Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Politica de Concurenta in Cadrul Uniunii Europene
Politica de Concurenta in Cadrul Uniunii Europene
Introducere.....................................................................................................................3
Capitolul 1- Reglementarea dreptului concurenei prin Tratate
1.1 Momente semnificative n evoluia politicii de concuren.....................6
1.2 Acorduri restrictive i practicile concertate...........................................11
1.3 Abuzul de poziie dominant.................................................................13
1.4 Ajutoarele de stat...................................................................................14
1.5 Controlul concentrrilor.........................................................................16
1.5.1 Reguli aplicabile ntreprinderilor........................................................19
Capitolul 2 Romnia i politica de concuren
2.1 Adoptarea acquis-ului n domeniul concurenei i practicile
anticoncureniale n Romnia.......................................................................................20
2.2 Ajutorul de stat.......................................................................................23
Capitolul 3 Studiu de caz Influena Comisiei Europene asupra dezvoltrii politicii
de concuren
3.1 Soluionarea de ctre Comisia European a unor cazuri concrete de
practici anticoncureniale.............................................................................................26
3.2 Liberalizarea concurenei.......................................................................35
3.3 Msuri de mbuntire a sistemului de control al ajutorului de stat.....36
Concluzii......................................................................................................................38
Bibliografie...................................................................................................................41
Introducere
Politica Uniunii Europene n domeniul concurenei este una de capti deoarece ea
reglementeaz piaa liber, iar tratatele comunitare subliniaz acest lucru specificnd faptul c
politica n domeniul concurenei nu reprezint un scop n sine, ci o condiie necesar realizrii
pieei interne1.
Raiunea principal de a fi a politicii n domeniul concurenei (PDC) este determinat de
faptul c piaa nu poate, n mod natural, s funcioneze normal, fiind necesare intervenii din afar,
care s-i asigure o evoluie corespunztoare. Este bine cunoscut rolul fundamental jucat de piaa i
concuren n garantarea bunstrii consumatorilor, n realizarea unei repartiii optime a resurselor i
n oferirea unor motivaii puternice privind creterea eficienei i a nivelului tehnic i calitativ al
produciei. Totodat, principiul economiei de pia deschise nu implic existena unei atitudini
pasive fa de modul de funcionare a pieelor, ci dimpotriv, impune meninerea unei vigilene
constante, pentru a permite mecanismelor pieei s funcioneze corect. Acest lucru devine cu att
mai necesar n actualul context mondial, al globalizrii, caracterizat prin adncirea integrrii la
nivelul pieelor.
Conform teoriei economice, creterea concurenei de pia va conduce la o mai bun alocare
a efectelor, ca urmare a faptului c preurile bunurilor i serviciilor vor tinde ctre nivelul costurilor
marginale. n condiiile concurenei perfecte, preurile vor fi egale cu costurile marginale astfel nct
profiturile vor fi zero. Ca atare, productorii vor tinde s intervin pentru a-i crete profiturile, prin
msuri care s duc la reducerea concurenei. ntr-o guvernare caracterizat prin laissez-faire, nu sar putea interveni mpotriva unor asemenea opiuni strategice.
Factorii care au contribuit la introducerea de reguli n domeniul concurenei sunt de natur
divers i au variat n timp, astfel primul set de reguli a fost constituit n US Sherman Act, din 1980.
Msurile au fost luate ca rezultat al ngrijorrilor crescnde legate de creterea numrului de
nelegeri din domeniul cilor ferate, petrolului i bncilor de la sfritul secolului XIX, acestea
fiind nite concentrri economice care ameninau sistemul economic i politic. n diferitele ri
europene, de la nceputul secolului XX, regulile din domeniul concurenei au cutat s asigure o
balan ntre beneficiile economice generate de colaborarea ntre firme i riscurile politice i
economice.pe care le implic. Att n Germania, ct i n Japonia dup al doilea rzboi mondial,
forele alite au impus o legislaie anti-monopoluri cu scopul de a rstrnge puterea unor uriai
financiari industriali care susinuser eforturile de rzboi ale acestor ri2.
Obiectivul nominal al unei politici de concuren este promovarea i aprarea unui mediu
concurenial n cadrul economiei naionale. Economia politic argumenteaz c existena unor piee
concureniale reprezint principalul mijloc de maximizare a bunstrii sociale n msura n care
procesul concurenial asigur maximul de eficien n alocare resurselor n cadrul economiei
naionale.3
Politica n domeniul concurenei trebuie s garanteze unitatea, omogenitatea i viabilitatea pieei
interne prin:
combaterea monopolizrii anumitor piee de ctre societi ce ncheie ntre ele acorduri
protecioniste acorduri restrictive i fuziuni;
Dup cum spuneam mai sus, regulile concureniale nu reprezint un scop n sine, ci o premiz a
funcionrii eficiente a pieei interne unice, un sistem care s asigure o concuren nedistorsionat
pe piaa intern (Articolul 3 alin. 1 g, al Tratatului CE). Potrivit Art. 81 alin. 1 al Tratatului CE, n
toate cele trei domenii menionate de aplicare a regulilor concurenei interdiciile vizeaz practicile
ce au impact asupra comerului ntre statele membre, ns n condiiile pieei interne unice nu mai
exist, cu extrem de puine excepii, practici care s influeneze numai comerul din interiorul unui
singur stat. ntruct economia de pia punctul de referin al politicii economice a Uniunii i a
statelor membre plaseaz concurena printre factorii determinani ai succesului economic,
acceptarea prevederilor acestui articol nseamn att cea mai buna modalitate de ndeplinire a
nevoilor consumatorilor, ct i cea mai buna cale de asigurare a competitivitii operatorilor
economici, produselor i serviciilor europene pe piaa internaional.
