TEMPERAMENTUL

1. CARACTERIZARE GENERALA
Temperamentul constituie latura dinamico-energetica a P.
Dinamica deoarece ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau lenta,
mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma este
conduita individului.
Energetica deoarece ne arata care este cantitatea de energie de care dispune un
individ si mai ales modul cum este consumata aceasta.
GOLU: ,,Daca insusirile dinamico-energetice sunt innascute, determinate
genetic, integrarea lor in plan psihocomportamental, adica in dinamica
proceselor psihice si a actelor motorii, se realizeaza in ontogeneza. Intrucat, insa,
aceste insusiri bioenergetice se imprima ca atare pe tabloul comportamental, ce
se elaboreaza stadial in cursul vietii individului, structura temperamentala si,
respectiv, tipul temperamental este innascut reprezentand astfel, alaturi de
predispozitii, ,,elementul ereditar in organizarea interna a P.
N. SILLAMY in al sau ,,Dictionar de psihologie !""#$, defineste T ca ,,un
ansamblu de elemente biologice, care, impreuna cu factorii psihologici, constituie
P.
Poate, cel mai corect este sa consideram ca T reprezinta modul in care
variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se psihizeaza adica, se implica in
organizarea si desfasurarea proceselor psihice % P, &, ', (fectivitatea$ si se
reflecta in comportament.
(stfel inteles, T dobandeste un caracter si o conotatie psihologica, devenind un
obiect de studiu al psihologiei.
)and vorbim de T in plan psihologic, noi nu ne gandim direct la constitutia
fizica sau la procesele neuroendocrine sau metabolice care au loc in organism, ci
la modul cum reactioneaza si se manifesta sb., sub aspect dinamico-energetic, in
diverse sitatii:
rapiditatea perceptiei* a raspunsurilor verbale la intrebari
a reactiilor motorii* intensitatea trairilor emotionale si
durata lor
intensitatea sau forta actiunilor voluntare
echilibrul sau impulsivitatea derularii raspunsurilor la succesiunea stimularii
e+terne
directia orientarii dominante- e+traversie sau introversie
locul controlului dependenta de stimularea e+terna sau dependenta de
activismul intern propriu$
disponibilitatea la comunicarea interpersonala
ascendenta sau obedienta relationala, etc.
T, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente
si sens real numai in plan psihocomportamental.
T se manifesta in orice situatie, fiind prima determinatie a P care se impune
nemi,locit observatiei. (sa se e+plica de ce, primele descrieri si clasificari ale lui
dateaza inca din antichitate -ippocrate, &allenus$.
Depinzand direct de structura biologica, T este propriu nu numai omului, ci
si animalelor. .e stie ca I.P. Pavlov si-a elaborat teoria sa despre temperamente
prin cercetari efectuate pe animale.
T tine de latura formala, de suprafata, a P, si nu de cea interna, de continut.
El nu are o semnificatie axiologica.
D.p.!.". #i$me!ica% & se poate afirma doar ca o formula temperamentala
este mai avanta,oasa decat alta in ceea ce priveste rezistenta la stresuri si gradul
de predispunere la anumite tulburari de ordin psihiatric % nevrotic sau psihotic.
D.p.!.". e!cati$na% & nu sepoate evidentia un T ca fiind absolut favorabil
iar altul nefavorabil.
In principiu, tipurile temperamentale sunt echipotentiale: pe fondul unor
scheme temperamentale diferite, in ontogeneza, se pot edifica profiluri de P
asemanatoare d.p.d.v. aptitudinal si caracterial, dupa cum pe fondul aceleiasi
formule temperamentale se elaboreaza profiluri de P diferite.
T nu este o variabila neutra d.p.d.v. adaptativ.
.tructura comportamentala este o interfata intre persoana si lume si
indeplineste rol de mediator intre:
- intensitatea
- durata
- semnificatia influentelor e+terne
- efectele in sfera psihocomportamentala.
/ importanta speciala dobandesc trasaturile temperamentale in cadrul
relatiilor interpersonale, atractiile si respingerile dintre membrii fiind
conditionate de ele.
'. P($#%eme )ene(a%e a%e tempe(ament%i
'.1. Ca(e este nat(a psihica a T *
Este afectivo-reactiva.
0u e+ista aproape nici o clasificare a T care sa nu ia drept criteriu fie
emotivitatea, fie reactivitatea, fie pe amandoua.
(ceste criterii apar inca de la -ippocrate si &allenus.
)olericul este violent, impulsiv, trasaturile lui comportamentale fiind deci de
ordin afectiv si reactiv.
(ceste criterii se intalnesc si in tip$%$)ii%e c$nstitti$na%iste. +(etschme(
apreciaza T dupa:
a, ' ca(acte(istici a%e a-ecti"itatii:
- gradul de sensibilitate, numit de el psihestezie
- tonalitatea afectiva predominanta, asa numitele proportii diatezice
#, ' ca(acte(istici a%e acti"itatii:
- ritmul, viteza actiunilor
- si tensiunilor psihice
)el mai bine este pusa in evidenta natura afectivo-reactiva a T de tip$%$)ii%e
psih$%$)ice:
.n!t clasifica T dupa:
- afecte puternice1slabe$
- miscari repezi1incete$
Ri#$t dupa simtire si actiune.
A%%p$(t: T este ,,fundamentul emotional al P.
'.'. Ce e/p(ima T !in P *
2orma ei de manifestare si nu continutul vietii psihice.
Dovada: unul si acelasi continut psihic se e+prima e+trem de diferit* continuturi
diferite, ba chiar opuse, se pot e+prima identic.
Prin el insusi T nu genereaza nici continuturi psihice, nici performante.
El reprezinta modul de a fi, de a se comporta al cuiva, tinand mai ales de stilul
comportamental al omului.
T nu coreleaza semnificativ cu trasaturile aptitudinale, orientative, caracteriale
ale omului.
'.0. T este innasct sa !$#an!it *
)vaziunanimitatea psihologilor au considerat T ca fiind innascut.
A%%p$(t1 in !"3! arata ca T este ,,materia prima din care se constituie P, 4T se
bazeaza foarte mult pe determinarea genetica arata el.
2ss si P%$min !"5#$: ,,ceea ce mostenim nu este un grad specific sau o
cantitate de T, ci, mai degraba un raspuns potential, aflat la un nivel inalt, mediu
sau scazut a scaderii raspunsurilor.)el care reactualizeaza aceste raspunsuri este
mediul.
Prin T omul influenteaza mediul social care la randul lui afecteaza T.
Dar, chiar daca mediul influenteaza unele manifestari temperamentale, in esenta,
el este innascut.
Psihologii americani au sustinut ca unele trebuinte sunt innascute, dar nu au
afirmat niciodata ca tendintele personale ar fi mostenite.
T ca structura psihica, desi larg determinata genetic este, in e+presia lui finala si
mai ales functionala, modelat de conditiile socio-culturale e+istentiale ale
individului.
Influenta ereditarului asupra psihocomportamentului nu este directa, ci mediata,
filtrata de sociocultural.
'.3. Ce (e%atie e/ista int(e tip% !e acti"itate ne("$asa spe(i$a(a si
T *
6a inceput s-a crezut ca intre tipul de a.n.s. si T e+ista o identitate, de aceea a fost
definit unul prin altul. )u timpul s-a remarcat ca cele 7 notiuni sunt distincte:
1. tipul de a.n.s. are o sfera mai larga se manifesta in planul vietii psihice si in
cel al vietii fiziologice$ dar un continut mai restrans* este o notiune fiziologica,
se manifesta mediat in planul vietii psihice
2. T are o sfera mai restransa dar un continut mai bogat* este o notiune
psihologica
P.P. Ne"ean arata ca ,,tipul de a.n.s. nu se trasfera mecanic si univoc intr-o
anumita caracteristica temperamentala.
8nele particularitati ale tipului de a.n.s. echilibrul, mobilitatea$ se e+prima mai
mult, altele intensitatea$ ceva mai putin si adeseori mascat.
8na si aceeasi trasatura de tip se manifesta diferit in plan psihocomportamental,
datorita filtrarii ei prin reteaua de refle+e conditionate, prin e+perienta sb., prin
sistemul de relatii cu lumea.
I$n Ra!4 ,,intre gena si comportament se interpune mediul si istoria
individuala.
In manifestarile sale individuale T depinde in mare masura de conditiile
ontogenezei.
II. CLASI5ICAREA TEMPERAMENTELOR
)riteriile care au stat la baza schemelor de clasificare pot fi impartite in 9
categorii:
!. criterii morfologice sau bioconstitutionale
7. criterii fiziologice
9. criterii psihologice
1. TIPOLOGIILE MOR5OLOGICE
)riteriile de ordin morfologic, bioconstitutional au fost identificate si utilizate
pentru prima data de -ippocrate. El a folosit notiunea de tip corporal,
determinat de:
- aspectul constitutional e+terior
- raportul dintre tesutul musculos si cel osos
- dintre cutia toracica si abdomen
( delimitat:
1. tip% c$(p$(a% -tizic & caracterizat prin aspect scheletic, fragil, alungit,
temperamental rece, calculat, tacut, refle+iv* medical predispus la tuberculoza
2. tip% ap$p%ectic & aspect musculos-obez, statura mi,locie sau mica,
temperamental ,ovial, afectuos, impulsiv, instabil, emotional, necontrolat*
medical, predispus la tulburari circulatorii si digestive.
)riteriile de ordin morfo-constitutional au revenit puternic la sfarsitul sec. !",
inceputul sec. 7: primele 9 decenii$ datorita dezvoltarii antropologiei fizice si a
cercetarilor asupra raselor.
.-a pus in evidenta faptul ca, in interiorul unui tip rasial, e+ista o variabilitate
notabila a indivizilor, de unde s-a dedus posibilitatea de a determina
morfotipurile. De sistematizarea si inventarierea lor se ocupa morfotipologia.
(utorii din perioada contemporana nu s-au oprit la simpla identificare si
clasificare a tipurilor morfologice, ci au procedat la stabilirea unei legi corelative
si chiar cauzale intre aceste morfotipuri si trasaturile temperamentale$ ale P,
realizandu-se astfel clasificarea temperamentelor dupa criterii bioconstitutionale.
Punctul de plecare al acestor tipologii a fost observatia sistematica efectuata
asupra sb. adulti sanatosi, iar uneori si asupra celor care prezentau difetite
tulburari patologice. In acest ultim caz, s-a pornit de la ipoteza ca maladia realiza
o e+agerare a tipologiei normale si oferea posibilitati de observatie privilegiate.
Tip$%$)ia %i E. +(etschme( medic psihiatru german$
Desfasurandu-si activitatea in cadrul clinicii de neurologie a universitatii din
Tubingen !"!9-!"73$, si studiind bolnavi psihici, a sesizat o corespondenta intre:
- simptomatologia psihocomportamentala
- aspectul bioconstitutional e+tern.
(stfel, a a,uns la ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce si-a
gasit finalizarea in lucrarea ,,.tructura corpului si caracterul !"7!$
6imitata la inceput la 7 tipuri principale, clasificarea lui E.;. va a,unge in final sa
cuprinda 9 tipuri principale ai un tip accesoriu, mai putin individualizat.
9 tipuri principale: !. picnic6cic%$tim
7. %ept$s$m 7astenic,6schiz$tim
9. at%etic6"asc$s
ca acces$(i este mentionat tip% !isp%astic % reuneste numeroase
varietati dismorfice
1. Tip% picnic6cic%$tim
D.p.d.v. morfologic se caracterizeaza prin: constitutie orizontala, abdomen
voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale, sistem osos fragil.
'. Tip% %ept$s$m 7sa astenic,6schiz$tim
- constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata turtita$, umeri
apropiati si ingusti, cap mic si rotund, muschi si oase subtiri aspect scheletic$,
nas lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi feminine la barbati si masculine la
femei.
0. Tip% at%etic6"asc$s
- constitutie fizica proportionata, dezvoltare robusta a sistemului osos si
muscular, umeri lati si bazin ingust.
D.p.!.". me!ica%, tipurile delimitate se asociaza cu predispozitii
psihopatologice diferite:
1. predispune la tulburari maniaco-depresive
'. tulburari de natura schizoida schizofrenie$
083 epilepsie
Pe baza combinatiilor in interiorul tipurilor morfologice picnic si astenic, el a
obtinut 3 tipuri temperamentale:
0 cic%$timice si 0 schiz$timice.
T cic%$timice 1. 9ip$maniac dispozitie euforica, mobilitate,
sociabilitate, comunicativitate e+agerata$
'. Sint$nic spirit realist, pragmatism, simtul umorului,
toleranta$
0. G(e$i lentoare, inertie, praguri senzoriale ridicate, timpi
de reactie mari$
T schiz$timice 1. 9ipe(estezic nervozitate, iritabilitate, idealism,
interiorizare, delicatete, circumspectie$
'. Schiz$timic intermediar, rece, calm, energic$
0. Anestezic rece, nervos, logic, sistematic, obtuz, lenes,
inaccesibil pasiunilor, indolent$
E.;. a incercat sa arate ca tipologia sa % care se definea initial prin structura
morfologica si predispozitia catre anumite psihoze % corespundea, de asemenea,
diferentelor fiziologice in metabolism si functionarea endocrina$ si diferentelor
psihologice in diverse alte sfere decat cea emotionala.
Toate verificarile e+perimentale au confirmat diferentele intre picnic si
leptosomi, dar au clasat atleticii intr-o pozitie intermediara.
'ulte alte clasificari ale temperamentelor facute inainte sau dupa E.;. pornesc
de la aceleasi criterii morfologice.
:IOLA si PENDE le clasifica dupa raportul dintre torace si membre, la care
ultimul adauga functionalitatea endocrina.
SIGAUD1 dupa anumite sisteme ale corpului bronho-pulmonare, gastro-
intestinale, musculo-articulare, cerebro-spinale$, de unde tempe(amente4
- (espi(at$a(e
- !i)esti"e
- msc%a(e
- ce(e#(a%e
S9ELDON, dupa gradul de dezvoltare a celor 9 foite embrionare:
en!$!e(m c$nstittia en!$m$(-a T. "isce($t$n
mez$!e(m c$nstittia mez$m$(-a T. s$mat$t$n
ect$!e(m c$nstittia ect$m$(-a T. ce(e#($t$n
'. TIPOLOGIILE 5IZIOLOGICE SI PSI9O5IZIOLOGICE
)ea mai cunoscuta tipologie fundamentata fiziologic se leaga de I.P. Pavlov. In
clasificarea sa porneste de la:
1. p(incipi% ne"(ism%i % cf. caruia rolul principal in reglarea raporturilor
organismului cu mediul e+tern si a functionarii organelor interne, inclusiv a
sistemului endocrin, il ,oaca creierul*
2. teza de baza a neuropsihologiei si psihologiei stiintifice % psihic% este
-nctie a c(eie(%i.
Pavlov studiind tipul de activitate nervoasa superiara dupa 9 propietati forta,
echilibrul, mobilitatea$ apartinand proceselor nervoase fundamentale e+citatia si
inhibitia$ a stabilit e+istenta a < tipuri de activitate nervoasa superioara:
1. tip% pte(nic6echi%i#(at6m$#i% caracterizat prin valori ridicate ale
tuturor celor 9 insusiri$
2. tip% pte(nic6echi%i#(at6ine(t valori ridicate ale fortei si echilibrului si
prin valori scazute ale mobilitatii$
3. tip% pte(nic6neechi%i#(at6e/cita#i% valori ridicate ale fortei, valori
scazute ale echilibrului, cu predominarea e+citatiei asupra inhibitiei$
4. tip% s%a# valori scazute ale fortei si insuficienta individualizare a mobilitatii
si echilibrului: sensibilitate emotionala crescuta, emotivitate, tensiune
prelungita, rezistenta scazuta la stres si frustratie$
Pavlov a pus in corespondenta tipurile generale de sistem nervos, comune omului
si animalelor, cu cele < temperamente stabilite in antichitate. (stfel:
1 1. a(e c$(esp$n!ent T san)"inic vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil,
controlat$
'.T -%e)matic calm, tacut, nesociabil, lent, adaptabil la situatii noi, rezistent
la stres si
frustratii$
2 0. T c$%e(ic rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv, tendinta de
dominare in relatile interpersonale,
saturatie si plictiseala rapida la monotonie, imprudent$
3. T me%anc$%ic interiorizat, retras, sensibil, delicat$
Pavlov a demonstrat ca cele < tipuri considerate ,,pure de combina intre ele,
dand !3 tipuri mi+te, singurele care se intalnesc in realitate, tipul ,,pur fiind doar
o entitate mai mult teoretica.
:.D. NE2ILITIN a introdus o a <-a dimensiune a proceselor nervoase si
anume dinamismul lor, care se refera la viteza cu care celule nervoase
genereaza procese e+citative si inhibitive.
P.P.6NE:EANU a demonstrat ca e+citatia si inhibitia pot fi neechilibrate nu
numai prin repartitia fortei, ci si prin discordanta mobilitatilor: inhibitia este mai
inertioasa, intervine cu intarziere, de unde efectele de e+plozivitate dupa care se
instaureaza calmul, daca individul este echilibrat dupa forta.
