punctele de inserie normal, n segmentul de contracie pentru antagonisti. - curs medie, cnd agonistii au o lungime medie, situat la jumtatea amplitudinii maxime, pentru o miscare dat. Contracia izotonic poate fi: a.Concentric - cnd agonistii nving rezistena extern; muschiul se contract pentru a nvinge o rezisten din afar, se scurteaz apropiindu-si att capetele de inserie, ct si segmentele osoase asupra crora acioneaz. Acest fel de contracie scurteaz muschiul dezvoltndu-i tonusul si fora. Contraciile concentrice se execut n: - interiorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv este iniiat din punctul zero anatomic sau din diverse unghiuri articulare pozitive, se desfsoar n sens fiziologic (muschiul se scurteaz reusind s nving rezistena) si se opreste la amplitudini mai mari sau la sfrsitul cursei. - exteriorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din diverse unghiuri articulare ale miscrii opuse, numite unghiuri negative, se desfsoar n sens fiziologic si se opreste la unghiuri articulare negative mai mici sau la punctul zero anatomic. b. Excentric - se realizeaz cnd agonistii, desi se contract, sunt nvinsi de rezistena extern. Contracia excentric se realizeaz atunci cnd muschiul fiind contractat si scurtat cedeaz treptat unei fore care-l ntinde si-i ndeprteaz att capetele de inserie, ct si segmentele osoase asupra crora lucreaz muschiul respectiv. Prin aciunea ei dezvolt elasticitatea si rezistena muschiului. Contraciile excentrice se execut n:

- interiorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din diverse unghiuri pozitive se desfsoar n sens opus celui fiziologic (rezistena extern nvinge muschiul, care se alungeste treptat) si se opreste la unghiuri articulare mai mici sau la punctul zero anatomic. - exteriorul segmentului de contracie, cnd miscarea respectiv, iniiat din punctul zero anatomic sau din diverse unghiuri negative, se desfsoar n sens opus celui fiziologic si se opreste la unghiuri negative mai mari. c. Pliometric - capetele musculare se ndeprteaz, dup care se apropie ntr-un timp foarte scurt. Pliometria presupune solicitarea unui muschi mai nti printr-o faz excentric, lsnd apoi s se desfsoar faza concentric ce urmeaz n mod natural. n contraciile pliometrice se utilizeaz ceea ce fiziologii denumesc ciclul ntindere scurtare (the strech-shortening cycle). Contracia pliometric poate fi considerat ca fiind constituit din 3 elemente: - faz excentric; - un scurt moment de izometrie; - faz concentric. Contracia pliometric reprezint cea mai frecvent form de contracii n activitatea sportiv; intervine n srituri, alergare, flotri etc. Contracia izokinetic este contracie dinamic, n care viteza miscrii este reglat n asa fel nct rezistena aplicat miscrii este n raport cu fora aplicat pentru fiecare moment din amplitudinea unei miscri. Pentru o corect izokinezie trebuie ca rezistena s varieze n funcie de lungimea muschiului, pentru a se solicita aceeasi for. Se realizeaz cu aparate speciale numite dinamometre. Variantele tehnice de realizare a miscrii active contra unei rezistene sunt urmtoarele: Rezistena prin scripete cu greuti / segmente mari de membre superioare si inferioare; Rezistena prin greuti (metode de crestere a forei muschilor De Lorme); Rezistena prin arcuri sau materiale elastice (gimnastica sportiv); Rezistena prin materiale maleabile ex: lut, chit, plastelin - utilizate n recuperarea minii si a degetelor; Rezistena prin ap; Rezistena realizat de kinetoterapeut; Rezistena executat de pacient (contrarezisten) - cu membrul sntos sau utiliznd propria greutate a corpului.. Miscarea pasiv se face cu ajutorul unei fore exterioare, subiectul nu efectueaz travaliu muscular. Mobilizarea pasiv se utilizeaz n kinetologia terapeutic si de recuperare. Modaliti tehnice de realizare ale miscrii pasive: A.Traciunile const n ntinderi ale prilor moi ale aparatului locomotor; se fac n axul