Astfel, n cadrul acestui raport de cercetare, voi ncerca s trasez o scurt istorie a politicii de
concuren, caracteristicile acesteia, transpunerea aquis-ului comunitar referitor la politica de
concuren n cadrul legislaiei romneti, iar mai apoi voi ncerca s art, prin exemple concrete,
2
Drgan Gabriela, Profesor, Academia de Studii Economice, Facultatea de Relaii Economice Internaionale, Bucureti.
Paralelism i convergen n politicile contemporane n domeniul concurenei- Institutul European din Romnia nr.19,
noiembrie 2006
3
influena major pe care a avut-o Comisia European, asupra dezvoltrii politicii de concuren. Voi
realiza acest lucru prin prezentarea mai multor cazuri de practici anticoncureniale soluionate cu
succes de Comisia European, prin aplicarea normelor europene din domeniul concurenei.
ajuns la un consens privind coninutul acestor reguli procedurale, astfel nct n 1962 acestea au fost
adoptate, acordul respectiv fiind cunoscut sub denumirea de Regulamentul 17/62 (textul acestuia a
fost n cea mai mare msura influenat de sistemul german de notificare, evaluare i exceptare, i
presupunea o aplicare centralizat, care reducea rolul autoritilor raionale, a devenit atunci foarte
clar ca redactarea regulilor a fost fcut ntr-o asemenea manier nct controlul acestei politici s
rmn la nivel supranaional, respectiv la nivelul Comisiei. Astfel, PDC a devenit prima politic
sectorial, autentic supranaional, care reflecta poziia Comisiei i a eforturilor fcute n direcia
realizrii unei politici comune, nu doar coordonate n comun.
Primii cincisprezece ani de existen (1958-1972) ai PDC s-au caracterizat printr-o
dezvoltare cumulativ i coerent a unui set de prioriti politice care au permis Comisiei
promovarea unei atitudini ofensive. Evident, n aceast perioad, construcia instituional a fost
prioritar, fiind creat Directoratul general IV (DGIV), unul din primele servicii ale Comisiei, fiind
numit i un Comisar responsabil de acest domeniu, n persoana liberalului Hans van der Groeben.
n prima parte a anilor 60, PDC era sinonim cu politica privind practici restrictive
(cartelurile), ajutoarele de stat i monopolurile fiind practic neglijate. Atitudinea aceasta era n parte
motivat de faptul c, pn la mijlocul anilor 80 obiectivul Comisiei a fost de a ncuraja marile
companii europene ca o modalitate de a promova competitivitatea industriei europene. Cu toate
acestea, Comisia a dat publicitii un Memorandum privind problematica concentrrilor din cadrul
pieei comune", document care marcheaz un punct de cotitur n atitudinea acestei instituii.
PDC a fost i continu s fie o politica complementar cu preocupri legate de realizarea
pieei unice, de vreme ce ea ofer un mecanism de nlaturare a barierelor comerciale dintre statele
membre, crend premise favorabile unei integrri complete pe pia. nainte de 1968, anul n care, n
linii mari, a fost atins stadiul de uniune vamal, controlul comunitar asupra subveniilor i cel asupra
practicilor restrictive era mai degrab o excepie. Odat cu realizarea 7 si cu inlaturarea cotelor si
taxelor vamale in cadrul schimburilor comer; : : intracomunitare, s-a produs o mutatie in zona de
interes a Comisiei, catre barierele non-tarifare (de la cele tehnice, fiscale, administrative la cele
implicand inter.: statului prin subventionarea industriei nationale).
Despre nevoia unei politici industriale s-a discutat abia la finele anilor 60, pe fondul ingrijorarilor
provocate de ISD americane in Europa si numarul n crestere de preluari de catre firmele americane
a companiilor europene. Cu toate acestea, la acel moment nu se inregistra un consens privind
necesitatea unei strategii industriale europene. In ciuda acestor opinii, o sene de memorandumuri,
mai intai asupra concentrarilor industriale (1965), apoi asupra unei politici industriale (1970) si a
Sfarsitul anilor '80 au reprezentat un moment important in evolutia acestei politici, care va
deveni mult mai transparenta si cu o mai mare viteza decizionala. reusind sa construiasca un nou
echilibru intre abordarea neo-liberala si cea interventionista. Procesul de realizare a pietei unic
impunea aplicarea unor masun corespunzatoare si in domeniul concurentei. Este mai degraba un
truism faptul ca. odata ce barierele ne-tarifare (fizice, tehnice, fiscale) in calea relatiilor comerciale
sunt Maturate, firmele si guvernele vor cauta noi metode prin care sa restrictioneze concurenta si sasi protejeze industnile rationale. In Cartea Alba din 1985. ^Completing the Internal Market", se arata
ca: pe masura ce se vor face pas: semnificativi pe calea realizarii pietei unice, va trebui sa se
actioneze astfel incat practicile anti-concurentiale sa nu ia forma unor noi bariere protectioniste care
sa contribuie la reimpartirea pietelor"4.