Ghe. ZAPAN a utilizat 3 indici temperamentali cei 9 ai lui Pavlov, la care a
adaugat: persistenta, tonusul afectiv, directia$ in cadrul a < subsisteme:
motor-general
afectiv
perceptiv
-imaginativ
mental
Din combinarea acestor indici si sisteme apar urmatoarele tipuri:
1. acti" predomina sistemul motor-general$
2. a-ecti" sist. afectiv$
3. a(tistic sist. perceptiv-imaginativ$
4. )an!it$( sist. mental$
C%asi-ica(ea p$t(i"it )(pe%$( san)ine
'edicul francez Bernard Montain !""7$ a elaborat o noua tipologie
fiziologica a T, bazata pe grupele sanguine. )lasificarea pune in corespondenta
fiecare grupa sanguina cu un tip temperamental distinct. (stfel:
1. )(. san). A ii corespunde T a(m$nic cautarea permanenta a
armoniei cu antura,ul lor, neputandu-se dezvolta si realiza decat in
aceste conditii$
2. )(. san). O & T me%anc$%ic se afla intotdeauna in ,,consonanta
cu mediul e+tern, adaptativi$
3. )(. san). 2 & T (itmic slab sensibili la mediu, traind in ritmul
propriu, independenti de variatiile ambiantei$
4. )(. san). A2 & T c$mp%e/ dificultati in gasirea unui echilibru
satisfacator, reuneste trasaturile celorlalte 9 T$
C%asi-ica(ea #azata pe asimet(ia -ncti$na%a a emis-e(e%$( ce(e#(a%e
0ed -erman !"53$ pornind de la pornind de la cercetarile lui 'ac 6ean si =.
.perr> a pus la punct o clasificare a T luand drept criteriu gradul de folosire in
rezolvarea diferitelor genuri de sarcini a celor 7 emisfere.
(u fost identificate < tipuri cerebrale functionale, carora le corespund tablouri
temperamentale distincte:
1. tip% c$(tica% stan) 7C.S.,4 organizat, logic, determinat, stabil, conservator
2. tip% c$(tica% !(ept 7C.D.,4 ingenios, intuitiv, emotional, creativ, instabil,
deschis
3. tip% %im#ic stan) 7L.S.,: sigur pe sine, rezistent la frustratii, activ
4. tip% %im#ic !(ept 7L.D.,: serviabil, amabil, comunicativ, afectuos
(ceste clasificari se bucura de o larga recunoastere in randul specialistilor si se
incearca introducerea ei in practica psihodiagnosticului.
0. TIPOLOGIILE PSI9OLOGICE
)u toate ca tipologiile fiziologice deschid posibilitati mai largi pentru analiza
psihologica a T decat tipologiile morfologice, nici ele nu satisfac toate e+igentele.
.ub motivul ca un fenomen trebuie identificat si analizat pe baza unor
dimensiuni de aceeasi natura calitativa, s-a trecut la elaborarea unor tipologii
temperamentale specific psihologice.
Tip$%$)ia $%an!eza 6 9EYMANS & .IERSMA
Este o tipologie cu caracter tranzitoriu, autorii pornind in eleborarea ei de la o
ipoteza neurofiziologica, formulata de psihiatrul /tto &ross.
Pentru &ross orice fenomen psihic o emotie$ declanseaza o activitate a celulelor
nervoase care persista si dupa terminarea lui, influentand inconstient activitatile
ulterioare ale spiritului. Ele apar ca si cum ar fi opuse functiei cerebrale primare
si functiei cerebrale secundare. /punea astfel sb. cu activitate mentala
superficiala, sb. cu functionare mentala profunda.
)ei doi autori si-au propus sa descrie P, sub raport temperamental, pe baza a 9
dimensiuni:
!. emotivitatea sau instabilitatea emotionala
7. activitatea sau forta pulsionala generala
9. primaritate-secundaritate, determinata dupa predominarea uneia dintre
functiile identificate de &ross.
(u stabilit ; tip(i psih$%$)ice, corespunzand combinatiilor posibile:
Emotivitate (ctivitate Primaritate-secundaritate
Amorf - - P
Apatic - - .
Ne("$s ? - P
Sentimenta% ? - .
San)"in - ? P
5%e)matic - ? .
C$%e(ic ? ? P
Pasi$na% ? ? .
? @ sb. se situeaza deasupra mediei pentru dimensiunea considerata
- @ sub medie
P @ predominarea functiei primare
. @ fc. secundara
Tip$%$)ia -(anceza4 R. LE SENNE1 G. 2ERGER
6e .enne a facut cunoscute lucrarile lui -e>mans si =iersma si scoala creata de
el, mai ales prin &aston Aerger, a dezvoltat tipologia olandeza.
In formularea sa definitiva, clasificarea se bazeaza pe analiza si evaluarea unui set
de " trasaturi, incluzand, pe langa cele 9 dimensiuni ale lui -B=
6argimea campului constiintei
Polaritatea
(viditatea
Interesele senzoriale
Tandretea
Pasiunea intelectuala
.tudiile ulterioare au aratat ca aceste " dimensiuni pot fi reduse, prin analiza
factoriala, la 7 factori independenti:
!. emotivitatea
7. primaritate-secundaritate
Tip$%$)ii%e psihana%itice
5(e!a elaborat o tipologie pornind de la stadiile evolutiei se+ualitatii. ( stabilit
urmatoarele tipuri de baza: oral, anal, uretral, falic si genital.
Tip% $(a% este caracterizat prin ,,nevoia de a depinde e+cesiv de altii pentru a-
si putea mentine respectul de sine.
Tip% ana% se distinge prin 9 trasaturi principale: parcimonie, iritabilitate,
pedanterie.
Tip% (et(a%: ambitia si dorinta de competitie.
Tip% -a%ic: temeritate, determinare, siguranta, ceea ce reprezinta in mare
masura realizarii dorintei in raport cu angoasa de castrare.
Tip% )enita% corespunde ,,normalitatii ideale a P. El este intruchipat de sb.
care parcurg fara probleme toate stadiile evolutiei libidinale.
+a(en 9$(ne< ia ca premise directiile principale pe care copilul le poate
lua in relatiile sale cu antura,ul:
- de a se apropia de oameni
- de a se opune
- de a se indeparta
De aici sunt deduse 9 tipuri de T c$p%ezent
a)(esi"
!etasat
Pentru E(ich 5($mm interactiunea cu parintii determina tipul de orientare
speciala, de unde deriva # tipuri de orientari principale:
!.$(ienta(e (ecepti"a sb. asteapta tot ceea ce doreste de la o
sursa e+terna$
7. $(ienta(ea !e e/p%$ata(e sb. incearca sa ia totul de la altii
prin forta$
9.$(ienta(ea acm%ati"a isi fondeaza securitatea sa prin
economisirea si
conservarea a ceea ce poseda$
<.$(ienta(ea c$me(cia%a sb. isi considera propria persoana ca
pe o marfa
care poate fi cumparata sau vanduta$
#.$(ienta(ea p($!cti"a isi foloseste aptitudinile sale si isi
realizeaza
potentialitatile latente$
Daca tipologiile analitice culturaliste iau ca baza de pornire relatiile cu celelalte
persoane, altele apeleaza la orientarea in lume. (stfel au procedat Cung si -.
Dorschach sub influenta celui dintai$.
Tipologia lui =n) se refera direct la cea a lui &ross. (spectul ei principal
priveste tendinta pe care o poseda libidoul, respectiv energiile instinctuale ale sb.
care pentru Cung nu sunt de natura e+clusiv se+uala$, de a se orienta
preponderent spre lumea e+terna, spre obiecte extraversiune$, fie spre lumea
interioara, spre sine introversiune$.
Tipologia lui R$(schach serveste ca baza pentru cel mai utilizat test proiectiv de
P. Ea se intemeiaza pe opozitia intre extratensiv si introtensiv. 6a cele 7
tipuri, a adaugat un al 9-lea: coartat, care corespunde slabiciunii energiilor
instinctuale, in absenta unei orientari, fie spre obiecte, fie spre viata interna.
/ alta directie de analiza tipologica a P in plan temperamental este cea care ia
ca punct de pornire specificul perceptiei. Tipologia perceptiva a fost elaborata de
E.R. =aensch si .. =aensch.
Tipologia are la baza 9 trasaturi:
!. integrarea variabila fundamentala care oscileaza intre integrarea absoluta si
dezintegrarea
7. diferentierea
9. polaritatea sentiment-gandire.
)ombinatia intre cele 9 trasaturi au permis stabilirea a 5 tipuri de personalitate:
3 tip(i inte)(ate 2 7e/a)e(at inte)(at,
= 7n$(ma% inte)(at,
= 7pa(tia% si $cazi$na% inte)(at1 $(ientat
sp(e
%mea e/te(i$a(a,
= 7n$(ma% inte)(at1 !a( $(ientat sp(e
%mea
inte(i$a(a,
n tip S>"ita%, ocupa o pozitie intermediara intre integrare si neintegrare.
' tip(i !ezinte)(ate si considerate ca ,,degenerate S !ezinte)(at
p(
S1 la care e+ista o
compensatie,inteligenta hipetrofiata ocupand locul primordial in raport cu
afectivitatea.
(ceasta tipologie se bazeaza pe o serie de e+periente asupra ,,memoriei eidetice a
perceptiilor vizuale.
8nii sb. sunt capabili de a evoca dupa voie D vizuale si de a le face sa dispara la
comanda.
Tip$%$)ii psih$s$ci$%$)ice
(u aparut ca urmare a raportarii omului la mediul social-cultural e+istential, la
sistemul valorilor.
Di%the<1 Sp(an)e(1 A%%p$(t1 :e(n$n pornind de la premisa ca valorile
determina anumite tipuri umane deoarece omul are o anumita atitudine fata de
ele, au distins 3 tipuri umane diferentiate intre ele prin atitudinea dominanta fata
de valori:
1. te$(etic orientat spre cunoasterea obiectiva a realitatii, traind doar pentru o
idee$
2. ec$n$mic dominat de dorinta de a obtine ma+imul de randament, cu
minimul de efort, lupta pentru a dobandi avutii $
3. estetic manifesta interes pentru viata sentimentala, subiectiva$
4. s$cia% se dedica binelui altuia$
5. p$%itic aspira spre conducere, la el totul devine mi,loc pentru atingerea
scopului$
6. (e%i)i$s orientat spre spiritualitate elevata$
Ealorile implicate in aceste atitudini sunt: adevar, utilitate, armonie, altruism,
putere, unitate.
(llport, Eernon si 6indse> !"3:$ au propus chiar o scala de testare a acestor
valori folosind tFhnica alegerii fortate.
3. TIPOLOGIILE CLINICE
.istemul cel mai cunoscut este cel elaborat de ;8DT .)-0EIDED si are
avanta,ul de a include principalele tipuri descrise de ma,oritatea autorilor.
.unt delimitate !: tipuri:
1. tip% hipe(timic sa hip$maniac caracterizat printr-o stare permanent
deviata spre euforie si hiperactivitate maniaca. Desi esre vorba de o stare
permanenta, cu hipomanie la limita inferioara, aceasta nu este o psihoza.
2. Tip% !ep(esi" umoare permanent deviata spre depresie si durere morala*
este vorba de o stare permanenta, prezentand la minimul trasaturile
melancoliei$
3. Tip% ne%inistit cuprinde 7 subtipuri: a, s#tip% senziti"
sensibilitate crescuta
si incapabil de descarcare$
b$ tip% anancastic obsesional
sau
compulsiv$
4. tip% -anatic paranoic$ caracterizat prin rigiditate, hipertrofia Eului
orgoliu$ si paralogism rationament hiperlogic pe baza unor premise false,
falsitatea spiritului, in limba, comun$
5. tip% inste($i!1 hist(i$nic sa mit$maniac egocentrism,
superficialitatea sentimentelor contrastand cu aspectul zgomotos al e+presiei
lor, tendinta spre fabulatie si mitomanie$
6. tip% insta#i% oscilatie emotionala$. In forma sa patologica tipul instabil
corespunde dezechilibrului mintal descris de psihiatria franceza.
7. Tip% e/p%$si" reactii emotionale violente, agresive$
8. Tip% apatic insensibilitate si raceala afectiva$. In e+presia sa patologica
corespunde unor varietati ale ,,nebuniei morale si ,,perversiunii
constitutionale.
9. Tip% a#%ic def. Prin trasatura influentabilitatii si prin ,,malabilitatea
vointei$
10. Tip% astenic fragibilitate neuropsihica la inf. situatiilor tensionate,
fatigabilitate$
Tipologiile temperamentale prezentate mai sus ne permit stabilirea unor
c$nc%zii:
cele bazate pe un singur criteriu morfologic, psihologic$ sunt mai simple,
relativ mai saracacioase decat cele la care criteriile de clasificare se dubleaza
psihofiziologice, psihosociologice, clinice$, acestea din urma reusind sa ofere
tablouri mai variate si totodata mai realiste.
Ele se diferentiaza unele de altele nu doar prin natura si numarul criteriilor
folosite, ci si prin numarul tipurilor stabilite* recent in psihologia
personalitatii s-a a,uns la concluzia ca cea mai buna descriere a P s-ar putea
face prin integrarea factoriala a criteriilor.
In ciuda diversitatii lor, chiar a denumirilor diferite folosite, unele tipologii se
aseamana intre ele* astfel, viscerotonul din clasificarea lui .heldon nu este
altcineva decat picnicul lui ;retschmer* cerebrotonul primului este
leptosomul celuilalt, fapt care demonstreaza validitatea cercetarilor.
Pe masura ridicarii de la biologic spre psihologic si apoi spre psihosocial ,
tipologiile isi pierd oarecum din specificitatea lor temperamentala
apropiindu-se mai mult de tipologiile caracteriale sau chiar cele ale P luata in
ansamblul ei.
Desi tipologiile au o mare valoare operationala usurand cunoasterea omului,
unele dintre ele dispun si de o serie de limite: afirma mai mult decat pot
dovedi, sunt mai degraba constructii teoretice* desi au pretentia unor modele
atotcuprinzatoare, ele prezinta aspecte partiale ale personalitatii.
APTITUDINEA - CA LATUR INSTRUMENTAL A PERSONALITII
I. Definirea aptitudinilor
olu!
Aptitudinea ne da "a#ura $radului de or$ani%are a #i#te"ului
per#onalitatii #u& a#pe't adaptati(-in#tru"ental 'on'ret.
)late!
Orict ar prea de ciudat, definirea aptitudinilor nu este simpla. In literatura de
specialitate vis--vis de conceptul de aptitudine, s-a manifestat atitudini extrem
de diverse.
In unele manuale de psihologie, prin aptitudine sunt denumite:
- o serie de alte realit!i psihice si chiar psihofi"iologice, cum ar fi
predispo"i!iile sau capacit!ile.
Americanii din perspectiva pragmatismului lor nici nu definesc aptitudinile.
In unele dictionare de psihologie vom #ntlni informatii referitoare la
masurarea aptitudinilor, dar nu $i cu privire la conceptul general de aptitudine
%#n parante" fie spus aceasta este vala&il nu numai pentru aptitudini, ci $i pentru
alte concepte, cum ar fi cele de inteligen!a sau creativitate'.
( cercetare amanun!ita a unor lucrri despre aptitudini relev cteva
maniere distincte de definire a acestora:
*+ Definirea aptitudinilor prin opo%i,ie 'u 'apa'itatile:
))Aptitudinea este su&stratul congenital al unei capacit!i, preexistand
acesteia din urm, care va depinde de de"voltarea natural a aptitudinilor, de
forma!ia educativ, eventual, $i de exercitiu* numai capacitatea poate fi o&iectul
unei aprecieri directe, aptitudinea fiind o virtualitate+%,I-.O/'.
Aptitudinea este interpretata ca o condi!ie congenitala a unei anumite
modalita!i de eficien!. Aceasta defini!ie este #nsa inaccepta&il dup opinia altor
autori.
.-0123I/: )1hiar daca am reu$i s eliminm influen!a oricrei formatii
educative sistematice, nu vom putea cunoa$te niciodat su&stratul congenital
dect #n starea #n care l-au adus conditiile de via! pe care su&iectul le-a
cunoscut #nainte de a fi examinat, condi!ii ce sunt #n func!ie de factori socio-
economici+.
4in cele dou defini!ii reiese c aptitudinea este anterioar capacit!ii, ea
este o conditie a ei.
5l. 6. 7OA/7A: 1apacitatea este aptitudinea plus c$tigul ei #n calitate $i
cantitate, venit prin exsercitiu.+
- ( asemenea maniera de definire a aptitudinilor sugerea" existen!a unei
rela!ii ca de la parte la intreg, aptitudinea putnd fi considerat doar ca un
segment al capacitatii, care alturi de aptitudini cuprinde $i alte segmente.
-vident c intre aptitudini $i capacit!i nu exist doar diferen!e de sfer.
-+ Definirea aptitudinilor prin raportarea la finalitatea fun'tionarii lor.
1ei mai mul!i psihologi, atunci cnd definesc aptitudinile, se refera la
re"ultatul o&tinut in urma intrrii lor #n func!iune.
5inalitatea aptitudinilor repre"inta o o&tinerea unui randament superior
mediei, #ntr-un anume domeniu de activitate.
13A,A.-4-: )Aptitudinea este orice #nsu$ire psihic sau fi"ica considerat
su& unghiul randamentului) .
8.7. A/4.-96 credea c aptitudinea este posi&ilitatea unui individ de a
do&andi sau ameliora un anumit randament, dac este plasat #n condi!ii $i dac
este antrenat.
/o!iunea de randament se refer:
- att la cantitatea, ct $i la calitatea activit!ilor su&iectului
- la rapiditatea cu care se desf$oar activitatea.
:ai recent notiunea de randament a fost #nlocuit cu cea de comportament
eficient+.
:I8.O5A/: ,,Aptitudinea este o formatiune psihologica complexa la nivelul
personalitatii care;facilitea"a un comportament eficient al individului in cadrul
activitatii+.
1u toate ca accentul pus pe randament sau pe comportamentul eficient, ca
note definitorii este ale aptitudinii este &inevenit, se pierde din vedere natura si
specificitatea psihologica.
.+ definirea aptitudinilor prin #e#i%area 'on,inutului lor #pe'ifi'
In structura aptitudinilor se introduc o multitudine de componente psihice
%informatii, deprinderi, interese, capacitati'.
In felul acesta, apare #ns un nou pericol: acela de a lrgi nepermis de mult
sfera no!iunii de aptitudini, fapt care conduce la confundarea aptitudinilor cu alte
componente ale vietii psihice.
5iecare dintre cele trei maniere de definire a aptitudinilor atrage atentia
asupra unor caracteristici ale acestora, dar nici una dintre ele nu solu!ionea"
complet pro&lema.