segmentului sau articulaiei, putndu-se executa manual sau prin diverse instalaii. Traciunile continue (extensii continue) se execut cu instalaii, cu contragreuti, arcuri, scripei, plan nclinat etc. Sunt utilizate mai ales n serviciile de ortopedie, pentru realinierea osului fracturat sau pentru deplasri ale capetelor articulare, iar n serviciile de recuperare, pentru cercetri ale articulaiilor blocate si deviate n flexie, extensie etc. Un efect important al acestor traciuni este obinerea decoaptrii articulare determinate de contractura muscular puternic. Presiunea crescut intraarticular este generatoare de durere. Instalarea unei traciuni continue reduce durerea, ntinde muschii, decontractndu-i.Aplicarea traciunii continue se face fie prin brose transosoase, fie prin benzi adezive la piele, fie prin corsete de fixaie, mansoane, ghete etc. Aceste ultime modaliti sunt metodele obisnuite n serviciile de recuperare medical. Traciunile discontinue se pot executa att cu mna - de ctre kinetoterapeut, ct si cu ajutorul unor instalaii, ntocmai ca cele continue. Se indic n: articulaii cu redori ce nu ating poziia anatomic; articulaii dureroase cu contractur muscular; discopatii - traciuni vertebrale; procese inflamatorii articulare se realizeaz traciuni cu for moderat, care au si rolul de a decoapta. Traciunile fixaii alternante sunt mai mult o variant a tehnicii de posturare exteroceptiv, dar se menin pe perioade mai lungi. Tehnica se aseamn si cu ortezele progresive pentru corecia devierilor determinate de cicatrice retractile sau redori articulare generate de retracturi de esuturi moi.Traciunea nu se execut n ax, ci oblic, pe segmentele adiacente articulaiei. B. Mobilizarea forat sub anestezie este o tehnic executat n general de ctre specialistul ortoped. Prin anestezie general se realizeaz o bun rezoluie muscular, care permite, fr opoziie, forarea redorilor articulare, cu ruperea aderenelor din prile moi.Aceast tehnic se execut n etape succesive, la un interval de cteva zile, fiecare etap fiind urmat de fixarea unei atele gipsate pentru meninerea nivelului de amplitudine cstigat. C. Mobilizarea pasiv pur asistat este cea mai obisnuit tehnic de mobilizare pasiv executat de minile kinetoterapeutului, n timp ce pacientul si relaxeaz voluntar musculatura. Kinetoterapeutul iniiaz, conduce si ncheie miscarea cu presiuni sau tensiuni lente, dar insistente, pentru a ajunge la limitele reale ale mobilitii. Miscrile pasive cu tensiuni finale ating de obicei amplitudini mai mari dect miscrile active. n realizarea acestei tehnici trebuie s se aib n vedere urmtoarele: a) Poziia pacientului este important att pentru a permite confortul si relaxarea sa, ct si pentru o ct mai bun abordare a segmentului de mobilizat. Pacientul este poziionat n decubit dorsal, decubit ventral sau asezat. Poziia kinetoterapeutului se schimb n funcie de articulaie, pentru a nu fi modificat cea a bolnavului, dar trebuie s fie comod, neobositoare, pentru a permite un maximum de tehnicitate si eficien. b) Prizele si contraprizele - respectiv poziia minii pe segmentul care va fi mobilizat si poziia celeilalte mini care va fixa segmentul imediat proximal acestuia. Priza n general este distanat de articulaia de mobilizat, pentru a crea un bra de prghie mai lung. Exist si excepii: n