Problemele care s-a aflat in centrul preocuparilor politicii in domeniul concurentei in anii '80
au fost ajutoarele de stat si fuziunile. In cazul fuziunilor, doi facton importanti au contribuit la
aceasta evolutie:
1. din punct de vedere economic si politic, piata comuna necesita un control la nivel
comunitar; intensificarea relatiilor transfrontaliere ridica vechea problema a barierelor
juridice si administrative;
2. unele decizii venite din partea CEJ, care indicau ca, in anumite imprejurari, se putea
folosi Art. 85(81) pentru a controla fuziunile.
Dezbaterile au fost intense si au permis, in cele din urma, adoptarea, la finele anului 1989, a
pnmului Regulamentprivind controlul concentrarilor.
In ceea ce priveste ajutoarele de stat, interventiile au vizat nu introducerea unor noi
reglementari (mentiunile Tratatului fund din acest punct de vedere suficiente), ci a unor noi
instrumente, necesare pentru punerea in aplicare a prevederilor existente. Inainte de 1985,
implicarea redusa a Comisiei in acest domeniu il transformase intr-unul ca si inexistent. In 1985, DG
IV a trecut la o revizuire a metodologiei privind acordarea ajutoarelor de stat; primul set de rezultate
a acoperit perioada 1981-1986 si a servit ca punct de plecare pentru viitoarele analize periodice ale
acestui domeniu.
In ciuda presiunilor venite din partea celor care se pronuntau pentru interventii mult mai
protectioniste, prin care se solicita plasarea competitivitatn inaintea concurentei in ierarhia
obiectivelor promovate de Comisie, DG IV a continuat sa promoveze politica initiata de Sir Leon
Comisia(1985),p. 39.
Britan, conform caruia competitia de acasa este eel mai bun dascal pentru a face fata competitiei de
afara {^competition at home is the best treiner for competition abroad''').
Fara sa duca la modificarea obiectivelor si procedurilor (care au ramas ir linii mari aceleasi
de la inceputul procesului de integrare) anii '90 au marcat ir cazul PDC inceputul unui proces de
modernizare si descentralizare, fiind in cun de implementare doua reforme, una in domeniul
reglementarilor antitrust respectiv a regulilor privind acordurile dintre intreprinderi, care presupune
modificarea radicals a faimosului Regulament 17/62, privind aplicarea Articolelor 81 si 82 si o a
doua domeniul concentrarilor", care priveste implementarea noului Regulament privind
concentrarile (Regulamentul 139/2004).
Tratatul Constitutional (neratificat mca), plaseaza PDC in categoria competentelor exclusive
ale Uniunii, alaturi de uniunea vamala. politica monetara pentru statele din spatiul euro, politica
comerciala comuna si conservarea resurselor biologice in cadrul politicii comune privind pescuitul.
fara a veni insa cu modificari de substanta (unele modificari legate de ajutoarele de stat).
Apare cu evidenta faptul ca istoria evolutiei PDC reprezinta o ..juxtapunere a unor perioade
pasive cu unele active", marcand prezenta ..unor perioade cumulative de expansiune a domeniilor
politicii, prin extinderea dar si aprofundarea obiectivelor urmarite in cadrul acesteia" 8. Astfel, s-a
trecut de la accentul pus in anii '60 pe controlul exercitat asupra practicilor restrictive, la politicile
indreptate impotriva monopolurilor din anii '70 si, mai apoi, la cele orientate spre ajutoarele de stat
si controlul concentrarilor din anii '80 si '90, treptat, politica in domeniul concurentii extinzandu-se
catre noi domenii industriale.
Ileana Pascal, tefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, Politica in doemniul concurentei,Centrul pentru resurse
10
Comisia constata ncalcarea Tratatului, acordul sau practica n cauza, devin automat nule si trebuie
sa nceteze imediat. Comisia poate impune ntreprinderilor amenzi de pna la 10% din cifra de
afaceri sau penalitati de pna la 20% din profitul zilnic pna la ncetarea ncalcarii, dar nu poate
acorda despagubiri ntreprinderilor afectate de ncalcarea n cauza, acest aspect tinnd n temeiul
Art. 81 de competenta instantelor judecatoresti nationale. De asemenea, n temeiul aceleiasi
dispozitii, autoritatile nationale pot impune penalitati pentru ncalcarea regulilor concurentei. Exista
nsa posibilitatea ca, n baza Art. 81 alin. 3 din Tratatul CE, sa fie autorizate anumite acorduri
interzise prin Art. 81 alin. 1. Pentru ca aceste acorduri sa fie autorizate, alin. 3 impune ndeplinirea
anumitor conditii. Astfel, acordul trebuie sa contribuie la ameliorarea productiei sau a distributiei
produselor sau la promovarea progresului tehnic sau economic, trebuie sa rezerve utilizatorilor o
parte a profitului care rezulta, iar restrictiile impuse ntreprinderilor nu trebuie sa depaseasca ceea ce
este necesar pentru atingerea obiectivelor. O ultima conditie este aceea conform careia
ntreprinderile participante la acord sa nu elimine concurenta pe o parte substantiala a pietei
produselor n cauza. Astfel, Comisia trebuie sa efectueze practic un bilant economic al acelui acord.
