CUPRINS

INTRODUCERE..............................................................................................................................2
CAPITOLUL I TEXTUL JURNALISTIC.......................................................................................3
1.1. Delimitri conceptuale...........................................................................................................3
1.2. Trsturile textului jurnalistic................................................................................................4
1.3. Conceperea textului jurnalistic..............................................................................................6
1.4. Organizarea i construcia unui articol de pres..................................................................11
CAPITOLUL II. LIBERTATEA DE EXPRIMARE A PRESEI.....................................................16
2.1. Delimitri conceptuale.........................................................................................................16
2.2. Reglementri internaionale i naionale.............................................................................19
2.2.1. Reglementri la nivel internaional..............................................................................19
2.2.2. Reglementri la nivel naional......................................................................................21
2.3. ngrdirea libertii de exprimare........................................................................................22
2.4. Rspunderea mass-media....................................................................................................26
CAPITOLUL III. ETICA N PRES.............................................................................................29
3.1. Adevr i obiectivitate n pres............................................................................................29
3.2. Responsabilitile jurnalitilor.............................................................................................36
3.3. Codurile deontologice. Cerine deontologice ale jurnalistului............................................44
3.4. Jurnalistul n slujba adevrului............................................................................................51
3.5. Erata. Abaterea involuntar de la adevr.............................................................................60
CAPITOLUL IV. LIBERTATEA PRESEI. STUDIU DE CAZ......................................................63
4.1.Prezentarea temei..................................................................................................................63
4.2.Stabilirea metodei de cercetare si a esantionului reprezentativ............................................67
4.3.Stabilirea obiectivelor, ipotezelor si variabilelor cercetarii:.................................................68
4.4. Prezentarea metodelor de cercetare prealabila....................................................................68
4.5.Elaborarea instrumentelor de cercetare................................................................................69
4. 6. Macheta de prelucrare a datelor.........................................................................................69
4.7.Analiza si interpretarea datelor.............................................................................................69
CONCLUZII I PROPUNERI.......................................................................................................71
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................73

INTRODUCERE

CAPITOLUL I TEXTUL JURNALISTIC

1.1. Delimitri conceptuale
Jurnalismul este de mult vreme neles ca ochiul publicului. Jurnalitii prezint
publicului informaii, analize, comentarii, fapte diverse, raporteaz publicului, dar l i
reprezint, vorbete n numele lui n arena public. n acelai timp, jurnalismul are
misiunea de a re-prezenta publicului realitatea exterioar.
George Herbert Mead identific dou modele de jurnalism: information model
(modelul informativ) i story model (modelul poveste), argumentnd c muli reporteri sunt
trimii pe teren nu ca s adune fapte, ci ca s gseasc o poveste. Jurnalismul i propune,
n zilele noastre, tot mai mult o funcie de narator, transformnd chiar evenimentele
serioase n poveti. Delimitarea dintre real i ficiune este din ce n ce mai greu de stabilit,
nu att la nivelul producerii evenimentelor, ct la cel al modului n care sunt ele prezentate
opiniei publice.
Jurnalistul nu este, pn la un punct, dect un povestitor, un creator, afirm i John
Langer, n volumul Truly Awful News on Television. Ba, mai mult chiar dect un creator,
jurnalistul i asum acum rolul unui factor de actualizare a miturilor, n sensul pe care l
ddea acestui concept mit Roland Barthes. A mitologiza, devine astfel, un mod de a
explica lucrurile, de a crea nelesuri, semnificaii, nlturnd complexitatea actelor umane.
Un alt punct de interes n cercetrile actuale l reprezint relaia dintre rolul
jurnalistului i exerciiul puterii i al controlului. Un numr de specialiti britanici avertiza
nc din 1987 asupra pericolului instaurat de noul jurnalism i noii jurnaliti o elit
deviant, care asigur, prin promovarea unui comportament plin de articulaii, funcionarea
tuturor sferelor organizate ale societii. n aceeai direcie, americanul David Barsamian 1
se refer la jurnaliti ca la stenografi ai puterii, identificnd chiar elementele necesare
creionrii unui model intitulat pudel-stpn, n absolut discordan cu modelul
jurnalistului cine de paz al societii, lupttor mpotriva corupiei, a injustiiei i a
abuzurilor.
Varietatea modurilor de abordare a subiectelor, multitudinea de perspective care se
impun pentru descrierea ct mai conform cu realitatea a faptelor de pres nu mpiedic
totui o tipologizare a modelelor de jurnalism. Vom proceda la enumerarea i definirea lor
1

D a v i d B a r s a m i a n Stenographers of Power: Media and Propaganda, USA, Common Courage, 1992,

pag. 34-56

dup lista lui C.-J. Bertrand:

- Jurnalismul de opinie urmrete doar s conving, nu s informeze, astfel nct
proprietatea factual poate fi (i este) neglijat.
- Jurnalismul literar preocupat mai mult de a face simit realitatea dect de a o face
neleas.
- Jurnalismul de reportaj bazat pe exactitatea faptelor, pe observaie i pe prezena la
faa locului a reporterului, n opoziie cu jurnalismul partizan.
- Jurnalismul de anchet tip de jurnalism prestigios i foarte apreciat, care incumb
costuri ridicate i riscuri la fel de mari; cutarea informaiilor, investigaia documentarea,
aadar, sunt eseniale aici, iar perioada de timp necesar difer foarte mult, de la caz la caz, dar
este, oricum, mult mai mare ca perioada solicitat de celelalte tipuri de articole.
- Jurnalismul de interpretare (de comentariu) mizeaz pe explicarea faptelor i mai puin
pe informarea asupra lor i necesit reporteri specializai.
- Jurnalismul de serviciu (utilitar) ofer informaii utile din diverse domenii de interes
imediat, precum starea vremii, cursurile de schimb valutar, programul farmaciilor, al spitalelor, al
cinematografelor, adrese etc.
- Jurnalismul instituional tip mascat de publicitate deseori, n care instituiile furnizeaz
presei informaii favorabile despre ele; jurnalitii trebuie s verifice ntotdeauna aceste informaii
i s informeze opinia public acolo unde exist neconcordane.
- Jurnalismul popular rolul informativ este abandonat aici n favoarea celui provocator,
senzaionalist, corelat cu o prezentare grafic atractiv (titluri mari, ilustraii incitante) i cu un
limbaj mult simplificat.
1.2. Trsturile textului jurnalistic
n realizarea procesului de re-creare i transmitere, textul jurnalistic trebuie s se supun,
ca orice alt text, unor reguli de redactare i exprimare, reguli ce particularizeaz stilul
jurnalistic/publicistic n raport cu celelalte stiluri.
Scriitura jurnalisic i gsete raiunea de a fi n actul difuzrii informaiilor, n informare
deci. Mesajul transmis de textul jurnalistic trebuie s fie n primul rnd clar, iar aceast claritate
ncepe odat cu conceperea, aa cum remarca i Boileau, n Arta poetic: Ceea ce este conceput
n mod clar se scrie cu uurin.
Unul din sensurile termenului scriitur este cel legat de scris, indiferent dac produsele
vor fi refereniale sau ficionale. O alt accepiune a termenului o reprezint stilul. Extrapolnd,

scriitur jurnalistic ntlnim n toate formele sistemului mass media, n radio, televiziune,
multimedia. Or, aceast deschidere d natere la trei perspective, care vor lua n considerare:
Componentele textuale stricte ale textului jurnalistic n radio, televiziune. n acest caz,
redactarea n form fizic a textului poate lipsi.
Componentele fonice sau vizuale care apar naintea redactrii textului, concomitent cu
aceast operaiune sau dup realizarea ei.
Rolul individului n realizarea acestor dispozitive.
Orice text jurnalistic este, nainte de toate, o colecie de date selecionate i aranjate cu
grij de ctre o persoan ce exercit profesia de jurnalist.
Ph. Gaillard definete jurnalistica astfel: Profesia celor care, salariai sau colaboratori,
exercit o funcie de informare, adic de cutare sau de prezentare a unor tiri, n slujba unui
periodic scris, a unor media audio-vizuale sau a unei agenii de pres2.
Ziaritii produc texte jurnalistice, adic relateaz evenimente fapte de interes public,
produse sau care urmeaz a se produce n viitorul apropiat , sunt martori activi i selectivi.
Misiunea lor este s selecteze evnimentele care vor deveni tiri, acele evenimente, aadar,
considerate a avea un grad mai mare de interes pentru public. Opiunea pentru unul sau altul
dintre evenimente se realizeaz cu precdere pe baza a trei criterii: actualitate, semnificaie i
consecine.
Exist multe moduri n care se poate scrie un articol. Ceea ce rmne comun ns, ce nu se
modific este faptul c redactarea nu nseamn dect asamblarea unor materiale predeterminate
rspunsuri la cele ase ntrebri formulate de Quintilian cu 2000 de ani n urm: quis?, quid?,
ubi?, cur?, quomodo?, quando? (cine?, ce?, unde?, de ce?, cum?, cnd?), la care se poate aduga,
eventual, o a aptea: cu ce consecine?
Dar, pentru orice jurnalist, premisele unui scris de calitate pot fi considerate inteligena i
capacitatea de organizare a detaliilor, corelate cu o bun cunoatere a unor principii de baz i a
regulilor de punctuaie i, mai ales, a trsturilor specifice acestui gen:
- Orice articol are o cauz i urmrete un scop (ascunde o intenie);
- Este ntotdeauna direcionat ctre un public int (are un target);
- Transmite o idee (sau mai multe);
- Utilizeaz un cod (un limbaj) comun emitorului i receptorului;
- Ideile sunt ordonate dup diferite criterii i se prezint sub o form unitar;
- Articolul trebuie transmis, pentru a ajunge la receptor, de la care se ateapt un rspuns,
2

P h i l i p p e G a i l l a r d Tehnica jurnalismului, Bucureti, Editura tiinific, 2000, p. 55

pe un anumit canal3.
Jurnalistica este ns o munc de echip, cele mai multe cunotine acumulndu-se prin
contact direct (sau indirect) cu textele produse de ali jurnaliti.
1.3. Conceperea textului jurnalistic
A nva s scrii este o munc grea i solitar, care cere, dincolo de talent i ndemnare,
un exerciiu ndelungat. Iar acest exerciiu presupune s asculi, s citeti, s studiezi i s scrii ct
mai mult. n acelai timp, a scrie bine nseamn a scrie adecvat: adecvare la public, la canalul
mediatic, precum i la cerinele genului.
Printre cerinele eseniale pe care trebuie s le ndeplineasc un text de calitate, literatura
de specialitate a sintetizat n principal: claritatea, prospeimea limbajului, onestitatea, precizia,
adecvarea i eficiena. Fiecare din aceste trsturi pe care le vom prezenta succint n continuare
are propriile reguli i principii ce trebuie respectate pe parcursul procesului de redactare, pentru
a asigura un text coerent i bine nchegat.
Claritatea
Aceasta este una din cerinele eseniale ale textului jurnalistic, poate chiar cea mai
important. Fiecare articol trebuie s fie clar n concepie, organizare i limbaj, n caz contrar, el
trebuie rescris. Aceast cerin nu este proprie textului jurnalistic, ea caracterizeaz n aceeai
msur i alte categorii de discursuri cum ar fi de exemplu discursurile publice, textele
tiinifice sau procesele verbale. Un sfat bun, mai ales pentru jurnalitii nceptori, chiar dac
este cam greu de pus n practic din motive de timp: dai materialul de presa/comunicatul de
pres spre lectur unei persoane apropiate, nu neaprat specialist n jurnalism: dac n urma
lecturii, persoana are nelmuriri, ntrebri sau solicit clarificri, este clar c materialul de presa
sau pri ale acestuia vor trebui rescrise, pentru a dobndi claritate.
Iat cteva reguli specifice de respectat pentru a asigura claritatea textelor jurnalistice:
nainte de a v apuca s scriei ceva, asigurai-v c lucrurile v sunt clare n primul rnd
dumneavoastr. Nu are sens s ncerci mcar s explici altor persoane ceva ce tu nsui nu ai
neles perfect.
Includei fiecare etap ntr-o naraiune si fiecare eveniment ntr-o succesiune logic nu
srii de la A la C, lsnd cititorul s ghiceasc n ce const punctul B: este enervant, produce
confuzii i poate induce n eroare. Nu lsai goluri n raionamente i explicai fiecare detaliu,
pentru c s-ar putea ca cititorii s nu intuiasc modul dvs. de gndire.
3

