Junimea si Titu Maiorescu In anul 1863 ia nastere la Iasi societatea Junimea la initiative tinerilor intelectuali romani: Titu Maiorescu,

Petre P. Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti, Vasile Pogor. Aceasta societate si-a propus cateva puncte in program care sa duca la evolutia culturii romane. Un prim punct al programului lor este educarea maselor prin prelectiuni populare (prelegeri pe diverse teme pe care diferiti intelectuali le tineau pt publicul larg. Un alt punct al programului lor a fost instaurearea unei culture romane autentice si originale. Aceasta s a facut prin crearea unei reviste Convorbiri literare incepand cu 1867 si a a unei tipografii proprii. In paginile revistei Convorbiri literare vor fi publicate cele mai valoroase opere literare ale vremii si mai ales ale tinerilor scriitori. Societatea Junimea a avut ca adevarat spiritus rector ( spirit conducator) pe Titu Maiorescu. Prin articolele sale si prin intreaga sa actiune, T.M. a dus la promovarea unei culture romane autentice. T.M. s a mai preocupat si de problema formei fara fond, in societate, cultura, literatura . T.M. abordeaza problema in mai multe articole ale sale: Betie de cuvinte si In contra directiei de astazi in cultura romana . O alta preocupare a junistilor a fost evolutia limbii romane. Probleme legate de scrierea limbii, o scriere fonetica, cu alphabet latin si un numar redus de litere problema dezbatuta de Titu Maiorescu in articolul Despre scrierea limbii romane. O alta problema legata de limba romana este corectitudinea traducerilor -> art Lb. romana in jurnalele din Austria T.M. critica proastele traduceri facute in ziarele vremii. Expresiile idiomatice (expresii care exista intr o singura limba) erau traduse gresit. Imparatul a fost primit cu muzica de pisici. El atrage atentia ca astfel de traduceri strica limba romana. O alta problema este aceea a neologismelor. In articolul Neologismele T.M. precizeaza cateva reguli de introducere a neologismelor in limba noastra. In anul 1867 societatea Junimea si-a propus sa tipareasca o antologie de versuri romanesti ( O culegere de selectii ). T.M. si a dat seama ca nu exista niste criteria clare pt a selecta materialul antologiei si a scris O cercetare critica a poeziei de la 1867 prin intermediul careia a stability cateva principia estetice pt ca cititorii si criticii sa poata discerne intre valoare si nonvaloare in literature. Art. Este scris in doua mari parti : I. Conditia** materiala a poeziei II. Conditia ideala a poeziei La inceputul articolului T.M. defineste poezia ca arta si precizeaza ca fiecare arta are un material prin care se exprima iar poezia nu are un material concret. Materialul poeziei este imaginea trezita in fantezia auditoriului de catre aceaste conditii : 1. Alegerea cuvantului mai putin abstract 2. Utilizarea adjectivelor si adverbelor care sunt epitete ornante 3. Personificarea obiectelor, utilizarea ei 4. Utilizarea comparatiei, metaforei, a tropului in general

II. Conditia ideala a poeziei : Poezia exprima sentimente deci poezia nu trebuie sa se ocupe cu domenii precum politica, intalniri zilnice sau activitatea stiintifica. Pt ca poezia exprima pasiuni ea trebuie sa ne produce aceleasi sentimente si pasiuni. 3 calitati ale poeziei: 1. Simturi juste, intense, o mare miscare a ideilor 2. Exgerare, marire a privirii obiectelor 3. O dezvoltare grabnica catre o culminare finala T.M. consta ca intr o poezie nu trenuie sa faci excese de diminutive deoarece emotiile se reduc.

NEOLOGISMELE T.M. imparte principiile neologismelor in 4 reguli expuse in ordine. Prima categorie este reprezentata de cuvintele de origine slava in special cele folosite in riturile religioase. El insusi recunoaste ca aceasta regula este de la sine inteleasa insa I se pare uimitoare tendinta de nerespectare a acesteia. In a doua categorie este criticata tendinta unor scriitori si politicieni ai timpurilor de a folosi neologisme latinesti pretentioase in locul celor deja existente, de asemenea de origine latina. El se considera uimit de dorinta acestora de a se expune intr un mod putin inteles. Desigu, nu face toate acestea pt ca nu le ar pricepe personal dar I se pare jenant si indepartat de scopul ultim, acela de a informa sau de a educa fiecare particica din popor. Ce a de a treia regula prezinta acceptarea neologismelor preferabil originare din franceza, insa numai in situatia in care nu exsta un cuvant potrivit pt ideea ce se doreste a fi transmisa. Cu toate acestea, este impotriva adaptarii de notiuni abstracte, specific numai limbii si culturii de origine, in special la cele provenite din limba germana. Ultima regula este expusa echilibrat, cu argumente atat pentru cat si contra acceptarii ulterioare de noi cuvinte ce nu apartine vreunei limbi romanice. Este reintegrata, de asemenea, ideea de baza a pasoptismului, latinitatea limbii romane, incontestabila in urma publicarii Lexxomului de la Buda sub legida lui Petru Maior Un alt articol important de estetica literara a lui T.M. este Comedia d-lui Caragiale. Opera lui Caragiale era criticata in presa vremii si invinuita de imoralitate. Practic in articol T.M. pune problema morale in arta. Samburele vietii este egoismul- pleaca de la aceasta arta morala si precizeaza ca arta nu trebuie sa fie morala in sensul obisnuit al cuvantului El da exemple cum ar fi Venus in Milo, un nud si nimeni nu a zis ca este indecenta sau piesa de teatru Othello ( personajul principal isi ucide din gelozie sotia ) Deci nici in operele lui I.L.Caragiale nu trebuie sa cautam concept neobisnuite. Scopul acesta de a ne elibera de egoism cu cat mai mult vom fi capabili sa intram in lumea fictiunii ireale cu atat ne vom

elibera de egoism si vom devein mai buni- arta ne elibereaza. De asemenea T.M. precizeaza ca oprele lui Caragiale nu au toate aceeasi valoare, dar fiecare in genul ei este valoroasa. D-ale Carnavalului o farsa si nimeni nu I cere sa fie mai mult decat atat. Pentru ca cititorul sa inteleaga mai bine T.M. compara oprele lui Caragiale cu plantele, conteaza ca operele sunt naturale/vii. Arta nu are un scop practic, ea e facuta pentru a ne delecta, pentru a ne elibera de egoism.