Partile care doresc exceptarea acordului lor trebuie sa mai ndeplineasca anumite conditii prevazute
de Regulamentul nr. 17/62. Atunci cnd Comisia intentioneaza sa excepteze un anumit acord, ea
publica n Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene un rezumat al acordului si intentia sa de a-l
excepta. ntreprinderile terte interesate pot face observatii. Deciziile de exceptare au o durata
limitata de valabilitate (n general 5-10 ani), pot fi rennoite sau revocate, dupa cum considera
necesar Comisia.ntreprinderile au, de asemenea, posibilitatea de a obtine decizii de atestare
negativa a faptului ca un anumit acord sau o practica nu ncalca dispozitiile Art. 81 alin. 1. n alte
situatii, Comisia poate emite scrisori administrative informale n locul deciziilor de exceptare, prin
care Comisia declara ca nu exista nici un motiv pentru a interveni n activitatea notificata, n absenta
schimbarii mprejurarilor ea neputnd sa-si modifice pozitia si sa impuna amenzi beneficiarului.
Anumite forme de cooperare ntre ntreprinderi sunt considerate ca avnd efecte pozitive,
putnd fi de aceea exceptate de la interdictie, astfel: acordurile de exclusivitate, acordurile de licenta
pentru transfer tehnologic, acordurile de specializare si de cercetare-dezvoltare, acordurile de
franciza, acordurile din sectorul de asigurari. Astfel de exceptii se acorda, de regula, pe perioade
limitate, n baza regulamentelor nr. 19/65, nr. 2871/71 si nr. 1215/99 ale Comisiei.
Exist de asemenea i alte tipuri de exceptii de la interdinctie funcie de caz cum ar fi:
Regulamentul nr. 240/96/CE priveste aplicarea articolului 81 alin. 3 anumitor categorii de
acorduri de transfer de tehnologii; Regulamentul nr. 2790/1999/CE pentru aplicarea Art. 81 alin. 3 al
Tratatului asupra categoriilor de acorduri verticale si practici concertate conditioneaza aplicarea sa
11
de faptul detinerii de catre furnizor a unei cote mai mici sau egale cu 30% din piata relevanta;
Regulamentul nr. 2658/2000/CE cu privire la aplicarea Art. 81 alin. 3 al Tratatului asupra anumitor
categorii de acorduri de specializare care priveste doar societatile care nu detin mai mult de 20% din
piata relevanta;Regulamentul nr. 2659/2000/CE privind aplicarea Art. 81 alin. 3 din Tratat,
categoriilor de acorduri privind cercetarea si dezvoltarea;Regulamentul nr. 1400/2001/CE privind
aplicarea Art. 81 alin. 3 al Tratatului la categoriile de acorduri verticale si practici concertate n
sectorul vehiculelor cu motor enumera categoriile de acorduri verticale.
Fuerea, Augustin, Drept comunitar al afacerilor, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, pp. 187-189.
12
14
2000, Comisia European a elaborat deja Planul de actiuni privind ajutorul de stat in perioada 200520097.
n primele dou decenii, Comisia a stabilit treptat, dar foarte lent, competene n ceea ce
privete concentrrile de dimensiuni comunitare. Iniial, Comisia a considerat c aplicarea
Art.82 privind problema concentrrilor va trebui judecat n funcie de fiecare caz. Astfel,
Comisarul cu probleme privind concurena, Von der Groeben, declara n faa
Parlamentului European, la 16 iunie 1965: Cu ct o firm ocupnd o poziie dominant se
apropie mai mult de situaia de monopol (prin nelegerile realizate cu o alt firm), punnd
n discuie libertatea de alegere i de aciune a furnizorilor, cumprtorilor i consumatorilor,
cu att mai mult exist o probabilitate mai ridicat ca aceasta s intre, datorit concentrrii,
n zona abuzurilor. n scurt timp ns, pe fondul fluxurilor masive de capital venite dinspre
SUA, care profitau de avantajele oferite de noul spaiu economic creat n spatele TVC,
firmele europene au contientizat faptul c dimensiunile lor sunt mult mai mici n raport cu
cele americane, fapt care reducea puterea lor competitiv pe pia14. La nceputul anilor 70,
s-a ridicat astfel o nou problem: necesitatea creterii rapide, dar controlate, a numrului de
concentrri n spaiul comunitar. ntre 1962 i 1970, n Comunitatea celor ase, numrul
concentrrilor15 a trecut de la 173 pe an la 612 pe an (deci o cretere de peste 3,5 ori).
Decizia CEJ din 1973, n cazul Continental Can, a deschis calea ctre controlul expost,
oferind susinere procesul de control al concentrrilor prin intermediul deciziilor CEJ;
Jozsef Nandor Nemenyi, Daniel Diaconescu, O tema si un deziderat de peramanenta actualitate : ajutoare de stat mai
putine si mai eficiente, Revista Profil Concurena- nr.3, septembrie 2006, pag.18
15
Brsan, Maria, Mediul European al afacerilor, Volum III, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca,
2006, pp. 311-340.
16
realizat pe plan mondial de toate ntreprinderile vizate este superioar valorii de 5 miliarde euro;
cifra de afaceri total realizat n cadrul Comunitii de cel puin dou din ntreprinderile vizate,
reprezint o valoare mai mare de 250 milioane euro, condiia fiind ca fiecare din ntreprinderile
vizate s nu realizeze mai mult de 2/3 din cifra lor de afaceri, n interiorul unuia i aceluiai stat
membru.
