Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Lucrare individual
La educaia fizic
Cu tematica:Exerciii fizice pentru diagnozele
Pielonefrit cronic i scoleoz


A verificat:Luca Nadejda
A realizat:CavaiValeria(an.I,grupa:Filosofie/Antropologie)









Facultatea de Istorie i Filosofie
Catedra de Educaie Fizic i Sport




Chiinu 2014
SCOLIOZA
Scolioza este afectiunea in care coloana vertebrala este deviata in plan frontal (intr-
o parte). In mod obisnuit scolioza apare la mijlocul spatelui (coloana toracica) sau
in partea de jos a spatelui (coloana lombara).Coloana vertebrala se curbeaza de
obicei in foma literei S sau C. In functie de deviatia coloanei vertebrale apare un
imbalans muscular. Astfel muschii localizati pe partea convexitatii sunt alungiti iar
cei localizati pe partea concavitatii sunt scurtati.
a. Scolioza in C toracala sinistroconvexa(spre stanga)
b. Scolioza in S - toracal dextroconvexa(spre dreapta), lombar sinistroconvexa.

CLASIFICARE:
Scoliozele sunt impartite in doua grupe principale: scolioze functionale
(nestructurale) si scolioze structurale.
SCOLIOZELE FUNCTIONALE (nestructurale)

A) atitudinea scoliotica
B) scolioza profesionala si din tulburari de auz si vedere
C) scolioza statica:
- prin asimetrie de bazin (redoare a soldului)
- prin ascensionarea congenitala a omoplatului
- prin inegalitatea membrelor inferioare
D) scolioza antalgica (sindromul vertebral din discopatia vertebrala).
Scoliozele nestructurale (atitudinile scoliotice) nu sunt evolutive si dispar odata cu
corectarea cauzei care le-a produs.
SCOLIOZELE STRUCTURALE SAU OSOASE:

A) Scolioza congenitala:
B) Scolioza aparuta in cursul cresterii:
1) afectiuni genetice: sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos, boala
Recklinghausen, boala Lobstein, boala Marquio
2) afectiuni musculare (miopatii): distrofii musculare, sindroame miotonice,
miopatii congenitale, miopatii metabolice
3) afectiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrala infantila
4) rahitismul
C) Scoliozele secundare unor afectiuni dobandite:
1) osoase: traumatisme(fracturi-luxatii), costectomii, toracoplastie, laminectomie
2) neurologice: neurofibromatoza, siringomielita, tumori vertebro-medulare,
poliomielita, scolioze tetanice
3) empiem toracic cu retractie fibroasa
D) Scoliozele idiopatice(esentiale): cele mai frecvente(75%):
1) scolioza infantila(0-3 ani)
2) scolioza juvenila(3-14 ani)
3) scolioza adolescentilor (cea mai frecventa dupa pubertate)
4) scolioza idiopatica a adultului (posibil debut in adolescenta)
Scoliozele structurale evolueaza in perioada cresterii, fiind cu atat mai grave cu cat
varsta de debut este mai mica. La femeie, scoliozele structurale se pot accentua in
perioada de sarcina, alaptare si menopauza, in urma unor eforturi profesionale
(insuficienta musculoligamentara) sau in urma degenerescentei discale.
TRATAMENT:
Obiective urmarite:
1. Corectarea posturilor vicioase
2. Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor si a
bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte).
3. Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat.
4. Tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare si de alungire, acolo
unde este suferind (nivel c.v).
5. Corectarea si mentinerea tonusului muscular, prin exercitii si gimnastica
medicala.
6. Cresterea fortei si rezistentei musculare.
A. Electroterapie:
Se utilizeaza curenti cu efect antalgic si miorelaxant pe musculatura
paravertebrala contracturata, curenti de joasa si medie frecventa:
- curentii diadinamici
- curentii interferentiali
Ultrasunetele au un rol important prin efectul antalgic, hiperemiant si
decontracturant.

B. Masajul

C. Gimnastica medicala:
Pentru scoliozele simple, cu o singura curbura, se va lucra asimetric, iar pentru cele
duble simetric.
Exercitiile se adreseaza scoliozei in C stanga, iar pentru scolioza in C dreapta
se vor executa aceleasi exercitii, cu segmentele de partea cealalta.
1. Mers cu bratul drept sus, stangul pe sold se executa arcuirea bratului drept spre
stanga in ritmul pasilor;

2. Mers cu bratul drept pe crestet, stangul pe sold, din 3 in 3 pasi se executa
arcuirea trunchiului spre stanga;
3. Mers cu un baston asezat diagonal la spate, apucat cu mana dreapta de sus si cu
stanga de jos;
4. Din pozitia stand piciorul stang sprijinit lateral pe un suport, piciorul drept pe
sol, mana dreapta sus, stanga pe sold; executa indoirea trunchiului spre stanga, cu
expiratie, revenire cu inspiratie (de 10 ori);

5. Din pozitia stand cu bastonul apucat de ambele capete, executa ducerea
bastonului lateral stanga (bratuldrept sus, stangul lateral), concomitent cu rasucirea
trunchiului si usoara aplecare spre stanga (de 10 ori)

6. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa ducerea piciorului drept
intins inapoi, inspiratie, revenire cu expiratie (de 10 ori);

7. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa ducerea bratului drept
oblic sus, cu inspiratierevenire cu expiratie (de 10 ori);

8. Din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, executa simultan ridicarea brtului
drept intins sus si piciorul stang intins inapoi (de 10 ori);



PIELONEFRITA



DEFINIIE:
Pielonefritele sunt inflamaii acute sau cronice care afectez esutul
interstiial renal (spaiul dintre nefroni). Importana lor se datorete frecvenei mari
i n continu cretere a infeciilor urinare (cauza obinuit a infeciilor
interstiiale), gravitii lor (20-60-60% conduc la R.C.de 3-4 ori mai mult dect
G.N.A.).
Circa 15-20% din cadravele autopsiate prezint leziuni de pielonefrit.
Vrfurile de frecven a pielonefritei intereseaz nou-nscutul, copii mici pn la
vrsta de 2 ani. Incidena este de 3 ori mai mare la femeie comparativ cu brbatul.