)late considera ca ie$irea din impas s-ar putea o&!ine printr-o defini!ie
general $i sintetica a aptitudinilor, #nso!it #ns de o serie de explicitri
suplimentare.
Aptitudinile repre%int/ un 'o"ple0 de pro'e#e 1i 2n#u1iri p#i3i'e
indi(iduale4 #tru'turate 2ntr-un "od ori$inal4 'are per"ite efe'tuarea 'u
#u''e# a anu"itor a'ti(it/,i.
-a ne raspunde la intre&area: ,,ce poate si ce face efectiv un anumit individ in
cadrul activitatii pe care o desfasoara<+ si se leaga intotdeauna de performanta
si eficienta, in du&lul sau inteles: cantitativ si calitativ.
In evaluarea laturii cantitative a performantei, apelam la indicatori precum:
- volumul total al sarcinilor re"olvate, si, corespun"ator, volumul
,,produselor finite+ o&tinute*
- timpul necesar re"olvarii unei sarcini individuale*
- timpul necesar o&tinerii unui ,,produs finit+*
- intensitatea efortului depus
,entru evaluarea laturii calitative ne folosim de indicatori precum:
- gradul de dificultate si complexitate a sarcinii re"olvate
- noutatea si originalitatea ,,produsului final+
- valoarea in sine a ,,produsului final+ in domeniul dat
- procedeul folosit in re"olvarea sarcinii
- diversitatea modala a sarcinilor accesi&ile re"olvarii
1u cat cele doua laturi ale performantei iau valori mai ridicate, cu atat
aptitudinea este mai &ine structurata, si invers.
4e aici re"ulta ca orice aptitudine pune in evidenta un a#pe't a&#olut si unul
relati(.
,rimul re"ida in ceea ce un su&iect luat separat reuseste sa faca intr-o
sarcina sau situatie data %la un test de matematica':
- daca re"ultatul este nul, se conchide a&senta aptitudinii pentru categoria
respectiva de sarcini*
- daca re"ultatul este po"itiv, se conchide pre"enta aptitudinii considerate.
Aspectul relativ ne indica faptul 'at de "ult #i 'at de &ine reali"ea"a un
su&iect intr-o activitate in raport cu altii si ce po"itie ocupa el intr-o clasificare
valorica.
In #en# lar$, termenul de aptitudine exprima potentialul adaptativ general al
individului uman, pe &a"a caruia el reuseste sa faca fata mai mult sau mai
putin &ine situatiilorsi solicitarilor externe si sa-si satisfaca starile de
necesitate.
4in acest punct de vedere, se poate afirma ca aptitudinea este o componenta
inaliena&ila a oricarei structuri normale de personalitate.
In #en# re#tran#, termenul de aptitudine este aplica&il numai omului si el
desemnea"a un asemenea potential instrumental-adaptativ care permite celui
ce-l poseda reali"area, intr-unul sau in mai multe domenii de activitate
recunoscute social, a unor performante superioare mediei comune.
1a nivel integrativ de rang superior, aptitudinea nu este reducti&ila la un
proces psihic particular, oricare ar fi acesta: perceptie, memorie, gandire,
imaginatie.
Argumentul il constituie ca"ul su&iectului cu memorie fenomenala, descris de
A... 3uria %1=>?', care, in pofida extraordinarei performante in memorarea si
reproducerea oricarui gen de material, n-a reusit sa-si apropie si sa-si
integre"e structura nici uneia din profesiile la care a aspirat @ lim&i straine,
mu"ica, matematica, medicina @ fiind nevoit, pana la urma, sa ramana un
simplu actor de circ.
Aptitudinea se diferentia"a si se individuali"ea"a in concordanta cu structura
o&iectiva a sarcinilor si scopurilor care compun o activitate integrala.
4e aceea, ea repre"inta o matrice interna care se ,,mulea"a+ pe o forma de
activitate si care, la randul ei, generea"a o activitate %cum este ca"ul
aptitudinilor de creatie'.
7olu leaga termenul de aptitudine de o structura complexa,
multidimensionala, in care se articulea"a si se integrea"a diverse entitati
psihice, motorii si fi"ico-constitutionale, dupa o schema si formula comuna
mai multor indivi"i si, in acelasi timp, diferita de la un individ la altul.
S'3e"a #tru'turala a unei aptitudini cuprinde, in principal, urmatoarele
verigi:
1. (eri$a infor"ationala @ inteleasa ca un ansam&lu organi"at de
repre"entari, cunostinte, idei, intelegeri si interpretari despre domeniul
o&iectiv al activitatii*
2. (eri$a pro'e#ual-operatorie @ ca sistem inchegat de operatori si conditii
logice care se aplica elementelor informationale pentru reali"area
modelului intern %mental' al al produsului ce se propune a fi o&tinut*
3. (eri$a e0e'uti(a , care include actiuni si procedee mentale si motorii de
punere in aplicare si de finali"are a ,,proiectului+ %modelului'*
4. (eri$a dina"o$ena #i de autointarire @ repre"entata de motivatie si
afectivitate*
5. (eri$a de re$lare @ in care delimitam doua secvente:
- una de selectare si orientare valorica @ in cadrul careia rolul principal
revine sistemului atitudinal,
- si alta de coordonare, optimi"are si perfectionare, repre"entata de functia
evaluativ-critica a constiintei si de vointa @ care da masura capacitatii de
mo&ili"are si perpetuare a efortului pentru surmontarea o&stacolelor,
dificultatilor si esecurilor %=(A transpiratie, 1(A inspiratie '.
)late!
B /u orice #nsu$ire psihic este o aptitudine, ci numai cea care #i diferen!ia"
pe oameni #n privin!a posi&ilit!ii de a atinge performan!e superioare #n diverse
activit!i.
B -ste aptitudine doar #nsu$irea care contri&uie efectiv la reali"area cu succes
a activit!ilor.
B /umai #nsu$irea care asigur #ndeplinirea activit!ii la un nivel calitativ
superior poate fi considerat aptitudine
0nele #nsu$iri sau componente psihice ale persoanei %cuno$tin!e, priceperi,
deprinderi' asigur $i ele #ndeplinirea activit!ii #ns la un nivel mediu, o&i$nuit,
uneori chiar automati"at $i stereotipi"at, de aceea nu tre&uie confundate cu
aptitudinile.
B 6unt aptitudini #nsu$irile dispuse #ntr-o anumit configura!ie #n virtutea creia
dispun $i de un mare grad de opera!ionalitate.
/u #nsusirile i"olate, separate unele de altele, constituie aptitudini, ci doar
cele care se leag unele de altele, se #m&in $i se sinteti"ea" #ntr-un tot unitar.
A$adar, pentru ca o #nsu$ire psihic s fie aptitudine tre&uie sa satisfac o
serie de cerin!e:
- s fie individual, diferen!iatoare in planul randamentului activit!ii*
- s asigure efectiv finalitatea activit!ii*
- s contri&uie la reali"area unui nivel calitativ superior al activit!ii*
- s dispun de un mare grad de opera!ionalitate $i eficienta.
5orma calitativ superioar de manifestare a aptitudinilor complexe este
talentul.
-l se deose&e$te de aptitudine prin gradul #nalt de de"voltare a aptitudinilor $i
mai ales prin #m&inarea lor corespun"toare, ceea ce face posi&il crea!ia de
valori noi $i originale.
5orma cea mai #nalt de de"voltare a aptitudinilor o repre"int geniul.
6tructura aptitudinii ae un caracter dinamic, ceea ce face ca o&iectivarea ei in
cadrul aceleiasi activitati si la acelasi individ sa capete un caracter inalt
varia&il, atat in functie de natura sarcinilor si situatiilor, cat si de varsta,
produsele reali"ate nesituandu-se toate la acelasi nivel valoric si neavand
aceeasi frecventa pe toata cooordonata timpului.
C4aca luam viata omului in ansam&lul ei, putem constata ca atitudinea are o
istorie, pe care o putem re"uma in . #tadii:
*. de #tru'turare #i "aturi%are
-. de opti"u" fun'tional*
.. de re$re#ie
3uate in acceptiunea restransa, aptitudinile au, in general, o aparitie precoce.
Dite"a lor de de"voltare nu este identica la toti indivi"ii.
-volutia aptitudinilor nu are un caracter rectiliniu. -xista varste critice, cand
aparitia unor noi nevoi, a unor tendinte, se acompania"a cu trecerea in stare
latenta sau cu regresia temporara a aptitudinilor manifestate anterior.
.itmul de"voltarii depinde de 'onditii multiple:1. &iolo$i'e4 $eo$rafi'e4
#o'iale.
,e durata maturitatii, aptitudinea amane la un nivel relativ constant, daca nu
intervin anumite conditii patologice care pot sa duca la o deviatie &rusca si la o
modificare profunda a personalitatii, asa cum se intampla in dementa precoce.
2.Incepand, insa, cu o anumita (ar#ta %dupa E( de ani', isi face aparitia
diminuarea acuitatii sen"oriale, sla&irea memoriei, cu reducerea capacitatii de
achi"itie, sla&irea capacitatii de concentrare, etc.
?.4ar de"voltarea aptitudinilor nu se supune doar legilor varstei, ea fiin
influentata si de "ediu.
II. Criterii de e(aluare a aptitudinilor
-valuarea pre"en!ei sau a&sen!ei aptitudinilor la un individ se face, adeseori,
dup re"ultatul o&!inut, eventual dup o serie de caracteristici ale acestuia
%noutate, originalitate, eficien!'.
Aceast constatare ridic urmtoarea pro&lem: pot fi oare evaluate
aptitudinile numai dup produs, dup ceea ce se o&!ine<
Aprecierea pre"en!ei sau a&sen!ei aptitudinilor la un su&iect tre&uie facuta nu
numai dup produs, dup caracteristicile lui, ci $i dupa:
- latura procesual, dup fa"ele parcurse pentru a se aFunge la un anumit
produs,
- dup particularittile laturii procesuale %durata, vite"a, noutatea procedeului
utili"at'.
4up ce criterii evalum diferentele dintre dou sau mai multe persoane
atunci cnd si produsele si procesele sunt asemntoare<
.spunsul este relativ simplu:
- dupa latura structural-func!lonal a aptitudinii
- dup componentele ei
- dup modul de rela!ionare a acestora.
5iecare dintre noi dispunem de capacitatea de a diferentia sunetele, formele
sau culorile, de spirit de o&servatie, de repre"entri vi"uale sau auditive, de
opera!iile pentru efectuarea calculului matematic, dar nu fiecare dintre noi
suntem mu"icieni, pictori, matematicieni.
,entru a vor&i de existen!a aptitudinilor specifice acestor domenii, este
necesar ca #nsu$irile enumerate s dispun:
- de un mare grad de organi"are intern, adica de structurarea propriilor lor
elemente componente,
- apoi de o mare func!ionalitate, adic de capacitatea de a se lega unele de
altele, de a se #m&ina #ntr-o astfel de sinte" original #nct s asigure reali"area
u$oar, rapid
- de #nalt nivel a unei activit!i.
/u att pre"en!a spiritului de o&serva!ie, de pild, este necesar unui scriitor,
ci un spirit de o&serva!ie ascu!it, rapid, cuprin"tor, legat $i #m&inat cu #nsu$irile
imagina!iei, ale gndirii, ale activit!ii creatoare.
/umai o astfel de organi"are $i func!ionalitate superioar permite reali"area
deose&it a crea!iei literare.
,ornind de la latura structural-func!ional a aptitudinilor, putem diferen!ia
#ntre ele aptitudinile ce apartin unor domenii diferite, dar $i aceluia$i domeniu de
activitate.
In pri"ul 'a%, criteriul evaluativ #l constituie natura $i specificul
componentelor implicate.
In 'el de-al doilea 'a%, al aceleia$i aptitudini, componentele fiind identice,
semnificativa devine ierarhi"area lor.
1riteriul structural-func!ional de evaluare a aptitudinilor ne aFut s #n!elegem
mai &ine $i alte fenomene care pot interveni. 4e exemplu, vom #n!elege c
succesul unei activit!i nu se datorea" doar unei componente i"olate a
aptitudinii, orict de de"voltat ar fi ea.
/u tre&uie s credem ca lipsa unei componente dintr-o aptitudine oarecare
ar constitui o piedic #n reali"rii activit!ii #n care ea este implicat.
Aptitudinile sunt adevarate sisteme operaionale ce presupun rela!ionarea si
interactiunea reciproca a componentelor lor in urma carora apar fenomene ca cel
al compensarii ce asigura functionalitatea si eficienta lor maxima.
Diferen,ele aptitudinale dintre oa"eni pot fi e(aluate #i dupa
ur"atoarele 'riterii:
- locul $i rolul aptitudinilor #n structura personalit!i*
- dup felul cum se raportea" $i se leaga de alte elemente ale vie!ii psihice.
Aptitudinile intr #n rela!ii cu toate celelalte componente ale vie!ii psihice
%cunostinte, priceperi, deprinderi, stri afectiv-motiva!ionale, trsturi
caracteriale, etc'.
Aptitudinile nu numai c se reali"ea" prin intermediul proceselor psihice, dar
sunt sinteti"ri $i generali"ri ale diferitelor particularit!i dominante ale
proceselor psihice.
0n rol aparte, #n configurarea unui anumit profil al aptitudinilor, #l au $i
deprinderile.
1ele dou componente psihice par a fi total opuse:
Deprinderile #unt :
- componente automati"ate ale activit!ii,
- asigur reali"area activit!ii la acela$i nivel,
- pe msur ce se ela&orea", #$i reduc numrul proceselor implicate #n ele,
Aptitudinile:
- componente plastice, malea&ile*
- conduc la perfec!ionarea activit!ii
- a&ia pe msur ce se formea" #$i amplific $i isi complic structura intern.
4eprinderile sunt #ncadrate in aptitudini, ele devin elemente opera!ionale ale
aptitudinilor, mrind #n felul acesta productivitatea.
/u orice deprindere este favora&il aptitudinilor, ci doar cea corect, adecvat
format.
( deprindere insuficient consolidat sau gre$it ela&orat poate pertur&a sau
inhi&a aptitudinile.
.aportarea aptitudinilor la fenomenele afectiv-motiva!ionale, la mecanismele
energi"ant-stimulatoare explic $i mai &ine diferen!ele aptitudinale existente #ntre
oameni.
6e $tie $i din experien!a cotidian c fr motiva!ie %tre&uin!e, interese,
aspira!ii, idealuri', multe poten!ialit!i aptitudinale rmn latente.
Moti(a,ia are un du&lu rol:
- in formarea, #n ela&orarea aptitudinilor,
- #n valori"area lor maximal*
.ela!ia dintre aptitudini $i motiva!ie este mai complex.
/u esta vor&a despre motiva!ie #n general, ci despre o motiva!ie particular,
cu o anumit intensitate, durat etc.
:otiva!ia puternic duce, de o&icei, la anxietate, deci la scaderea
randamentului.
,re"en!a celei negative #mpiedic valorificarea aptitudinilor.
,erforman!a o&!inut, datorit pre"en!ei aptitudinii, cre$te motiva!ia.
III. Pro&le"e 'ontro(er#ate a aptitudinilor
*+ O pro&lema controversata o repre"int 'ara'terul lor 2nn/#'ut #au
do&andit.
,ro&lema privind natura si determinismul aptitudinilor a fost si continua inca
sa fie puternic controversata.
In psihologia clasica, a&ordarea ei s-a facur de pe po"itii unilateral-
a&soluti"ante, delimitandu-se 2 orientari diametral opuse: inei#ta si $eneti#ta.
Am&ele isi au originea in filosofie: prima in filosofia idealist-rationalista, care
afirma caracterul innascut si imanent al ideilor si principiilor %,laton, 4escartes,
Gant, 2egel', iar cea de a doua, in filosofia empirist-po"itivista %sen"ualismul lui
H. 3ocIe, materialismul france" al sec. JDIII, cu principiul ,,ta&ula rasa+'.
*. Orientarea inei#ta, in plan stiintific, se spriFina pe teoria ereditatii
ela&orata, in secolul JIJ , de :organ si :endell.
Ineismul a&soluti"ea"a rolul ereditatii, mediului fiindu-i recunoscut cel mult
doar rolul de factor activator-declansator.
Aceasta idee este afirmata si sustinuta de 5r. 7alton in lucrarea ,,2ereditarK
7enius+ %1=1L'. -l afirma ca individul se naste cu un potential aptitudinal mai
mult sau mai putin &ogat, care ramane in structura si esenta sa neschim&at,
mediul neadaugand, nimic semnificativ in el. 7alton se spriFina pe datele oferite
de anali"a comparativa a ar&orilor genealogici din care au provenit unele mari
personalitati creatoare din domeniul matematicii, tehnicii, literaturii, mu"icii.
4esi, in sine, veridice, faptele invocate au totusi un caracter fragmentar, ele
referindu-se doar la ca"urile reusite, cele nereusite nefiind luate in calcul. 4e
aceea, cel putin su& aspect statistic, ele sunt insuficiente pentru a infera o
legitate atat de generala.
Ineismul si-a gasit numerosi parti"ani, in cadrul asa numitei psihologii a
facultatilor, iar in pre"ent, in cadrul psiho&iologiei, unde se incearca sa se
demonstre"e determinarea directa a aptitudinilor de catre gene specifice.
-. eneti#"ul se spriFina pe teoria evolutionista a lui 4arMin.
5idel principiului ,,ta&ula rasa+, genitismul procedea"a la a&soluti"area rolului
mediului extern, reducand la "ero valoarea fondului ereditar.
6e admite ideea ca de la natura toti oamenii sunt egali sau la fel, diferentierile
intre ei in structura vietii psihice fiind introduse de catre factorii mediului extern,
indeose&i de cei ai mediului socio-cultural si economic.
Aptitudinea este considerata un produs exclusiv al mediului, care determina si
controlea"a integral procesul invatarii si de"voltarii.
,rintr-un program educational adecvat, pe &a"a unui exercitiu sistematic si
indelungat, la orice individ se poate forma orice aptitudine.