Atunci cnd cota de pia a firmelor n cauz nu depete 25%, nici n cadrul Pieei comune,
nici ntr-o zon semnificativ a acesteia, concentrarea este considerat compatibil cu reglementrile
comunitare. Concentrrile vizate prin Reglementare trebuie s fie notificate ctre Comisie, care
dispune de un termen limitat pentru a se pronuna.
n mod concret, Regulamentul 4064/89 a oferit Comisiei dreptul de a examina concentrrile
nainte de realizarea acestora (ex ante) astfel nct s poat fi examinat compatibilitatea cu piaa
intern n timp util.Ulterior (n 1997), Regulamentul a fost amendat, astfel nct pragul agregat la
nivel mondial a fost redus la 2,5 miliarde euro iar pragul individual, pentru cel puin 2 companii
comunitare a fost redus la 100 milioane euro. ncepnd cu 1 septembrie 2000 a fost introdus o
procedur simplificat (decizia se ia la finele perioadei de examinare, de 1 lun), pentru operaiunile
care respect urmtoarele criterii:
dou sau mai multe firme care obin controlul n comun asupra altei firme care nu
nici una din prile implicate nu exercit activiti comerciale pe aceeai pia a
dou sau mai multe concentrri exercit activiti comerciale pe aceeai pia a
produsului i pe aceeai pia geografic sau pe o pia a produsului situat n amonte sau aval de
piaa produsului pe care o alt parte a concentrrii i exercit activitatea,condiia fiind ca, prile de
pia cumulate s nu depeasc 15% n cazul relaiilororizontale i 25% n cazul relaiilor verticale.
Procedura simplificat a permis reducerea constrngerilor administrative care apas asupra prilor
notificatoare. Ca i n cazul procedurii normale, statele membre i terii au posibilitatea s fac
observaii sau s intervin. Comisia i rezerv dreptul, n cazul n care consider necesar, s revin
n orice moment la procedura normal i deci s deschid o anchet.
17
fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de cumparare sau de vanzare sau a altor
conditii de tranzactionare;
aplicarea in ceea ce priveste partenerii comerciali, a unor conditii inegale sau prestatii
echivalente, facandu-i sa suporte astfel un dezavantaj in lupta de concurenta;
acordurile trebuie sa fi avut ca obiect sau ca efect restrangerea sau inselarea concurentei in
interiorul pietei comunitare, ceea ce exclude acordurile intre intreprinderi din UE care
vizeaza tarile terte
atingerea adusa concurentei sa fie importanta, acordurile de importanta minora intra in sfera
de derogari, cum ar fi cazul intreprinderilor mici si mijlocii deoarece un acord nu afecteaza
18
in mod semnificativ conditiile pietei cand cota de piata detinuta de intreprinderile respective
nu depaseste 5 % , iar cifra de afaceri anuala cumulata nu depaseste 300 mil euro9.
Tudorel tefan, Beatrice Andresan- Grigoriu, Drept comunitar, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pp.564-567.
19
Totodata la art. 6 din sus mentionata lege, se interzice abuzul de pozitie dominanta definita de lege
ca fiind situatia in care un agent eonomic este capabil sa se comporte independent fata de furnizori,
clienti sau concurenti datorita puterii de piata detinute. Pozitia dominanta a unei societati pe piata
nu este interzisa in schimb este interzis abuzul de pozitie dominanta.
Abuzul de pozitie dominanta se poate manifesta prin:
Exploatarea starii de dependenta a unui agent economic
Impunerea preturilor
Limitarea productiei, distributiei
Practicarea unor preturi excesive sau a unor preturi de ruinare
In cazul in care constata savarsirea unei practici anticoncurentiale Consiliul Concurentei, ordona
masuri intermediare pentru a preveni/impiedica un prejudiciu grav si cert, solicita incetarea practicii
anticoncurentiale,aplica amenzi
Sursa esentiala de informatii pentru detectarea incalcarii regulilor de concurenta sunt plangerile care
pentru a fi considerate admisibile, trebuie sa contina anumite informatii precise, asa cum sunt
descrise in anexa la Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr.
21/1996, privind practicile anticoncurentiale in cazul plangerilor (Publicat in M. Of., Partea I nr.
430/2004)/Formularul de plangere.In cazul in care se confirma obiectul plangerii, in conformitate cu
art. 51 alin.(1), Consiliul Concurentei acorda amenzi, cea maxima putand ajunge pana la 10%
din cifra de afaceri a contravenientului. Articolul 52, individualizeaza sanctiunile, tinand seama de
urmatoarele elemente:gravitatea faptei, durata faptei i consecintele faptei asupra concurentei
Totodata Legea nr.21 prevede situatii in care Consiliul concurentei poate practica si o politica de
clementa care are ca obiectiv incurajarea firmelor spre reconsiderarea pozitei lor si cooperare cu
autoritatea de concurenta in vederea intreruperii practicilor anticoncurentiale. Beneficiarii politicii
de clementa sunt firmele care coopereaza in depistarea cartelurilor avand ca beneficiu un tratament
favorabil cum ar fi imunitatea la amenda.
Imunitatea la amenda se acorda atunci cand agentul economic este primul care furnizeaza
elemente probatorii care, in opinia Consiliului Concurentei, permit declansarea procedurii de
investigatie sau este primul care furnizeaza elemente probatorii care, in opinia Consiliului
Concurentei, permit probarea unei incalcari a art.5alin.(1) din Legea concurentei
Conditiile care trebuie indeplinite de agentul economic pentru a beneficia de imunitate la amenda,
sunt urmatoarele: coopereaza total, continuu si prompt cu Consiliul Concurentei; inceteaza
participarea la activitatea presupusa ilegala, cel mai tarziu la data furnizarii elementelor probatorii;
21
nu a intreprins masuri pentru a constrange alti agenti economici sa participe la activitatea presupusa
ilegala.
