TEORIA SI METODOLOGIA

INSTRUIRII
Modul de formare
initiala a cadrelor
didactice
TEORIA INSTRUIRII
Are ca obiect de studiu
organizarea si/sau dirijarea
invatarii, orientarea acesteia
spre scopuri eficiente si
explicite in temeiul unor
postulate
PROCESUL DE INVATAMANT

activitate de nvare
sistematic, cu o
normativitate particular.

Procesul de invatamant
pe site-urile unor asociatii pedagogice
Activitate de invatare asistata de
un personal calificat, asociata unui
program de studiu desfasurat in
scoala;
Situatii planificate de profesori si
propuse elevilor pentru a atinge
obiective instructiv-educative
precise.
INSTRUIRE
nvare
bazat pe
procesarea
informaiilor i
construcia
intelectual.

DIDACTICA
Didactica poate fi considerat att "arta
de a-i nva pe alii", "arta de a preda", "arta
universal de a-i nva pe toi totul" ("omnes
omnia docendi artificium" scria J. A.
Comenius, creatorul didacticii), ct i "un
sistem de prescripii verificabile" (dup De
Corte, 1972).
Didactica constructivista
Importanta invatarii autonome,
autoorganizate;
Re-constructia invatarii, descoperirea
sensurilor;
Dez-invatare, a invata din greseli;
Asumarea si infruntarea diversitatii, a
incertitudinii, a riscului, a conflictelor;
Mentalitate deschisa;centrare pe elev etc.
Modelele procesului de invatamant
modelul interactiv, model care pune accentul pe interaciunea
predare-nvare-evaluare;
modelul sistemic;
modelul informaional, bazat pe valorificarea achiziiilor teoriei
informaiei n procesul de nvmnt;
modelul cibernetic, model care pune n eviden mecanismele
de feed-back, reglarea-autoreglarea n procesul instructiv-
educativ;
modelul comunicaional, care studiaz procesul de
nvmnt ca proces de comunicare;
modelul cmpului educaional, un spaiu deschis, complex n
care acioneaz un ansamblu de variabile, determinnd specific
rezultatele nvrii;
modelul situaiilor de instruire(vezi i R. B. Iucu, 2001).
Teorii ale invatarii:modele de instruire
modelul structurilor socio-culturale ale instruirii, promovat
de Lev S.Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a
invatarii;
modelul instrurii bazate pe inteligentele multiple al lui Howard
Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre
resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme de
codare a informatiei si de concretizare simbolica;
modelul instruirii complexe al lui David P.Ausubel, axat pe
paradigma invatarii constiente;
modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea
inteligentei emotionale, pe educatia emotionala a elevilor si
pe competenta emotionala a profesorilor
ABORDARILE INVATARII
BEVAHIORISM
COGNITIVISM
CONSTRUCTIVISM
Metafora aisberg-J.F.Richard
J.F.RICHARD este autorul unui tratat de
psihologie cognitiva;
Se refera la activitatile mintale;
RETELE SEMANTICE, cunostinte relationale
si cunostinte procedurale.
PROCESE COGNITIVE: inductia, deductia,
anticiparea; analiza, planificarea;
STRATEGII COGNITIVE: deductive,
inductive, creative, dialectice
metacognitie
Cunoasterea propriei
cunoasteri
Un mod de a gandi
despre propriul mod de
a gandi/invata
metacognitie
Cunostintele metacognitive=
cunostinte despre modul propriu de a
gandi, de a intelege, de a invata;
Comportamentul metacognitiv
=strategiile si capacitatile folosite
pentru a planifica, organiza si regla
propriile activitati de cunoastere.
Didactica constructivista
Elevul=constructor al invatarii si
propriei cunoasteri
Profesorul=manager al
situatiilor de instruire, sprijina
activ si incurajeaza autonomia

Strategii de instruire
Strategia este o form specific i
superioar a normativitii
pedagogice, care asigur activitii
instructiv-educative coeren
intern, compatibilitate cu
obiectivele i complementaritatea
efectelor
caracteristici
Caracter normativ( se bizuie pe precriptii si reguli care tin de
predare-invatare-evaluare);
Reprezinta structurarea si inlantuirea situatiilor de
invatare/instruire;
Integralitatea(vizeaza ansamblul instruirii);
Caracterul probabilistic, dinamic, perfectibil;
Aspectul metacognitiv(profesorul este model si mediator al
cunoasterii).
Structura strategiei
Metodele de instruire;
Mijloacele de instruire;
Formele de organizare a instruirii;
Interactiuni si relatii instructionale;
Decizia instructionala;
Modul de organizare si de abordare a
invatarii.
strategie-criterii
Criterii decizionale n selecia i utilizarea strategiilor:
Orientarea predarii, fundamentul epistemologic;
natura disciplinei de nvmnt;
tipurile de obiective;
nivelul de colaritate;
particularitile grupului clas;
timpul;
personalitatea profesorului.
Orientarea generala a strategiei
se poate asocia cu:
nvarea prin receptare/ascultare pasiv (model
logocentric),
nvarea prin descoperire, n plan empiric, factual
(model empiriocentric),
nvarea prin aciune practic direct, din
experien (model experienial),
nvarea prin joc (simulare),
nvarea prin experimentare,
prin repetiie ori
prin imitaie.
constructivism
Paradigma interpretativa
aduce in prim plan
strategiile bazate pe
construirea structurilor
cognitive ale invatarii .