A n d r a e r b n e s c u Cum se scrie un text, Iai., Editura Polirom, 2000, p. 12

Pornii ntotdeauna de la premisa c cititorii nu cunosc nimic despre subiectul tratat nici
mcar atunci cnd e vorba despre un subiect mediatizat sau familiar cititorilor. ncercai s
refacei mental "traseul" pe care l-ai parcurs dumneavoastr niv pentru a aprofunda subiectul
respectiv i reluai etapele logice pentru ca cititorul s se poat lmuri.
Explicai jargonul, regionalismele, termenii de specialitate i, n general termenii mai
deosebii n msura n care suntei nevoii s i utilizai. Chiar dac n mod uzual este
recomandat evitarea unor asemenea termeni, uneori jargonul poate fi chiar util: i introduce pe
cititori ntr-o lume iniial inaccesibil lor i le mbogete cunotinele. Dar de la aceast
observaie pn la a spune c utilizarea jargonului este recomandat, este o cale lung: nu
recurgei la jargon dect ca excepie, atunci cnd e necesar acest lucru, i oferii ntotdeauna
explicaii clare ale termenilor respectivi.
Foarte periculoase sunt jargonul comercial i politic, precum i eufemismele, deoarece,
spre deosebire de alte categorii care n cel mai ru caz nu sunt nelese de ctre cititori acestea
induc n eroare, coninnd sensuri ascunse. Oare de cte ori nu am auzit expresii precum
"restructurarea companiei" sau "redistribuirea forei de munc" cnd e vorba de fapt de
concedieri masive, "dificulti financiare temporare" cnd compania respectiv a intrat deja n
incapacitate de plat, sau un dezechilibru ntre cerere i ofert pe piaa muncii cnd e de fapt
vorba de omaj. Exemplele de acest fel sunt foarte numeroase: ele sunt eufemisme, o form de
neltorie lingvistic ntlnit mai ales acolo unde prolifereaz specialitii n relaii publice, i
reflect obsesia societii noastre pentru ambalaj, pentru prezentare
Evitai s impresionai printr-un limbaj complicat riscai s scriei mesajul doar pentru
dumneavoastr. Acesta trebuie s fie receptat i neles de publicul cruia i se adreseaz, nu s
arate ct de erudit este jurnalistul.
Asigurai-v c propoziiile pe care le scriei sunt ct mai clare aceasta nseamn s
evitai frazele lungi i elaborate i s adoptai o structur simpl i o topic adecvat ce difer
de stilul beletristic.
Conferii simplitate textului dvs, fr a exagera. Din pcate, din dorina de a asigura
claritatea textelor dar, mai important, de a fi accesibile unui public ct mai larg provenind din
categorii sociale ct mai numeroase i variate, multe texte jurnalistice folosesc un limbaj ultrasimplificat, restrns i stilizat.
Onestitatea
Exist n procesul de redactare a materialului de presa elemente care obstrucioneaz

adeseori adevrul. Lipsa de timp pentru a construi o imagine cuprinztoare, dificultatea de a

ajunge la toate sursele i de a gsi toate informaiile, necesitatea de a scrie materialul ntr-un
spaiu limitat i adesea mic sunt factori de ordin obiectiv care ne mpiedic uneori s scriem un
articol att de complet sau corect cum ne-am dori. Acest lucru este justificat i scuzabil, cel puin
att timp ct suntem contieni de limite, facem tot posibilul s le depim si nu pretindem c
prezentm o situaie n mod complet i definitiv n fiecare articol. Iat n continuare cteva reguli
de baz de mare ajutor jurnalitilor n ceea ce privete exactitatea i onestitatea mesajelor
Nu hiperbolizai, nu folosii cuvinte care dau o conotaie mai puternic dect ar fi
justificat. Trebuie evitate mai ales calificativele extreme, cu valoare de superlativ absolut, care de
multe ori conin i asocieri pleonastice: astfel de exemple includ formulri binecunoscute de
genul performane cu adevrat remarcabile, cifr de afaceri de-a dreptul impresionant, ca s
nu mai vorbim de cel mai adecvat. Nu ncercai s atragei atenia asupra unui lucru evident,
deoarece cititorii au propriul discernmnt. Un ultim aspect foarte important: fiind att de folosit,
acest limbaj nici nu mai are vreun impact asupra publicului, care percepe termenii respectivi
drept cliee.
Scriei numai ce tii cu certitudine c este adevrat; nu ncercai s deducei motive sau
explicaii responsabilitatea dvs este s aflai lucruri i s le redai n mod obiectiv publicului, nu
s le deducei. Riscai s v nelai i mai grav, s minii publicul.
Ferii-v s folosii un limbaj simplist i radical, fr nuane intermediare acest lucru
poate fi observat cel mai adesea n titluri, n principal din dou motive: n primul rnd, pentru a
conferi sonoritate titlului, se folosesc de regul cuvinte scurte, care n general au semnificaii
extreme, radicale, chiar brutale; aa se face c dezbatere sau dezacord devin de regul
lupt, nemulumirea sau iritarea se transform n furie, iar un minor conflict de
interese capt dimensiunile unui adevrat rzboi civil.
Toate articolele trebuie s fie echilibrate i s reflecte adevrul, att prin detalii, ct i prin
coninutul general al materialului. Aceast condiie esenial presupune n primul rnd, includerea
tuturor punctelor de vedere n articol, precum i citarea adecvat bineneles acolo unde este
cazul. Apoi jurnalistul va trebui s se asigure c materialul n ansamblu respect acurateea
faptelor, acordnd o atenie deosebit unor aspecte, care dei pot prea minore, afecteaz
considerabil exactitatea i claritatea textului;
Precizia
Evitai folosirea adjectivelor vagi n aceast categorie intr o serie de expresii folosite

att de des, nct devin aproape cliee ce comunic doar idei vagi. Ce nseamn de exemplu cifr
de afaceri considerabil? n general, n aceast categorie intr adjectivele care capt conotaii
diferite prin raportare la diferii indivizi;
Utilizai valori cunoscute, nu necunoscute sau ambigue aceast recomandare este strns
legat de cea anterioar, i are n vedere o serie de calificative i de determinani fie de timp, fie
de loc la care recurg frecvent, probabil din inerie, jurnalitii. n ceea ce privete prima
categorie, evitai folosirea unor formulri precum destul de sczut, aproximativ o lun,
oarecum indiferent, relativ uor etc. acestia nu comunic nimic, doar creeaz neclariti.
Categoria determinanilor de timp i loc cuprinde n principal termeni de genul: "uneori", "din
cnd n cnd", "undeva", "cndva", "cumva", "devreme", "trziu", "n apropiere" pentru a
enumera doar civa. Ei sunt lipsii de orice coninut informaional, putnd induce n eroare, n
funcie de interpretarea subiectiv a fiecrui individ.
Niciodat nu abstractizai, ci, dimpotriv, particularizai. Misiunea jurnalistului este de a
cerceta ceea ce oamenii de regul generalizeaz i de a prezenta lucrurile descoperite. De aceea,
orice articol trebuie s fie specific, precis direcionat. "surse din interiorul unui partid din
opoziie" nu nseamn nimic pentru cititori, la fel cum nici "reprezentanii unor agenii
guvernamentale" nu are vreo semnificaie. De aceea, numele proprii nu trebuie s lipseasc
niciodat din coninutul materialul de presa; aa c folosii cuvinte specifice, concrete, dai nume,
ntocmii liste i prezentai clar faptele.
Evitai eufemismele i disimularea, sunt o form de a te ascunde de realitate. Dei ele in
mai mult de domeniul epocilor i culturilor puritane, chiar i n prezent oamenii utilizeaz
frecvent cuvinte sau expresii care descriu "mai voalat" lucrurile tabu sau care i jeneaz, fie c e
vorba de moarte, sex, sau propriile triri. n general, se consider c stilul de redactare trebuie
adecvat cititorului obinuit;
Limbajul proaspt si dinamic
Utilizarea unui limbaj proaspt este un principiu de baz n presa scris, care pleac de la
nsui rolul textului jurnalistic vis-a-vis de public: acela de a oferi ceva nou, fie c este vorba de
informaii, comentarii, puncte de vedere sau cugetri. Din aceast perspectiv ar fi total ineficient
s oferim cititorilor ceva nou, dar redactat ntr-un limbaj uzat n exces, perimat i abundnd de
cliee
Ferii-v de orice fel de cliee acestea sunt cuvinte i expresii prea familiare, a cror
recunoatere nu ar trebui, teoretic, s ridice probleme jurnalitilor. Unele cliee exist n limbajul
comun, altele in de domeniul exclusiv al jurnalismului, ns, oricum ar fi, ele trebuie evitate,

deoarece sunt att de uzate nct au ncetat s mai aib vreun impact.
Ferii-v de automatisme respectiv acele adjective att de utilizate, nct jurnalitii au
tendina de a le asocia instinctiv cu anumite substantive. Aa se face c toate scandalurile sunt de
proporii i toate efectele ample i de durat- pentru a numi doar cteva.
ncercai s gsii noi figuri de stil, noi variante de exprimare i n acest caz avem de-a
face cu un anumit automatism din partea jurnalitilor, care din fericire devine mai uor de depit
odat cu mbogirea experienei.
Avei grij cum utilizai cuvintele i frazele la mod limbajul are propria mod, iar
termenii la mod devin rapid cliee i uneori motiv de iritare pentru cititori. n consecin,
ncercai pe ct posibil s folosii propriile dvs cuvinte i formulri, propriul ton, nu urmai
modelul majoritii.
Eficiena
De cte ori nu ai avut oare impresia c citii materiale ntregi de pres, fr a afla ns
mai nimic ca informaie brut? Materialele de pres trebuie s prezinte ct mai mult n ct mai
puine cuvinte, i n cel mai scurt timp. Iat cateva sfaturi practice pentru a scrie eficient:
Evitai construciile de prisos respectiv acele construcii lente care afecteaz ritmul
materialul de presa, de genul: n acelai timp, putem observa c... sau ntr-adevr, este
binecunoscut faptul c...; ele sunt utilizate n vorbirea curent pentru a da vorbitorului timp de
gndire naintea formulrii ideilor urmtoare, i de aceea, sunt mai potrivite moderatorilor TV
ntr-un talk-show n direct, dect jurnalitilor
Dai fiecrei fraze i propoziii un sens fiecare propoziie sau fraz trebuie s conin o
nou informaie, sau s reprezinte un element de legtur necesar n succesiunea logic a
evenimentelor prezentate
Scriei fr s v uitai pe notie aceasta presupune n primul rnd s avei subiectul clar
n minte; respectnd aceast recomandare, vei observa c vei scrie mai rapid i mai eficient,
deoarece consultnd notiele suntei tentat s introducei detalii mai puin importante. Iar
verificarea datelor, numelor i cifrelor o putei face la final.
Utilizai cu economie citatele De multe ori n jurnalism citatele sunt folosite pentru a
umple spaiul, n vreme ce rolul lor este cu totul altul: ele trebuie folosite doar atunci cnd sunt
comunicate informaii importante sau cnd afirmaiile vorbitorului pot da natere la o serie de
interpretri, cititorul fiind lsat s decid singur.
Evitai banalitile, remarcile evidente, puerile sau chiar prosteti. Evitai tautologiile sau
formulrile pleonastice adic folosirea unor expresiii care spun acelai lucru de dou ori; printre