7enitismul a fost im&ratisat pe scara larga in psihologia secolului JJ, mai cu
seama in asociationismul de factura &ehaviorista si in psihologia de sorginte
materialist-didactica.
,rivite prin prisma metodologiei contemporane, am&ele orientari sunt la fel de
eronate, nici una dintre ele neputand oferi o explicatie satisfacatoare a
aptitudinilor.
-+ ( nou pro&lem se conturea": 'are e#te natura rela,iei dintre
predi#po%i,ii 1i aptitudini4 e#te ea o rela,ie de deter"inare #au doar de
'ondi,ionare5
1. 0nii autori au fost tenta!i s cread c predispo"i!iile determin, sunt cau"a
aptitudinilor, socialul nefcnd altceva dect s de"groape ereditarul, fr a
aduga nimic nou.
,sihologul american -. 8horndiIe era de prere c aptitudinile ar fi #nscrise #n
gene ca purttoare ale eredit!ii.
4ac #ntre predispo"i!ii $i aptitudini ar exista o rela!ie de determinare ar
#nsemna ca o predispo"i!ie s conduc #ntotdeauna la formarea aceleia$i
aptitudini.
In realitate, o predispo"i!ie poate sta la &a"a formrii mai multor aptitudini. -le
au un caracter polivalent, constituie doar o premis, o condi!ie pentru aptitudini,
sunt simple poten!ialita!i latente care facilitea" sau impiedic formarea
aptitudinilor.
:ul!i autori, influen!a!i de concep!ia &ehaviorist, dar $i de cea marxist, au
artat c #ntre predispo"i!ii si aptitudinini se interpun factorii de mediu, factorii
sociali care determina aptitudinile.
6-a descoperit ca dotatia ereditara nu este la fel de importanta pentru orice
aptitudine, de unde s-a tras conclu"ia c mai valoroas dect ea este activitatea
prin con!inutul $i miFloacele sale, modelea"a predispo"i!iile.
Activitatea apare #ntr-o du&l iposta" #n raport cu aptitudinile:
- ca surs inepui"a&il pentru formarea lor*
- ca miFloc de o&iectivi"are a aptitutinilor.
olu!
Aptitudinea ca nivel integrativ de rang superior, nu pote fi nicidecum
innascuta, dar nici ,,introdusa+ ca atare din afara de catre mediu. -a se constituie
in ontogene"a pe &a"a interactiunii complexe, contradictorii dintre ,,fondul
ereditar+ si mediu %acesta considerat in cele 2 forme generice: intrauterin si
extrauterin'.
,,5ondul ereditar+ este constituit dintr-un ansam&lu eterogen @ diferit de la un
individ la altul @ de predispo"itii, tentinte evolutive, insusi si stari de natura
&ioconstitutionala, fi"iologica, sen"oriala si cere&rala.
/ivelul de exprimare si de articulare a acestora determina un anumit ,,profil
intern de stare+, care-si va pune amprenta pe modul de receptare, prelucrare si
integrare a tuturor influentelor mediului extern.
,rin natura lor su&stantial-calitativa si prin semnificatia pe care o do&andesc,
influentele mediului introduc, la randul lor, modificari si transformari in valorile si
in raporturile dintre elementele ,,profilului intern de stare+ si creea"a noi ,,entitati+
%trairi emotional, conexiuni instrumentale intre stimuli si raspunsuri, etc'.
1a urmare ,,profilul initial de stare+ se transforma succesiv, ducand la
diferentierea, individuali"area si consolidarea structurilor aptitudinale.
.aportul ereditateNmediu pre"inta un ta&lou dinamic complex, in care, in
diferite momente de timp, se medifica ponderile si greutatea specifica a efectelor
celor 2 factori.
)late! Con'lu%ie:
In procesul formrii aptitudinilor contea" nu att ereditatea sau mediul, cat
calitatea lor.
O ereditate precar, asociat cu condi!ii sociale extrem de favora&ile, nu va
putea conduce la formarea unor aptitudini.
O ereditate superioar va fi neputincioas dac condi!iile de mediu sunt
nesatisfctoare.
1nd calitatea celor dou categorii de factori %ereditari $i de mediu' este mult
prea diferit, polari"ala chiar, efectele asupra aptitudinilor sunt nefavora&ile.
In anumite limite #ns, diferen!ele de calitate a celor dou categorii de factori
pot duce la efecte &enefice, aceasta ca urmare a intrrii #n func!iune a
fenomenului compensrii.
Ideal ar fi ca factorii ereditari $i cei sociali sa coincida din punct de vedere al
calit!ii lor, atunci performan!ele fiind maxime.
Cla#ifi'area aptitudinilor
6u&sistemul aptitudinal al personalitatii pune in evidenta o organi"are interna
complexa, el inclu"and entitati de modalitati psihofi"iologice si psihologice
diferite, cu multiple conexiuni de ordonare, integrare si su&ordonare intre ele.
4e aici, apare necesara o diferentiere si o clasificare in interiorul
su&sistemului aptitudinal.
1riteriul cel mai larg acceptat in acest scop este sfera de solicitare si
implicare in cadrul activitatii.
,e &a"a lui, au fost delimitate:
1' aptitudini generale
2' aptitudini speciale
1) Aptitudinea $enerala este socotita acea aptitudine care este solicitata si
intervine in orice fel de activitate a omului sau in re"olvarea unor clase
diferite de sarcini.
Aptitudinile generale alcatuiesc repertoriul instrumental-adaptativ &a"al al
oricarui individ, care asigura o relationare si o adaptare cat de cat
satisfacatoare in conditii varia&ile ale mediului.
-le pot fi impartite senzorio-motorii si intelectuale.
Aptitudinile sen"orio-motorii se leaga de toate situatiile concrete care reclama
discriminarea si identificarea o&iectelor si efectuarea unor actiuni directe cu
ele sau asupra lor, in vederea satisfacerii unor nevoi curente.
In schema lor de organi"are si functionare se include caracteristicile re"olutiv-
integrative ale anali"atorilor %pragurile sensi&ilitatii, dinamica generala a
sensi&ilitatii, acuitatea sen"oriala, capacitatea de admisie, capacitatea de
procesare informationala, capacitatea de fixare-pastrare etc' si caracteristicile
structural-dinamice ale aparatelor motorii %vite"aNrapiditate, forta, finetea si
melodicitatea miscarilor, tempo, ritm, preci"ie, complexitatea actiunilor'.
6u& eticheta de aptitudini generale intelectuale se reunesc mai multe functiuni
psihice care, pe de o parte sunt implicate in toate formele de activitate, iar pe
de alta parte sunt proprii tuturor oamenilor.
Acestea sunt memoria, imaginatia si inteligenta propriu-"isa.
In mod curent, in calitate de aptitudine generala se ia doar inteligenta, ei
su&sumandu-i-se atat memoria cat si imaginatia fapt ce si-a gasit
concreti"area practica in ela&orarea si validarea scarilor de inteligenta %Oinet
@ 6imon, 8erman, 9echsler-Oellvue, Alexander'.
2) Aptitudini #pe'iale sunt structuri instrumentale ale personalitatii care
asigura o&tinerea unor performante deasupra mediei in anumite sfere
particulare de activitatea profesionala.
Ele se structurea"a si se de"volta selectiv in interactiunea sistemica a
su&iectului cu continuturile o&iective si conditiile diferitelor forme ale activitatii
profesionale.
Ele sunt sustinute din interior de predispo"itii ereditare pregnant diferentiate si
de mare intensitate, care dictea"a directia de evolutie a personalitatii,
sensi&ili"area in raport cu multitudinea influentelor mediului extern,
preferentialitatea in procesarea si integrarea lor pentru ,,u"ul+ ulterior.
,otrivit modelului multifactorial, ele se &a"ea"a pe actiunea factorilor specifici:
- su&sistemul auditiv, vi"ual si cognitiv.
1lasificarea lor se face dupa genul activitatii in cadrul careia se manifesta,
delimitandu-se, printre altele:
- aptitudini artistice, stiintifice, tehnice, sportive, manageriale.
In interiorul fiecarei clase, se evidentia"a aptitudini cu un grad de
individuali"are si de speciali"are si mai ridicat.
4esi aptitudinea speciala se leaga de reali"area unor performante superioare
mediei, ea pre"inta ta&loul unui continuu valoric destul de intens, facand ca
persoanele care o poseda sa se diferentie"e semnificativ intre ele.
O atare distri&utie se poate constata in toate profesiile in care sunt implicate
aptitudinile speciale.
Aspectul diferential tre&uie considerat intr-un du&lu sens:
1' ceea ce deose&este si distantea"a pe cur&a performantei un su&iect
care poseda o aptitudine speciala, de altul care nu poseda o
asemenea aptitudine @ su&iectul comun, si
2' nivelul de de"voltare al aptitudinii speciale date care face ca su&iectii
cu acelasi tip de aptitudine sa se deose&easca si sa se distante"e
intre ei.
/ivelul cel mai inalt la care se poate reali"a de"voltarea si integrarea
aptitudinilor speciale si a celor generale este cel al talentului si geniului.
5orma calitativ superioar de manifestare a aptitudinilor complexe este
talentul.
-l se deose&e$te de aptitudine prin gradul #nalt de de"voltare a aptitudinilor $i
mai ales prin #m&inarea lor corespun"toare, ceea ce face posi&il crea!ia de
valori noi $i originale.
5orma cea mai #nalt de de"voltare a aptitudinilor o repre"int geniul.
CARACTERUL 6 'a latura relational-(alori'a #i de autore$la7 a
per#onalitatii
*. A''eptiunile notiunii de 'ara'ter
1a latura relationala a ,, ,,responsa&ila+ de felul in care oamenii
interactionea"a unii cu altii in cadrul societatii, caracterul a fost definit ca o
pecete sau amprenta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi al
omului, ca o structura psihica complexa prin intermediul careia se filtrea"a
cerintele extreme si in functie de care se ela&orea"a reactiile de raspuns.
Intrucat caracterul exprima valoarea morala, personala a omului, a
mai fost denumit si profilul psiho-moral al acestuia evaluat, in principal,
dupa criterii de unitate, consistenta si sta&ilitate.
1aracterul repre"inta configuratia sau structura psihica individuala,
relativ sta&ila si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa,
deoarece pune in contact individul cu realitatea, facilitandu-i sta&ilirea
relatiilor, orientarea si comportarea potrivit specificului sau individual.
In 1=>2 8. Pieron semnala in ,,Doca&ular de psihologie+ L definitii
ale caracterului:
1. maniera o&isnuita si constanta de relatie, proprie fiecarui
individ % 9allon '
2. individualitate psihologica % Du"a# '
3. ansam&lul, uneori sinte"a dispo"itiilor sta&ile ale unui individ
%:urloud '
4. ansam&lul tendintelor afective care diriFea"a reactiile unui
individ la conditiile mediului in care el traieste % 8e;er '
4ispuse intr-o alta ordine cele L definitii arata:
1. continutul psihic al caracterului %def. L'
2. caracteristicile acestui continut %def. 1 si ?'
?. efectul general produs de sta&ilirea continutului %def. 2'
:area maForitate a definitiilor date caracterului oscilea"a intre aceste
? elemente.
0nii autori incercand sa identifice continutul propriu-"is al
caracterului s-au oprit pe rand asupra celor ? mari componente ale vietii
psihice: intele'tuale , afective, volitive.
Astfel ! <r. Paul3an caracterul este ,,forma particulara a
activitatii
mentale+.
Le Senne caracterul este ,,scheletul mental+, ,,armatura
mentala+ a omului.
Alti autori si-au fundat caracterologiile lor pe (ointa.
Con#tantin Radule#'u-Motru :considera caracterul ca fiind format
din ,,dispo"itiile specifice ale vointei+.
Le(ito( : vointa repre"inta coloana verte&rala a caracterului.
6unt si autori care definesc caracterul cu aFutorul structurilor
afective care apar in calitate de constituienti psihici esentiali ai caracterului.
Al. Ro#'a : caracterul- ,,ansam&lul sentimentelor+.
Aceste definitii se indepartea"a de esenta notiunii de caracter.
Alti autori au incercat sa reuneasca elementele cognitive, afective si
volitive in structura caracterului.
St. )i#ule#'u : caracterul P ,,insusirea , luminata de intelect,
sustinuta de sentiment si directionata de vointa spre a lua o atitudine fata
de realitate+.
4ificultatea definirii caracterului provine din natura lui complexa si
mai ales din multitudinea sensurilor su& care apare termenul respectiv in
literatura de specialitate.
Qisulescu arata ca s-au conturat cel putin ? sensuri ale notiunii de
caracter:
1. caracter in sens de 'ara'teri#ti' , aceasta acc. provenind
chiar din etimologia cuvantului grec ,,haractir+, care 8eofrast, se refera
la ,,monograma individului, la anumite particularitati ale comportamentului
lui*
2. caracter in sens eti' , ca o insusire de , investita cu valoare
morala. ,,1and vor&im despre caracter mai mult ca sigur implicam un
standard moral si emitem o Fudecata de valoare+ %Allport'.
3. 1aracter in sens p#i3olo$i' , ca semn caracteristic distinctiv al
unei , care ii determna modul de manifestare, stilul reactiei fata de
evenimentele traite.
In p#i3olo$ie4 #e intalne#' - 'urente :
1. unul care include in sfera notiunii de caracter atat insusirile
genotipice determinate &iologic, cat si pe cele fenotipice , do&andite su&
influenta mediului natural si social* cand importanta acestuia din urma este
recunoscuta se sterge orice deose&ire calitativa dintre caracter si
temperament %repre"entantii orintarilor &iologi"ante si fi"iologi"ante'*
2. altul care raportea"a notiunea de caracter numai la , umana,
in care se include insusirile fenotipice de esenta socio-culturala, etica-
axiologica, su&liniind astfel existenta unei deose&iri calitative ntre caracter
si temperament %repre"entantii orientarii socio-antropo-culturologice'.
In a''. e0tin#a , caracterul exprima schema logica de organi"are a
profilului psiho-social al ,, considerat din perspectiva unor norme si criterii
valorice. In acest ca" el include:
a' conceptia generala despre lume si viata a s&.*
&' sfera convingerilor si sentimentelor socio-morale*
c' continutul si scopurile activitatilor*
d' continutul aspiratiilor si idealurilor.
8oate aceste ,,elemente+ sunt corelate si integrate intr-o structura
functionala unitara, prin intermediul unui mecanism de selectie, apreciere
si valori"are.
In #en# re#tran# notiunea de caracter desemnea"a un ansam&lu
inchegat de atitudini si trasaturi, care determina un mod relativ sta&il de
orientare si raportare a omului la ceilalti semeni, la societate in ansam&lu
si la sine insusi.
1aracterul se manifesta numai in situatiile sociale. -l se structurea"a
numai in interactiunea individului cu mediul socio-cultural, ca mecanism
specific de relationare si adaptare la particularitatile si exigentele acestui
mediu.
Orice individ isi structurea"a pe &a"a unor complexe transformari in
plan cognitiv, afectiv, motivational, un anumit mod de raportare si reactie la
reactiile sociale, adica un anumit profil caracterial . 1aracterul apare ca
mod individual specific de relationare si integrare a celor 2 multimi de
solicitari. -l poate pune individul in urmatoarele ? iposta"e:
1. de concordanta deplina cu societatea
2. de respingere reciproca totala
?. concordanta partiala-discordanta partiala
1aracterul se structurea"a prin integrarea in plan cognitiv, afectiv,
motivational si volitiv a ceea ce este semnificativ pentru individ in situatiile,
evenimentele si experientele sociale.
-l se manifesta numai in asemenea impreFurari.
/u este suficient sa punem s&. intr-o situatie oarecare, ca in ca"ul
temperamentului, ci neaparat intr-o situatie sociala semnificativa.
6emnificativul se poate imparti in indi(idual si $eneral.
- cand caracterul se structurea"a pe dominanta semnificativului
individual, va fi etichetat ca marunt, mercantil *
- cand se structurea"a pe dominanta semnificativului general
%supraordonat', va fi etichetat ca mare, nobil.
In primul ca", individul isi va demonstra intrega forta a caracterului
sau in actiunile indreptate spre atingerea scopurilor personale.
In ca"ul al 2-lea, forta caracterului se va de"valui numai in actiunile
su&ordonate atingerii unor scopuri cu valoare sociala mare.
.e"ulta ca modalitatea cea mai eficienta de cunoastere si evaluare a
caracterului o repre"inta anali"a actelor de conduita in situatii sociale
semnificative pentru individ.
-. Stru'tura p#i3olo$i'a a 'ara'terului
1aracterul tre&uie considerat re"ultatul unui sir de integrari a
functiilor si proceselor psihice particulare din perspectiva relationarii omului
cu semenii si adaptarii sale la mediul socio-cultural in care traieste.
In diferitele perioade ale evolutiei ontogenetice integrarile respective
angaFea"a in masura diferita afectivitatea, motivatia, cognitia si vointa.
3a varstele mici, integrarea caracteriala se reali"ea"a preponderent
pe dimensiunile afectiva si motivationala %formarea 6upraeului in conceptia
freudista se intemeia"a pe acceptarea de catre copil a consemnelor
morale ale autoritatii paternale, pentru a evita sanctiunile si a o&tine
satisfacerea tre&uintelor sale'.
3a varstele mai mari incepand mai ales cu adolescenta, integrarea
caracteriala se reali"ea"a cu precadere pe dimensiunile cognitiva %anali"a
si evaluarea critica a normelor si modelelor socio-culturale' si volitiva
%autodeterminarea, angaFarea pe o directie sau alta a orientarii si modului
de conduita'.
In structura caracterului se regasesc ,,elemente+ de ordin afectiv,
motivational, cognitiv si volitiv, care tin de existenta sociala a individului si
media"a raporturile lui cu ceilalti semeni si cu societatea.
,onderea celor L tipuri de comportamente in structura caracterului
este diferita la diferiti indivi"i, ea putand constitui criteriu de clasificare
tipologica. 7radul de ela&orare a structurii caracteriale nu este acelasi la
toti oamenii.
