Sunteți pe pagina 1din 3

Radiografia dentara

Radiografia dentara reprezinta o imagine a dintilor, maxilarului si tesuturilor


inconjuratoare, obtinuta prin expunere la radiatii electromagnetice.
Razele X au capacitatea de a penetra corpul si sunt absorbite in diferite grade, in
functie de densitatea tesutului. Astfel, structurile dense sunt redate cu alb, tesuturile
moi cu nuante de gri, iar cavitatile cu negru, radiografiile aratand ca negativele unor
fotografii.
Radiografia dentara reprezinta o parte integranta practicii stomatolgice si ii ajuta pe
medici sa descopere problemele care nu sunt vizibile la o consultatie obisnuita: - carii
interdentare sau situate sub obturatii - fisuri sau alte anomalii in obturatii - scaderi in
masa osoasa asociate cu bolile parodontale - probleme in camera pulpara sau canalul
radicular - pregatirea si fixarea implanturilor, aparatelor ortodontice si protezelor; -
radiografiile evidentiaza alte anomalii, cum ar fi chisturi, cancer sau alte schimbari
asociate cu bolile metabolice si sistemice
In privinta copiilor, radiografiile dentare sunt utile pentru a observa daca spatiul
cavitatii bucale este suficient pentru intreaga dentitie, pentru a observa evolutia
dintilor si eventualii dinti impactanti. Radiografiile dentare sunt un mijloc eficient de
monitorizare a starii de sanatate a cavitatii bucale pentru adultii ce prezinta un risc
deosebit. Acestia sunt persoanele cu lucrari protetice extinse (inclusiv obturatii), cei
care consuma frecvent bauturi indulcite, pacientii cu boli parodontale, persoanele
care sufera de xerostomia sau uscaciunea gurii si fumatorii.
Tipuri de radiografii dentare :
1. Radiografiile dentare intraorale sunt cele mai utilizate in stomatologie, deoarece
ofera o imagine detaliata a dintelui si permit medicului sa observe carii, radacina,
osul si stadiul de dezvoltare a dintelui. Filmul in radiografiile intraorale se afla in
interiorul gurii.
Radiografie cu film muscat sau Bitewing. Radiografia evidentiaza coroanele dintilor,
aratand in acelasi timp dintele de sus si cel corespunzator de jos. Medicul poate
observa din acest tip de imagine cele mai intalnite probleme stomatologice: caria,
tartrul, pierderi in densitatea osoasa si boli gingivale. Pentru efectuarea acestui tip
de radiografie se introduce filmul in gura pacientului si acesta trebuie sa efectueze o
muscatura cat mai naturala.
Radiografie retroalveolara periapicala. Aceasta ofera o imagine a intregului dinte,
de la coroana pana la radacina si osul in care aceasta este ancorata. Radiografia ajuta
medicul sa identifice unele dintre cele mai comune probleme: caria, abcesul dentar,
modificari in densitatea osului, boli gingivale, starea lucrarilor de restaurare,
prezenta tartrului, dinti impactanti sau fisuri. Filmul este amplasat in interiorul gurii,
fiind tinut fie de un dispozitiv special, fie de degetul pacientului.
Radiografie ocluzala - maxilara si mandibulara. Acest tip de radiografie este mai
mare decat primele doua si evidentiaza localizarea si dezvoltarea dintilor. O
radiografie ocluzala cuprinde intreaga arcada, fie cea superioara, fie cea inferioara.
Este utilizata pentru a vedea dintii care inca nu au erupt, fracturi de maxilar,
chisturi, abcese si obiecte straine. 2. Radiografiile dentare extraorale sunt efectuate
cu filmul in afara cavitatii bucale si au dimensiuni mult mai mari. Acestea sunt
concentrate pe maxilar si craniu, oferind o imagine de ansamblu a danturii.
Radiografiile extraorale contin mai putine detalii si sunt utile pentru a monitoriza
dezvoltarea si relatia dintilor cu maxilarul si oasele fetei.
Radiografie panoramica sau Ortopantomografie. Radiografia panoramica ofera
imaginea intregii danturi si a maxilarului pe un singur film. In timpul procedurii,
mecanismul se roteste in jurul capului, in timp ce pacientul este complet nemiscat.
Acest tip de radiografie capteaza imaginea unor locuri mai greu accesibile, cum ar fi
maselele de minte sau articulatiile temporo-mandibulare. Desi pune foarte bine in
evidenta fracturile mandibulare si alte afectiuni in aceasta zona, imaginea
panoramica nu este eficienta evaluarea densitatii osoase si a cariilor.
Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de fata si profil. Acest tip de radiografie
evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu
maxilarul si profilul pacientului. Este utilizata in special de catre medicii ortodonti.
Salivografie sau Sialografie. Reprezinta evidentierea glandelor salivare intr-o
radiografie, cu ajutorul substantelor de contrast. Salivografia permite diagnosticarea
unor afectiuni specifice glandelor salivare - blocaje, boala Sjogren, etc.
Tomografie computerizata dentara. Aceasta evidentiaza structurile interioare ale
corpului in imagini bidimensionale, "in felii". Acestea permit efectuarea unor masuri
de mare precizie in zona laterala mandibulara, pe arcada superioara, in zona
sinusurilor si a foselor nazale. Tomografia computerizata dentara este utilizata pentru
a identifica probleme legate de oasele fetii, cum ar fi tumori sau fracturi, de catre
specialistii in endodontitie, implantologie si chirurgie buco-maxilo-faciala. Radiografia
dentara si riscurile pentru corpul uman Aceste tipuri de radiografii nu afecteaza
starea de sanatate a organismului uman, deoarece cantitatea de raze X din timpul
expunerii este foarte mica. Totodata, fiecare persoana este expusa zilnic la diverse
radiatii din mediu - cuptor cu microunde, telefon mobil, sau din spatiu.
Cu toate acestea, efectele radiatiilor se pot cumula in timp si pot produce leziuni
celulare, astfel incat numarul de radiografii trebuie sa fie limitat la recomandarea
medicului. Dozele de radiatii se masoara in unitati Rem sau Sievert - 1 Sievert = 100
Remi. Chiar si Remii sunt unitati considerate foarte mari pentru a masura radiatiile
din timpul radiografiei medicale, astfel incat se folosesc mili Remi (mRem) si mili
Sieverti (mSv) . O expunere medie in timpul unei radiografii dentare este de 1 sau 2
mRem. Pentru o scurta comparatie, este util sa aflati ca orice persoana normala
primeste din mediul inconjurator o cantitate de radiatii de 300 mRem in fiecare an,
iar doza maxima admisa este de 2. 000 mRem pe an. O tomografie computerizata
completa ne expune la 1. 000 - 1. 200 mRem, iar o mamografie la 100 - 200 mRem.
In prezent cabinetele de radiologie dentara detin aparatura performanta, ce filtreaza
radiatiile X; in plus, exista radiografiile digitale, un sistem ce reduce radiatiile cu
pana la 90%. Totodata timpul de expunere este cel mai mic posibil, iar corpul
pacientului este protejat cu un sort din plumb, prevazut si cu o aparatoare pentru gat
si glanda tiroida. Toate acestea reprezinta masuri luate pentru a limita cat mai mult
expunerea la radiatii a pacientilor. Precautii speciale sunt indicate doar pentru
femeile insarcinate si cele care alapteaza, insa ca o masura de precautie
suplimentara, deoarece radiografia dentara are ca tinta exclusiva maxilarul, iar restul
te nu le este recomandata expunerea la radiatii, in special in primul trimestru de
sarcina.