cele mai frecvente exemple se numr: "pericol grav", "zvonuri neconfirmate", "exagerat de
alarmat"; o categorie aparte o reprezint utilizarea incorect a adjectivelor cu valoare de
superlativ absolut, sau care nu comport grade de comparaie: oare ct de des ntlnim - inclusiv
n pres - formulri de genul "mai / cel mai adecvat", "mai / cel mai potrivit", "foarte exagerat"
sau "cel mai grandios"?!
Nu repetai lucruri pe care deja le-ai afirmat aceast tendin se manifest n principal
atunci cnd este vorba de citate, ca n exemplul urmtor: Autoritile neag cu vehemen
posibilitatea unui atentat. Purttorul de cuvnt al Ministerului de Interne a declarat: "nici nu
poate fi vorba de aciunea unei grupri teroriste".
1.4. Organizarea i construcia unui articol de pres
Exist numeroase modaliti reuite de a organiza materialul informaional ntr-un text
jurnalistic: aa cum nu exist o reet unic de a scrie, sau un stil unic de redactare, nu putem
vorbi de o singur modalitate de a structura textul jurnalistic; totui, marea majoritate a
profesionitilor este de acord c cea mai eficient i, n consecin, cea mai rspndit
modalitate de structurare a informaiei este aa-numita piramid rsturnat. Ea desemneaz
procedeul prin care elementele materialului sunt aezate n ordinea descresctoare a importanei
i a interesului suscitat. Urmnd aceast reet, textul curge n mod natural, aa nct nici nu-i
dai seama cnd ajungi la final. Sun simplu, i n general aa i este, dar, din pcate ea se aplic
n special articolelor de tiri, limitate ca ntindere i complexitate.
O construcie corespunztoare presupune n primul rnd o trecere n revist a informaiilor
de care dispunem, urmat de stabilirea naturii acestora, apoi formarea unei imagini de ansamblu
i determinarea efectelor pe care dorim s le obinem; n continuare este necesar stabilirea
elementelor importante i a celor inutile, a mrimii i formei elementelor pe care decidem s le
pstrm, i, nu n ultimul rnd, alegerea modului n care trebuie aezate n text pentru a obine o
structur armonioas.
n ceea ce privete tirile, una din metodele cele mai frecvente aproape o norm n
jurnalismul modern este modelul 5W-H, conform cruia, o tire trebuie s rspund n mod
obligatoriu la o serie de ntrebri: cine?, ce?, cnd?, unde?, de ce?, cum?. Ea i trage numele de
la iniialele termenilor who?, what?, when?, where?, why?, crora li se adaug how?.
Acest binecunoscut model, elaborat n forma piramidei rsturnate, i ajut pe jurnaliti s
organizeze coninutul, elementele tirii, n ordinea descresctoare a importanei lor. ntrebrile de

mai sus nu sunt ns egale ntre ele ca valoare. Primele patru, respectiv cine?, ce?, cnd?, unde?,
sunt cele mai comune elemente ale tirii, n vreme ce de ce? si cum? sunt mai dificil de elaborat.
Cea mai important din primele patru este ce?, respectiv aciunea n sine, fiind urmat
ndeaproape de cine?, i apoi de unde? i cnd?. Aceast ierarhizare este valabil n majoritatea
cazurilor, dar nu ntotdeauna; La rndul su, ordinea importanei celor ase elemente depinde de
nsi natura evenimentului, dar i de unghiul de abordare a subiectului ales de jurnalist.
Lista ntrebrilor nu este i nici nu trebuie s fie exahustiv, un bun jurnalist trebuind s
rspund la orice ntrebare pe care i-o poate pune cititorul parcurgnd tirea. Dac ns, din
diferite motive din care cel mai frecvent este documentarea insuficient jurnalistul nu reuete
s rspund la vreo ntrebare, atunci este mai bine s introduc o meniune referitoare la aceasta,
dect s o ignore pur i simplu. n cazul n care exist ntrebri ce rmn fr rspuns i nu este
precizat nici un motiv al acestei omisiuni, e posibil ca cititorul s se simt frustrat i s
abandoneze lectura.
Cu toate acestea, cele mai multe materiale de tiri rspund cu precdere la cele patru
ntrebri de baz, acestea fiind completate ns frecvent i de celelalte dou respectiv cum? i
de ce? sau de variante ale lor cum ar fi n ce mprejurri? sau n urma crui fapt? i aceasta nu
din lips de informaii suficiente sau din ignorana jurnalistului, ci pur i simplu pentru c n
logica relatrii unui eveniment, rspunsurile la aceste ntrebri sunt de regul suficiente. Mai
mult, s nu uitm c un articol de tiri trebuie s se caracterizeze prin concizie i c el este supus
unor restricii att de spaiu ct i de timp, aa nct concentrarea asupra acestor ntrebri este nu
doar justificat, ci absolut necesar.
Revenind la piramida rsturnat sau inversat, caracteristica principal a acesteia de
unde i trage de altfel i denumirea este c partea cea mai important, mai nou, mai inedit
sau mai frapant a articolului este condensat la nceputul textului. Toate celelalte detalii care
completeaz coninutul tirii vor fi prezentate ulterior, n cadrul paragrafelor de dezvoltare. ntr-o
asemenea structur, primul paragraf, denumit intro sau lead4 este cel mai important, concentrnd
informaia esenial. Piramida rsturnat i-a dovedit utilitatea n mod practic, experiena
demonstrnd c ea este cea mai eficient modalitate de organizare a materialului informaional.
Un avantaj esenial al acestei structuri este acela c poi modifica, reduce i chiar elimina anumite
pasaje sau paragrafe de dezvoltare, mergnd pn la intro practic singurul element ireductibil al
tirii.
Paragrafele de dezvoltare se succed intro-ului i au fie rolul de a oferi precizri despre
4

Unii autori, precum Luminia Roca, prefer utilizarea termenului lead - preluat direct din limba englez

informaiile enunate n primul paragraf, fie de a aduce date noi, ce nu au mai fost menionate
pn la acel moment. Ele pot i adesea chiar trebuie s ofere informaii de background,
respectiv acele date care alctuiesc contextul unui fapt: evenimente precedente, consecine
poteniale, ntmplri similare, semnificaia i/sau ineditul anumitor aciuni, modul n care se
ncadreaz ntr-un ir de evenimente asemntoare sau, dimpotriv, contrastante.
Numrul de paragrafe nu este unul impus, el depinde de importana i complexitatea
evenimentului relatat. Unele texte pot conine un singur paragraf de dezvoltare, dac el e suficient
pentru a epuiza coninutul subiectului tratat; ns, cel mai adesea, tirile necesit mai multe
paragrafe de dezvoltare, construite pe principiul maximum de informaie cu minimum de
mijloace, respectiv n cazul presei scrise cu minimum de cuvinte.
O regul de baz n constructie din pcate nu i n ara noastr este aceea c fiecare
paragraf se identific cu o idee. Un text bine mprit n paragrafe este mai uor perceput de
cititor. Fr a fi o regul, aceasta nseamn c un alineat cuprinde n principiu una-dou fraze, i
nu mai multe. n fiecare paragraf trebuie pus un accent logic: un cuvnt sau o sintagm de
regul substantive i/sau verbe puternice trebuie s focalizeze atenia. n presa scris, ele
trebuie aezate la nceputul frazei sau al paragrafului, n vreme ce n audiovizual, locul lor este de
regul la sfrit.
Un aspect foarte important de care trebuie inut cont atunci cnd redactm corpul
articolului se refer la lungimea frazelor i a paragrafelor. n primul rnd, n presa scris nu se
admit fraze lungi; aceasta nu nseamn c frazele trebuie tanate, ba chiar dimpotriv, nu este
indicat ca ele s aib lungimi egale, pentru c acest lucru rpete din dinamismul textului. De
regul, primul paragraf este mai lung, pentru simplul motiv c aspectele eseniale ale unui
eveniment nu pot fi surprinse de regul n dou-trei cuvinte iar n astfel de situaii este bine ca
fraza a doua s fie ceva mai scurt. Mai mult, specialitii recomand alternarea frazelor lungi cu
cele scurte: o succesiune de fraze lungi este monoton, greoaie i mpiedic cititorul s perceap
uor mesajul, n vreme ce o succesiune de propoziii sau fraze scurte d senzaia de sacadare sau
sufocare a discursului. Aceeai regul este valabil i pentru mrimea paragrafelor. Unele vor
avea accente mai puternice n logica redactrii i vor fi mai ample; altele vor fi mai terse i, n
consecin, mai scurte. Articolul ideal realizeaz o alternan a paragrafelor tari, mai lungi, cu
cele terse, mai scurte.
Toate aceste reguli pot fi rareori aplicate n practic, pentru simplul motiv c ceea ce
primeaz este ntotdeauna coninutul. Imaginai-v cum ar fi dac ar exista tipare prestabilite,
standard pentru fiecare specie jurnalistic i pentru fiecare tip de informaie, i toate articolele ar

arta la fel. Din fericire acest lucru este practic imposibil, pentru c jurnalismul nu este tiin
exact: dincolo de anumite reguli de baz pe care trebuie s le respecte, textul jurnalistic st sub
semnul talentului, personalitii i stilului propriu fiecrui jurnalist.
Contrar a ceea ce cred necunosctorii, elaborarea unui text jurnalistic implic mult mai
mult dect redactarea acestuia: scrierea propriu-zis a materialul de presa este doar o etap dintr-o
succesiune logic complex ce cuprinde numeroase activiti. Un model des utilizat cuprinde
patru etape principale, prezentate schematic in continuare:
Planificarea sau conceperea materialul de presa cuprinde:
- cutarea informaiilor
- colectarea informaiilor
- conturarea ntrebrilor i clarificrilor necesare
- realizarea clarificarilor
- sortarea informaiilor
Sistematizarea informaiilor
- ce comunic informaia respectiv?
- ce nseamn efectiv informaia ce urmeaz a fi transmis?
- care este semnificaia informaiei?
- care va fi titlul materialul de presa?
- cum va arta intro-ul?
- n ce context apare informaia respectiv de ce evenimente sau informaii este legat
aceasta?
- de ce ar interesa pe cineva informaia respectiv?
- pe cine intereseaz efectiv informaia?
- cum poate fi relatat rapid informaia, n aa fel nct s primeasc atenia cuvenit?
Etapa de aprobare
- expunei succint superiorului coninutul materialuuil de presa
- prezentai titlul materialul de presa
- susinei-v punctul de vedere dac este nevoie
Etapa redactrii propriu-zise
- odat ce avei un intro, stabilii succesiunea logic a prezentrii faptelor: imaginai
organizarea i construcia materialului de presa
- scriei fr ntreruperi, meninei ritmul pentru a conferi cursivitate si coeren textului:

v putei ntoarce la final pentru a face modificri i corectri

- pe msur ce scriei, ntrebai-v periodic n ce msur intereseaz informaiile
prezentate i pe cine ar putea interesa
- cnd terminai de scris materialul de presa, ncepei corectarea, eliminnd in primul rnd
cuvintele si propoziiile de prisos
- la ultima lectur, imaginai-v c suntei un cititor nu tocmai interesat de subiect, si
vedei dac materialul de presa este n msur s v schimbe prerea.

