Sunteți pe pagina 1din 6

Tulburări ale comportamentului sexual

Din monografiea proprie:

PSIHIATRIA ADOLESCENTULUI,DR.Cucu C.Ioan

In cadrul acestui capitol ne vom ocupa de deviaţiile comportamentului sexual la


adolescenţi (excluzând,bine înţeles devierile sexuale din cadrul diferitelor boli posihice).
a.Masturbaţia
Masturbaţia este una dintre cele mai frecvente şi precoce devieri a comportamentului
sexual,dar care se intensifică la pubertate şi adolescenţă.Ramsey (1966) subliniază că
73% dintre băieţi au avut deja o experienţă cu masturbaţia iar 98% din cazuri acest lucru
s-a întâmplat înainte de 15 ani.Kinsney (1948) arăta că la 18-19 ani deja 90% dintre
băieţii necăsătoriţi practicau masturbaţia odată sau de mai multe ori pe săptămână,în 30-
60% din cazuri acest lucru fiind raportat de către însăşi familia adolescentului.In
adolescenţa târzie 2/5 dintre fete au avut experienţă cu masturbarea.
Masturbarea diferă de la individ la individ iar la adolescent poate decveni un
înlocuitor al vieţii sexuale normale,datorită senzaţiei plăcute pe care o dă ejacularea.In
general numai o masturbare frecventă şi la care se adaugă anxietatea şi ideile de vinovăţie
este în general considerată a fi patologică.Duche’(1975) consideră că în prezent toţi
băieţii şi 62% dintre fete ar fi avut experienţa masturbării.Se poate vorbi şi de o
masturbare psihică,excitaţia sexuală producându-se sub efectul fanteziilor erotice.Un rol
important ar avea observarea de către copil a relaţiilor sexuale la animale, pornografia,
literatura obscenă,observarea unui act sexual la alte persoane,îmbrăcămintea strâmtă,
stimularea organelor genitale de către părinţi,grija de a aprecia organele genitale ale
băiatului,viaţa sedentară,izolarea de colectiv,alimentaţia excitantă,alcoolul,consumul
exagerat de lichide seara şi chiar un pat prea moale şi o cameră prea călduroasă.Frecvenţa
poate fi rară dar şi de câteva ori pe zi.Masturbaţia se petrece totdeauna pe fondul unor
idei de vinovăţie şi desgust,la aceasta contribuind şi mediul inadecvat în care se
petrece(WC-uri,locuri ascunse etc).Aceste fenomene sunt exagerate(mai ales anxietatea)
mai ales atunci când adulţii intervin cu brutalitate,aplicând pedepse sau criticând în mod
exagerat.In astfel de situaţii adolescentul devine timid,hiperemotiv,are în permanenţă
frica nereuşitei sexuale,motiv pentru care evită fetele.
A existat o epocă în care lumea era îngrizită de onanism (se considera ca putând duce la
schizofrenie).Totuşi masturbaţia poate declanşa fenomene psihologice nedorite (reacţii
depresive,anxioase,remuşcare sau culpabilitate,ipohondrie etc).In sfera genitală poate apare ejacularea
precoce,impotenţa sexuală psihogenă,la fete frigiditatea.In masturbarea feminină Davis (1965) subliniază
fenomene ca scăderea memoriei, irascibilitatea, depresia,egocentrismul etc.
Masturbatul cronic devine o personalitate timidă,lipsită de iniţiativă, izolată, fatigabilă,cu tulburări
neurovegetative,tendinţre ipohondrice,retragere,timiditate faţă de sexul opus (Stoica).
Tratamentul masturbaţiei se face cât mai precoce.Imbrăcămintea va fi mai largă,la
fete se recomandă a nu merge pe bicicletă.Igiena organelor genitalre este necesară pentru
a evita surse de iritaţie.Programul de muncă trebuie să prevadă perioade de activitate şi
de odihnă activă.Sportul,duşurile reci şi alte preocupări trebuie să umple tot timpul
adolescentului.Patul trebuie să fie mai tare,camera nu excesiv de caldă.Se va lupta contra
sedentarismului,izolării,se va insista asupra integrării în colectiv,a relaţiilor cu tinerii de
ambele sexe.
Tratamentul medicamenbtos este rezervat numai pentru situaţii serioase şi el va
cuprinde sedative şi tranchilizante (diazepam,meprobamat,lauronil,noxyron).Se pot face
serii de injecţii cu epifizan,pentru a mai calma impulsiunile sexuale.