=. Le(in a demonstrat gradualitatea structurilor , de la niveluri initial
difu"e, cu componente si articulatii nediferentiate, se trece prin niveluri
intermediare si se aFunge la niveluri mature.
Aceasta ,,schema+ se aplica si structurii caracterului. Astfel, ea se
poate afla la unul dintre cele ? niveluri de ela&orare: in'ipient %elementar',
"ediu sau #uperior %inalta diferentiere si integrarea tuturor
componentelor'.
,rin definitie structura pp. o anumita sta&ilitate, existenta anumitor
invarianti. 1a structura, caracterul tre&uie sa satisfaca si el aceasta
conditie.
4ar structura caracteriala tre&uie sa posede si un anumit coeficient
de flexi&ilitate, care sa-i permita ,,perfectionarea+,
,,corectia+,,,reorgani"area+.
1aracterul este modela&il pe toata durata vietii s&., dintr-un initial
negativ, putand deveni unul po"itiv %daca situatiile si experientele sunt
suficient de semnificative'.
In plan social, se aprecia"a sta&ilitateaNconstanta caracterului, cat si
flexi&ilitatea, malea&ilitatea lui in functie de criteriile si etaloanele valorice,
care se aplica unei situatii sau alteia, unui context relational sau altuia.
6pre deose&ire de temperament, caracterul reflecta si ne trimite
intotdeauna la latura de continut, de esenta a , ca s&. social si ne impune
valori"area etica a comportamentului.
D.p.d.(. fun'tional4 #tru'tura 'ara'teriala in'lude - 44&lo'uri>!
a) &lo'ul de 'o"anda #au dire'tional , in care intra scopurile
mari ale activitatii, drumul de viata ales, valorile alese si recunoscute de
individ.
b) :lo'ul de e0e'utie , care cuprinde mecanismele voluntare de
pregatire, conectare si reglare a conduitei in situatia concret data.
In cadrul &locului de comanda, tre&uie sa administram existenta
urmatoarelor ele"ente esentiale:
1. o structura cognitiva de receptare, filtrare, identificare si
evaluare a situatiilor sociale*
2. o structura motivationala de testare, prin care se sta&ileste
concordanta sau discordanta dintre valentele situatiei si starea de
necesitate actuala sau de perspectiva a s&.*
?. o structura afectiva, care generea"a trairea po"itiva sau
negativa a modelului ,,cognitiv+ si Rmotivational+ al situatiei si, potrivit
acesteia ,,starea de set+ fata de situatie.
8oate aceste elemente, sistemic articulate, formea"a natura interna,
invi"i&ila a caracterului.
-a este a&solut necesara, dar insuficienta pentru reali"area
caracterului in act, pentru atingerea unui efect adaptativ concret in diferite
situatii sociale.
In mod o&iectiv, activitatea &locului de comanda se impune a fi
corelata cu activitatea &locului de executie.
D.p.d.(. p#i3olo$i' acest &loc include:
a' operatorii de conectare, care primesc si proiectea"a ,,starea
de set+ pe ,,repertoriul comportamental+*
&' operatorii de activare, care reali"ea"a sta&ilirea atitudinii fata
de situatie*
c' operatorii de declansare, care actuali"ea"a si pun in functiune
aparatele de raspuns %ver&ala si motorie'*
d' operatorii conexiunii inverse, care extrag si retansmit &locului
de comanda informatia despre efectele comportamentului sau actiunii.
.. Atitudinile #i tra#aturile 'ara'teriale
1. Atitudinile
Interfata dintre structura interna, profunda a caracterului si conduita
manifesta o constituie su&sistemul atitudinal. Atitudinea repre"inta
componenta fundamentala a caracterului. -a este o constructie psihica,
sintetica ce reuneste elemente intelectuale, afective, volitive.
Atitudinea este po"itia interna adoptata de o persoana fata de situatia
sociala in care este pusa.
-a se constituie prin organizarea selectiva , relativ dura&ila a unor
componente psihice diferite-cognitive, motivationale-afective si determina
modul in care va raspunde si actiona o persoana intr-o situatie sau alta.
Atitudinea este invariantul de baza caruia individul se orientea"a
selectiv, se autoreglea"a preferential, se adaptea"a evoluand.
4oar orientarea constienta, deli&erata, sustinuta de o functie
interpretativa, generali"ata, valori"atoare, Fustificativa, doar reactia sta&ila,
generali"ata, proprie s&. si intemeiata pe convingerile lui puternice traduce
o atitudine.
-a este un fel de dispo"itie latenta a individului, o ,, variabila
ascunsa +, de a raspunde sau actiona intr-o maniera sau alta la o stimulare
a mediului.
-a este re"ultatul interactiunii s&. cu lumea.
4upa T.M. NE9COM: , atitudinea reflecta forma in care experienta
anterioara este acumulata, conservata si organi"ata la individ, cand acesta
a&ordea"a o situatie noua.
Atitudinea apare ca veriga de legatura intre starea psihologica
interna dominanta a persoanei si multimea situatiilor la care se raportea"a
in contextul vietii sale sociale.
4e aici putem deduce si 'ara'teri#ti'ile prin'ipale ale atitudinii :
1. dire'tia #au orientarea , data de semnul po"itiv %favora&il'
sau negativ %nefavora&il' al trairii afective fata de o&iect %situatie':
atitudinea po"itiva imprima persoanei tentinta de a se apropia de o&iect in
vreme ce atitudinea negativa creea"a o tendinat opusa, de indepartare*
2. $radul de inten#itate , care exprima gradatiile celor 2
segmente ale trairii @ po"itiv si negativ - , trecand prin punctul neutru (*
Dina"i'a atitudinii este conditionata de caracteristicile o&iectului
de referinta, care dupa 8.:. /eMcom& sunt:
a' dimensionalitatea, constand in numarul si varietatea
elementelor care-l compun, mergand de la stimulii unidimensionali pana la
cei mai complexi, cum sunt cei socioumani*
&' suprafata sau intinderea comprehensi&ila a o&iectului,
canstand in numarul de insusiri accesi&ile o&servatiei si intelegerii, fata de
care s&. a reusit sa-si forme"e o atitudine definita si generali"ata*
c' centralitatea psihologica a o&iectului pentru s&.
d' socialitatea care re"ida in aceea ca ,,o&iectele sociale+
%celelalte persoane' repre"inta principala sursa de formare a atitudinilor.
In forma lor o&iectiva de comportament atitudinile nu sunt altceva
decat relatiile, iar relatiile interiori"ate apar ca atitudini.
Mea#i#'e( arata ca atitudinile contin 2 segmente esentiale:
1. cel incitativ-orintativ, implicit selectiv-evaluativ*
2. segmentul efector, executiv, preponderent operational*
/umai unitatea lor asigura unitatea caracterului.
1ele 2 segmente ale atitudinii traduc in lim&aF stiintific definitia
populara a caracterului: unitatea dintre vor&a si fapta, deci dintre
segmentul orientativ si cel executiv, volitiv.
Spe'ifi'ul propriu al 'ara'terului deriva din interactiunea intre
atitudini sau din interactiunea segmentelor in cadrul aceleiasi atitudini.
1ele mai frecvente interactiuni intre atitudini sunt cele de :
- coordonare, cooperare sau cele de contradictie
- incompati&ilitate, chiar de excludere reciproca
- relatiile de tip compensativ, atitudinile deficitare fiind
ameliorate %compensate' prin cele mai proeminente de"voltate.
4e"voltarea inegala a celor 2 segmente ale uneia si aceleiasi
atitudini acorda o fi"ionomie specifica profilului caracterial ale unei
persoane.
Atitudinile si segmentele lor nu tre&uie interpretate in sine ci in functie
de valoarea lor morala.
1and atitudinile intra in concordanta cu legile progresului, cu normele
sociale, ele devin valori.
6e ela&orea"a ceea ce 3inton numea sistemul atitudini @valori
specifice fiecarui individ, care odata fixat actionea"a aproape automat,
chiar la nivel su&constient.
Atitudinile caracteriale, fara a se confunda cu valorile, au un continut
valoric si o functie evaluativa, iar prin aceasta reglea"a comportamentele
specifice ale fiecarui individ.
-xpresia externa a atitudinii o repre"inta opinia si a'tiunea .
Opinia este forma ver&al-propo"itionala de exteriori"are a atitudinii,
constand din Fudecati de valoare si de acceptare %acord' sau de respingere
%de"acord' in legatura cu diferitele situatii, evenimente si sisteme de valori.
Opinia este o modalitate constatativ @ pasiva de raportare la lume
care nu introduce nici o schim&are in situatie.
1and atitudinile individuale converg intr-o masura semnificativa, vom
avea in plan extern opinia pu&li'a , ce poate fi interpretata ca dimensiune
a caracterului social de care vor&ea -. 5romm.
A'tiunea repre"inta intrarea s&. in relatie directa %sen"oriala si
motorie' cu situatia si efectuarea unor demersuri %transformari' de
integrare in situatie, de modificare a ei sau de indepartare.
7radul de angaFare psihologica in cadrul actiunii este cu mult mai
ridicat decat in cadrul opiniei si, ca atare, actiunea devine mai relevanta
pentru de"valuirea esentei caracterului unei persoane decat opinia: faptele
atarna mai greu in aprecierea , unui om decat vor&ele.
Intre atitudine si manifestarea ei externa, in forma opiniei sau actiunii,
nu exista o concordanta perfecta si neconditionata.
4atorita functiei reglatorii a constiintei, in structura caracteriala se
ela&orea"a un mecanism special de comutare, care face posi&ila
disocierea temporara si periodica intre planul intern al convingerilor si
atitudinilor in planul extern al opiniilor si actiunilor.
Apare astfel dedu&larea, su&sumata fie conformismului, fie
negativismului.
In limite re"ona&ile, dedu&larea are o valoare adaptativa, ea
reali"and acel compromis convena&il intre individ si societate.
1and se impune ca trasatura dominanta, se transforma intr-o frana in
calea unei interactiunii optime intre individ si cei din Fur.
Atunci cand ea se su&ordonea"a conformismului poate fi &enefica
d.p.d.v. social, dar defavora&ila pentru individ, iar cand se su&ordonea"a
negativismului poate fi favora&ila individului, dar repudiata social.
Dupa obiectul de referinta, atitudinile se impart in 2 categorii:
1. atitudinile fata de sine
2. atitudinile fata de societate
Atitudinile fata de sine reflecta caracteristicile imaginii de sine,
ela&orate pe &a"a:
1. autoperceptiei si autoevaluarii
2. a perceptiei si evaluarii celor din Fur
-le se diferentia"a si se structureaza la 2 niveluri:
a' segmentar
&' glo&al.
In primul ca" vom avea atitudinea fata de -ul fi"ic, de -ul psihic si
cea fata de -ul social.
In ca"ul al doilea, este vor&a de po"itia glo&ala pe care o adoptam
fata de propria , in unitatea componentelor sale &io-psiho-sociale.
3a diferiti indivi"i, ea se poate structura pe grade de autoevaluare
diferite:
- autoe(aluare o&ie'ti(-reali#ta , asigura cele mai &une
premise psihologice de relationare*
- autoe(aluare in 3iper %supraestimare', induce trasaturi
etichetate de cei din Fur ca negative @ aroganta, dispret, complex de
superioritate @ si creea"a serioase pro&leme de adaptare la grup*
- autoe(aluare in 3ipo %su&estimare', favori"ea"a trasaturi
caracteriale nefavora&ile pentru s&. @ modestie exagerata, neincredere in
sine, complex de inferioritate.
Atitudinile fata de societate se diferentia"a si se individuali"ea"a
potrivit diversitatii ,,o&iectelor+ si ,,situatiilor+ generate de realitate.
Astfel putem delimita:
- atitudinea fata de munca
- atitudinea fata de normele, principiile si etaloanele morale*
- atitudinile fata de diferitele institutii %familie, scoala, armata'
- atitudinea fata de structura si forma organi"arii politice*
- atitudinea fata de ceilalti semeni.
6emnul si intensitatea acestor atitudini determina valoarea
caracterului si potentialul adaptativ al , in sfera vietii sociale.
?.Tra#aturile 'ara'teriale
4escrierea si evaluarea structurii caracterului se &a"ea"a pe
procedeul trasaturilor, alte procedee mai sintetice, de genul celui factorial,
fiind mai putin operante, datorita complexitatii deose&ite a campului de
interactiune a varia&ilelor psihologice implicate.
Atitudinile se exprima cel mai adesea in comportament prin
intermediul trasaturilor caracteriale.
Tra#aturile 'ara'teriale pot fi definite 'a #eturi de a'te
'o"porta"entale 'o(ariante #au 'a parti'ularitati p#i3i'e 'e fa' parte
inte$ranta din #tru'tura P.
M. olu defineste trasaturile caracteriale drept ,, #tru'turi p#i3i'e
interne4 'are 'onfera 'on#tanta "odului de 'o"portare a unui indi(id
in #ituatii #o'iale #e"nifi'ati(e pentru el.>
/u orice trasatura comportamentala poate fi si o trasatura
caracteriala.
Sunt trasaturi caracteriale numai cele care satisfac o serie de
cerinte :
1. sunt esentiale, definitorii pentru om*
2. sunt sta&ili"ate, dura&ile, determinand un mod constant de
manifestare a individului si permitand anticiparea reactiilor viitoare ale
individului*
?. sunt coerente cu toate celelalte*
L. sunt asociate cu o valoare morala*
>. sunt specifice si unice deoarece trec prin istoria vietii
individului.
8rasaturile caracteriale ca si cele temperamentale au o dina"i'a
polara , ele formand de regula perechi antagonice %egoist-altruist'.
3a fiecare persoana este important faptul ca se intalneste intreaga
gama de perechi, dar cu grade diferite de de"voltare a fiecarei trasaturi.
Astfel in evolutia sa profilul caracterial va integra trasaturi care tind
preponderent spre polul po"itiv sau preponderent spre cel negativ, luand
aspectul unei &alante cu 2 talere:
- cand trasaturile polare se echili&rea"a reciproc, avem de-a
face cu un caracter am&iguu, sla& determinat*
- cand valoarea trasaturilor de la polul po"itiv atarna mai greu
decat cea a trasaturilor de la polul negativ, avem un caracter po"itiv*
- cand valoarea trasaturilor de la polul negativ atarna mai greu
decat cea a trasaturilor de la polul po"itiv, avem de-a face cu un caracter
socialmente negativ.
Interpretata ca un sistem valoric si autoregla&il de atitudini si
trasaturi, caracterul apare ca o componenta relativ sta&ila diferentiatoare
pentru om si cu o mare valoare adaptativa .
-l indeplineste numeroase fun'tii in viata psihica a individului si in
plan comportamental:
1. fun'tia relationala @ pune in contact persoana cu realitatea
facilitand sta&ilirea relatiilor sociale
2. fun'tia orientati(-adaptati(a @ permite orientarea si
conducerea de sine a omului, potrivit scopului sau*
3. fun'tia de "ediere #i filtrare @ ofera persoanei posi&ilitatea
de a filtra prin propria-i simtire si gandire tot ceea ce intreprinde*
4. fun'tia re$latoare @ crea"a conditiile pentru ca omul sa-si
regle"e propria sa conduita
In virtutea indeplinirii acestor functii caracterul a fost considerat
componenta esentiala a ,, mai mult ,,nucleul ,+.
-l este cel care da valoare ,:
- prin su&ordonare, controlarea si integrarea celorlalte componente
ale ,*
- prin valori"area si valorificarea maximala a acestora.
@. Modelele 'ara'terului
4esi caracterul repre"inta ,,nucleul personalitatii+, el este insuficient
a&ordat in psihologia contemporana. ,redomina in anali"a lui un oarecare
descriptivism, o insiruire de informatii insuficient sudate intre ele. Acest
fapt se face mai acut in domeniul caracterologiei care isi propune sa
inventarie"e atitudinile si trasaturile, sa le im&ine intre ele, sa clasifice
caracterele.
4eterminat de unele limite ale anali"ei caracterului, Qlate i-a acordat
o atentie deose&ita, fapt care l-a condus la ela&orarea unor modele
explicativ-interpretative ale acestuia, pe care le pre"entam in continuare.
Modelul &alantei 'ara'teriale
Acest model i-a fost sugerat de parerea potrivit careia ,,atitudinile
exista 2 cate 2, una opusa alteia;niciodata nu se poate face cu serio"itate
afirmatia ca o persoana oarecare ar dispune numai de una dintre
trasaturile perechi, cea po"itiva sau cea negativa;nu exista si nu poate
exista reductii a&solute la termeni singulari+ %,.,.-/eveanu'.
Aceste trasaturi opuse %&un-rau' se gasesc la una si aceeasi
persoana in proportii si amestecuri diferite.
6-ar putea afirma ca la nastere trasaturile caracteriale se afla in
po"itia ( %"ero', evolutia lor fiind teoretic egal probabila.
In realitate insa, omul va evolua spre un pol sau altul dupa cum
reactiile lui vor fi intarite sau respinse social.
/e putem imagina o &alanta cu 2 axe sau talere inclinandu-se cand
intr-o parte, cand in alta si in cele din urma sta&ilindu-se la unul sau altul
dinre poli, in functie de:
- natura, tipul, numarul si valoarea situatiilor de viata parcurse
de copil*
- intarirea sau sanctionarea lor exterior-educativa*
- gratificarea sau condamnarea lor
- asimilarea sau respingerea lor prin invatare.
,rocesul este insa mai complex, fiind determinat atat de
numarul
situatiilor po"itive sau
negative
cu care se intalneste
de intarirea sistematica a unora dintre ele.
1and numarul situatiilor si intaririlor este egal copilul se afla intr-o
dispo"itie tensional-conflictuala, echivalenta starii de disonanta cognitiva,
comportamentul sau fiind fie de de expectativa, fie de cautare activa
pentru a depasi sau cel putin pentru a reduce disonanta pe care o traieste.