CAPITOLUL II. LIBERTATEA DE EXPRIMARE A PRESEI

2.1. Delimitri conceptuale
Termenul de libertate deriv din lat. libertas, -atis, fr. libert i presupune posibilitatea
de a aciona dup propria voin sau dorin; posibilitatea de aciune contient a oamenilor n
condiiile cunoaterii (i stpnirii) legilor de dezvoltare a naturii i societii5.
Termenul de expresie deriv din lat. expression, -onis sau elocutio, -onis6, preluat n
francez ca expression, n timp ce exprimare se revendic de la lat. vox, -cis. Expresia sau
exprimarea reprezint o construcie concis care exprim, de obicei n mod figurat, o idee;
manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimic etc.; nfiare care reflect
starea sufleteasc a omului, reflectarea strii interioare a cuiva7.
Mass-media este un termen provenit din englez, ce se definete ca totalitatea mijloacelor
de informare a maselor (radio, televiziune, pres etc.) 8. Etimologic, media forma de plural de la
eng. medium este parte din expresia eng. media of communication, ce se refer la acele medii
organizate de disiminare a faptului, opiniei i a altor informaii, precum ziarele, revistele, bannerele, filmele de cinematograf, radio, televiziune, Word Wide Web, cri, CD, DVD, jocuri
electronice i alte forme de astfel de manifestri. Dei scriitori nc prezint opinii diferite despre
folosirea termenului media n acord de singular (media este) sau de plural (media sunt), criticile
nu vor gsi ns o formul unanim prea curnd. Potrivit DOOM 2, n limba romn se accept
formula media este ca fiind corect gramatical9.
Noiunea de consecin deriv din lat. consequentia, fr. consquence i se definete ca
fiind un rezultat al unei fapte, al unei aciuni, al unui principiu, urmare10.
Principiul, lat. principium, it. principio, fr. principe, reprezint un element fundamental,
idee, lege de baz pe care se ntemeiaz o teorie tiinific, un sistem politic, juridic, o norm de
conduit etc11.
Mass-media este principalul instrument al unei societi democratice i presupune dou
drepturi fundamentale : dreptul la informare i libertatea de expresie. Dincolo de funciile sale,
5

DEX, Ediia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureti, 1998

Stureanu, M., Dicionar romn latin, Editura Viitorul Romnesc, Bucureti, 1998

Idem 1

Idem 1

http://en.wikipedia.org/wiki/Mass_media

10

Idem 1

11

Idem 1

ns, mass-media este un produs al societii care se formeaz i funcioneaz.

n acest cadru caracterizat de libertate i participare, mass-media deine un rol de
consolidare a noii societi, de susinere i monitorizare a unei democraii adevrate, particip la
o guvernare dreapt i la dezvoltarea economic. n calitate de a "patra putere n stat, presa
creeaz noua opinie public i noua societate civil. Riscurile de a i duce la bun ndeplinire
datoria i ndrzneala de a i pune n aplicaie libertatea de exprimare au avut ns, nu de puine
ori, iremediabile consecine.
Totodat, libertatea de exprimare, att a mass-media dar i a individului n genere, se
afirm ca drept fundamental. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
viaa particular a persoanei i nici dreptul la propria imagine. Exercitarea dreptului la libera
exprimare comport ndatoriri i responsabiliti.
Dar, n spatele drepturilor comunicrii se afl ideea potrivit creia aceast libertate nu
este posibil dect mpreun cu un ansamblu mai vast de alte drepturi. Pentru ca libertatea de
exprimare s biruie n faa unor voci dominante, trebuie s se in cont de diferenele enorme
privind accesul la putere i la mijloacele de comunicare n mas.
Drepturile comunicrii, n genere, se bazeaz pe crearea concret a unor condiii necesare
unui ciclu pozitiv de comunicare. 12Acest ciclu presupune cutarea, primirea sau difuzarea,
ascultarea sau procesul de a fi ascultat, nelegerea, crearea sau reproducerea de informaie.
Drepturile comunicrii cuprind astfel dreptul de a participa la propria cultur i de a utiliza
propria limb, de a beneficia de avantajele societii etc.
Ca participant la temelia sacr a drepturilor umane, libertatea de exprimare este
menionat n numeroase tratate, convenii sau acorduri internaionale i este garantat sub
diferite forme n aproape toate constituiile i legislaiile naionale. Libertatea de exprimare este
considerat ca fiind unul dintre stlpii de baz ai societii democratice, fiind vital pentru
procesul de prevenire a cenzurii i condiie sine qua non a existenei unei13 media libere i
eficace. Totui, la nivelul practicii aceast libertate de exprimare are de suferit. Acest drept
fundamental continu s fie refuzat iar acolo unde nu intervine refuzul, apar ameninrile
particulare.
Libertatea de exprimare i fundamenteaz legitimitatea ntrun ideal, cu trimitere la
idealismul filosofic, potrivit cruia un grup de indivizi pot comunica, fiecruia atribuindu-se un
drept egal de a concepe, primi i rspndi idei i de a ajunge n mod raional la decizii de interes
12

Manuel dvaluation des droits de la communication, Campagne CRIS, Septembrie 2005 www.crisinfo.org

13

Potrivit DOOM 2

mutual. Problema real este ns aceea c nu toi indivizii au aceleai oportuniti. Societatea de
astzi se confrunt cu o comunicare puternic filtrat.
ns, la nivelul libertii de exprimare a presei, subiect de interes n lucrarea prezent, se
ntlnesc i consecine drastice, care clatin din temelii orice principii sau reglementri
internaionale. Iar aici se ridic problema dac libertatea de exprimare mai este o libertate sau din
contr, o privare de libertate. Fiecare jurnalist, aflat n beneficiul acestui principiu, este subiect de
sanciune n ochii celor certai cu legea i nu numai. Normele anumitor grupri teroriste sau pur
i simplu existena unor conflicte de interese exterioare mass-media se afl n raport de
contradicie cu libertatea de exprimare a mass-media. Aflai n slujba publicului local, naional
sau internaional, jurnalitii devin victime ale propriei liberti prin simplul fapt c ndrznesc si asume libertatea de a exprima o opinie sau o critic adevrat, just, real, dar care
deranjeaz. ngrijortor este faptul c aceast libertate de exprimare a mass-media este
sancionat din ce n ce mai mult, nu cu cenzura sau cu retragerea acreditrii, sanciuni financiare
sau privarea de libertate fizic, ci chiar cu moartea.
Prin urmare, lucrarea de fa ncearc s fac o trecere n revist a principalelor
reglementri internaionale i naionale privind libertatea de exprimare att ca drept fundamental
al omului (plecnd de la premisa c un jurnalist, nainte de a fi jurnalist, este un individ ca oricare
altul) ct i ca drept al mass-mediei. Se va explica apoi modul n care se poate realiza ngrdirea
libertii de exprimare, urmat de exemplificarea cu studii i situaii practice a consecinelor
beneficierii de libertate de exprimare n cazul mass-mediei.

2.2. Reglementri internaionale i naionale

2.2.1. Reglementri la nivel internaional

La nivel internaional, libertii de exprimare, dincolo de importana sa ca principiu de

baz al mass-media, i-a fost atribuit n primul rnd rolul de drept uman fundamental. Acest drept
se regsete enunat alturi de dreptul la informare, dreptul de a cuta, a primi sau a mprtii
informaii. n Declaraia Universal a Drepturilor Omului (DUDO), considerat ca fiind
declaraia fundamental acceptat n genere pe plan internaional, Articolul 19 garanteaz dreptul
la exprimare i informare n termenii urmtori:
Everyone has the right to freedom of opinion and expression; this right includes the right to
hold opinions without interference and to seek, receive and impart information and ideas through
any media and regardless of frontiers.14
The International Covenant on Civil and Political Rights (ICCPR), un tratat pe care
Romnia l-a ratificat n 1974, garanteaz dreptul la libertatea opiniei i libertatea de exprimare n
termeni similari cu cei folosii de DUDO, n Partea III, Articolul 19 (2)15:
Everyone shall have the right to freedom of expression; this right shall include freedom
to seek, receive and impart information and ideas of all kinds, regardless of frontiers, either
orally, in writing or in print, in the form of art, or through any other media of his choice. 16
Convenia European a Drepturilor Omului, pe care Romnia a ratificat-o pe data de
20 iunie 1994, protejeaz dreptul de exprimare i informare n Partea I, Articolul 10 (1)17:
Everyone has the right to freedom of expression. This right shall include freedom to hold
opinions and to receive and impart information and ideas without interference by public
authority and regardless of frontiers. This article shall not prevent States from requiring the
licensing of broadcasting, television or cinema enterprises.18
Totodat, cu privire la libertatea de exprimare i informare, la nivelul Constituiei
Europene se precizeaz, Articolul II-71:
1. Orice persoan are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de
14

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor i exprimrii; acest drept include libertatea de a avea opinii fr
imixtiune din afar,precum i libertatea de a cuta, de a primi i de a rspndi informaii i idei prin orice mijloace i
independent de frontierele de stat., United Nations Department of Public Information
15

http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/a_ccpr.htm

16

Toi oamenii trebuie s dein dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept trebuie s includ libertatea de a

cuta, a primi i a mprti informaii i idei de orice natur, dincolo de orice frontiere, att verbale, scrise sau
publicate, sub form de art sau prin intermediul oricrui mediu, la alegerea sa.
17

http://www.hri.org/docs/ECHR50.html#C.Art10

18

Toi oamenii au dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept trebuie s cuprind libertatea de a deine opinii i

de a primii i a mprtii informaii i idei fr intervenia autoritilor publice i n afara frontierelor. Acest articol
nu trebuie s mpiedice Statele de la investigarea licenelor instituiilor de radiodifuziune, televiziune sau cinema.

opinie i libertatea de a primi sau de a transmite informaii sau idei, fr amestecul autoritilor
publice i indiferent de frontiere.
2. Sunt respectate libertatea i pluralismul mijloacelor de informare n mas.19
Printre normele cu caracter obligatoriu, care fac referire direct la profesiile domeniului massmedia, pe plan internaional se ntlnesc: Declaraia ndatoririlor i drepturilor jurnalitilor,
adoptat la Muenchen, n 1971; Codul etic al societii Sigma Delta Chi, asociaia jurnalitilor
profesioniti americani, adoptat n 1926 i revizuit n 1973; Carta obligaiilor profesionale ale
ziaritilor francezi, adoptat n 1918 i revizuit n 1938.
Carta obligaiilor profesionale ale ziaritilor francezi
Printre prevederile incluse n Carta obligaiilor profesionale ale ziaritilor francezi, care
au legtur direct cu libertatea de expresie a presei, se numr:
-

un ziarist i asum rspunderea pentru toate scrierile sale;

nu accept dect nsrcinri compatibile cu demnitatea profesional;

nu comite nici un plagiat;

i citeaz colegii de breasl crora le reproduce textele;

pstreaz secretul profesional;

nu se folosete de libertatea presei n mod interesat;

consider scrupulozitatea i preocuparea pentru adevr ca principii fundamentale.

Codul etic al societii Sigma Delta Chi
Potrivit codului etic al societii Sigma Delta Chi, libertatea de exprimare a presei trebuie

s se afle n slujba adevrului. Ageniile de tiri sunt considerate purttoare ale dezbaterilor i
informaiilor publice i acioneaz n baza mandatului lor constituional i a libertii de a afla i
relata faptele. Menirea constituional a mass-media se arat a fi, potrivit codului etic, cutarea
adevrului ca parte a dreptului public de a cunoate adevrul. n acest scop, se susine aderarea la
norme de activitate precum: responsabilitatea, libertatea presei, norme etice, acuratee i
obiectivitate, fair-play sau angajament.
n ceea ce privete libertatea presei, se menioneaz faptul c aceasta urmeaz a fi aprat
ca un drept inalienabil al oamenilor ntr-o societate liber. Ea poart cu sine libertatea i
responsabilitatea de a dezbate, de a pune sub semnul ntrebrii i de a ataca aciuni i afirmaii ale
guvernanilor, precum i ale instituiilor pulice i particulare. Jurnalitii susin dreptul de a
formula opinii nepopulare, precum i privilegiul de a fi de acord cu majoritatea.
Declaraia ndatoririlor i drepturilor jurnalitilor
19

www.mae.ro

nc din Preambulul declaraiei adoptate n 1971, la Muenchen, se specific faptul c

dreptul la informaie, la libera exprimare i la critic este una din libertile fundamentale ale
oricrei fiine umane. n acest drept al publicului de a cunoate faptele i prerile i au sursa
toate ndatoririle i drepturile ziaritilor. De asemenea, se specific faptul c misiunea de
informare comport n mod necesar limite pe care ziaritii nii i le impun spontan.
n declaraia drepturilor se menioneaz urmtoarele: Ziaristul nu poate fi constrns s
svreasc o fapt profesional ori s exprime o prere care ar fi contrar convingerii i
contiinei sale. Ziaritii revendic liberul acces la toate sursele de informare i drepul de a
ancheta liber orice fapte care condiioneaz viaa public.
2.2.2. Reglementri la nivel naional
Principiul libertii de exprimare este definit n Constituie i n tratatele internaionale.
Potrivit Constituiei Romniei, Articolul 30 (1)