redorile postfractur se utilizeaz prize scurte, apropiate de articulaia respectiv, pentru a nu solicita focarul de consolidare; n redorile de origine articular se utilizeaz brae mari ale prghiei, prin plasarea ct mai distal a prizei, permind realizarea unei mobilizri eficiente, fr efort. Contrapriza este fcut ct mai aproape de articulaia de mobilizat, pentru o mai bun fixare. n cazul sprijinului pe un plan dur al segmentului proximal, contrapriza poate fi abandonat sau fcut doar parial. Deoarece segmentul care urmeaz s fie mobilizat trebuie perfect relaxat si suspendat, priza cere destul for din partea kinetoterapeutului, mai ales pentru trunchi si segmentele grele. De aceea se recomand suspendarea n chingi a segmentului n timpul executrii mobilizrii pasive. Fora si ritmul de mobilizare Fora aplicat de ctre kinetoterapeut la nivelul maxim de amplitudine este de obicei dozat n funcie de apariia durerii, dar si de experiena acestuia n cazurile unor pacieni cu praguri la durere fie prea nalte, fie prea coborte. Viteza imprimat miscrii este n funcie de scopul urmrit: miscarea lent si insistent scade tonusul muscular, pe cnd miscarea rapid creste acest tonus. Ritmul miscrii poate fi simplu, pendular (n 2, sau n 4 timpi), la capetele cursei meninndu-se ntinderea. Durata unei miscri este de aproximativ 1-2 secunde, iar meninerea ntinderii la captul excursiei, de 10-15 secunde. O sedin de mobilizare pasiv a unei articulaii dureaz n funcie de articulaie (la cele mari maxim 10 minute), si n funcie de suportabilitatea bolnavului. Sedina se repet de 2-3 ori pe zi. Este indicat ca, nainte de nceperea mobilizrii pasive, regiunea de mobilizat s fie pregtit prin cldur, masaj, electroterapie antialgic, eventual prin infiltraii locale. De asemenea, n timpul executrii miscrilor pasive poate fi continuat aplicarea de cldur si, din cnd n cnd, oprit miscarea pentru un masaj de 1-2 minute. Cnd apar reacii locale: durere, contractur, pierdere de amplitudine sau generale: febr, stare de enervare sau oboseal, pauza dintre sedine va fi mai mare sau chiar se vor suspenda pentru cteva zile. D. Mobilizarea pasiv mecanic - utilizeaz diverse sisteme mecanice de mobilizare tip Kineteck - adaptate pentru fiecare articulaie si tip de miscare n parte. Aceste aparate permit miscarea autopasiv, sau realizeaz miscarea prin motorase electrice sau prin manevrarea de ctre kinetoterapeut. E. Mobilizarea autopasiv - prezint mobilizarea unui segment cu ajutorul altei pri a corpului, direct sau prin intermediul unor instalaii (de obicei scripei). Aceast autoasisten este o bun metod de aplicat de ctre bolnav la domiciliu sau n intervalele dintre sedinele de kinetoterapie organizate la sal.

Exemplu de mobilizri autopasive: - prin presiunea corpului - (sau a unui segment al corpului) - de exemplu: n cazul unui picior equin, prin apsarea cu greutatea corpului pe piciorul posterior etc. - prin aciunea membrului sntos - de exemplu: ntr-o hemiplegie, pacientul, cu mna sntoas, va mobiliza membrul superior si mna paralizat; - prin intermediul unei instalaii coard-scripete - de exemplu: mobilizarea braului n redori de umr cu mna opus, care trage de o coard prevzut cu o ching de prins braul si trecut peste un scripete; - prin intermediul unei instalaii de mecanoterapie mobilizat prin manivel sau roat de ctre nsusi pacient. F. Mobilizarea pasivo-activ, denumit si mobilizare pasiv asistat activ de bolnav, pentru a o diferenia de mobilizarea activ ajutat, sau pe scurt, mobilizarea activo-pasiv, prezentat n cadrul mobilizrii active. Metoda este utilizat pentru reeducarea forei musculare, ca si pentru reeducarea unui muschi transplantat, n vederea perfecionrii noului rol pe care l va deine n lanul kinetic. n cazul unei fore musculare de valoare sub 2, cnd muschiul se contract fr s poat deplasa segmentul, eventual doar n afara gravitaiei, mobilizarea pasivo-activ se indic pentru a ajuta efectuarea unei miscri sau a ntregii amplitudini de miscare, conservnd capacitatea de contracie pentru un numr mai mare de repetiii. G. Manipularea, n principiu, este o form pasiv de mobilizare, dar prin particularitile de manevrare, de tehnic, este considerat ca fcnd parte din grupul metodelor si tehnicilor kinetologice speciale.