Strategiile constructiviste
Trecerea dela hambarul
empiric la hambarul
constructiv(evolutia
calitativa a invatarii)-Gardner
Autoorganizare si
autoobservare a invatarii.
constructivism
Pluralism;
Reflexivitate;
Cooperare;
Permanenta revizuire a
sensurilor, prin experiente
directe.

constructivism
Centrarea pe subiect;
Managementul cunoasterii;
Axarea pe relativitatea
cunoasterii;
Perceptia diferentei.

Tipuri de strategii
n funcie de gradul de dirijare a nvrii:
Algoritmice (dirijare
semnificativ, direct);
Semialgoritmice;
Euristice;
Creative.
Tipuri de strategii
n funcie de particularitile gndirii la care fac
apel:
Inductive;
Deductive;
Analogice (transductive);
Mixte (combinate).
Strategii de instruire pentru
supradotati
De accelerare a instruirii;
De grupare;
De imbogatire.
Pedagogie diferentiata
diferentiem
procese structuri continuturi
PREDAREA
-COMUNICAREA DIDACTICA,
-PROGRAMAREA DIDACTICA,
-TEHNOLOGIA ELABORARII LECTIEI,
-ELABORAREA AUXILIARELOR SI MATERIALELOR
CURRICULARE SUPORT IN INVATARE,
-ACTIUNILE DE EVALUARE A REZULTATELOR
ELEVILOR.
NUCLEUL PREDARII ESTE ANSAMBLUL
ACTIUNILOR SI INTERACTIUNILOR DIN CLASA.-
PREDAREA
transmitere de cunostinte si mediere a
cunoasterii;
management al instruirii( asigurand
convertirea metodelor de predare in metode
de invatare);
oferta de experiente de invatare;
in relatiile sale cu invatarea si evaluarea
predarea
Predarea converteste
informarea in formare,
mediaza constructia
cunoasterii individuale.
caracteristici
Caracter transformator;
Caracter formativ;
Caracter interactionist;
Caracter complex.
Strategiile predarii nu
coincid deplin cu strategiile
invatarii, deoarece elevii
invata si independent de
conducerea invatarii prin
predare.
Modele de predare
Unii autori, observa Cezar Birzea in 1987, au pus
accentul pe modificarile de comportament pe care le
produce activitatea
profesorilor/institutorilor( teoriile
comportamentale ), altii pe relatiile personale care
apar intre profesori/institutor si elevi( teoriile
personaliste ), pentru ca cei mai multi sa insiste
asupra logicii expunerii si a modului in care ea
determina logica corespunzatoare a
invatarii( "teoriile rationaliste )
Modele de predare
modelul mathetic( analiza sarcinii de instruire,ordonarea
obiectivelor, construirea repertoriului de informatii, elaborarea
prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii simple si
elaborarea proiectului de comunicare),
modelul bazat pe programare-simulare,
modelul Landa( bazat pe algoritmi didactici de predare),
modelul bazat pe comunicare-dezbatere,
modelul predarii dirijate,
modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul

Dupa B. Joyce si M. Weil,modelele predarii ar fi:
modelele bazate pe procesarea informatiei (invatarea
conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa,
invatarea prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei
cognitive si al cercetarii stiintifice);
modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva,
reuniunile clasei, predarea constientizata etc.);
modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol,
"laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul grupului
etc.);
modele comportamentale (invatarea deplina,invatarea prin
simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor self-
managementului de catre elevi, invatarea prin afirmare
etc.)(B.Joyce, M.Weil, 1994).
Comportamente de predare
comportamente de organizare a activitatii;
de impunere( de informatii, sarcini, opinii);
de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din
partea elevului);
de personalizare( incitare la exprimarea propriei
opinii, la folosirea experientei personale a elevului);
de interpretare( de individualizare si interpretare a
situatiei personale);
de feed-back pozitiv ori negativ.
Stil de predare
Stilul este asociat comportamentului, se
manifesta sub forma unor structuri de
influenta si actiune, prezinta o anumita
consistenta interna, stabilitate relativa si
apare ca produs al personalizarii
principiilor si normelor care definesc
activitatea instructiv-educativa (Dan
Potolea).
Stiluri de predare
Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista:
stil centrat pe
profesor/institutor;
stil centrat pe elevi;
stil centrat pe interactiunea
profesor/institutor-elev.
Stiluri de predare
Dupa gradul de implicare:
stil apropiat-stil distant;
stil metodic, sistematic- stil
neorganizat;
stil stimulativ-stil rutinar.
Dupa sursele generative ale stilurilor
Stilul=produs al personalitatii(conceptia
ideografica);
Stilul=determinat de normativitatea
interiorizata si exteriorizata in
predare(conceptia nomotetica);
Stilul=determinat de context(conceptia
situationala)
S=f(PxNxM), ipoteza triplei proveniente,
conceptia ideotetica(integrativa).