libertatea de exprimare a gndurilor, a

opiniilor sau a credinelor i liberatea creaiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin
imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare n public, sunt inviolabile.
Ceteanul are libertatea de a-i exprima sau nu gndurile, opiniile i credinele. Acesta nu
poate fi mpiedicat s se exprime sau s se abin. Exteriorizarea gndurilor, a credinelor i
opiniilor nseamn intrarea n sistemul relaiilor sociale iar aceasta poate fi fcut pin viu grai, n
scris, prin imagini sau gesturi.
Ceea ce reprezint subiect de interes aici este exprimarea, comunicarea prin intermediul
mass-media. Aceast comunicare presupune att dreptul cetenilor de a-i exprima punctele de
vedere prin intermediul mass-media, ct i un drept special care definete libertatea de exprimare
a opiniei presei.
Izvorte fie din legi, hotrrile unor organisme cu putere de decizie din domeniul massmedia sau din scrierile cu caracter teoretic, normele jurnalistice se caracterizeaz prin faptul c
reglementeaz ntr-un mod specific comunicarea mass-media. nclcarea acestor reguli
presupune, n mod normal, o sanciune. Sanciunea este specific pentru acele norme ce sunt i
reglementri juridice i pentru hotrrile i deciziile organismelor cu putere de a supraveghea
activitatea mass-media, cel mai cunoscut organism de acest gen fiind Consiliul Naional al
Audiovizualului (CNA).
Normele care i gsesc izvorul n lege sunt cele stabilite de Parlament, Preedinte sau
Guvern, precum i de ministere i alte uniti admnistrative subordonate lor. Legile pot fi dedicate
n totalitate reglementrii domeniului mass-media sau pot fi legi ce cuprind parial dispoziii
referitoare la pres. Hotrrile Parlamentului au fie caracter obligatoriu, precum hotrrea de a

interzice accesul presei la lucrrile celor dou camere, fie un caracter de recomandare, precum
Hotrrea 25 din 12 septembrie 1994, a Camerei Deputailor, prin care se ia act de Rezoluia
1003, din 1993, adoptat de Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei.
La nivelul celorlalte organisme ale administraiei de stat se pot lua decizii privind
ngrdirea dreptului de a aduna i de a difuza informaii, invocndu-se secretul de stat, secretul de
serviciu, protejarea copiilor, a tineretului, a victimelor etc.
i la nivelul organizaiilor de jurnaliti sau de redacii se pot adopta norme care au la baz
respectarea normelor legale. Aceste norme au un caracter obligatoriu pentru toi

cei care

constituie parte component din aceste instituii sau organizaii. Aceste reglementri sunt
cunoscute sub denumirea de coduri etice, deontologice, declaraii sau carte. Printre acestea se
numr, la nivel local: Codul deontologic al ziaritilor romni, adoptat de Asociaia Ziaritilor
Romni n 1993 sau Codul deontologic al ziaristului al Clubului Romn de Pres, modificat n
august 2006.
n 1993 Asociaia Ziaritilor Romni susinea, prin codul deontologic adoptat, libertatea
presei, libertate garantat prin Constituie. Aceast libertate a presei implic independena i
libertatea informaiei, a exprimrii ideilor i a criticii. Principiile sunt destinate a prezerva morala
profesiei i nu constituie o constrngere juridic. Printre aceste principii se numr:
-

respectul pentru adevr i informarea corect a publicului, considerate ca fiind imperative;

libertatea de exprimare trebuie s se supun unei atente verificri a tirilor i informaiilor

destinate a fi publicate; sensul adevrat al informaiilor nu trebuie deformat, nici falsificat
prin formulare, prin titlu sau prin comentarea imaginilor;

tirile publicate sau afirmaiile care se demonstreaz a fi false trebuie rectificate ntr-un
rgaz ct mai scurt i sub o form adecvat de ctre organul de pres care le-a difuzat.
Privind principiul libertii de exprimare, n Articolul 9 al Codului deontologic al

ziaristului al Clubului Romn de Pres se menioneaz: Ziaristul care distorsioneaz intenionat

informaia, face acuzaii nefondate, plagiaz, folosete neautorizat fotografii sau imagini tv i
surse ori calomniaz, svrete abateri profesionale de maxim gravitate.
2.3. ngrdirea libertii de exprimare
ngrdirea libertii de exprimare se ntlnete adeseori la nivelul realitii, dicolo de
teoretic. Un nivel ridicat de control asupra acestei liberti se ntlnete la nivelul statelor
totalitare, de dreapta sau de stnga. Tendina mare ar fi s se presupun c libertatea de exprimare

este un atribut al statelor democratice, care au impus stilul luptei mpotriva abuzurilor, controlului
impus de totalitarism. ns, cu surprindere se pot semnala cazuri de ngrdire a libertii de
exprimare i la nivelul unor state Aceast ngrdire se poate manifesta:
a. Direct cnd se asist la msuri luate de autoriti n baza unor prevederi legale. Astfel,
Constituia prevede faptul c nici o publicaie nu poate fi suprimat, lsnd ns s se
neleag c suspendarea este posibil. Alte astfel de ngrdiri fac referire i la respectul
drepturilor i reputaiei, salvgardarea siguranei naionale, a moraliii sau a opiniei
publice. ns nimeni nu poate garanta c limitrile la libertatea presei, prevzute n
actele normative, nu vor fi accentuate de autoriti prin interpretri ce depesc prin
consecine msurile necesare asigurrii unei bune funcionri a statului, ducnd efectiv
la nclcarea principiului de exprimare.20
b. Indirect realizarea de presiuni subtile asupra presei, denumite n rndul jurnalitilor
aciuni de intimidare. Aceste presiuni pot fi realizate prin controale repetate pe linie
fiscal, blocarea accesului la resurse, retragerea licenei de emisie, chemarea n judecat
etc. Libertatea jurnalistului poate fi ngrdit de asemenea prin recurgerea la violene
fizice sau verbale, interogatorii la Parchet sau n cadrul Poliiei etc. Un caz special de
atentare la libertatea presei l reprezint informaia dirijat situaia n care anumite
instituii ncearc influenarea opinie publice, o modalitate de manipulare a acesteia prin
intermediul presei.
O major consecin a libertii de exprimare a mass-media o reprezint intrarea n
conflict cu o serie de factori exteriori mass-media, conflict care duce pn la uciderea de
jurnaliti, aa cum se va arta n cele ce urmeaz.
Aflai n slujba adevrului i al informrii prompte, la zi, a opinie publice, informare care
nu poate fi realizat dect prin beneficierea de o libertate de exprimare, jurnalitii se confrunt
din ce n ce mai mult cu ameninri aduse propriei viei. Se atenteaz astfel la propria via prin
diferite modaliti, de la ameninri, somaii verbale sau scrise, telefonice, pn la atacuri fizice,
nchisoare, rpire sau omor. S fie preul libertii de exprimare att de mare? Jertfe aduse opiniei
publice, jurnalitii nchin propria lor via ca nite ofrande aduse zeilor uneori lipsii de
contiina c vor fi ucii.
Cele mai violente atentate sunt adresate, n procentul cel mai mare, jurnalitilor de pres
scris, televiziune sau radio. Odat cu dezvoltarea tehnologiei, media online intr i ea sub
supravegherea celor ru voitori.
20

Szabo, Lucian-Vasile, Libertate i comunicare n lumea presei, Editura Amarcord, Timioara, 1999, p.35

Astfel, libertatea de exprimare a presei pe internet are i ea de suferit. n Iran sau n

Tunisia numeroi jurnaliti, din cauza privrii de spaiu de afirmare la nivelul media tradiionale,
se deschid ctre media online, utiliznd n special bloguri specializate. Totui, cenzura se aplic i
la nivelul acestei zone media iar site-uri sunt nchise, filtrate, supravegheate etc.
Cel mai adesea, n jurul consecinelor unei liberti de exprimare se ridic viitorii
jurnaliti ntemniai. Cele mai mari nchisori unde libertatea de exprimare a presei este redus la
tcere se nregistreaz n China, Cuba, Etiopia, Iran sau Uniunea Myanmar. Orice comentariu
fcut de jurnaliti pe aceste teritorii, orice cuvnt spus pe un ton mai puternic sau o informaie
care deranjeaz sunt clasificate ca tulburri ale opiniei publice sau ameninri la adresa
statului. n urma acestui fapt se recurge la nchisoarea pe timp de cinci, zece, douzeci de ani,
uneori nsoit de privarea de drepturi civice.
Nici la nivelul democraiilor occidentale, unde libertatea de exprimare ar trebui s fie un
pilon de rezisten, situaia nu este departe de a fi critic. n acest sens, se cunoate cazul
jurnalistului american Judith Miller, care a fost condamnat la nchisoare.
n ciuda tuturor consecinelor ns, cea mai drastic rsplat pentru devotamentul fa
de libertatea profesiei o reprezint uciderea de jurnaliti. Potrivit unei statistici nceput de ctre
Committee to Protect Journalists21 nc din 1992 i completat anual22, se arat c numrul cel
mai mare de jurnaliti ucii s-a nregistrat la nivelul Irak-ului 93, urmat de Algeria 60, Rusia
44, Columbia 39, Filipine 32, India 22, cel mai mic numr nregistrndu-se n Iugoslavia
8.
Potrivit aceleiai statistici, n anul 2006 (perioada ianuarie 18 decembrie) s-au
nregistrat 55 de crime asupra jurnalitilor, un numr situat la mijlocul anilor 2005 cnd se
vorbea despre 47 de crime - i 2004 cnd se ajungea la un numr de 57 de jurnaliti mori. Cel
mai ridicat numr a fost nregistrat n 1994 66 de ucideri. Pe de alt parte, n Raportul Anual pe
2006 realizat de Reporters Sans Frontiers (RSF), se arat c cel puin 63 de jurnaliti i 5
colaboratori media au fost omori n ntreaga lume 23. n 2005 Samir Kassir i Gebrane Tueni,
reprezentani ai cotidianului An-Nahar, sunt mori ntrun atentat cu main capcan. nc din zorii
lui 2007, doi jurnaliti au fost omori - Ahmed Hadi Naji, Associated Press Television News,
ucis n Baghdad i Hrant Dink, Editor ef la sptmnalul americano-turc Agos, mpucat la

21

www.cpj.org

22

Ultimul an luat n calcul fiind anul 2006.

23

http://www.rsf.org/article.php3?id_article=7581

Istanbul24.
n ceea ce privete cauza uciderii jurnalitilor, studiul anterior menionat arat c 44,6%
dintre situaii s-au datorat rzboiului, 34,5% au avut la baz motive politice iar 29,7% s-au
datorat fenomenului de corupie.
n rndul fptailor suspeci de crim se numr grupurile politice, n procent de 26,7%,
oficialii guvernamentali 20,1% sau grupurile criminale 12%. Un procent destul de mare, de
23,4%, este nregistrat de persoanele neidentificate. Cu referitor la acest procent ridicat de 26,7%,
care indic grupurile politice ca fiind principala mn criminal n rndul mass-media, se poate
face trimitere i la cercetarea realizat de ctre Digital Freedom Network25 (DFN) , o organizaie
non-profit din SUA, care prezenta principalii oameni sau grupri politice ale lumii care pot fi
catalogate ca fiind violatoare ale libertii de exprimare a presei la nivel mondial. Printre
acetia/acestea se numr: Aleksandr Lukashenko Belarus; Than Shwe dictatorul din Burma;
Preedintele chinez Hu Jintao; regimul Castro; grupul fundamentalist Jemaah Islamiah din
Indonezia, dictatorul Kim Jong-II din Coreea de Nord, dictatorul Idi Amin din Uganda sau Robert
Mugabe Zimbabwe.
O alt consecin a exercitrii libertii de exprimare a mass-media, mai redus n
intensitate dar la fel de important ca i cea amintit anterior, o reprezint luarea de ostatici din
rndul jurnalitilor sau condamnarea la nchisoare. n decembrie 2006, un studiu organizat de
acelai Committee to Protect Journalists arta c la nivel modial fuseser arestai 134 de
jurnaliti, cel mai mare numr nregistrndu-se n China 31 i cel mai sczut 1 n Armenia,
Bangladesh, Cambodia, Columbia, Republica Democrat Congo, Gambia, Iran, Irak, Maldive,
Mexic, Sri Lanka, Tunisia, Turcia, SUA sau Vietnam. Anul 2002 a nregistrat cel mai ridicat
numr de jurnaliti arestai 139, n timp ce cel mai mic numr s-a nregistrat n 2000 81. Un
exemplu al acestei consecine este i Florence Aubenas, trimis special n Irak al cotidianului
francez Liberation, alturi de ghidul su Hussein Hanoun, care au fost luai prizonieri n 2005 n
Irak i eliberai dup 157 de zile de captivitate. Din aceeai categorie fac parte i Giuliana Sgrena,
Marie-Jeanne Ion sau Sorin Dumitru Miscoci.
Datorit exercitrii libertii de a se exprima, dei respect adevrul, jurnalitii ajung s
lezeze oligarhiile. Nu ntmpltor n 2005 mai mult de 1 300 de specialiti din pres au fost
ameninai sau agresai. Nu s-au mai nregistrat astfel de cifre ridicate din 1995, cnd mass-media
se confrunta cu grupurile islamice algeriene, arta n Raportul pe 2006 RSF. n anumite pri ale
24