In aceasta situatie, &alanta este in echili&ru sau tinde sa se de"echili&re"e.
4aca numarul situatiilor si intaririlor po"itive il intrece pe al celor
negative, atunci evolutia spre rolul po"itiv este evidenta, &alanta
de"echili&randu-se in favoarea trasaturilor caracteriale &une.
In am&ele ca"uri o trasatura iese invingatoare si devine
precumpanitoare in conduita individului numai in urma luptei, a ciocnirii cu
cea opusa ei.
8rasatura invinsa nu dispare insa, ci se pastrea"a su& forma unor
re"iduri, putand fi reactuali"ata in diferite alte situatii.
8rasatura caracteriala este insa prima, care dispune de sta&ilitate,
cea ce-a doua avand o manifestare intamplatoare in comportament.
In provocarea luptei dintre trasaturi o mare semnificatie o au atat
influentele educative exterioare, cat si propriile forte ale celui in cau"a care
poate evita sau contracara influentele negative ale mediului si cauta,
asimila pe cele po"itive* el se poate opune sau sustrage primelor, le poate
provoca sau chiar crea pe celelalte.
In acest proces caracterul se schim&a din ,,mod de reactie, in mod
de relatie+ %:easiscev'
:odelul &alantei caracteriale are o tripla semnificatie:
Sarata si explica "e'ani#"ul p#i3olo$i' al formarii caracterului,
forta "otri'e a de"voltarii acestuia care consta, in principal, in opo%itia
dintre 'ontrarii , in ciocnirea si lupta lor
Ssugerea"a interpretarea caracterului nu doar ca formandu-se %din
afara', nu doar ca re"ultat automat si exclusiv al determinarilor sociale, ci
si ca autoformandu-se %din interior', cu participarea activa a individului.
Sconduce spre sta&ilirea unei tipologii caracteriale.
1and pe unul dintre talerele &alantei se aduna mai multe trasaturi
po"itive, putem vor&i de un ,,om de caracter+, iar cand dominante sunt
trasaturile negative, vor&im de un ,,om fara caracter+%om cu un ,,caracter
negativ+'.
1and &alanta se afla in echili&ru, avand acelasi numar de trasaturi si
pe un taler si pe altul, avem de-a face cu un caracter indecis, indefinit,
contradictoriu.
Modelul 'er'urilor 'on'entri'e 'ara'teriale
Isi are originea in conceptia lui Allport cu privire la insusirile
%trasaturile' de , clasificate in trasaturi comune %care ii aseamana pe
oameni si in virtutea carora acestia pot fi comparati unii cu altii' si trasaturi
individuale, denumite dispo"itii personale %ele diferentiindu-i pe oameni unii
de altii'.
8rasaturile individuale sunt de ? tipuri:
1. 'ardinale %dominante, cu semnificatie maFora pentru viata
oamenilor, constituind ,,radacinile vietii+'
2. 'entrale %evidente, generali"ate, constante, controland un
mare numar de situatii o&isnuite, comune'
3. #e'undare %periferice, mai putin active, exprima aspecte
neesentiale de manifestare a individului* au o existenta minora si latenta'
4ispo"itiile sunt clasificate in functie de numarul si rolul lor.
- di#po%itiile 'ardinale , sunt putine la numar, una, doua, dar
cu rol esential in comportament, controlandu-le pe celelalte in situatii
deose&ite*
- di#po%itiile 'entrale sunt mai numeroase, dar intervin in
situatii o&isnuite de viata*
- di#po%itiile #e'undare sunt si mai numeroase, dar au o
existenta latenta si controlea"a mai putin comportamentul individului.
1lasificarea lui Allport a sugerat dispunerea dispo"itiilor personale in
? cercuri concentrice:
- in 'er'ul de la "i7lo' #unt a"pla#ate tra#aturile 'ardinale
- in ur"atorul 'er' 6 tra#aturile 'entrale
- in 'el de la periferie4 in 'er'ul 'el "ai "are4 tra#aturile
#e'undare.
Tra#aturile 'ara'teriale autenti'e sunt doar primele 2 care dispun
de constanta.
Tra#aturile #e'undare ar putea repre"enta fie ,,re"iduri+
caracteriale, adica trasaturi care au iesit invinse din ciocnirile, conflictele si
contradictiile ce au avut loc, fara a dispare insa cu totul, fie ,,potentialitati+
caracteriale, adica trasaturi aflate in germene, dar care la un moment dat
ar putea deveni active.
8rasaturile aflate in cele ? cercuri concentrice au un caracter mo&il,
flexi&il, putand trece, in functie de cerinte, situatii dintr-un cerc in altul.
/u este vor&a doar de faptul ca situatii diferite declansea"a intrarea
in functiune a unor trasaturi diferite, ci chiar de transformarea, convertirea
trasaturilor caracteriale negative in po"itive sau invers.
In acest proces rolul esential revine educatiei care poate planui o
serie de masuri menite a contri&ui la ,,deplasarea+ unor trasaturi dintr-un
cerc in altul.
,rin educatie omul isi da seama de valoarea trasaturilor caracteriale,
care sunt &une si care rele, care tre&uie formate si promovate in conduita
si care estompate sau chiar inlaturate.
3a reali"area unor astfel de ,,transformari+ individul este ,,fortat+ de
insasi situatiile, impreFurarile, normele, valorile cu care intra in contact.
1eea ce era accepta&il si de"ira&il la un anumit moment dat devine
intolera&il sau inde"ira&il la un alt moment dat.
- In acest model ierarhi"area este sugerata de suprapunerea
unora peste altele a celor ? cercuri sau straturi caracteriale, nu exista
relatii, legaturi nici intre trasaturile ce apartin unor cercuri diferite, nici intre
cele aflate in interiorul fiecarui cerc, acestea din urma fiind dispuse la
intamplare, unele langa altele, in neoranduiala.
Rele(anta teoretico-aplicativa a "odelului cercurilor concentrice
caracteriale se concreti"ea"a in urmatoarele:
1. modelul permite intelegerea exacta a comportamentului
concret al omului datorat in esenta de coexistenta diferitelor trasaturi
caracteriale %cu semnificatii, ponderi si roluri diferite', si de manifestarea lor
diferentiata in functie de particularitatile situatiilor intalnite*
2. ofera posi&ilitatea explicarii atat a dinamicii structurii generale
a caracterului, cat si a fiecarei trasaturi caracteriale in parte, dinamica ce
se poate manifesta in am&ele sensuri %fie trecerea de la trasaturile
cardinale la cele centrale si in final la cele secundare, fie invers'* uneori
caracterul parcurge etape de po"itivare a trasaturilor sale, in timp ce alteori
el parcurge etape de negativare a trasaturilor*
3. modelul poate Fuca rolul unui in#tru"ent de (alori%are a unor
insusiri de ,, mai ales atunci cand nu cunoastem sau cand nu suntem
siguri de semnificatia detinuta de acestea.
Modelul pira"idei 'ara'teriale
Acest model are la &a"a parerile acelor autori care considera ca
esential pentru caracter este nu atat numarul attitudinilor si trasaturilor, ci
modul lor de organi"are, relationare si structurare.
2. -KsencI era de parere ca ,,relatiile dintre atitudini si trasaturi sunt
cu mult mai mportante decat insasi atitudinile si trasaturile luate fiecare in
parte+.
Atitudinile se leaga, se inlantuie si sunt conditionate unele de altele
formand un adevarat sistem.
Ideea ierarhi"arii trasaturilor caracteriale se impune de la sine .
Qlate considera ca aceasta ierarhi"are ia forma unei piramide, care
cuprinde:
- in (arf trasaturile esentiale, dominante, cu cel mai mare grad
de relevanta, pregnanta si generalitate*
- #pre &a%a , trasaturi din ce in ce mai particulare.
Asa cum exista o ,,piramida a conceptelor+ %DigatsIi', o ,,piramida a
tre&uintelor+ %:asloM', tot asa ar putea exista si o piramida a caracterului.
Asa cum notiunile de specie se su&ordonea"a notiunilor de gen, tot
asa vom intalni o su&ordonare si integrare treptata a trasaturilor
caracteriale.
Asa cum in piramida conceptelor fiecare concept repre"inta un nod
de care se leaga toate celelalte, tot asa in piramida caracterului fiecare
trasatura de caracter va constitui un nod aflat in relatie cu toate celelalte.
3a nivelul trasaturilor caracteriale relatiile sunt extrem de varia&ile de la un
individ la altul. 0na poate fi trasatura dominanta la individul J si alta la
individul T.
1eea ce la unul este su&ordonat, la altul poate fi supraordonat.
4e aici deriva specificul caracterial al fiecarui individ, arhitectonica
diferita de la unul la altul.
In acest model avem in vedere:
- legaturile dintre toate trasaturile caracteriale, dispunerea lor
intr-o anumita ordine duce la valori"area lor
- toate tipurile de relatii dintre trasaturi %relatiile de integrare
succesiva a unora in altele, de coordonare valorica, de competitivitate si
excludere reciproca, de compensare'*
- caracterul relatiilor %directe, indirecte, multiplu miFlocite de
altele'*
- gradul lor de coerenta
.elevanta modelului piramidei caracteriale consta in:
ofera posi&ilitatea intelegerii caracterului ca un sistem
organi"at si &ine structurat
conduce spre ideea diferentierii miFloacelor actiunii educative.
1ele ? modele explicativ-interpretative ale caracterului se depasesc
unul pe altul.
4aca in rimul este vor&a doar despre o singura trasatura caracteriala,
cu aspectele ei contradictorii, in cel de-al doilea apar mai multe trasaturi,
insa dispuse intr-o oarecare de"ordine, mai ales in interiorul fiecarui cerc,
pentru ca in cel de-al ? cerc acestea sa se lege unele de altele, sa
genere"e structuri si sisteme caracteriale, specifice fiecarui individ in parte.
:odelele propuse pretind interventia educationala de evocare si
intarire cu perseverenta a acestor factori, conditii si motive care conduc la
formarea unui caracter unitar, echili&rat, de"ira&il social, si de a lua masuri
impotriva factorilor, conditiilor si motivelor care ar putea inclina &alanta
spre polul negativ.
INTELIENA - CA LATUR RE)OLUTIA-PRODUCTIA A
PERSONALITIl
*. Inteli$en,a! deli"it/ri 'on'eptuale
8ermenul de inteligen! provine de la latinescul intelligere, care
inseamna a relationa, a organiza sau de la interlegere, care presupune
sta&ilirea de relaii ntre relaii.
1hiar terminologia sugerea" ca inteligenta dep$e$te gndirea
care se limitea" la sta&ilirea relatiilor dintre #nsu$irile esen!iale ale
o&iectelor $i fenomenelor $i nu a rela!iilor intre relatii.
,o"itiile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea $i
su&linierea ei in cunoa$tere, pn la diminuarea semnifica!iei ei sau chiar
pana la eliminarea ei din existen!a uman.
4ac pentru gandirea occidentala inteligen!a aprea a fi atri&utul
esen!ial, fundamental care face din om ceea ce el este, pentru gndirea
oriental era redus la minimum.
In aceea$i epoc cu 6ocrate $i ,laton care considerau c inteligen!a
#i permite omului s #n!eleag ordinea lumii $i de a se conduce pe sine
#nsu$i, Ooudha milita pentru eli&erarea omului de inteligenta pentru a
aFunge la cea mai #nalt forma de fericire.
1ontroversate au fost $i functiile inteligen!ei.
8e$el : inteligenta este un fel de gardian al intregii vieti psihice
Montai$ne inteligenta forma imagini eronate despre 4umne"eu,
lume $i oameni, de aceea ea tre&uie s se centre"e pe sine #ns$i.
Impr!ite sunt $i opiniile cu privire la relatiile dintre inteligen! $i
alte func!ii psihice.
Gant o vede #n uniune cu sensi&ilitatea, numai din aceast
#ntreptrundere total $i a&solut i"vornd cunoa$terea
6ensualistul Condilla', pentru care toate cuno$tin!ele vin prin
sim!uri, nu uita s adauge #ns c inteligen!a apare ca un distilator, ca un
mecanism ce permite rafinarea materialului &rut furni"at de sim!uri.
Pa#'al, dimpotriv, considera c inteligen!a este inhibat de
afectivitatea de&ordant.
S3open3auer vedea inteligen!a ca fiind subordonat voin!ei,
singurul element primar $i fundamental. 4ominarea inteligen!ei de ctre
voin! este incontesta&il, inteligen!a fiind a&solut secundar, condi!ionat.
8oate aceste po"i!ii contradictorii s-au repercutat asupra definirii
inteligen!ei $i asupra sta&ilirii componentelor $i func!iilor ei.
6e pare ca defini!ia cea mai apropiat de #n!elegerea modern a
inteligen!ei a fost dat de De#'arte#. 5ilosoful france" definea inteligen!a
ca fiind "i7lo'ul de a a'3i%i,iona o 1tiin,/ perfe't/ pri(itoare la o
infinitate de lu'ruri. 7sim #n aceasta defini!ie intuirea celor doua po"i!ii
actuale ale no!iunii de inteligen!: ca sistem complex de operaii* ca
aptitudim general.
1nd vor&im despre inteligen! ca sistem complex de opera!ii care
condi!ionea" modul general de a&ordare $i solu!ionare a celor mai
diverse sarcini $i situa!ii pro&lematice, avem #n vedere opera!ii $i a&ilit!i,
cum ar fi: adaptare la situa!ii noi, generali"area $i deduc!ia, corelarea $i
integrarea #ntr-un tot unitar a pr!ilor relativ disparate, anticiparea
de"nodamntului consecin!elor, compararea rapid a variantelor ac!ionale
$i re!inera celei optime, re"olvarea u$oar $i corect a unor pro&leme cu
grad crescnde de dificultate.
8oate aceste opera!ii $i a&ilita!i relev cel pu!in trei 'ara'teri#ti'i
funda"entale ale inteli$en,ei!
1. capacitatea ei de a solu!iona situaiile noi. cele vechi, familiare,
fiind solu!ionate cu aFutorul deprinderilor, o&i$nuin!elor*
2. rapiditatea, supleea, mobilitea, flexibilitatea ei;
3. adaptabilitatea adecvat i eficiena la impreFurari
Inteligen!a apare deci ca o 'alitate a 2ntre$ii a'ti(it/,i
"entale, ca expresia organi"rii superioare a tuturor proceselor psihice
inclusiv a celor afectiv-motiva!ionale $i voli!ionale./umai pe msura ce se
formea" $i se de"volt mecanismele $i opera!iile tuturor ceorlalte func!ii
psihice vom #ntlni o inteligen!a supt $i flexi&il.Lei&ni% a intuit cel mai
&ine acest aspect, el referindu-se la inteligen! ca expresie a efortului
evolutiv al contiinei.
In psihologie, aceast caracteristica a fost descris magistral de
Pia$et #n epistemotogia sa genetica.
1and vor&im de inteligen!. ca o aptitudine general, avem #n
vedere implicarea ei cu succes in foarte multe activit!i. Di"am nu att
con!inutul $i structura ei psihologic ci finalitatea ei.
( asemenea accep!iune este #ns limitat deoarece $tim ca exist
nu numai o inteligen! general, cu aFutorul careia re"olvam cu succes o
multitudine de activit!i, ci $i forme speciali"ate de inteligen! %teoretic,
practic, social, tehnic, $tiintifica' ce permit finali"area cu succes doar a
unui singur tip de activitati.
In acest ca", se pare c definirea ei ca sistem de opera!ii este mai
convena&il. Oricum, cele dou accep!iuni sunt strns legate intre ele,
neputnd fi considerate independent una de alta.
4e aceea se recurge la o defini!ie compo"it. !lnteligenta este
capacitatea global de cunoatere a lumii, g"ndire raional, capacitatea
de a nvinge provocrile vieii.
1omentatorii acestei definitii arata c importan!a ei const #n faptul
c vede #n inteligen! capacitatea de a acumula cuno$tin!e, de a func!iona
ra!ional $i efectiv, si mai putin un simplu re"ervor de cuno$tin!e.
0nii autori au avut curio"itatea de a compara no!iunea popular de
inteligenta cu cea academic. Oamenii simpli intervieva!i #n li&rrii, #n sta!ii
de metrou au considerat c inteligen!a dispune de trei componente:
1. a&ilit!i de re"olvare a pro&lemelor*
2. a&ilitati ver&ale
?. competen! social.
,sihologii exper!i au fost de acord cu aceste caracteristici, adugnd
#ns dou corective:
1. cred c motivatia este un ingredient important al inteligentei
academice
2. inlocuiesc competen!a social cu atri&ute specifice inteligentei
practice
3a ora actual, persist #n psihologie #ntre&area dac inteligenta
este capacitatea general de achi"i!ie a cuno$tin!elor, de ra!iune, de
re"olvare de pro&leme sau ea implica diferite tipuri de a&ilit!i.1ei mai multi
inclina pentru prima ipote".
Al!ii, mai pu!ini la numr, celui de al doilea punct de vedere.
4e exemplu, 2oMard 7ardner %1=U?' introduce conceptul de
inteligen multipl. -l sta&ile$te $apte tipuri de inteligen!: lingvistic,
logico-matematic, spa!ial, mu"ical, Iineste"ic, interpersonal,
intrapersonala. Aceste forme de inteligen! varia" nu doar de la individ la
individ, ci $i de la cultur la cultur -le sunt locali"ate #n diferite arii
corticale. 7ardner aduce dou categorii de dove"i #n spriFinul concep!iei
sale. -l o&serv c #n diferite situa!ii traumati"ante %tumori, traume
cere&rale' formele de inteligen! nu sunt afectate #n mod egal. 3ucrnd cu
copii supradota!i, el a constatat ca cei care sunt precoci #ntr-o arie %deci
#ntr-un tip de inteligen!' nu sunt #n"estra!i #n altele. 0neori chiar savan!i
idio!i au, oca"ional, a&ilit!i extraordinare #ntr-o anumit arie cortical %mai
ales pentru calculul matematic'. -l propune, de aceea, #nlocuirea O.I.