2. Tehnici de transfer

Transferul este procedeul prin care pacientul i se modific poziia n spaiu sau se mut de pe o suprafa pe alta. n sens mai larg noiunea include toate secvenele de miscare ce se impun att nainte ct si dup realizarea transferului propriu-zis: pretransferul; mobilizarea n pat; poziionarea n scaunul rulant (postransferul). Clasificarea tipurilor de transfer se face n funcie de posibilitatea si capacitatea pacientului de a participa la aciune, de la dependent (n care practic pacientul nu particip la transfer) pn la independent (n care terapeutul doar supravegheaz si observ transferul) si de etapa de evoluie a bolii. Exist trei tipuri de tehnici pentru transfer n funcie de capacitatea pacientului de a participa la aciune:

a. Transferurile independente n cazul realizrii lor de ctre pacient, singur dup indicaiile prescrise si dup o perioad de antrenament. b. Transferurile asistate de una sau dou persoane care ajut (ntr-un mod anume) ca pacientul s se ridice din pat si s se aseze n scaunul rulant sau de aici pe alte suprafee (ex. cada de baie, saltea, etc.) c. Transferurile prin liftare sau cu scripei. Se utilizeaz instalaii mai simple sau mai complexe pentru ridicarea pacienilor si reasezarea lor. Astfel de transferuri sunt pentru pacienii care nu au nici un fel de participare la transfer, invaliditatea lor fiind total. Astfel de transferuri se realizeaz n seciile de hidroterapie cnd pacientul este liftat si apoi lsat n bazin sau cada de kinetoterapie. Tehnicile de transfer descrise si propun s fundamenteze cteva principii de baz, urmnd ca fiecare kinetoterapeut s-si adapteze tehnica la nevoile specifice ale bolnavului pe care l trateaz. Cele mai comune tehnici de transfer sunt: pivot ortostatic (transfer prin pivotare din poziie ortostatic), transfer cu ajutorul scndurii de alunecare (scndurii de transfer); pivot flectat (transfer prin pivotare cu genunchii flectai); transfer dependent de 2 persoane. Alegerea uneia sau alteia din tehnicile de transfer va urmrii realizarea transferului n condiii de maxim securitate att pentru pacient ct si pentru terapeut.

Transferul pacienilor asistat/independent Acesta poate fi: din scaun rulant n pat si invers; din scaun rulant pe masa, salteaua de tratament n sala de kinetoterapie; din scaun pe toalet/van; n bazinul trefl; n bazine de reeducare a mersului; pe cadru de mers; la barele de mers; pe crje de diferite tipuri. Criteriile de selecie a tipului de transfer sunt urmtoarele: cunoasterea limitelor fizice ale bolnavului; cunoasterea capacitilor de comunicare si de nelegere a instruciunilor pe care pacientul trebuie s le urmeze n cursul transferului; cunoasterea de ctre terapeut a miscrilor corecte si a tehnicilor de lifting. Principii de utilizare a unei mecanici corecte a corpului pentru kinetoterapeut n timpul transferului: stai ct mai aproape de pacient; stai fa n fa n fa cu pacientul; ndoaie genunchii, foloseste MI nu spatele!; ine coloana vertebral ntr-o poziie neutr (nu flecta sau arcui coloana vertebral)!; menine o baz larg de sprijin, clciele se menin tot timpul pe sol; nu ridica mai mult dect poi, solicit ajutorul cuiva; nu combina miscrile, evit rotaia n acelasi timp cu nclinarea nainte sau napoi. a. Pregtiri n vederea transferului nainte de a ncepe transferul se va ine cont de urmtoarele: ce contraindicaii de miscare are pacientul; dac transferul se poate realiza de ctre o singur persoan sau este nevoie de ajutor; dac echipamentul din/sau n care pacientul urmeaz s fie transferat este n stare de funcionare