http://www.cpj.org/killed/killed07.html

25

http://unix.dfn.org/violators_freedom.shtml

lumii, precum Bangladesh, Filipine, Nigeria sau Mexic, libertatea de expresie a presei este supus
violenelor cotidiene.
Pe de alt parte ns, se poate vorbi i despre mbuntiri n privina libertii de
exprimare a presei la nivel mondial. n India, n provincia Aceh din Indonezia i n anumite state
din America Central, media au nceput s beneficieze de o libertate din ce n ce mai mare.
Reforme sunt ateptate la nivelul Tchad i Cameroun. Mexicul a luat msuri n privina anchetrii
atacurilor mpotriva jurnalitilor, demonstrnd interes pentru rezolvarea situaiei.
Totui, publicarea caricaturilor lui Mahomed, n septembrie 2005, ntrun cotidian danez, a
demonstrat faptul c libertatea de exprimare reprezint un subiect de importan major. Dac
definiia libertii de exprimare variaz de pe un continent pe altul, aceast criz a demonstrat
faptul c nimeni nu era indiferent fa de aceasta.
2.4. Rspunderea mass-media
Atunci cnd are loc nclcarea normelor de conduit ce reglementeaz relaiile
interumane, se asist la intervenirea rspunderii. O definiie a rspunderii ar putea fi obligaia de
a suporta consecinele nerespectrii normelor sociale (juridice, morale, etice). Cnd se ia n
discuie problema rspunderii jurnalistice, se face referire la faptele aflate n sistemul presei sau
care se afl n legtur cu acesta i nu se ia n discuie conduita ilicit n genere, conduit ce poate
caracteriza orice persoan.
n privina caracterului ilicit al unor aciuni, Constituia Romniei prevede:
Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaa particular a
persoanei i nici dreptul la propria imagine. Sunt interzise de lege defimarea rii i a
naiunii, ndemnul la rzboi de agresiune, la ur naional, rasial, de clas sau religioas,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen public, precum i manifestrile
obscene, contrare bunelor moravuri.
La nivelul Codului Penal, aceste abateri sunt clasificate drept infraciuni. De asemenea,
n Constituie se precizeaz : Rspunderea civil pentru informaia sau pentru creaia adus la
cunotin public revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestrii
artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, n
condiiile legii. Delictele de pres se stabilesc prin lege. ns termenul de editor nu este explicat
de legea romn. n acest context, stabilirea unei rspunderi pentru proprietarul mijlocului de
multiplicare nu se justific.
Texte de lege privind faptele ce pot fi comise prin intermediul mass-media i rspunderea

pentru acestea sunt cuprinse detaliat i n Codul Penal i Codul de Procedur Penal, n Codul
Civil i Codul de Procedur Civil sau n Codul Muncii i unele legi speciale.
Libertatea de exprimare a mass-media sau surs de privare de libertate ar fi balansul care
se ridic n urma parcurgerii rapoartelor anuale emise de organizaii ca Reporters Sans Frontires
sau Committee to Protect Journalists. Dincolo de rapoarte i statistici, rmne ns realitatea ca
surs prim de certitudine.
Libertatea de exprimare a mass-media este, cu precdere, un drept fundamental. Norme,
tratate, constituii etc fac referire la libertatea de informare i de exprimare a indivizilor i a
presei. O democraie aflat ntr-o natural dezvoltare se bazeaz pe o libertate a media. S-ar putea
crede c amendarea acestei liberti se realizeaz abuziv doar la nivelul dictaturilor, rilor care
nc mai pstreaz reminiscenele regimului totalitar.
Din pcate, nclcarea abuziv a libertii de exprimare a mass-media se realizeaz i n
rile democratice. Iar aceast nclcare se rezum, din ce n ce mai des, la retragerea total a
acestei liberti a cuvntului jurnalistic prin uciderea reprezentanilor mass-media.
Preul pltit de mass-media pentru libertatea de exprimare se dovedete a fi prea mare.
ns, deasupra vieii sau a privrii de libertate, jurnalistul a pus n fa cariera i devotamentul
pentru meserie, respectul pentru publicul su. La nivel internaional sau doar local, principiul
libertii de exprimare rmne o problem sensibil, care i creeaz libertatea de micare sau
existen n funcie de ceea ce ndrznete s prezinte.
Dac ar fi s se transpun libertatea presei internaionale n procente, rezultatul ar fi
cutremurtor: 43% din mass-media este catalogat ca fiind lipsit de libertate, 40% este parial
liber, n timp ce doar 17% se bucur cu adevrat de libertate, potrivit Freedom of the Press: A
Global Survey of Media Independence realizat de Freedom House n 2006.26 Procentul de 43% nu
ar fi tragic dac nu s-ar lua n calcul cazurile consecinelor extreme ale libertii de exprimare a
presei, cnd se ajunge la pierderea vieii jurnalitilor, aa cum s-a artat anterior.
Prin urmare, dreptul la libertatea de exprimare a presei rmne cu precdere un drept
fundamental. Dar cnd vine vorba despre aplicarea lui n practic, situaia se schimb radical. Un
drept fundamental care duce la pierderea unor alte drepturi eseniale, de la dreptul la dreptul la
liber convieuire pn la dreptul la via. n acest sens, justificarea principiului rmne un
subiect de dezbtut cu fiecare zi n care un jurnalist este trecut sub tcere n mod mai mult sau
mai puin incorect.

26

http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=16

CAPITOLUL III. ETICA N PRES

Etica este o disciplin liberal, care evalueaz comportamentul uman voluntar ca fiind
poztiv sau negativ, n funcie de principiile determinante ale unui anumint grup uman,
social.Termenul etic deriv din cuvntul grecesc ethos, care semnific locuin, locul
natal.Din ethos a derivat cuvntul ethicos, care a fost utilizat de filosofii antici n studiile despre
principiile care trebuie sa stea la baza comportamentului uman.
Substantivul latin mos(plural mores) i adjectivul moralis, aveau neles de moralitate sau
comportament obinuit.Latinescul mores a intrat in limba engleza , insemnand felul in care se
comporta oamenii.
Dihotomia etica morala si-a pastrat semnificatia si pentru noi:etica se refera la un sistem
primar de principii, iar moralitatea presupune punerea lor in practica.
Deontologia se aplica in interiorul unei profesii, stabilind pentru respectivii profesionisti
ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca. Termenul provine din grecescul don (datorie, obligatie).
Pentru domeniul mass-media, triada etica-moralitate-deontologie are o conotatie unica si
exprima un paradox greu de solutionat.Fiindca, desi mijloacele de comunicare ne guverneaza
viata, ne-o monitorizeaza si influenteaza permanent ele fiind pentru noi un serviciu fundamental
de utilitate publica, totusi jurnalistii accepta cu greu, sau chiar resping ideea de morala si
deontologie in exercitarea profesiei.
Si fiindca termenul deontologie irita adesea pe profesionistii din mass-media, iar un
consens minim de comportament profesional totusi se impune, a aparut un nou concept, cel de
controlul calitatii care cuprinde deopotriva etica, morala si deontologie.
3.1. Adevr i obiectivitate n pres
Se poate spune c activitatea de pres are dou laturi sau dou coordonate: una obiectiv
i una subiectiv. Pe de o parte, constatm c n mod obiectiv jurnalistul respect regulile ce
guvernaz circulaia informaiei n sistemul surs ziarist public, reguli a cror nclcare poate
duce la sanciuni stabilite de totalitatea normelor juridice aflate n vigoare ntr-un stat. Pe de
alt parte, se poate constata c ziaristul are libertatea de a decide singur prin prisma propriei
subiectiviti, dac informaiile deinute merir sau nu s fie transmise publicului, precum i
libertatea de a hotr forma n care acetea vor fi publicate.
Condiiile n care i sunt prezentate publicului informaiile depind ns i de sursele i

resursele de care dispune fiecare jurnalist n parte i fiecare organizaie de pres n ansamblu.
Relatrile sunt cu att mai obiective cu ct omul de pres se poate baza pe mai multe elemente
concrete.
Disponibilitile umane,

materiale i tehnice au un grad mare de contribuie la

obiectivizarea activitii jurnalistice. Se spune c obiectivitatea este de neatins, deoarece de la

procesul de selectare a subiectului ce urmeaz a fi publicat pn la coninutul lui sunt determinate
de multe ori o serie de judeci subiective.
Dei componenta subiectiv este inerent, ca n orice activitate uman, sistemul presei
funcioneaz dup criterii obiective recunoscute n practic i acceptate de public, mai ales cnd
acesta are posibilitatea de a alege, de a selecta ziarele pe care le citete, posturile de radio i
televiziune ce i satisfac preferinele. De aceea, audiena poate fi unul dintre criteriile importante
ale obiectivitii .
Admind existena factorilor subiectivi i caracteristica lor util constatm c traseul
informaional surs jurnalist public, se structureaz n funcie de un principiu definit prin
expresia un grad ct mai mare de obiectivizare2 - principiu tradus prin formula aplicrii unor
norme jurnalistice general acceptate i prin care se cenzureaz ntr-o msur eficient latura
subiectiv.
Un grad ct mai mare de obiectivizare nu se poate obine dect prin conjugarea cu un alt
principiu i anume: principiul imparialitii. Imparialitatea nsumeaz acele reguli jurnalistice
prin a cror aplicare se asigur egalitatea de tratament; imparialitatea trebuie s intervin att n
procesul de culegere a informaiilor brute, deci n raport cu sursele, ct i n timpul redactrii
articolului .
Cu privire la persoane, imparialitatea tradus prin egalitate de tratament, presupune ca
atunci cnd dou sau mai multe persoane sunt n raporturi contradictorii, iar subiectul articolului
este legat de acest diferent, opiniile fiecruia i probele invocate s fie prezentate cu cea mai mare
grij, fr a crea ntre subieci inegaliti artificiale. n context, trebuie amintit un alt principiu al
jurnalisticii: cel al ascultrii n mod obligatoriu i a prii adverse.
Mass-media nseamn comunicare. n condiiile cnd democraia, libertatea de expresie
i pluralitatea opiniilor exist, influena a ceea ce se comunic este real doar n msura n care
interesez receptorul, ceea ce l face pe acesta s fie atent, s se implice i s ia atitudine. Tot
ceea ce trece peste acest interes trebuie s fie considerat drept un eec al presei.
Obiectivitatea nu este ntotdeauna n concordan cu orizontul de ateptare al publicului i
cu att mai puin concord cu dorinele sale.