Psihoterapia este foarte importantă şi constă din metode persuasive de deculpabilizare
a actului de masturbaţie,explicarea consecinţelor reale,psihoterapia cu grupul de
adolescenţi este de asemenea utilă.
b.Impotenţa sexuală;ejacularea precoce
Impotenţa sexuală de debut la adolescenţi cedează,de obicei spontan (poate este
nevoie de puţină încurajare şi răbdare din partea partenerei).Fenomenul se explică prin
starea de tensiune şi anxietate în care se desfăşoară primele contacte sexuale (teama de
consecinţele actului sexual poate agrava acest lucru).
Ejacularea precoce este procesul de ejaculare rapidă (la câteva secunde de la
începerea actului sexual) şi se datoreşte marii emotivităţi şi excitabilităţii legate de actul
sexual la această vârstă.Ulterior se poate creia un adevărat reflex condiţionat patologic.
Reproşurile partenerei,eventuala ironie a prietenilor agravează şi mai mult deficienţa.
Impotenţa sexuală este imposibilitatea de a avea erecţie suficientă pentru a întreţine
un raport sexual.
In ceea ce privesc cauzele ele sunt în marea lor majoritate de natură psihogenă.
Impotenţa primară poate reflecta numeroase tulburări intrapsihice,ca represiunea psihică
datorită unor prejudecîţi,mama seducătoare care determină sentimente inconştient-
incestuoase,anxietatea de castrare.
Atitudinea negativă faţă de femeie,frica,timiditatea în prezenţa ei pot fi de asemenea
cauze frecvente ale impotenţei la adolescenţi.Si în cazul impotenţei pot surveni
mecanisme reflex-condiţionate,mecanisme care se pot forma fie prin intervenţia unor
factori reali,fie a unor situaţii legate de fantezie sau de importanţa simbolică a unor
lucruri sau fenomene.
O importanţă deosebită o au condiţile inadecvate în care au loc de obicei primele relaţii
sexuale (frica de a nu fi descoperiţi).Acest lucru poate contribui prin condiţionare şi
stabilizarea ulterioră a fenomenelor patologice.Atitudinea partenerei,aspectul ei fizic,
vârsta,atitudinea ei faţă de actul sexual poate avea o importanţă deosebită.
In ejacularea precoce,Marmor (1975) subliniază şi el importanţa anxietăţii în timpul
actului sexual.Prejudecăţile,tabuurile subliniază autorul îl fac pe tânăr în cadrul primelor
relaţii sexuale,să aibă frica de a fi descoperit,graba şi concentrarea numai asupra
orgasmului provoacă tensiune ceea ce duce la ejacularea rapidă care apoi se stabilizează.
Lipsa erecţiei,ejacularea precoce,poate determina la adolescenţi reacţii psihogene intense
(depresie,anxietate) ajungându-se uneori la tentative de sinucidere.Uneori dacă reacţiile nu sunt
zgomotoase se pot declanşa însă adevărate stări nevrotice,idei obsesive, iar la personalităţile dizarmonice
decompensări care pot lua chiar aspect psihotic.
Tratamentul.Stoica recomandă pentru combaterea impotenţei şi a altor reacţii
posihogene legate de actul sexual,intimitatea fizică prelungită,eventuala amânare a
actului sexual.Experienţa subliniază autorul va duce la stabilizarea reflexului
ejaculator.Martes şi Joihnson (1970) recomandă în impotenţa primară colaborarea
obligatorie a partenerei pentru a produce scăderea abxietăţii şi a fenomenelor de culpă.
In ejacularea precoce,Marmor (1975) recomandă pacienţilor a se concentra în timpul
relaţiilor sexuale asupra unor fantezii nesexuale,utilizarea unor sedative sau depresante
cerebrale,să-şi provoace distragerea atenţiei prin pişcarea pielii sau muşcarea limbii.Unii
folosesc de asemenea anestezice locale pentru penis,prezervative sau masturbarea înainte
de relaţia sexuală.