Pentru primul agent economic care informeaza Consiliul Concurentei cu privire la existenta
unui cartel se acorda imunitate .
Ajutoarele de stat pentru nlturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau evenimente
excepionale
22
Notificarea ctre Consiliul Concurenei a oricrei intenii de acordare a unui ajutor de stat
nou sau a modificrilor ajutoarelor existente.
11
23
Din pacate autoritatile publice locale din Romnia mai au probleme legate de ntelegerea
ajutoarelor de stat si modalitatile de evidenta si raportare, dar s-au depus eforturi considerabile de
catre Consiliul Concurentei prin Inspectoratele Teritoriale de Concurent din judete, care sprijinite
de Institutiile Prefectului s-au ocupat de diseminarea informatiilor legate de aceste aspecte prin
organizarea de seminarii de informare si explicare a modalitatilor de desfasurare a activitatii.
24
12
Voigt, S., The Economic Effects of Competition Policy Cross-Country Evidence using Four New
Indicators, University of Kassel and ICER, Torino, 2005
25
abuz foarte grav si continuu, comis pe parcursul a cinci ani si jumatate, Comisia a penalizat
firma Microsoft atribuindu-i o amenda de 497.2 milioane euro.
Politica UE n domeniul concurenei i consumatorul, Comisia European, Oficiul pentru publicaii oficiale a
Comunitilor Europene, Belgia, 2006, p.9.
26
de produse de ingrijire a parului, precum Herbal Essences, Silvikrin i Catzy, concurenilor din
aceste ri. Aceasta a oferit Comisiei Europene posibilitatea de a autoriza condiionat achiziia14.
PNEURI
n 2001, Comisia Europeans a amendat productorul francez de pneuri Michelin cu 20
milioane euro pentru cS a abuzat de pozitia sa dominanta pe piata francezS a pneurilor de schimb
pentru vehiculele de mare tonaj, pe aproape intreaga perioada a anilor'90. Michelin fabrica peste
50% din pneurile de schimb noi pentru vehiculele de mare tonaj si un procent $i mai mare de pneuri
reconditionate. Nici unul din concurentii sSi nu avea dimensiuni comparabile, asa incat era greu
pentru distribuitori sa evite sa lucreze cu Michelin. Michelin folosea un sistem de rabaturi si prime
care ii facea pe distribuitori dependenti de pneurile sale si ii impiedica sS-si aleagS in mod liber
furnizorii15.
AJUTORUL DE INSTRUIRE ACORDAT COMPANIEI FIAT
Comisia Europeana a aprobat un ajutor de instruire, in valoare de 38 milioane euro, pentru
producatorul italian de automobile Fiat. Compania dorea sa imbunatateasca pregatirea profesionala a
muncitorilor, ale caror locuri de munca erau puse in pericol ca urmare a masurilor de rationalizare sj
care aveau nevoie de instruire pentru a se adapta modificarilor din procesele de productie si
cerintelor implicate de acestea. Comisia Europeana are in general o atitudine favorabila fata de
masurile privind ajutorul pentru instruire. in cadrul mai multor Consilii Europene s-a afirmat ca
instruirea este un factor important pentru a face economia europeana mai competitiva pe pietele
mondiale.
AJUTOR PENTRU CERCETARE-DEZVOLTARE ACORDAT MOTOROLA, PHILIPS SI
ST MICROELECTRONICS
In anul 2003, Comisia a aprobat un ajutor in valoare de 293 milioane de euro pentru un proiect
comun de cercetare al celor trei companii menit sa elaboreze o noua tehnologie pentru primele
prototipuri de circuite integrate cu dimensiuni nanometrice. Acest ajutor a fost autorizat pentru toate
tipurile de cercetare, respectiv cea fundamentals, preconcurentiala sj industrials. Unui din elementele
14
15
Idem.
Ibidem, p.5
27
pozitive ale proiectului a fost sporirea substantial a numarului de personal pentru cercetare, precum
fi cresterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare. Acest lucru a contribuit la atingerea
obiectivelorConsiliului European de a create cheltuielile de cercetare-dezvoltare realizate de
industrie sj de statele membre in vederea stimularii competitivitatii industriei europene.
Ibidem, p.16
28
In mai 2001, Comisia Europeana a dispus ca postul public de televiziune din Danemarca,
TV2, sa ramburseze supracompensarea acordata pentru furnizarea unui serviciu public. Aceasta
investigate fusese initiata ca urmare a unei plangeri din partea unui post comercial de televiziune,
care functiona pe piata daneza, conform careia TV2 primea ajutor de stat pentru a finanta obligatia
sa de serviciu public. Investigatia a aratat ca suma totala de ajutor de stat pe care o primea postul
TV2 depasea cu 84,4 milioane euro cheltuielile pentru realizarea serviciului public. TV2 putea sa
foloseasca supracompensarea pentru a-si finanta activitatile comerciale, ceea ce il favoriza in mod
nejustificat in raport cu concurentii care nu primeau fonduri de la stat. Pentru a restabili conditiile de
concurenta in activitatile sale comerciale, Comisia a dispus ca TV2 sa ramburseze
supracompensarea, inclusiv dobanda aferenta.
Bancile landurilor din Germania sj Austria au obtinut din partea guvernelor lor garantii de
stat care sa le protejeze de faliment. Aceste garantii au permis bancilor publice sa acorde credite in
conditii mai favorabile decat concurentele lor, bancile comerciale. Dupa o investigate privind aceste
garantii, Comisia Europeana a ajuns la concluzia ca acestea constituie ajutor de stat ilegal sj a
negociat eliminarea lor treptata cu guvernul german sj eel austriac.