In presa, cu cat jurnalistul este mai responsabil, cu atat greselile vor aparea mai rar.
Functie de rata erorilor, organizatiile de presa risca pe termen lung sa-si stirbeasca semnificativ
credibilitatea.
Este evident ca in cativa ani Internetul va patrunde in majoritatea caselor si, printr-o
singura atingere a tastelor, oricine va putea obtine informatii corecte, intr-un timp record si la un
pret derizoriu.Din ce in ce mai constienti de legatura dintre informatie si pretul acesteia in bani,
consumatorii de presa vor sanctiona imediat lucrurile de proasta calitate.
Fie ca percep sau nu erorile lor, majoritatea jurnalistilor nu-si fac un obicei din a le
recunoaste.Dimpotriva, atunci cand realitatea devine incontestabila, ei continua sa-si sustina
punctual de vedere. Vazuta ca sectia de productie a unei mari intreprinderi, redactia trebuie sa-si
impuna standardele de calitate cerute, in vederea realizarii produsului finit - materialul de presa.O
stire eronata arata ca o ceasca fara fund, sau ca un surub fara cap, ambele date la vanzare in starea
in care sa afla.Cumparatorul da bani pe ziar, il citeste si isi da seama ca e fara fund , sau ca nu
are cap.Insa, cititorul nu poate fi inselat la nesfarsit.El fie va lua un alt produs, fie se va supara
intr-atat incat va refuza sa mai cumpere informatii.
Ca in oricare alta activitate, si in presa de calitate se pot strecura erori.Esential este ca
atunci cand ele apar, organizatia de presa sa reactioneze rapid, fara a-si motive gestul,
recunoscandu-si greseala si indreptand-o.
Exactitatea si obiectivitatea sunt elementele cheie ale jurnalismului.Opinia publica are
nevoie si merita sa primeasca informatii usor de deslusit. A spune lucrurile asa cum sunt este o
responsabilitate esentiala a jurnalistilor si a institutiilor de presa.A promova informatii gresite
reprezinta un deserviciu adus opiniei publice si o cale sigura de erodare a credibilitatii
jurnalismului.
Nu de multe ori, jurnalistul se scuza dand vina pe conditiile tehnice,pe expirarea limitei de
timp, pe concurenta acerba de pe piata mass-media si multe scuze de genul acesta.Jurnalistul
profesionist, la sfarsitul redactarii fiecarui material de presa poate raspunde fara ezitari la o serie
de intrebari menite sa inteleaga in ce masura a respectat minimele standarde legate de
exactitate.Iata cateva intrebari:
- Esti sigur in mare masura de exactitatea faptelor redactate in material?
- Poti sa atribui toate informatiile sau sa le justifici prin documente?
- Ai verificat de doua ori informatiile cheie?
- Poti sa spui numele si numarul de telefon al fiecarei surse citate?
- Esti sigur ca toate declaratiile din relatare reflecta adevarul?

- Esti pregatiti sa sustii in mod public informatiile pe care le-ai verificat?

- Citatele din material sunt prezentate corect in context?
- Citezi surse anonime?
- Folosesti orice documente sau poze provenite din surse anonime?
- Ai folosit un limbaj sau niste fotografii avand un anumit potential distructiv?
Reporterul, in cariera sa, vrea sa fie pe cat de dezinteresat, pea tat de transparent, intr-un
cuvant vrea sa fie obiectiv.Insa preferintele jurnalistilor intotdeauna distorsioneaza imaginea,
daca nu prin omiterea detaliilor, cel putin prin alegerea numai a unora dintre ele.Preferinta deriva
din experienta si calitatile innascute sau dobandite ale fiecaruia dintre noi.Chiar atunci cand ne
dam seama de preferintele pe care le manifestam, devine dificila indreptarea lor.
In realitatea romaneasca, politicile editoriale nu numai ca nuanteaza faptele,
distorsionandu-le, dar mai mult isi fac un scop din a sustine fara menajamente preferintele deseori
bizare ale actionarilor.Jocul direct, cinstit, cu cartile pe fata, cu scopul principal de informare a
publicului, este inca departe de presa romaneasca.Interesele financiare ale ale organizatiilor de
presa, dorinta lor de a inregistra profit prin orice mijloace, determina adoptarea unor politici
editoriale situate departe de conceptual de obiectivitate.
Reporterul, cititorul(telespectatorul), organizatiile de presa, limbajul, capacitatile de investigatie
si interpretare ale reporterului, toate influenteaza obiectivitatea intr-o anumita masura.
Din multitudinea de detalii ale unui eveniment, reporterul selecteaza acele parti care i se
par relevante, intreaba si investigheaza pentru a clarifica intelesul a ceea ce a observat, iar in final
isi organizeaza informatiile sub forma de stire, relatare, reportaj, ancheta.Functie de experienta de
viata, de educatia si judecata sa, un reporter poate alege doua-trei elemente cheie ale
evenimentului, iar un altul le poate ignora pe acestea, alegand cu totul altele.
Specialistii spun ca ne putem apropia de adevar, sau cel putin de miezul problemei, daca
stim mai multe despre limitele reporterului.Cand un reporter trece de la lucruri relative simple,
concrete la unele abstracte, complexe judecatile de valoare pe care trebuie sa le faca in fiecare
stadiu al investigatiei si interpretarile faptelor reflecta bagajul sau de cunostinte si de
valori.Acesta este rezultatul educatiei, al experientei religioase, al copilariei, al vietii de familie,
al trecutului social si economic, al prietenilor si asociatiilor din care a facut parte, al vietii
sentimentale, ca si al capacitatii sale de a judeca.
Psihologii afirma ca numai un jurnalist lovit brusc de amnezie s-ar putea apropi de un
eveniment intr-o stare pura de neutralitate.
Un alt element ce influenteaza procesul obiectivitatii face referire la regulile jurnalistice.Potrivit

acestora, o stire nu are valoare de stire pana cand nu se intampla ceva, adica pana cand nu avem
un eveniment.Drept consecinta directa, multe aspecte grave ale societatii, nu neaparat legate de
un eveniment, sunt tratate superficial in presa, sau nu sunt abordate deloc.
Jurnalistii au invatat ca interesul cititorilor se manifesta cu precadere cand vine vorba de
conflicte sau de lucruri neobisnuite.De multe ori reporterul isi canalizeaza exclusiv atentia pe
conflictul in sine, neglijand tocmai ceea c ear face relatarea pe deplin inteleasa, adica
contextul.Fenomenul se observa fara greutate cand ziaristii relateaza declansarea unei greve.Cu
exceptia a doua-trei referiri legate de conditiile de munca ale grevistilor, nu se spune nimic
altceva despre cum s-a ajuns la conflict.
Jurnalistii considera ca ideile nu fac parte din categoria stiri, de aceea trateaza cu
precadere conflictele de pe strada, in detrimental conflictului de idei, fara sa faca legatura intre
cele doua aspecte.
Problemele de interes public apar deseori cu tenta subiectiva datorita complexitatii lor.Ele
pe de o parte au propria istorie, deloc de neglijat, iar pe de alta parte prezinta o conexiune pe
orizontala cu alte probleme.
Un eveniment ce se deruleaza intr-un timp mai lung,are toate sansele sa fie incomplete
prezentat.Cu cat un eveniment dureaza mai putin, cu atat el are sansa de a fi relatat in intregime,
deci mai obiectiv.Discontinuitatea in tratarea problemelor, bombardamentul cititorului obisnuit cu
un maldar de informatii diverse, il face pe acesta numai sa reactioneze la stiri, fara sa inteleaga,
sa analizeze si astfel sa aiba o imagine clara a ceea ce se intampla in jurul lui si in lume.Extrem
de rar jurnalistii prezinta cap-coada un anume subiect, aratand originea, evolutia, momentele
culminante si consecintele.
Spatiul, respectiv timpul alocat unei relatari afecteaza in mod semnificativ
obiectivitatea.Modelul reporterului instant, gata in orice moment sa reproduca rapid
evenimentele , sub amenintarea depasirii orei limita, aduce deseori deservicii presei si, nu in
ultimul rand , opiniei publice.Factorul viteza aplicat fara discernamant tuturor problemelor,
indiferent de complexitatea lor, pe motiv ca ar fi de interes public si nu sufera amanare, nu face
decat sa ameninte obiectivitatea.
De obicei editorii stabilesc marimea unei relatari in timp si spatiu, cu toate ca jurnalistii
sunt revoltati cand li se cere sa micsoreze textul materialului.Insa, la fel de bine, chiar redactorul
poate gresi printr-o abordare superficiala, in fuga, a unei probleme complexe.
In plus, ritmul alert are deseori un efect negativ asupra reporterilor si editorilor, aflati
intr-o permanenta goana dupa subiecte fierbinti.

Limbajul folosit de jurnalisti este unul din elementele cheie, capabile sa incline hotorator
balanta in favoarea subiectivismului.Tonul materialului presa, defensiv, neutru sau agresiv,
provine in proportie decisiva din imbinarea constienta a unor cuvinte alese cu grija.Dintr-un
eveniment nesemnificativ, de o gravitate minima, un jurnalist cu talent si experienta poate realiza
un text

deosebit, folosind un limbaj adecvat.

Limbajul luat ca un lucru de sine statator este un mediu imperfect pentru exprimarea

adevarului.Cuvintele pot fi inadecvate ,cand este nevoie de precizie; ambigue, cand se cere un
inteles; cu o anume conotatie, cand avem nevoie de o definitie; aluzive, cand este cautata
identitatea.O gandire limpede ne ajuta sa transpunem ideile in expresii clare, sa trecem peste
ambiguitatile cuvintelor.
Ora limita ii impinge pe jurnalisti spre cuvinte nepotrivite , spre un limbaj de lemn, cu
termini de specialitate deprinsi din rapoartele medicale, din cele ale politiei sau din mediul
economic.
Gasirea termenului potrivit si plasarea lui la locul potrivit diminueaza substantial riscul
unei relatari tendentioase.
Cand relateaza un eveniment de interes public, reporterul are tendinta de a interpreta ceea
ce a vazut si a auzit, de a explica fenomenul.Unii editori, considera insa ca stirile nu trebuie
interpretate.Potrivit acestoram materialul de presa explicat de jurnalisti, are darul mai degraba
de a-i convinge pe cititori, decat a-i lamuri.
Pe de alta parte, adevarul in legatura cu problemele de interes public nu iese la iveala
numai prin observatie directa, sau prin intermediul simturilor.O multitudine de factori fac posibila
intelegerea unui fenomen, cum ar fi conexiunile cu alte evenimente din trecut, legatura cu istoria
locurilor in care se petrece actiunea etc.
In peisajul mediatic romanesc, editorii nu promoveaza relatarile plate, superficiale.O
astfel de abordare nu-i este de folos in primul rand celui care urmareste sa puna in practica o
politica editoriala.Nici cititorul obisnuit nu s-ar simti in largul sau daca nu ar avea imaginea
completa a fenomenului, nu ar putea face legaturile necesare intelegerii acestuia.
Jurnalistii ar trebui sa-i ajute pe oameni sa inteleaga problemele din ce in ce mai
complexe care le afecteaza viata si nu o pot face decat judecand faptele si valorile.Studiile au
aratat ca cititorii nu manifesta un real interes in parcurgerea materialelor perfect neutrepe motiv
ca relatarea nuda a faptelor lasa prea multe aspecte nelamurite si are darul de a plictisi.In
conditiile ritmului rapid al vietii cotidiene, consumatori de presa astepata ca jurnalistii sa faca mai
multa analiza, sa le usureze astfel intelegerea fenomenelor.Esential este ca reporterii sa fei neutri

in anchetarea unei probleme, si nu in exprimarea a ceea ce descopera.

Un bun jurnalist gaseste evenimentul, verifica faptele, pune ideile cap la cap, cauta
cauzele si conditiile in care s-a petrecut evenimentul, discerne problemele de interes public,
distinge sursele si corecteaza eventualele elemente partinitoare.
Presupunand ca majoritatea, daca nu toti jurnalistii unei institutii de presa sunt obiectivi, sau
incearca sa atinga obiectivitatea, exista posibilitatea ca institutiile respective sa fie profund
subiective.Politica editoriala stabilita, conditiile de munca; interesele comerciale, atuurile
profesionale si manageriale ale sefilor, pot conduce, fiecare in parte, la un jurnalism de slaba
factura.
Un prim pas subiectiv al institutiei de presa, reprezentata prin editor, poate aparea in
momentul selectarii materialelor bune de tipar, sau bune pentru lansarea in eter.Se pune
intrebarea daca editorii respecta criteriile profesionale in alegerea stirilor, sau pur si simplu ei
urmaresc cu precadere linia politicii editoriale trasata de patronat.S-ar spune ca ultima varianta se
apropie mai mult de realitatea romaneasca.
Asa cum obiectivitatea unui reporter depinde de perceptia sa, de selectia lucrurilor
esentiale, la fel si obiectivitatea unei institutii de presa depinde de selectarea riguroasa a celor mai
importante aspecte de interes public, ce vor fi transmise jurnalistilor, pentru a fi investigate si
interpretate.
Rezulatele bune ale unei institutii de presa, depind de calitatile persoanei aflate la
conducere.Aceasta persoana are nevoie de o serie de attribute, cum ar fi:intelepciune, experienta,
autoritate, resurse si putere de a aplica politica editoriala.
Pentru ca institutiile media sunt, cu doua exceptii(radioul si televiziunea de stat),
patronate de firme private, principalul lor scop este sa aduca profit.Televiziunile, radiourile si
ziarele obtin bani, in special din publicitate, ultimele avand un plus rezultat din vanzarile
directe si din abonamente.
Institutiile de presa, in special cele din Romania, au si alte afaceri, in afara de redactarea
ziarului sau producerea de programe TV.Cele mai profitabile au la baza relatii contractulale cu
institutii ale statului.Pe masura ce realtiile comerciale se dezvolta pe mai multe directii, implicand
din ce in ce mai multi fuctionari publici si oameni de afaceri, institutiile media isi pierd din
obiectivitate.Ele nu mai pot relata onest despre indivizi care ii ajuta sa castige sume importante
de bani.La fel de bine, marile firme producatoare de tigari, de de bauturi alcoolice, cele de
telefonie mobile sau de echipamente de calcul, ca principale cumparatoare de reclama, au un
statut privilegiat.