ETIOPATOGENIE:
Germenii cei mai frecveni ntlnii sunt: Escherichia Colli (85-90%),
Proteus, Klebsiella, Piocianic, Stafilococ, Levuri. La pacienii sondai domin
Klebsiella i Proteus, n timp ce Piocianicul este ntotdeauna semn de suprainfecie.
n formele cronice se ntlnesc adesea asocieri microbiene care agraveaz
prognosticul.
Obinuiii factori favorizani sunt obstacolele de la nivelul cilor excretoare
renale: afeciuni renale congenitale, tumorile pelviene, la femei (fibrom, chist de
ovar), tumorile prostatei la brbai, hidronefroza, cistita, litiaza urinar, unele
manevre urologice (sond a`demeure, cateterisme repetate).

ANATOMIE PATOLOGIC:
n pielonefrita acut, mucoasa cilor uterine este inflamat, rinichii sunt mari
i congestionai, iar n spaiile interstiiale se gsesc limfocite polinucleare, edeme
i microabcese.
n formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt iniial tubulare.
Ulterior, cuprind tot nefronul i sistemul su vascular.


CLASIFICARE


Pielonefrita se gsete sub form acut i cronic.

PIELONEFRITA ACUT
Tabloul chimic este de infecie urinar iar debutul nu se caracterizeaz
ntotdeuna prin semnele generale de infecie: febr cu instalare brun sau
progresiv, frisoane, transpiraie, cefalee.
Manifestrile urinare constau n dureri lombare, mai frecvent unilaterale,
surde sau cu caracter de colic renal (polakiurie, adeseori nocturn i miciune
dureroas).

DIAGNOSTICUL:
Se bazeaz pe dou semne capilare:
LEUCOCITURIA: este pus n eviden cu ajutorul probei Addis-
Hamburger), se gsesc mai mult de 5000 de leucocite.
BACTERIURIA: se gsesc mai mult de 100000 germeni/

EVOLUIA:
Este favorabil n condiiile unui tratament corect. Boala dureroas 1-4
sptmni. Complicaiile sunt rare, dar cronicizarea este frecvent.


PIELONEFRITA CRONIC
DEFINIIE:
Boala cu evoluie cronic, carcterizat prin inflamaia esutului interstiial
renal, cu semne clinice de suferin precoce a tubilor renali, cu afectarea tardiv a
glomerulilor i cu evoluie progresiv spre insuficien renal.
Se cunosc dou forme clinice:
-hematogen (rar);
-ascendent (frecvent).
Este una dintre cele mai ntlnite afeciuni renale.

TABLOUL CLINIC:
Se conturez dup luni sau ani de la episodul acut de pielonefrit. Intervalul
de laten este ntretiat de recidive, fiecare puseu acut adugnd noi leziuni renale.
Alteori evoluia este latent, diagnosticul fiind stabilit n faza de IR, de aici rezult
valoarea explorrilor bioligice. Cnd apar i semne generale, acestea sunt de
infecie cronic: stri subfebrile sau febrile intermitente, cefalee, oboseal,
scderea apetitului i greutii.

EVOLUIA:
Este ndelungat, prognosticul de obicei este sumbru.

DIAGNOSTICUL:
Se bazeaz pe semnele clinice, leucociturie i bacteriurie. Diagnosticul n
stadiu de IR este sugerat de poliuria cu densitate sczut, pierderea de electrolii i
acidoz.










SEMNE, SIMPTOME, MANIFESTRI DE DEPENDEN



1. DURERI LOMBARE: mai frecvente, unilaterale, surde sau cu caracter de
colic renal.
2. FEBR: debuteaz violent cu frson, febr (39-40
o
C).Uneori febra crete
la 3-4 zile dup debut.
3. TULBURRI DIGESTIVE INTENSE: vrsturi, grea, balonare,
constipaie alternnd cu semne diareice.
4. POLAKIURIE: disurie, nicturie.
5. SCDEREA APETITULUI i GREUTII
6. HIPERTENSIUNE ARTERIAL
7. ASTENIE, ANSIETATE
8. CEFALEE
9. TRANSPIRAII
10. ATINGEREA INTERSTIIULUI RENAL
11. STAREA GENERAL ALTERAT, manifestrile urinare fiind pe plan
secundar.


PROBLEME:
Alterarea ritmului cardiac i circulator;
Alimentaie inadecvat cantitativ i calitativ;
Eliminare urinar insuficient calitativ i cantitativ;
Dificultatea de a se odihni;
Deficit de autongrijire;
Alterarea imaginii de sine;
Comunicare insuficient la nivel afectiv;
Dificultatea de a aciona conform propriilor credine i valori;
Nelinite fa de semnificaia propriei existene;
Dificultate n a ndeplini activiti recreante;
Lipsa cunotiinelor fa de afeciunea sa.