La aceste metode noi am adăuga un tratament intens al aspectului general nevrotic
sau depresiv pe care bolnavul poate să-l aibă.Psihoterapia cuplului am utilizat-o
totdeauna cu succes.Câteva picături de haloperidol,asociate cu o tabletă de
meprobamat,cu 30 de minute înaintea actului sexual,pot preveni de asenenea ejacularea
precoce.
c.Frigiditatea
Frigiditatea este caracterizată ca o imposibilitate din partea femeiei de a avea
satisfacţie sexuală în cadrul unui raport sexual normal (a mai fost denumită şi anestezie
sexuală).Frigiditatea este deci imposibilitatea femeiei de a avea orgasm vaginal.Ea poate
fi primară sau secundară (dacă anterior a avut orgasm).
Frecvenţa frigidităţii est foarte nare,de la 33% la 55%.
In ceea ce privesc cauzele frigidităţii,Stoica găseşte următoarele forme etiologice:
frigiditatea simptomatică,frigiditatea funcţională,psihogenă,frigiditatea criptogenă (de
cauză necunoscută).Şi Marmor consideră că majoritate frigidităţilor sunt psihogene.In
acest sens autorul subliniază importanţa “îndoctrinătii” tinerei fete de către familie şi
societate privind “pericolul”activităţii sexuale şi a consecinţelor ei,a aspectului urât şi
murdar al acestei activităţi.Acest lucru este deosebit în cadrul unor familii retrograde.
Desfăşurarea primelor relaţii sexuale,violul,molestarea pot crea o stare de aversiune şi
inhibiţie în relaţiile sexuale ulterioare.
Conflictele dintre părinţi,conduita imorală sau brutală în relaţiile dintre părinţi au de
asemenea o mare importanţă.
Stoica subliniază că pentru tânăra adolescentă condiţiile în care se petrece deflorarea sunt deosebit de
importante iar vârsta prea precoce a începerii relaţiilor sexuale fără o maturizare sexuală,fizică şi psihică
este,de asemenea incriminată în etiologia frigidităţii.O serie de cauze ţin şi de partener:ejacularea
precoce,impotenţa sau potenţa scăzută,relaţiile negative cu partenerul,neglijarea după primele relaţii
sexuale,lipsa de igienă personală a partenerului şi mai ales diferitele mirosuri pe care le emană
(alcool,tutun),lipsa de tandreţe,acuze nefondate cu temă de gelozie.De fapt frigiditatea,ca şi impotenţa pot
fi considerate ca fiind “nevroze în doi”,dar rsponsabilitatea bărbatului depinde în primul rând de maniera în
care este acceptat de către parteneră.Surmenajul,lipsa de satisfacţii în viaţa personală,neodihna,lipsa
timpului de a se îngriji de aspectul fizic al femeiei poate de asemenea contribui la frigiditate.Faţă de
frigiditate tânăra poate reacţiona diferit.Unele îşi fac din frigiditate probleme deosebite,cu reacţii anxioase
sau depresive,uneori ajungând chiar până la sinucidere.Reacţia este mai puţin intensă în cazul unor
frigidităţi primare dar este mai intensă dacă survine după o perioadă de relaţii sexuale normale.In alte
cazuri se poate remarca şi o stare de aparentă indiferenţă.
O seriede reacţii pot apare din partea partenerului care poate racţiona prin insulte şi
chiar violenţe,ceea ce poate agrava şi mai mult frigiditatea.La adolescentele frigide se
mai poate observa o schimbare frecventă a partenerilor,ceea ce la va aduce grave
prejudicii morale şi sociale.
Tratamentul frigidităţii constă din măsuri de igienă,ameliorarea relaţiilor cu partenerul,lupta contra surmenajului,crearea
unei atmosfere de optimism şi încredere. Regimul alimentar după Stoica trebuie să fie bogat în proteine, vitamine, excitanţi,
condimente şi chiar băuturi alcoolice în cantitate mică.
Psihoterapia cu ambii parteneri,deoarece aceştia rar discută sincer nevoile lor sexuale
şi chiar gradul lor de satisfacţie.Se vor aplana conflictele dintre parteneri (psihoterapie de
cuplu).
d. Vaginismul
Vaginismul poate fi primar şi secundar (după leziuni,inflamaţii) şi constă dintr-o
sensibilitate crescută a vaginului,asociată cu contracturi reflexe a musculaturii vulvei,
vaginului,a musculaturii pelvine.
Aceste spasme fac introducerea penisului o acţiune foarte dureroasă.