%coeficientul de inteligen!' cu un profil intelectual. l se repro$ea", #ns,
lui 7ardner c nu se refer la inteligen!, ci la talent, la creativitate sau la
ceea ce, #n mod normal, oamenii numesc virtu!i.
/oile cercetri fcute din perspectiva psihologiei cognitive $i a
neuropsihologiei, care leag comportamentul inteligent de eficien!a
neurologic, ar putea aduce preci"ri preten!ioase #n acest sens.
-. Modele e0pli'ati(-interpretati(e ale inteli$en,ei
4e-a lungul timpului, inteligen!a a suscitat diferite moduri de
a&ordare, att su& raport teoretic, ct $i practic %diagnostic'. 6-a conturat,
astfel, vi"iuni $i perspective specifice de concepere a ei care s-au #nchegat
#n adevarate modele explicativ-interpretative.
a) Modelul p#i3o"etri'. Acest model #$i are originea in
cercetrile psihologului france" Alfred Oinet facute asupra intelectului
copiilor. Oinet s-a confruntat cu o pro&lem practica: ela&orarea unui
instrument pe &a"a cruia s poat fi depista!i copii cu intelect normal
pentru a fi #ncadra!i #n #nv!mntul de masa. 1a urmare, #mpreun cu
medicul 8h. 6imon, imaginea" o suit de pro&e care aproximea"a
compo"i!ia operatorie a intelectului %spirit de o&serva!ie, memorie,
ra!ionament, voca&ular, cuno$tin!e ete.'.
Acestea sunt dispuse #ntr-un instrument de msur care
poart denumirea de 6cara metric Oinet 6imon %1=(>'. :ai tr"iu, #n
1=11, Oinet #$i ordonea" pro&ele in func!ie de vrst. 1u toate acestea, el
nu aFunge la no!iunea de ,,varst mental# $i nici la cea de !nivel
intelectual$. 4e la el au ramas dou defini!ii ale inteligen!ei: !inteligena
este ceea ce msoar testele mele de inteligen%, %inteligena constituie
modul de funcionare al ansamblului compozit de capaciti psihice.
1eea ce era pre"ent implicit in opera lui Oinet, va fi conceptuali"at
mai tr"iu de psihologul american 3eMis 8erman care revi"uie$te scara lui
Oinet $i o introduce in America su& numele de 6tanford-Oinet 6cale
%1=1V'. 8erman arat ca varsta mental este distan!a parcurs #ntre vrsta
noului nscut $i inteligen!a adult, iar W.l.-ul este vite"a, adic raportul
dintre distan!a parcursa $i timpul necesar parcurgerii ei, cu alte cuvinte,
raportul vrsta mental $i vrsta cronologic.
,rin anii )?(, psihologul 4avid 9echsler #l continu pe 8erman,
imaginnd o scar a inteligentei pentru adul!i. 4escenden!ii lui #i vor revi"ui
mai tr"iu scala%9AI6' $i vor produce o versiune pentru copii%9AI6-.'.
4in perspectiva modelului psihometric, inteligen!a apare ca o colec!ie de
a&ilitati, cercettorii fiind interesa!i mai mult de construirea instrumentului
de diagno" dect de definirea $i conceptuali"area o&iectului.
Introducerea no!iunii de coeficient de inteligen! %ca raport de vrsta
mental $i vrsta cronologic multiplicat cu 1((' ramane o achi"i!ie
important a modelului psihometric al inteligentei.
&+ Modelul fa'torial
.epre"int o continuare $i adncire a modelului psihometric.
,sihologii au #nceput s fie interesa!i nu att de instrumentul de
msurare a inteligentei, ct de modul de prelucrare a re"ultatelor o&!inute
#n urma aplicrii testelor de inteligen!.
0na dintre modalitatile concrete propuse a fost cea a anali"ei
factoriale, al crei parinte este 6pearman %1=(L'. 1u prileFul corelrii
re"ultatelor o&!inute la testele de inteligen! au fost descoperi!i o serie de
factori, diferi!i ca %grad de generalitate, ca numr $i ca mod de structurare,
fapt care a condus la ela&orarea modelului factorial al inteligen!ei.
In interiorul acestuia desprindem cteva tendin!e semnificative:
fiinta unitara promovat de 6pearman %1=(L* 1=2E'.
4upa opinia lui, activit!ile intelectuale, orict de diverse ar fi, con!in
un factor comun, expresie a unei capacit!i intelectuale omogene.
In functie insa de varietatea activit!ilor #n care inteligen!a operea"
intervine si un factor special, diferit de la o sarcin la alta. ,rimul a fost
numit factorul g, cellalt, factorul s.
Inteligen!a ar fi, dup 6pearman, o com&inatie lineara a acestor doi
factori.
tendinta plurali#ta recurge la multiplicarea numrului de factori.
,sihologul american 8hurstone %1=?U* 1=LE', de"voltnd diferite
procedee de anali" factorial, a gsit al!i opt factori comuni #n spatele
factorului g %inteligen!a general' descoperit de 6pearman.
Ace$ti factori au fost numi!i de el a&ilit!i mentale primare.
1el care excelea", #ns, prin proliferarea, multiplicarea $i
diversificarea factorilor este H.,.7uilford %1=>V.-1=E1' care a propus un
model morfologic al inteligen!ei. 4in perspectiva acestei tendinte ceea ce
contea" este nu unitatea, nu ierarhia sau organi"area factorilor ci, pur $i
simplu, de exemplu, sta&ilirea unei nomenclaturi exhaustive a factorilor.
7uiford, de exemplu, com&innd coninuturile, operaiile $i produsele
intelectului a o&tinut 12( factori.
B tendin,a ierar3i'C preocupata att de #nmul!irea cantitativ a
factorilor, dar $i de #nlntuirea $i ierarhi"area lor.
Ourt %1=L=', Dernon %1=>(' pe lng factorii g si s ai lui 6pearman
au mai adugat o a treia categorie de factori, numiti factori de grup, pe
care i-au amplasat #ntre ceilal!i. A$adar, factorii nu sunt dispu$i linear, ci
sunt ordonati $i dispu$i piramidal. 6pre deose&ire de tendin!a pluralista
care Fuxtapune factorii fr a fi interesat de po"itia lor relativ #n universul
mintal, de data aceasta structurarea lor trece pe primul loc.
:odelele factoriale ale inteligen!ei, pe lng riguro"itatea
prelucrrilor matematice, aduc o nou vi"iune asupra inteligentei $i anume
interpretarea ei dintr-o perspectiv structurala.
c) Modelul $eneti'. 4ep$e$te vi"iunile psihometrice $i factoriale,
fiind preocupat de pro&lema gene"ei inteligentei. 1el care ilustrea" prin
cercetrile sale cel mai &ine acest model este Hean ,iaget. In lucrarea sa
&sihologia inteligentei %1=LE', ,iaget porne$e de la premisa ca inteligenta
este o rela!ie adaptativ, printre altele #ntre organism $i lucruri.
Adaptarea repre"int, dup el, echili&rarea #ntre asimilare
%#ncadrarea noilor informa!ii #n cele vechi, preexistente' $i acomodare
%restructurarea impus de noile informatii care nu se potrivesc cu vechile
scheme'.
-chili&rarea este identificat de ,iaget cu inteligen!a.
1onduita inteligent care se ela&orea" treptat, #n stadii, se
produce precumpnitor prin acomodare, adic prin restructurare $i
reorgani"are mintal.
1nd asimilarea este superficial. acomodarea se produce greoi,
insuficient, atunci $i echili&rarea inteligent va fi insuficient.
Inteligenta este Dun pun't de #o#ire4 un ter"en $eneri'
de#e"nCnd for"ele #uperioare de or$ani%are #au de e'3ili&rare a
#tru'turilor 'o$niti(eE.
d) Modelul p#i3o'o$niti(i#t. -ste complementar modelelor
psihometrice $i factoriale.
4ac acestea aFungeau la sta&ilirea diferitelor tipuri de inteligen!,
ca $i a gradului lor de de"voltare, modelul psihocognitivist #$i propune
pro&lema "e'ani#"elor prin care sunt solutionate pro&lemele, el
#ncercnd s raspund totodat $i la intre&area de ce< func!ionea"
inteligen!a #ntr-un fel sau altul<
6e incearca a se face o sinte" #ntre cerin!ele procesului intelectual
$i multiplicarea operatiilor ce sunt puse #n disponi&ilitate #n timpul actelor
intelectuale.
Inteligen!a are func!ii de culegere de Fnforma!ii, de prelucrare a lor $i
de deci"ie, de aceea, ea poate fi tratat #n termenii procesrii informatiilor.
4in perspectiva acestei teorii #n loc de a descrie mintea #n termenii
unor moduri diferite de inteligen!, este mai sficace descrierea ei #n
termenii procesrii informatiilor, unde fiecare pas al procesului repre"int o
component diferentiata a intelectului.
6,-1I5I103 noului model al inteligen!ei const #n a descrie pa$ii sau
procesele mentale care dau na$tere oricrei instan!e a comportamentului
inteligent.
lat de ce, unii psihologi %,elegrino $i 7laser, 1=E=' au #ncercat s
determine componentele cognitive simple ce coreleaza, semnificativ, cu
performan!ele de la testele de inteligenta, in timp ce altii %6tem&erg, 1=EE*
1=UV', pornind de la ideea c inteligenta depinde de opera!iile cognitive
simple, dar nu se identific cu ele sau orientat spre descoperirea
componentelor cognitive complexe ale inteligen!ei.
6tem&erg a gsit trei mari categorii componentiale ale inteligentei:
1. "eta'o"ponentele %procese de mare complexitate care
intervin #n planificarea, conducerea $i luarea deci"iei'*
2. componentele performantei %ca miFloc sau proceduri
su&ordonate strategiilor de solutionare'*
3. 'o"ponentele a'3i%i,iei infor"atiilor %cele care intervin #n
colectarea, #ncadrarea selectiv, com&inarea si compararea selectiva a
informa!iilor'.
4iferentele individuale din activitatea intelectual a oamenilor se
datorea"a capacitatilor, vite"ei $i manierei de functionare a proceselor $i
componentelor cognitive.
e) Modelul neurop#i3olo$i'.
-ste foarte apropiat de modelele psihometrice $i psihocognitive pe
care #ncearc s le fundamente"e su& raport neurologic.
4escrie inteligenta #n termenii ariilor fi"ice ale creierului.
In spriFinul lui sunt invocate re"ultatele cercetrilor asupra ,,creierului
divi"at+ sau asupra speciali"rii func!ionale a emisferelor cere&rale.
3uria %1=VV* 1=E(', Orenda :ilner %1=EL', studiind a&ilitatile
cognitive ale pacien!ilor care aveau operatii ale creierului ca tratament
pentru epilepsie, au descoperit c afectarea emisfereidrepte se asocia"a
cu deficiente de recunoa$tere, de reamintire etc., #n timp ce afectarea
emisferei stngi, cu deficiente de gndire, #ntelegere si lim&aF.
6i alte cercetari %6perrK, 7a""aniga, 1=VE' au su&liniat rolul
speciali"arii functionale a celor dou emisfere cere&rale in activitatile
intelectuale.
Inteligenta umana apare din perspectiva modelului neuropsihologic
ca fiind armalgamul a dou stiluri diferite de percep!ie, reamintire $i
gndire, fiecare cu avantaFele lor separate%7raK'.
In aceea$i categorie intr $i cercetrile lui 2oMard 7ardner %1=U>'
care a aFuns la conclu"ia existen!ei unei inteligen!e multiple la care ne-
am referit mai inainte.
f+ Modelul e'olo$i'.
,resupune studiul inteligen!ei #n contextul ei am&iental, firesc de
operare.
1um gndesc $i cum #$i re"olv pro&lemele oamenii o&i$nui!i #n
contexte naturale $i nu atunci cnd sunt pu$i s rspund la teste< -
aceasta este #ntre&area la care #ncearc s rspund noul model.
6unt utili"ate dou strategii de lucru:
1. o&servarea modului cum gndesc diferite categorii socio-
profesionale %muncitori, marinari, chelneri etc.' #n contextele fire$ti de
via!*
2. studiul transcultural, pentru a se determina #n ce masur
varia" comportamentul inteligent #n func!ie de cultur.
$+ Modelul triar3i'.
.epre"int o #ncercare de unifi'are prin #inte%/ a modelelor
anterioare.
A fost ela&orat de ..H. 6tem&erg %1=UV' #n lucrarea 'e(ond ).*: +
,riarhic ,heor( of -uman )ntellingence. Autorul arat c teoria inteligen!ei
cuprinde trei su&teorii:
1. #u&teoria 'onte0tual/, care examinea" rela!iile inteligen!ei cu
mediul exterior %aici #$i gsesc expresia cercetrile din psihologia
transculturala la care se referea modelul ecologic'*
2. #u&teoria 'o"ponen,ial/, ce detalia" rela!ia dintre inteligen! $i
diferite alte componente interne ale personalit!ii $i trimit spre modelul
psihometric $i factorial pe care le dep$e$te #ns prin orientarea autorului
spre cuceririle psihologiei cognitive*
?. #u&teoria 'elor dou/ fa,ete, centrat pe radiografierea rela!iilor
inteligen!ei att cu contextul exterior, ct $i cu componentele ei inteme,
accentul c"nd pe achi"i!iile din psihologia #nva!rii, deoarece #nv!area
este veriga de legatur dintre mediul extern $i cel intern.
,rima su&teorie aten!ionea" asupra relevan!ei limitate a testelor de
inteligen! %doar pentru culturile #n care au fost ela&orate',ca si asupra
necesit!ii considerrii cuno$tin!elor $i valorilor #n definirea inteligen!ei,
deoarece acestea sunt simultan re"ultate ale contextul dar $i generatoare
de noi contexte.
1ea de a doua su&teorie atrage aten!ia asupra necesit!ii sesi"rii
proceselor care formea" #nsasi comportamentul inteligent.
In sfr$it, a treia su&teorie ofer prileFul unei defini!ii a inteligen!ei:
inteli$en,a e#te 'apa'itatea de a 2n(/ta #i $Cndi 2n 'on'epte noi, mai
exact spus, #n sistemul conceptelor noi.
8otodat, ea insist asupra ierarhi"rii intelectului: exist nivelul
automatismelor si schemelor locale, rutiniere, $i nivelul strategiilor ce !in de
metacomponente, specific inteligen!ei fiind acesta din urm.
:odelul triarhic, de$i interesant prin perspectiva sintetic pe care o
ofer, ramane totu$i eclectic, integrarea $i articularea celor trei su&teorii
fiind insuficien ela&orate.
.. Rela,ia dintre inteli$en,/ 1i per#onalitate
4e$i inteligen!a este o parte, o latur a personalit!ii ea intr #n
interactiune nu doar cu fiecare dintre celelalte pr!i sau laturi ale
personalit!ii, ci $i cu #ntregul, care este #ns$i personalitatea.
Inteligenta este motorul evolu!iei, generale $i individuale, care apare
#n situatiile vitale ce presupun su&ordonarea ei unei du&le necesit!i:
1. de a evita ce este vtmtor,
2. de a re!ine ceea ce este &un, util.
Alegerea #ntre util $i vtamtor, #ntre &ine $i ru, specifica
inteligen!ei, devine pe scara evolutiv din ce in ce mai perfectionat,
pentru ca la om s fie total deli&erat. ,rescrip!iile sunt impuse din
exterior, re"ultatul este #ns un rspuns venit din interior.
Acest rspuns venit din interior care nu este altul decat raspunsul
inteligen!ei, este accelerat sau o&struc!ionat de o multituditudine de factori
de personalitate %dorin!e, temeri, satisfac!ii, nemul!umiri, entu"iasm,
descuraFare etc.'.
Aceste idei apar!in psihologului france" Alain 6arton
.ela!iile mai semnificative desprinse de 6arton:
*. pre'i%ia 2ndeplinirii unei a'ti(it/,i depinde de inteli$en,/4 2n
ti"p 'e 'alitatea re%ultatului4 de per#onalitate: tendin!ele caracteriale
sunt cele care #l fac pe om s prefere spontan fie securitatea verificarii, fie
riscul progresului* aceasta explic de ce unii oameni inteligenti fac erori, pe
cnd al!ii, cu nivel de inteligen! mediu, nu comit erori*
-. rapiditatea depinde de inteli$en,/4 efortul depinde de
per#onalitateFinteligenta este cea care determin formularea corect a
unei sarcini %pro&leme', #n schim&, voin!a, perseveren!a, capacitatea de
atasare de sarcin, de a-i consacra cea mai mare parte a timpului vor
asigura finali"area ei corespun"toare* astfel se explica de ce unii oameni
care au fcut mari descoperiri n-au fost in mod necesar inteligen!i, #n timp
ce al!ii extrem de inteligenti, nu $i-au dus pn la capat descoperirile,
lsndu-le doar schitate.
A#o'ierea i"a$inilor #au ideilor depinde de inteli$en,/4
#uple,ea #au ri$uro%itatea a#o'ierilor depinde de per#onalitate4 de
#tilul #/u.
3a unii oameni exist un flux de opera!ii mintale nereglate de ordinea sau
de necesit!ile faptelor o&iective, pe cnd la al!ii #ntlnim un lan! ordonat
de opera!ii fr de care opera!ia particular rmne steril*
/ivelul de de"voltare al inteligen!ei %#nalt, mediu, sc"ut' este o trstur
intrinsec inteligen!ei, modul de utili"are al lui este influen!at de
personalitate*
6unt persoane cu nivel #nalt de inteligen!a pe care #l folosesc, #nsa, #n
sarcini minore* altii, cu nivel mai sc"ut de inteligen!, con$tien!i #ns de
aceste limite, se orientea" spre activit!ile pe care le pot #ndeplini $i de
aceea sunt mult mai productivi dect primii*
B tul&ur/rile per#onalit/,ii au e'ouri a#upra inteli$en,entei.