O decizie similara s-a luat in privinta unei garantii acordate de guvernul francez institutiei
financiare publice Caisse des Depots et Consignations (CDC) pentru a sprijini activitatile bancare
comerciale ale acesteia. Sj in acest caz Comisia a cerut eliminarea treptata a acelei garantii,
permitand CDC sa-sj adapteze activitatea sj cadrul juridic pentru a opera in aceleasj conditii ca sj
concurentii ei. Aceste decizii ale Comisiei au contribuit la restabilirea unei concurente corecte in
sectorul bancar.
29
n anul 2001, Comisia European a amendat opt companii (printre care Hoffman-La Roche)
pentru participarea lor la carteluri destinate a elimina concurena n sectorul vitaminelor. Vitaminele
sunt folosite ntr-o mare varietate de produse ca, de exemplu, cereale pentru micul dejun, biscuii,
buturi, hran pentru animale, produse farmaceutice i cosmetice. Acest lucru s-a reflectat n
amenda aplicat, de peste 800 milioane de euro. Timp de aproape 10 ani, companiile respective au
putut practica preuri mai mari dect n situaia n care ar fi existat o concuren real ntre ele,
prejudiciind astfel consumatorii i realiznd profituri ilicite17.
JOCURI VIDEO
ntre 1991 i 1998, Nintendo, productorul japonez de jocuri video, i apte dintre
distribuitorii si oficiali din Europa au conlucrat pentru a menine diferene de pre artificial de mari
ntre rile din UE. Fiecare distribuitor era-obligat s mpiedice exporturile de pe teritoriul rii sale
ctre un alt stat prin canale de distribuie neoficiale (aa-numitul comer paralel)
Sub conducerea Nintendo, companiile au colaborat intens pentru a depista sursa oricror
asemenea exporturi. Comercianii care permiteau aceste exporturi erau penalizai prin acordarea
unor cantiti mai mici de produse sau printr-un boicot total. Ca urmare, preurile pentru consolele
de joc i pentru jocuri difereau foarte mult de la o ar a Uniunii Europene la alta, fiind cu 65% mai
ieftine n Marea Britanie dect n Germania i rile de Jos. Comisia European a aplicat Nintendo
i distribuitorilor si o amend de 168 milioane euro18.
Ibidem, p.2
Idem
30
ilegal ca fabricanii de automobile s-i descurajeze distribuitorii s vnd unor clieni rezideni n
alte state membre UE. Comisia European public la fiecare ase luni o analiz a preurilor nete la
automobile n fiecare din statele membre UE pentru a-i ajuta pe consumatori s identifice ara n
care automobilul pe care ar vrea s-l cumpere are preul cel mai mic.
TotalFina i Elf Aquitaine erau principalii juctori n sectorul francez de produse petroliere,
iar fuziunea lor ar fi generat o cretere a cheltuielilor distribuitorilor independeni de benzin.
Aceasta ar fi afectat n special supermarketurile, care contribuiser la scderea preurilor la
combustibili n Frana.
Compania rezultat n urma fuzionrii ar fi exploatat circa 60% din staiile de service de pe
autostrzile franceze. Ar fi devenit, de asemenea, principalul furnizor de gaz petrolier lichefiat
(GPL). Comisia European a considerat c acest nivel de putere de pia ar fi determinat o cretere a
preurilor. Pentru a nltura aceste temeri legate de concuren, TotalFina/Elf au propus vnzarea
unui mare procent din aceste operaiuni ctre concureni. Au propus, de exemplu, vnzarea a 70 de
staii de service de pe autostrzile din Frana ctre concureni. Aceasta a dat Comisiei Europene
posibilitatea s autorizeze condiionat fuziunea, astfel nct pieele franceze de combustibili s
rmn concureniale, iar consumatorii s continue s plteasc preuri echitabile.
SERVICII POTALE
31
Serviciul potal Deutsche Post, finanat de statul german, este obligat s ntrein o reea
naional costisitoare de oficii potale i, prin urmare, are costuri mai mari dect concurenii si. n
martie 2001, cnd a solicitat companiei Deutsche Post s asigure serviciul de coletrie la un pre
echitabil, Comisia European a recunoscut c o parte din costurile Deutsche Post proveneau din
obligaia sus-menionat. Ca rezultat, Comisia European a cerut Deutsche Post s-i fixeze preurile
pentru a acoperi costurile de asigurare a serviciilor de coletrie, astfel nct s includ costurile
necesare pentru meninerea acestei reele (respectiv costul suplimentar).
GAZE NATURALE
32
33
se pare ca tocmai in sectoarele care sunt mai deschise pentru concurenta consumatorii au beneficiat
mai usor de preturi mai mici.
Deschiderea de noi piee necesit reglementri suplimentare pentru a asigura prestarea n
continuare a serviciilor publice i protejarea consumatorului mpotriva posibilelor efecte negative.
Atunci cnd aplic legislaia n domeniul concurenei, Comisia European ine ntotdeauna cont de
obligaiile speciale ce revin oticrei organizaii cu drepturi de monopol". Aceast abordare asigur
existena unei concurene corecte, care nu afecteaz furnizorul de servicii finanat de stat, obligat s
ptesteze serviciile n interes public chiat i atunci cnd acest lucru nu este profitabil.
