Proteazomul

Introducere

Organite nedelimitate de endomembrane

complexe proteice mari
Prezente la unele bacterii si la toate
celulele organismelor eucariote
in citoplasma
in nucleu

Functie degradarea proteinelor nedorite

sau necorespunzatoare prin proteoliza
Marcare lant de poliubiquitina ubiquitin
ligaze

Introducere
Degradarea

proteica la nivelul
proteazomului importanta in
multiple procese celulare:
Ciclul celular, apoptoza
Reglarea expresiei unor gene
Raspunsul la stressul oxidativ

Premiul

Nobel pt chimie 2004

Aaron Ciechanover, Avram Hershko,
Irwin Rose

Structura si organizare

Proteazomul (26S) constituit

din:
Un miez catalitic (20S), in forma de
cilindru proteoliza
2 subunitati reglatoare (19S)
contin multiple situsuri active
ATPazice si situsuri ce leaga
ubiquitina recunosc proteinele
poliubiquitinate si le transfera catre
miezul catalitic
Subunitati reglatoare alternative
(11S) degradarea proteinelor
straine (ex. virale)

Structura si organizare
particula miez 20S

4 structuri inelare suprapuse, heptamerice

Cele 2 externe subunitati rol
structural
Cele 2 interne subunitati rol
predominant catalitic
subunitatile
domenii de andocare pt particulele reglatoare
capetele N-terminale poarta ce blocheaza
accesul liber al substratului in cavitate

subunitatile
contin situsurile active proteazice

Proteinele trebuie sa fie cel putin partial

despachetate pt a patrunde in cavitate

Structura si organizare particula

reglatoare 19S

2 subansamble:

unul la baza se leaga de subunitatile

unul superficial leaga poliubiquitina

6 proteine din subansamblul de baza = ATPaze

Doar etapa de despachetare a proteinelor
necesita hidroliza ATP
Celelalte etape asamblarea complexului,
deschiderea portii, translocarea,
proteoliza necesita doar legarea ATP la
ATPaze
Capetele C-terminale ale ATPazelor se leaga la
subunitatile in locasuri speciale,
determinand deschiderea portii printr-un
mecanism de cheie in broasca

Structura si organizare particula

reglatoare 11S

Se leaga la aceleasi situsuri pe

subunitatile , dar determina deschiderea
portii printr-un mecanism diferit
Nu contine ATPaze
Poate promova degradarea peptidelor
mici, dar nu a proteinelor complexe
Legarea capetelor C-terminale la
subunitatile modificari
conformationale deschiderea portii
Expresia particulei 11S indusa de IFN
peptide ce se leaga de CMH

Asamblarea proteazomului

subunitatile sintetizate ca propeptide expunerea

situsurilor proteolitic active in timpul asamblarii
Particula 20S
din 2 hemi-proteazomi:
Cate un inel cu 7 subunitati
Cate un inel cu 7 subunitati pro

initierea asamblarea subunitatilor in inel

Particula reglatoare 19S

se asambleaza sub forma celor 2 subcomponente
ordinea de legare a proteinelor componente mecanism ce
inpiedica expunerea situsurilor active inainte de finalizarea
asamblarii

Degradarea proteica
etichetarea cu ubiquitina

Directionarea proteinelor catre proteazom prin

modificarea unui reziduu de lys actiunea
coordonata a 3 enzime:
1. enzima de activare a ubiquitinei (E1)
adenileaza o ubiquitina (cu hidroliza ATP) si o
transfera pe un rest de cys
2. ubiquitina adenilata este transferata la cys unei
enzime de conjugare a ubiquitinei (E2)
3. o ubiquitin ligaza (E3) - clasa foarte diversa
recunoaste specific proteina si ii transfera
ubiquitina de pe E2
Minim 4 monomeri de ubiquitina (lant de
poliubiquitina) pt recunoasterea de catre
proteazom

Degradarea proteica
etichetarea cu ubiquitina

Degradarea proteica
despachetare si translocare

Proteina poliubiquitinata recunoscuta de

subunitatea superficiala a 19S (etapa ATPdependenta)
Substratul proteic trebuie sa patrunda in
interiorul particulei 20S contact cu
situsurile active
Necesita despachetare, cel putin partiala,
urmata de translocare (dupa ce a fost
deubiquitinata)
Structura tertiara complicata sau punti S-S
inhiba degradarea

Degradarea proteica
despachetare si translocare

Despachetarea proteinelor necesita

energie din hidroliza ATP
Translocarea nu necesita energie
Trecerea substratului despachetat prin
poarta difuzie facilitata (daca particula
19S prezinta legat ATP)
Secvente lungi de alternanta gly ala
inhiba despachetarea (ex. unele
proteine codificate de v. Ebstein-Barr)

Proteoliza
In cavitatea delimitata de subunitatile
polipeptide mici de 7-9 aa
subunitatile specificitati diferite:
chymotrypsin-like, trypsin-like,
peptidyl-glutamyl peptide-hydrolysing
like
Anumiti factori de transcriere, inclusiv
un component din complexul NF-kB
(sintetizati ca precursori inactivi)
convertiti la forma biologic activa prin
clivare la nivelul proteazomului

Degradarea independenta de
ubiquitina
Unele

proteine sunt degradate fara a

necesita ubiquitinare
cand proteazomul participa la procesarea
post-translationala a proteinei (ex. NF-kB)
proteine instabile, datorita unor regiuni
intrinseci nestructurate
ornitin-decarboxilaza
importanti reglatori ai ciclului celular
p53 (si degradare ubiquitin-dependenta)
proteine structural anormale, prost
impachetate sau puternic oxidate in
conditii de stress celular

Rolul in sistemul imun

Peptidele antigenice expuse pe CMH I al

APC provenite din degradarea in
proteazom a proteinelor agentului patogen
Imunoproteazom
Particula reglatoare 11S
Subunitati specializate, cu specificitate de
substrat modificata

Generarea de NF-kB activ implicarea

proteazomului in boli inflamatorii si imune
(LES, PAR)

Inhibitori de proteazom
Efect anti-tumoral induc apoptoza prin
intreruperea degradarii proteinelor implicate in
ciclul celular in celulele inalt replicative
Bortezomib (Velcade) agent chimioterapeutic

mielom multiplu (nivel crescut de proteazomi in ser)

cancer de pancreas, forme de limfom non-Hodgkin

Ritonavir (Norvir)

dezvoltat ca inhibitor de proteaze (infectia HIV)

inhiba si proteazomii inhiba cresterea celulelor din
gioame

In boli autoimune: psorioazis, astm

Pt studii de laborator lactacystin, inhibitori
fluorescenti