si n poziie blocat; care este nlimea patului/supafeei pe care se va transfera n raport cu nlimea scaunului rulant si dac nlimea poate fi reglat. Pregtirile n vederea transferului vor cuprinde: poziionarea scaunului rulant (fa de suprafaa pe care se gseste pacientul) si pregtirea lui (blocarea, ndeprtarea suportului pentru brae, picioare, etc.); mobilizarea pacientului n pat ce cuprinde rostogolirea (rularea pe o parte) si trecerea n asezat la marginea patului. Poziionarea corporal corect a pacientului nainte de transfer va urmri: posturarea pelvisului aliniamentul trunchiului poziionarea extremitilor b. Transferul prin pivotare ortostatic Acest tip de transfer presupune ca pacientul s fie capabil s ajung spre/n poziie ortostatic si s pivoteze pe unul sau ambele MI. n general se poate aplica n: hemiplegie/hemiparez; reducerea generalizat a forei musculare; tulburri de echilibru. c. Transferul cu ajutorul scndurii de transfer Acest transfer se indic pentru acei pacieni care nu pot ncrca MI, dar au o for si rezisten suficient la nivelul MS: amputaii ale membrelor inferioare; traumatisme vertebromedulare (cu for a membrelor superioare suficient); hemiplegii (situaii particulare). d. Transferul prin pivotare cu genunchii flectai Aceast tehnic de transfer se aplic numai atunci cnd pacientul este incapabil s iniieze sau s menin poziia ortostatic. Se prefer meninerea genunchilor flectai pentru a menine o ncrcare egal si a asigura un suport optim pentru extremitatea inferioar si trunchi pentru pivotare. Transferul pacienilor cu grad crescut de dependen Se adreseaz pacienilor cu capacitate funcional minim (ex. traumatism vertebromedular C4) sau se aplic la persoane cu disabiliti si greutate corporal mare. Pentru aceaste categorii de pacieni posibilitile includ: a. Transferul cu ajutorul scndurii de transfer Asistena oferit din partea kinetoterapeutului este maxim. Modul n care kinetoterapeutul abordeaz pacientul n timpul transferului (de la nivelul scapular, talie sau fesier) depind de nlimea kinetoterapeutului/pacientului, greutatea pacientului si experiena kinetoterapeutului. Variantele includ plasarea ambelor antebrae sau mini n jurul taliei, a trunchiului sau sub fese sau un antebra axilar cealalt mn la nivel fesier/cureaua pantalonilor.

Este contraindicat apucarea si tracionarea de la nivelul braului/braelor paralizat, putnd cauza datorit musculaturii slbite din jurul centurii scapulare, leziuni, instabiliti, subluxaii etc.

