>

Glossa
Glosa este o poezie cu forma fixa, alctuita dintr-un numr de strofe egal cu numrul versurilor din prima strofa. ncepnd cu a doua strofa se comenteaz fiecare vers al strofei-tema, ultima relund, ca o concluzie, pe prima in ordinea inversa a versurilor. Poezia lui Eminescu reprezint o culme a creaiei sale. Prin coninut, poemul are valoare filozofica, gnomica, constituindu-se intr-un adevrat cod de cunoatere, de etica, cu valoare de generalizare maxima. otivul central este al lumii ca teatru asociat cu ideea dezolrii! iar detaare, izolarea, indiferenta sunt atitudini pe care poetul le asimileaz fiinei ce depaseste nivelul omului comun. "ei Eminescu se autodefineste ca fiind poet romantic, miestria artistica a acestei creaii consta tocmai in clasicitatea ei, ce reiese in primul rnd din respectarea regulilor pe care le impune o poezie cu forma fixa. #nca din prima strofa, considerata strofa-tema a poeziei, unde ver$ele sunt puse la %prezentul-etern %, cititorul intra in contact cu adevruri general-vala$ile, exprimate & cate &. 'a si in %(crisoarea #), %*evedere), sau %+da ,in metru antic-) poetul mediteaz asupra perisa$ilitatii timpului. %/reme trece, vreme vine 0oate-s vec1i si noua toate) 'ea de-a doua strofa conine codul de reguli si sfaturi conform crora cel mai important lucru este cunoaterea de sine si respingerea fericirii efemere. Pentru a atinge aceste idealuri, drumul vieii tre$uie mereu luminat de raiune. "etaarea %rece) a celui care s-ar re2ntoarce in nepsarea lui 2nalta se spri3in pe atri$utul gndirii, a crei cumpna sta$ilete ec1ili$rul intre raional si iraional. %4ici 2ncline a ei lim$a *ecea cumpn-a gndirii nspre clipa ce se sc1im$a Pentru masca fericirii5) 6ericirea este %masca) si e trectoare precum %clipa ce se sc1im$a) cci se nate din moartea gndirii. 7umea ca teatru este o tema sc1open1aueriana si conduce spre ideea izolrii ,%0u in colt petreci in tine)- prelucrata in numeroase creaii eminesciene. 'a si in finalul %7uceafrului), lumea este vzuta ca o imensa scena de teatru spre care omul de excepie privete ca spectator. revenind apoi in strofele 8 si 9, aceasta idee devine laitmotivul poeziei. #ntr-un univers in care doar mastile se sc1im$a. %:lte masti, aceeai piesa ; :lte guri, aceeai gama). Poetul isi lanseaz 2ndemnurile. %:mgit att de des ; 4u spera si nu ai teama). + alta idee sc1open1aueriana este aceea a prezentului etern. %/iitorul si trecutul ; (unt a filei doua fete). (ingura clipa sigura a existentei este prezentul, fiindc trecutul nu poate fi reconstituit, iar viitorul este imprevizi$il. 'ritica societatii se face simita cu precdere < si =, unde satira este expresia indiferentei, a unui adnc dispre. %4u spera cnd vezi mieii ; 7a iz$nda fcnd punte ; 0e-or 2nvinge nataraii ; "e ai fi cu stea in frunte). (imind ca autocontemplatia este o modalitate certa de a a3unge la o linite sufleteasca totala, poetul sugereaz pstrarea

& acestei atitudini indiferent de circumstane. %"e te-ating, sa feri in laturi ; "e 1ulesc, sa taci din gura). ?ltima strofa, care este o reluare a celei dinti, dar in care versurile sunt aezate in ordine inversa celei iniiale, codul de reguli si sfaturi etice devine mai evident datorita faptului ca acum versul cu valoare em$lematica. %0u ramai la toate rece) se afla la 2nceput. #n ceea ce privete stilul, acesta este caracterizat de limpezime si armonie. 'laritatea reiese tocmai din simplitatea lim$a3ului! poetul apeleaz la epitete, sim$oluri, metafore, numai cnd intentioneaza sa releve in mod deose$it o idee.