Vaginismul este foarte frecvent la adolescentele virgine,cu ocazia primelor relaţii
sexuale.Frecvenţa vaginismului ar fi de 8,5% (Master şi Johnson,1970).După Haynal
(1978) ar fi vorba de o personalitate anxioasă,fobică,mai rar isterică,feminitatea lor nu
este pusă în cauză,au plăcere clitoridiană dar frica împiedecă penetraţia.
Printre cauzele vaginismului se citează durerea şi spasmul din timpul relaţiilor
sexuale,lipsa de lubrificaţie vaginală,frica şi culpabilitatea,experienţe traumatizante trăite
cu alţi parteneri (violuri,stângăcie,egoism).Dintre cauzele organice se citează:himen
puternic,himen iritat,escoriaţii dureroase,traumatism clitoridian.Uneori ar fi vorba de fete
nevrotice la care se adaugă hiperestezia mucoaselor organelor genitale.Dorinţa sexuală
este prezentă,uneori apărând tensiuni nervoase şi erotice mari.
Tratamentul constă în tratarea stării nevrotice cu medicamente tranchilizante şi
psihoterapie.Tratamentul local constă din lubrefiere şi uneori dilataţii vaginale.Este
importantă şi convorbirea cu partenerul,în care trebuie să se insiste asupra delicateţei
actului sexual.
e.Dispareunia
Dispareunia este reprezentată de relaţii sexuale dureroase,uneori asociindu-se cu
vaginismul.Poate apare la începutul vieţii sexuale dar devine patologică dacă persistă
peste 2 luni de la căsătorie.Există dispareunii superficiale,profunde şi totale.Se pare că în
acest caz pacientele au dificultăţi în ceea ce priveşte identificarea lor feminină.Şi în cazul
dispareuniei pacientele pot reacţiona prin fenomene nevrotice sau chiar anxioase şi
depresive.
Sunt implicate în etiologia dispareuniei conflicte psihice,căsătoriile din interes,
partener brutal,frica de sarcină,practica coitusului întrerupt,cauze emoţionale,infecţii.
Tratamentul constă din medicamente sedative,tranchilizante şi antidepresive.Se face
tratament local antiinfecţios.Psihoterapia cuplului este de asemenea importantă.
f.Homosexualitatea
Homosexualitatea constă din relaţii sexuale între indivizi de acelaşi sex.Este mai
obişnuită la personalităţile dizarmonice dar la adolescenţi poate apare accidental sau
pasager (în internate,armată etc) şi să nu aibă ulterior nici o consecinţă.Asociaţia
psihiatrică Americană a stabilit încă din 1974 că homosexualitatea să nu fie privită ca o
tulburare mintală ci să fie denumită cu termenul de “tulburare a orientării sexuale”.După
Thompson (1964) homosexualitatea nu este o entitate clinică ci un simptom,ca urmare a
unor conflicte intrapsihice.Poate coexista cu heterosexualitatea ceea ce l-a determinat pe
Kinsey (1948) să imagineze o scală de 7 puncte care să determine situaţia individului în
cadrul traseului homosexualitate-heterosexualitate.Aceste puncte ar fi următoarele:
0=persoană heterosexuală;
1.Homosexualitate incidentală;
2.homosexualitate mai frecventă;
3.Comportament homosexual şi heterosexual egal ca intensitate;
4.Heterosexualitate incidentală;
5.Predominant homosexual şi rar heterosexual;
6.Homosexual exclusiv;
Homosexualitatea este mai frecventă la bărbaţi.Numai 2-6% dintre femeile
nemăritate şi 1% din cele măritate ar fi homosexuale,în timp ce la bărbaţi procentul ar fi
de 10%. Acelaşi autor arată că 50% dintre băieţi şi 33% dintre fete îşi amintesc de
activitate homosexuală în period precoce a adolescenţei.La aceasta se mai adaugă
excitaţii sexuale determinate de filme,cărţi,dicuţii despre sex cu colegii.Deşi a fost scoasă
de pe lista tulburărilor mintale,totuşi homosexualitatea apare mai frecvent la persoanele
cu probleme psihiatrice sau la acele cu diferite probleme ca:anxietatea faţă de competiţia
cu părintele de acelaşi sex,dificultăţi cu părintele de sex opus,autoritatea scăzută a
părinţilor, supraprotecţia maternă,tată absent sau ostil.In afara constituţiei factorii
psihogeni au fost cel mai frecvent incriminaţi.Singurătatea,plictiseala,curiozitatea,nevoile
sexuale crescute în ciuda interdicţiilor sociale au avut un mare rol.Kallman (1950)
subliniază importanţa factorilor genetici în homosexualitate,dar poate apare şi în cazul
unor obstacole în relaţiile cu sexul opus (internate,închisori etc)S-.au incriminat şi factori
hormoinali (testosteron, foliculină).Dintre factorii sociali cei mai importanţi sunt cei
familiali (ostilitatea maternă,tată cu atitudine feminină,rolul mamei”seducătoare” etc).