Concluzii
Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne ratiunea de a fi a
acesteia fiind tocmai aceea de a permite tuturor firmelor sa concureze in conditii egale pe pietele
36
oricarui stat membru. De aceea este importanta o mai buna implicare a consumatorilor, cresterea
transparentei in adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii internationale.
In ceea19 ce priveste politica in domeniul concurentei aceasta a evoluat ca fiind una din cele
mai importante politici comunitare. Cu toate acestea trebuie tinut seama de faptul ca tarile membre
au propriile lor reglementari in domeniul concurentei, limita de demarcatie intre competentele
nationale si comunitare fiind uneori dificil de trasat. Comisia percepe politica de concurenta ca o
problema sensibila si asta mai ales in sectoarele productiei de gaz si electricitate, telecomunicatii si
servicii postale. Insa problema este aceeasi si pentru serviciile financiare sau de transport in masura
in care exista bariere in calea intrarii pe piata rezultand din reglementari nationale sau locale si
punandu-se problema accesului la retele sau alte facilitati indispensabile.In acest context si politica
de concurenta se doreste a fi imbunatatita si reformata in urmatorii ani .
Dup cum artam mai sus Comisia European se implic n mod constant n mbuntirea
politicilor de concuren, ns acestea sunt nc perfectibile, iar fiecare caz de practic
anticoncurenial i are propriile caracteristice ce trebuie interpretate ca atare, conform cu normele
UE, lucru ce nu poate fi ntotdeuna controlat.
Referitor la Romnia, ara noastr, face eforturi pentru a perfeciona instituiile responsabile
de politica de concuren ns din pacate autoritatile publice locale mai au probleme legate de
ntelegerea ajutoarelor de stat si modalitatile de evidenta si raportare. Totui s-au depus eforturi
considerabile de catre Consiliul Concurentei prin Inspectoratele Teritoriale de Concurent din
judete, care sprijinite de Institutiile Prefectului s-au ocupat de diseminarea informatiilor legate de
aceste aspecte prin organizarea de seminarii de informare si explicare a modalitatilor de desfasurare
a activitatii.
Pentru a menine o ct mai bun cooperare cu consumatorii ct i cu alte autoriti din
domeniul concurenei Comisia European a stabilit numeroase contacte cu autoritile din domeniul
concurenei din afara UE. De exemplu, in Europa, Comisia Europeana coopereaza cu Autoritatea de
Supraveghere a EFTA.
De asemenea, Comisia Europeana si-a coordonat activitatea cu autoriratile din domeniul
concurentei din Canada, Japonia si SUA pentru a realiza inspecn'i simultane in sase state membre
ale UE, Canada, Japonia si SUA in legatura cu un presupus cartel international.
19
Commission Europeenne Construire notre avenit comun. Defis politique et moyens budgetaries de lUnion elargie
(2007-2013), Bruxelles 2004
37
Un fapt interesat este acela c Peste 100 de tari si regiuni, inclusiv cei mai importanti parteneri
comerciali ai UE, au adoptat politici in domeniul concurentei. Autoritatile din domeniul concurentei
din aceste tari sau regiuni sunt tot mai des solicitate sa investigheze aceleasi fuziuni internationale
sau sa ia masuri impotriva cartelurilor internationale. Aproape toate sunt membre ale unor forumuri
precum Reteaua Internationala a Concurentei (International Competition Network ICN), care este
o retea mondiala, informala, a autoritatilor din domeniul concurentei.
Comisia Europeana considera ca autoritatile din domeniul concurentei din intreaga lume pot
beneficia de experienta lor comuna si de aceea a jucat un rol central in cadrul ICN inca de la crearea
acesteia. Desi ICN a fost infiintata destul de recent, aceasta a emis deja o serie impresionanta de
recomandari, intr-un limp relativ scurt, care vor conduce, probabil, in viitor, la o abordare mai
coerenta a politicii din domeniul concurentei din intreaga lume.
Comisia Europeana a discutat totodata abordarile tehnice ale unor cazuri concrete cu alte
autoritati din domeniul concurentei, care pot sa investighc/.c si ele aceleasi cazuri. Comisia
Europeana a considerat ca acest gen de cooperare direct! este nu numai eficienta, ci si bine primita
de companiile vizate, care ar putea altfel fi in situatia de a se confrunta cu solutii aparent
contradictorii, impuse de diversele autoritati din domeniul concurentei implicate. UE are
aranjamente privind cooperarea in domeniul concurentei cu cateva tari si regiuni. Toate acestea sunt
publicate pe pagina de internet a Directiei Generale pentru Concurenta din cadrul Comisiei
Europene.
Concluzia este una logic, dar care de multe ori poate fi greu de realizat: Cu cat este mai
unit! comunitatea internationala a autoritatilor din domeniul concurentei, cu atat mai mult aceasta
poate sa se asigure ca atat consumatorii, cat si firmele pot sa beneficieze de cele mai bune conditii
de pret si calitate, facand posibila luarea de masuri uniforme si decisive impotriva companiilor care
formeaza carteluri sau abuzeaza de puterea de care dispun pe piata, afectand diverse tari si regiuni.
In acelasi timp, cooperand cu autoritatile din domeniul concurentei din afara UE, Comisia
Europeana urmareste sa creeze cadrul uniform necesar pentru ca, indiferent de nationalitate,
companiile sa poar! concura pe baza propriilor merite chiar si in afara UE.
38
39