b. Transferul asistat de 2 persoane Acest transfer este utilizat pentru pacienii neurologici cu grad crescut de dependen sau n cazul n care transferul nu se poate realiza n siguran pentru pacient doar de ctre o singur persoan. Un kinetoterapeut se plaseaz naintea pacientului iar cellalt napoia acestuia. c. Transferul la domiciliul pacientului Transferul pe fotoliu sau sofa: este la fel ca transferul din scaunul rulant n pat cu cteva specificri: fotoliul sau scaunul rulant sunt n general mai puin stabile. Este riscant s se sprijine pe sptarul sau suportul de brae cnd se transfer pentru c-l poate dezechilibra; cnd trece de pe scaun pe scaunul rulant pacientul poate folosi mna sntoas pentru a se sprijini pe suprafaa scaunului; asezarea pe un scaun este mai dificil dac acesta este mai jos si perna este moale. n acest caz se ajusteaz nlimea scaunului prin adugarea unei perne tari care nal si asigur totodat o suprafa ferm de transfer. Transferul pe toalet Transferul din scaunul rulant pe toalet este n general greu datorit spaiului redus si neadecvat din cele mai multe bi. Scaunul rulant se va aseza ntr-o poziie ct mai convenabil, chiar lng sau n unghi ascuit fa de toalet. Pentru a creste sigurana pacientului se pot adapta dispozitive de asistare cum ar fi bara de sprijin. nlimea vasului de toalet trebuie ajustat prin aplicarea pe acesta a unor nltoare speciale. Transferul n van trebuie nsoit cu mult atenie ntruct vana este una din cele mai periculoase zone din cas (datorit riscului de alunecare). Transferul direct din scaunul de transfer pe fundul vanei este dificil de realizat si necesit o funcie bun la nivelul membrului superior. Exist n acest sens o banc sau un scaun care se fixeaz n interiorul vanei cu dou dintre picioare. n acest caz pivotarea se realizeaz cu genunchii flectai, pivotare ortostatic sau cu scndura de alunecare.

Transferul cu ajutorul liftului mecanic Unii pacieni din cauza mrimii corporale, gradului mare de disabilitate necesit utilizarea liftului mecanic pentru transfer. Exist o varietate de dispozitive mecanice de liftare care pot fi utilizate pentru pacieni cu greutate corporal diferit ct si pentru situaii diferite: transfer de pe o suprafa pe alta sau transferul n vana de baie sau n bazin(1).

BIBLIOGRAFIE

1. KINETOTERAPIE/PHYSIOTHERAPY Coordonatori: Vasile Marcu, Mirela Dan Autori: Radu Bogdan, Angela Bucur, Mircea Chiriac, Doriana Ciobanu, Dana Cristea, Mirela Dan, Ianc Dorina, Isabela Lozinc, Vasile Marcu, Petru Mrcut, Corina Matei, Zoltan Pasztai, Elisabeta Pasztai, Vasile Pncotan, Petru Petan, Valentin Serac, Carmen Serbescu, Emilian Tarcu Contributie ordean la realizarea proiectului 2004 Ro/04/b/P/PP 17 5006 Centru de pregtire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice si de recuperare / Training Center for Health Care, Prophylactic and Rehabilitation Services EDITURA UNIVERSITII DIN ORADEA, 2006, pag 73-86. 2.http://www.training.hantspt.nhs.uk/documents/Moving_and_Handling_Theory_Handout.doc 3. Evidence-based Patient Handling: Tasks, Equipment and Interventions By Susan Hignett, Sue Hignett, Emma Crumpton, Sue Ruszala Contributor Sue Hignett Edition: illustrated Published by Routledge, 2003 4. Albu, Constantin; Vlad, Tiberiu-Leonard; Albu, Adriana (2004) Kinetoterapia pasiva, Editura Polirom, Iasi, p. 64. 5. Cordun, Mariana (1999) Kinetologie Medical, Editura Axa, Bucuresti. 6. Ionescu, Adrian (1994) Gimnastica medical, Editura ALL, Bucuresti. 7. Marcu, Vasile (1997) Bazele teoretice si practice ale exerciiilor fizice n kinetoterapie, Editura Universitii din Oradea.

8. Pasztai Zoltan (2004) Kinetoterapie n neuropediatrie, Editura Arionda 9. Sbenghe, Tudor (1997) Kinetologie profilactic, terapeutic si de recuperare, Editura Medical, Bucuresti. 10. Sbenghe, Tudor (1999) Bazele teoretice si practice ale Kinetoterapiei, Editura Medical, Bucuresti. 11.www.integration.ro 12. www.activmobility.co.uk 13. www.ergomedproducts.com 14. www.ezlifts.com 15. www. assistireland.ie 16. www. medicalproductsdirect.com 17. www.buckingamhealtcare.co,uk 18. www. mobilitysmart.cc