Freud arată că în familiile cu tată slab sau absent posibilitatea apariţiei
homosexualităţii este mult mai frecventă.Este importantă şi toleranţa care există în
anumite societăţi pentru homosexuali,unde îşi pot crea propriile lor comunităţi.
Din punct de vedere clinic homosexualitatea se manifestă în toată gama relaţiilor intime,ca şi la
heterosexuali,dar în limitele anatomice a celor doi parteneri: sărut, mângâiere,masturbare reciprocă,relaţii
oral-genitale,stimularea sânilor (la femei),relaţii anale (la bărbaţi),mai rar utilizarea de falusuri artificiale (la
fenmei).Relaţiile încep inofensiv,la început prin tandreţe,sărut şi continuă apoi prin masturbare reciprocă.
Relaţiile homosexuale la adolescenţi sunt însoţite de anxietate,teamă,uneori
ambiguitate sexuală.Există şi la adolescenţii homosexuali activi şi pasivi,dar de cele mai
nmulte ori rolurile pot varia.La femei o serie de comportamente homosexuale (sărut,
prietenie intimă,vestimentaţie) sunt mai uşor tolerate de către societate.Homosexualitatea
masculină este o sursă de mai mare promiscuitate decât cea feminină.
Tratament.Prevenirea homosexualităţii trebuie să înceapă din copilărie,prin
încurajarea diferenţierii sexuale,prin mediul familial adecvat,fără tendinţe de dominare
sau anihilare a personalităţii unuia dintre părinţi.Aplicarea de pedepse în cazul că
homosexualii ofensează decenţa publică este o măsură pozitivă,în multe situaţii de acest
fel fiind vorba de personalităţi dizarmonice.
Homosexualul trebuie ajutat să stabilească relaţii heterosexuale cu mediul său dar
dacă eşuiază cel puţin să fie făcut să accepte poziţia de homosexual matur,fără senzaţia de
ruşine sau vină.
O problemă ar fi tratamentul simptomatic al homosexualilor(tratarea depresiei,
anxietăţii şi care se pot face cu tratamentul simptomatic obişnuit (trabchilizante, sedative,
antidepresive).Psihoterapia (mai ales behaviorterapia) este utilă dar necesită o
specializare în acest domeniu.
Prognosticul este mai bun la homosexualii adolescenţi decât la cei maturi.O măsură
ar fi constituită de educaţia sexuală în rândurile tineretului.
g.Alte deviaţii sexuale
Numeroase alte deviaţii sexuale descrise la adulţi sunt mai rare la adolescenţi şi nu ne
vom opri asupra lor.Mai frecvent la adolescenţi apare dificultatea identificării
sexuale,fenomenul aşa numit al confuziei privind identificarea sexuală (mai ales la copii
care trăiesc în cămine),la copii din familiile cu supradominaţie maternă,cu un tată
slab,absent sau fără autoritate.In acest cadru apar o serie de identificări sexuale improprii,
care uneori se pot sistematiza sub forma unor devieri sexuale:
-Travestitismul constă în plăcerea de a îmbrăca hainele sexului opus.La fete există în
acest sens o mare toleranţă.Este un fenomen tranzitoriu la adolescenţă.
-Exhibiţionismul este plăcerea sexuală obţinută prin expunerea în public a organelor
sexuale,de obicei în faţa persoanelor de sex opus.Se poate datora unor dificultăţi în
relaţiile cu fetele,a unor nereuşite sexuale anterioare.
-Fetişismul este plăcerea erotică în prezenţa unor obiecte “simbol” ale sexului
opus.La adolescenţi acest fenomen este mai frecvent şi uneori poate fi însoţit de
masturbaţie.De obicei nu rămân consecinţe deosebite.
Alte tulburări sexuale la adolescenţi sunt rare şi presupun,eventual,prezenţa unei boli psihice.