6e consider chiar, dintr-o perspectiv psihanalitic, c a&era!iile
functionrii intelectuale sunt simptome sau travestiuri ale unor a&era!ii
foarte profunde personalit!ii*
B de%e'3ili&r/rile dintre intell$en,/ #i per#onalitate du' la
re$re#iunea a"&elor4 tirania personalit!ii duce la caderea #n sclavie a
inteligen!ei, personalitatea #nchi"ndu-se deli&erat #ntr-o su&iectivitate
unde toate erorile $i toate excesele sunt posi&ile* tirania inteligen!ei se
repercutea" att asupra ei #n$i$i %deprivat de orientarea ce vine de la
personalitate, ea este de&usolat', ct $i asupra personalit!ii care nu mai
are dreptul s-$i exprime tre&uin!ele, ci doar de a $i le camufla* inteligen!a
fr personalitate devine un fel de rege marionet, iar personalitatea fr
inteligen!a, un despot.
CREATIAITATEA 6 CA LATURA TRANS<ORMATIA-
CONSTRUCTIAA
A PERSONALITATII
*. Con'eptul de 'reati(itate
1reativitatea constituie una dintre pro&lemele maFore ale
contemporaneitatii, devenind un ,,concept central+ in psihologie.
1reativitatea a devenit una dintre cele mai fascinante pro&leme, depasind
cu mult sfera psihologiei si patrun"and in cele mai diverse specialitatii
stiintifice. Acest fapt are o du&la iposta"a:
1. el a creat premisele a&ordarii multilaterale a creativitatii, a
surprinderii cat mai multor aspecte ale ei, deci a intelegerii adecvate si
profunde*
2. a atras impreci"ia termenilor utili"ati, pulveri"area creativitatii
intr-o multitudine de aspecte, adeseori contradictorii.
0nii psihologi formulea"a definitii reductioniste, prin asimilarea
creativitatii cu alte fenomene psihice %capacitati, aptitudini, re"olvare de
pro&leme, inteligenta, etc.'. ,entru uilford creativitatea si re"olvarea de
pro&leme nu se deose&esc prin nimic intre ele.
:anualele recente de psihologie considera creativitatea ,,un ca"
particular al re"olvarii pro&lemelor+%9itti$' sau ,,un tip de re"olvare a
pro&lemelor+%Papalia'.
1onceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare care
inseamna "amislire, faurire, nastere.
Intr-o acceptiune foarte larga creativitatea constituie un fenomen
general uman, forma cea mai inalta a activitatii omenesti.
4in perspectiva ceva mai ingusta si mai specific psihologica,
creativitatea apare in L acceptiuni importante: ca produs* ca proces* ca
disponi&ilitate, potentialitate general umana, ca o capacitate si a&ilitate
creativa* ca dimensiune complexa de personalitate.
a+ Creati(itatea 'a produ#
1ei mai multi psihologi care au definit creativitatea s-au referit la
caracteristicile produsului creator, ca note distinctive ale ei. 1aracteristicile
esentiale ale unui produs al activitatii umane care sa permita incadrarea
acestuia in categoria produselor creatoare au fost considerate:
*. noutatea #i ori$inalitatea lui
- acest atri&ut al produsului creator a fost interpretat
- in #en# foarte lar$, luand in considerare noutatea entru
s&. a
produsului creator %/eMell, 6haM,
6imon'
- in #en# re#tran# luand in considerare numai noutatea produsului
pentru societate.%Al. .osca'
4istinctia atrage atentia asupra existentei unor planuri diferite ale
creativitatii:
- unul pri"ar, care conduce la noi
adevaruri ce transforma universul semnificatiilor acceptate de
cultura*
- altul #e'undar4 care largeste doar
adevarurile in cadrul acestui univers de semnificatii.
Irving 8aKlor a descris cel mai &ine ,,trecerea+ produsului creator
din planul su&iectiv in planul o&iectiv. -l a desprins > planuri ale creativitatii
%e0pre#i(4 produ'ti(4 in(enti(4 ino(ator4 e"er$ent+, diferentiate intre ele
prin modul de raportare la atri&utul noutatii.
- pe primele ? planuri noul este legat de
experienta de viata
- planurile L si > fac raportarea la universul
de semnificatii al unei culturi
- ,,noul+ a fost interpretat si dintr-o alta a''. impusa de
necesitatea evaluarii raspunsurilor la testele de creativitate, si anume nou
in sens de rar intalnit d.p.d.v. statistic. 0nicitatea rasp. devine deci
esentiala pentru considerarea lui ca fiind nou si original, chiar daca luat in
sine raspunsul este &anal.
/outatea produsului tre&uie considerata insa numai corelativ cu
utilitatea lui ,,Intrucat un produs poate sa fie original, dar fara valoare, cei
doi termeni ai definitiei nu pot fi separati%Ro#'a+.
2. valoarea, utilitatea sociala, si aplica&ilitatea vasta
&+ Creati(itatea 'a pro'e#
Aceasta acceptiune vi"ea"a caracterul fa"ic, procesual al
creativitatii, faptul ca ea necesita parcurgerea unor etape disticte intre ele,
numarul acestora variind de la autor la autor.
7. 9allas, -.4. 2utchinson, .. 8homson sta&ilesc L etape ale
procesul creator:
- pregatirea, incu&atia, iluminarea, verificarea
A. Os&orn desprinde E etape:
- orientarea, preparatia, anali"a, ideatia, incu&atia, sinte"a, evaluarea
Atitudinea psihologica fata de aceste etape a fost extrem de variata:
- incu&atia a fost contestata, 7uilford o considera ca fiind mai degra&a
o conditie decat o forma ale activitatii cum sunt celelalte etape.
- Iluminarea controversata %pot avea loc iluminari false'
- 6usccesiunea etapelor a ramas neconfirmata %uneori etapele se
suprapun, se inversea"a asa incat procesul creator este nu stadial, ci
continuu cu intrepatrunderea etapelor'.
6ingurele 2 etape care au intrunit ade"iunea tuturor psihologilor au
fost prepararea si verificarea.
4ar si in ca"ul acestora au fost evidentiate diferente importante intre
ele in functie de tipul de creatie.
-tapele procesului creator sunt specifice mai ales pentru
creativitatea individuala si mai putin pentru cea de grup.
Important ramane caracterul dinamic, efervescent, evolutiv al
creativitatii.
4.p.d.v. procesual creativitatea devine creatie, capata o expresie
desfasurata, trece din virtualitate in realitate.
'+ Creati(itatea 'a potentialitate $eneral u"ana
Aceasta acceptiune ofera raspunsul la una dintre pro&lemele mult
de"&atute in psihologie: exista oameni noncreatori<
4e-a lungul timpului au fost formulate o serie de teorii care refu"au
creativitatea unor oameni.
Astfel creativitatea a fost considerata ca fiind un dar sau har divin
re"ervat unor privilegiati ai soartei, unei minoritatii.
0nii autori o credeau ca fiind o capacitate innascuta, transmisa pe
cale ereditara.
7alton, in lucrarea sa Hereditary genius afirma ca exista atatea
talente cate s-au manifestat, afirmat.
Asemenea conceptii au franat nu numai studiul stiintific al
creativitatii, ci si de"voltarea creativitatii multor oameni.
1reativitatea este o capacitate general umana.
6u& o forma latenta, virtuala, evident in grade si proportii diferite, se
gaseste la fiecare individ.
d+ Creati(itatea 'a di"en#iune 'o"ple0a a per#onalitatii
1reativitatea integrea"a in sine intreaga personalitate si activitate
psihica a individului iar la randul ei, se su&sumea"a si integrea"a organic
in structurile de personalitate devenind astfel una dintre dimensiunile cele
mai complexe ale personalitatii.1reativitatea este o dimensiune de sine
statatoare a ,, integrata organic in ea.
4upa 7uilford personalitatea creatoare se distinge prin:
- fluiditate
- flexi&ilitate
- originalitate
- ela&orare
- sensi&ilitate fata de pro&leme
- capacitate de redefinire.
3oMenfeld sta&ilea unele caracteristici relativ asemanatoare:
- sensi&ilitatea pentru pro&leme
- receptivitatea pentru orice
- identificarea cu pro&lemele altor oameni si culturi
- varia&ilitatea ideilor
- capacitatea rapida de adaptare la orice situatie
- originalitatea
8aKlor : anumite trasaturi ale , cum ar fi :
- lipsa de ingamfare
- toleranta fata de situatiile am&igui
- incredere in propria activitate creatoare
- sunt definitorii pentru personalitatile
creatoare
,entru caracteri"area persoanelor inalt creative, in afara metodei
descrierii si autodescrierii, s-a utili"at si metoda studierii familiilor cu
persoane creative.
6-a descoperit ca oamenii creativi nu-si petrec de o&icei copilaria
intr-un climat de dragoste si caldura paterna, dimpotriva relatiile dintre ei si
parintii lor sunt reci si distante, &a"ate pe incuraFarea gandirii si actiunii
independente.
6tudiul a 1(( de persoane exceptionale intre 1E-?> ani
%matematicieni, olimpici' a demonstrat ca acestea au fost de timpuriu
a&sor&ite de lumea stiintei, sportului, multe ca"uri parintii practicand
profesiunile respective.
,rin creativitate, , umana se inscrie intr-un ori"ont axiologic, omul
valorindu-se pe sine insusi.
<a'torii 'reati(itatii
5iind o dimensiune a personalitatii atat de complexa, creativitatea
este nu numai plurifa"ica, ci si multidimensionala.
5actori extrem de diversi ca natura, structura si valoare actionea"a
asupra individului pentru a genera contextul propice functionarii ei.
<a'torii interiori-#tru'turali sunt de natura psihologica.
6e su&divid in ? categorii:
- intele'tuali %se refera la inteligenta si la gandirea
creatoare, cu forma ei sentiala gandirea divergenta, orientata spre solutii'
- afe'ti(-"oti(ationali %de"lantuie, sustin
si orientea"a creativitatea* curio"itatea, pasiunea, cresterea
tensiunii motivationale, tendinta de autoreali"are, tendinta de a
comunica sau nevoia de nou si de claritate impulsionea"a creatia'
- de per#onalitate %atitudinali, aptitudinali,
temperamentali @ cresc sau franea"a potentele creatoare ale
individului* initiativa, tenacitatea, atitudinea activa fata de dificultati,
asumarea riscului, indra"neala in gandire facilitea"a creatia, pe
cand indeci"ia, audescuraFarea, timiditatea excesiva, frica de critica
sau de esec o inhi&a'
<a'torii e0terior-'on7un'turali sau #o'io'ulturali sunt legati de
particularitatile sociale, istorice, de oranduirea, clasa sociala, de grupul
caruia apartine individul, de conditiile materiale favora&ile sau precare, ca
si de ceea ce am putea numi ,,spiritul timpului+.
<a'torii p#i3o#o'iali se refera la am&ianta relationala, la climatul
psihosocial in care traieste individul.
1limatele destinse, cooperatoare &a"ate pe incuraFarea schim&ului
de idei favori"ea"a creatia, in timp ce cele tensionale, conflictuale, rigide,
conformiste o franea"a.
<a'torii #o'io-edu'ationali sunt legati de nivelul educational, de
pre"enta sau a&senta influentelor educative ale familiei, procesului de
invatamant, colectivelor de munca, etc.
Anali"a glo&ala a acestor factori ne duce la cateva conclu"ii:
1. creativitatea nu poate fi redusa la foctori psihologici. Acestia
desi indispensa&ili prin ei insisi nu conduc automat la creatie.
2. /ici in interiorul factorilor psihologici nu pot fi facute reductii
unilaterale la factorii intelectuali, cei mai desi invocati in legatura cu
creativitatea, ci este necesara considerarea multitudinilor.
?. 1eea ce contea"a in actul creator este nu atat pre"enta in
sine a tuturor factorilor, ci configuratia lor. 6e pare ca raporturile dintre
factori sunt mult mai importante decat valoarea a&soluta a fiecaruia in
parte.
L. 1ele L categorii de factori ar putea fi regrupate si dupa alte
criterii:
- dupa gradul lor de generalitate @ in factori
generali si
speciali*
- dupa rolul lor @ factori stimulativi si
inhi&itivi
Anali"a factorilor creativitatii indeamna spre distingerea neta a
potentialului creator de creatia ca atare.
Relatia dintre 'reati(itate #i inteli$enta
3a prima vedere s-ar putea crede ca intre creativitate si inteligenta
exista o corelatie crescuta.
1ercetarile nu au confirmat insa o asemenea presupunere. ,ana in
anii XV( relatia creativitate-inteligenta a fost studiata accidental.
Adevarata controversa cu privire la raportul dintre cele 2 dimensiuni
ale , incepe o data cu aparitia lucrarii lui ET)ELS #i GAC=SON,
Creativity and ntelligence %1=V2'.
1ei 2 autori au selectionat dintr-un esantion mai mare, investigat
prin teste de inteligenta si creativitate, 2 grupuri de su&iecti:
- primul grup continea 2V de s&. care se
situasera printre primii 2(A la testele de creativitate, fara a fi
printre primii 2(A si la testele de inteligenta*
- cel de-al doilea grup cuprindea 2U de s&.
situati printre primii 2(A la testele de inteligenta, fara a fi
printre primii 2(A si la cele de creativitate.
1omparand re"ultatele acestor grupuri artificial construite s-a aFuns
la ideea independentei a&solute si chiar a antagonismului intre coeficientul
de inteligenta si cel de creativitate.
R.L. T3orndiHe in XV? reexaminand datele lui 7et"els si HacIson pe
un esantion repre"entativ a descoperit existenta unor corelatii ridicate intre
testele de inteligenta si cele de creativitate, ca si cele dintre diferite teste
de creativitate. 1onstatarile lui 8horndiIe au ramas singulare, multi autori
au infirmat existenta unui asemenea tip de corelatie.
Astfel, Torran'e in XV2 refacand cercetarile lui 7et"els si HacIson,
tinde sa exagere"e contrastrul dintre inteligenta si creativitate.
A. Ana#ta#i4 :arron #i 8arrin$ton comparand scorurile la
testele de inteligenta cu cele de la testele de creativitate, au gasit corelatii
modeste variind intre Y1( si Y?(.
4upa opinia multor psihologi aceste re"ultate nu sunt
surprin"atoare, ele se datorea"a :
- erorilor de esantionare
- unor caracteristici ale instrumentelor de
diagno"a folosite
- cau"a esentiala o constituie faptul ca prin
testele de inteligenta se masoara gandirea convergenta, iar prin
cele de creativitate gandirea divergenta, total opuse intre ele.
6e pare ca atri&utele psihice care facilitea"a inteligenta nu sunt
aceleasi cu cele implicate in creativitate.
Alti autori au descoperit ca nu inteligenta in general contea"a in
procesul creator, ci un anumit nivel al ei. 6-a considerat ca pentru a se
o&tine performante creative este necesar un ni(el "ini"al de inteligenta,
care varia"a de la un moment la altul de activitate. ,entru activitatea
stiintifica nivelul minim al coeficientului de inteligenta ar fi de 11(, iar
pentru activitatea artistica de =>-1((. ,este acest nivel minim, un
coeficient de inteligenta mai ridicat nu garantea"a o crestere automata a
creativitatii.
1ercetarile au descoperit ca scorurile peste medie sau fost foarte
Foase la testele de inteligenta au o asociatie sca"uta cu creativitatea.
4aca o inteligenta crescuta nu garantea"a activitatea, o inteligenta
sca"uta lucrea"a impotriva ei. O frana in calea creativitatii o poate
repre"enta si un nivel foarte inalt al inteligentei. A aparut astfel pro&lema
'oefi'ientului de inteli$enta opti"al pentru activitate. 6tudiile lui
Si"onton arata ca nivelul optimal al lui W.I. pentru creativitate este de 1=
puncte deasupra mediei su&iectilor dintr-un camp de investigatie.
1and persoanele dispun de nivelul optimal al integentei,
performantele lor creative sau noncreative se datorea"a factorilor
nonintelectuali %motivationali si de personalitate'.
4ecurge de aici ideea ca nu atat nivelul de inteligenta in sine
contea"a, cat modul lor de utilizare.
6e poate vor&i de o utili"are creativa a inteligentei sau de una
noncreativa, sterila.
6terilitatea inteligentei nu este o consecinta directa a insuficientei
de"voltari a inteligentei, ci a a&sentei sau insuficientei de"voltari a altor
atri&ute specifice creativitatii %redusa fante"ie creatoare, sla&a
independenta a gandirii, sla&a originalitate'.
Al. .osca se intrea&a daca exista o inteligenta medie sau peste
medie sterila sau este vor&a de o deficienta a motivatiei, a caracterului, a
altor factori nonintelectuali ce tin de personalitate.
-l inclina pentru acest punct de vedere si aduce ca argument
mo&ili"area pentru creativitate a unor persoane pana atunci noncreatoare,
prin stimularea motivatiei, perseverentei atitudinilor.
Importanta este si a&ordarea operationala a relatiei dintre
creativitate si inteligenta, mult mai nuantata, care se sa ia in considerare
diferitele niveluri semantice si continuturi specifice ale inteligentei corelat
cu caracteristicile creativitatii.
1reativitatea pp. o structurare specifica a planurilor semantice in
functie de domeniul in care se manifesta capacitatea de creatie %D.
Cri#tea'
,rincipala dificultate in sta&ilirea unei corelatii corecte intre cele 2
dimensiuni ale , provine din extrapolarea neFustificata a corelatiilor
re"ultatelor testelor de inteligenta si creativitate asupra inteligentei si
creativitatii considerate ca forme de activitate umana.
1ele 2 dimensiuni ale , se interinfluentea"a reciproc, daca le
interpretam din aceasta ultima perspectiva.
:e7at afirma ca inteligenta intervine de-a lungul intregului proces
creator, cu ponderi diferite in cele L fa"e ale acestuia, mai mult in
preparare si verificare si mai putin in celelalte.
/umai dinamica interactiunilor sustinute dintre inteligenta si
creativitate poate explica dinamica personalitatii.