De multe ori jurnalistii se simt frustrati, deoarece salariatii de la departamentul de

publicitate au salarii simtitor mai mari si ca deseori rezultatul muncii lor este cotat mai prost
decat un centimetru patrat de publicitate.Din acest motiv, reporterii competenti, insa slabi
motivati, migreaza incontinuu de la institutiile media la firme din afara sferei jurnalismului.
Comunicarea obiectiva il implica si

pe cititor, respective pe ascultator sau

telespectator.Daca reporterul are o scapare, sa zicem ca memoria ii joaca feste, aceslasi lucru i se
poate intampla si cititorului.
Daca reporterul va scrie cu precizie, va face distiinctiile fara a se implica emotional, dar
cu exactitatea necesara intelegerii materialului, atunci si cititorul va intelege ceea ce reporterul a
inteles si a scris, realizandu-se comunicarea obiectiva.
Poarta-te cu cei din jur asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine, pare a fi regula de aur
in jurnalism, principiul calauzitor in cautarea obiectivismului.
3.2. Responsabilitile jurnalitilor
Atunci cand evaluam responsabilitatile (fata de cetatean si fata de societate) pe cate se
fundamenteaza exercitiul profesional, suntem obligati sa ne referim mai intai de toate la
adevar.Adevarul ca masura circumstantiala a inteligibilului este, deci, in ce priveste presa o
datorie fundamentala pentru jurnalist si o garantie de credibilitate pentru destinatarul
cetatean.Datoria noastra dintai deci, in rezumat, se rasfrange asupra unui drept in egala masura al
nostrum, dar si mai presus de noi: dreptul cetateanului la adevar.
Cu toata modestia asumata, practica jurnalistica, fundamentata pe insusi etica modelului
democratic nu-si poate propune sa defineasca adevarul faptului relatat decat ca virtualitate, ca
unghi de interpretare demonstrabil, nici unic, nici infailibil, contrapondere a minciunii, fie ea
involuntara sau nu.Este si motivul pentru care, ca mediator de mesaje presa se adreseaza opiniei
individuale a cetateanului si opiniei publice.Ambele sunt direct dependente de felul in care
mesajul reuseste sa aproximeze coerent si, pe cat se poate obiectiv realitatea reflectata, dar si de
capacitatea de interpretare a mesajului, care exista natural in destinatar, fiel el individual, fie
public.
Orice fapt selectat si devenit informatie mediatica, ar trebui in principiu sa raspunda intr-o
oarecara masura curiozitatii de cunoastere a destinatarului, aceasta calitate fiind numita si fapt de
inters public.
Un fapt poate sa aiba la un moment dat, o valoare de exceptie fata de restul faptelor de

viata contextuale.Ele sunt de interes public, tocmai prin caracterul lor de exceptie, sau prin
simpla lor decupare din sir pot fi interpretate jurnalistic ca exceptii.
Conceptul de informatie de interes public are insa in plus si acoperire in domeniul
legislatiei, mai ales in situatiile in care cetateanul simte nevoia sa se apere in fata tentatiei presei
de atransforma orice tip de intamplare cotidiana, cu sau fara acceptul celui care o traieste, in
subiect de presa.
Pentru a verifica veridicitatea faptelor devenite informatii de inters public in cazuri
litigioase sau confuse, trebuie in primul rand sa folosim o buna tehnica de documentare.Tehnica
documentarii, specifica fiecarui camp in parte e cu atat mai importanta, cu cat o imagine
superficiala asupra unui fenomen in campul dat poate induce reactii false sau periculoase in
opinia publica, deservind-o in loc s-o serveasca.
In alta ordine de idei, adevarul mesajelor noastre e direct dependente de comportamentul
nostru fata de sursele de informare, fie ele obiecte sau oameni.Privilegiul reporterului nu ne poate
niciodata scuti de imposibilitatea de a cita corect, de a verifica informatiile pe care le difuzam
inainte si nu dupa ce le-am difuzat, de a le pune in circulatie numai atunci cand ele sunt
confirmate din mai multe surse.
Principiul verificarii informatiei din macar doua surse se cupleaza firesc cu un alt
principiu operational, cel al echidistantei(un operator util pentru a contextualiza

corect un

subiect).
a) Dreptul la rectificare si dreptul la replica
Si totusi, chiar respectand calitatea publica a informatiei, verificand cu atentie
credibilitatea sursei de informare, incercand sa organizezi mesajul echidistant, insasi viteza in
care se desfasoara procesul informarii prin presa ca si nevoia de a rezista unei acerbe concurente
pe piata stirilor favorizeaza aparitia unor inexactitati sau erori.Aceste erori pot produce daune
unor personae si pot avea consecinte juridice asupra jurnalistului si asupra institutiei de
presa.Pentru ca in cele din urma ele pun sub semnul indoielii buna comunicare oferita de media,
ii submineaza acesteia credibilitatea si opacizeaza, involuntar, capacitatea de interpretare a
destinatarului.
In societatea roamneasca persista inca tendinta de a trata rectificarea si replica dreot
cadouri pe care editorul le face dupa bunul sau plac, celui care le reclama.De cele mai multe ori
eroarea e tratata ca inexistenta, ca invizibila, printr-o tacere cetoasa si vinovata, care deriva de
fapt in linie directa din mentalitatea comunista asupra presei:lucrul despre care nu vorbesti, nu
exista.

Legal vorbind, o rectificare prompta a erorii, atunci cand autorii si editorii sunt constienti
de ea, e proba suficienta de onestitate care poate impiedica declansarea unui process, fie el civil
sau penal.
Dreptul la replica, la randul sau trebuie privit din ambele unghiuri, moral si juridic.Insa, in
principiu orice persoana publica sau private care se simte lezata in bunul sau renume prin
difuzarea unor informatii false, ori care considera ca respectivele informatii nu sunt de interes
public, are dreptul sa recurga la replica.Din punct de vedre moral dreptul la replica poate fi privit
ca derivand din principiul insusi al echidistantei, atunci cand, din varii motive, informatiile
culese, interpretate si difuzate de o publicatie nu au fost de la la bun inceput confruntate si cu
persoana la care ele fac - direct, sau indirect - referire.
Daca din unghiul de vedre al eticii profesionale, dreptul la replica este o investitie in
adevar al strategiei editoriale in fata legii, atunci cand exista legi cu referire directa la
comportamentul presei, el devine o obligatie fireasca cu consecinte mai mult sau mai putin grave
intr-un process civil sau chiar penal.In ambele cazuri, un drept la replica trebuie sa fie difuzat de
organismul de presa in acelasi loc cu materialul incriminat, cu aceleasi caractere, si in cat mai
scurt timp.
Ca si rectificarea, si difuzarea dreptului la replica poate constitui o aparare a autorului
si/sau publicatiei in fata unor acuzatii grave care ar putea duce la deschiderea unui process, fie el
civil, fie penal.In anumite tari legislatia si jurisprudenta fac o diferenta intre dreptul la replica si
cel la raspuns, in situatia in care informatiile incriminatorii nu apartin in mod direct autorului
articolului sau atitudinii publicatiei.Dreptul la raspuns ar acoperi astfel acele informatii care au
aparut in cadrul materialului de presa ca citate si a caror sursa a fost nominalizata.
In cazul in care inlauntrul materialului de presa considerat drept lezant, numele persoanei
lezate nu este pomenit, aceasta din urma este obligata sa faca dovada ca, totusi, prin alte elemente
ale textului ea este reconoscibila.Nu organismul de presa este obligat sa demonstreze ca nu s-a
referit la o persoana anume, ci dimpotriva persoana va demonstra ca datele textului pot conduce
obiecti, nu subiectiv la recunoasterea ei.
b) Adevarul cetateanului si opinia publica
Presa se adreseaza, dupa cum stim, in acelasi timp unei persoane individuale nevazute,
dar si unei finite colective cu dimensiuni mereu diferite.Publicul specific caruia i se adreseaza
mesajele noatre poate creste si scadea in functie de natura informatiilor si de structura finita
materialelor de presa, cu promptitudinea acestora in raport cu faptele si cu interesul pe care l-ar
putea starni.Este motivul pentru care presa este in acelasi timp purtatoare de cuvant dar si factor

catalizator a ceea ce, cu un termen destul de ambiguu, se cheama opinie publica.

Greu da aproximat in realitatea sa palpabila, opinia publica tinde sa functioneze adesea
cu sensuri extreme in discursul nostru cotidian.Suntem cand tentati sa o incarcam cu o forta si
mai ales cu o legitimitate indiscutabile, uitatand ca in fond ea e o opinie, sin u neaparat o
judecata.
Luand in serios modelul democratic, o pres libera si care slujeste adevarul cetateanului ar
trebui sa lucreze neobosit pentru canalizarea opiniei publice catre civism, pentru stimularea
capacitatii opiniei publice de a judeca prompt si corect faptele si situatiile cu care societatea e
confruntata, pentru a fructifiva energiile colective in starea lor potential spectatoarespre
participativitate si decizie.
Inca din zorii presei si pana in zilele noastre, indifferent de tipul de organizatie sociala cu
care ne-am putea intalni, vom constata ca intre mediile de informare si stat exista o tensiune mai
mult sau mai putin manifesta, focalizata in jurul uneia si aceleiasi probleme:secretul.Ce e si ce nu
e secret, in ce masura un secret ajuta sau submineaza sanatatea organismului social, cine e
indreptatit si cine nu sa hotarasca secretul si sa-l gestioneze, in ce masura organizarea activitatilor
statului si activitatile acestora pot sau nu deveni obiectul informatiei publice, iata tot atatea
subiecte mereu readuse in discutie, in functie de politica si politici, de crize sociale sau de
conflicte interstatale; in cele din urma in functie de insasi evolutia ideii de democratie.
In principiu, modelul democratic, bazandu-se pe investitia de incredere, presupune faptul
ca institutiile statului sunt obligate sa lucreze transparent , garantand cetateanului liberal acces la
informatiile de interes public; in contrapondere aceleasi institutii ar trebui sa garanteze
cetateanului si libertatea sa asupra propriului destin , asupra propriilor afaceri, deci asupra acelor
informatii de natura intima care nu sunt destinate interesului public.Binomul institutie publica
persoana private este, cel putin in principiu, recunoscut astazi ca fiind algoritmul sufficient si
eficient al unui model democratic corect articulat.
Insa nu trebuie san e facem iluzii: nicaieri si probabil niciodata nu a existat sin u va exista
un sistem social care sa reuseasca sa anuleze definitive secretul:nu vom putea trai nici in vietile
noastre peronale, nici la nivelul afacerilor publice in acvarii.Si totusi obligatiile institutiilor
statului de a lucra pentru cetatean si in cunostinta de cauza a cetateanului se cer normate limpede
spre binele comunitar.
Liberul acces al cetateanului la informatiile de interes public este nu un simpu principiu
constitutional, detatsat ori detasabil din sistemul comportamental al marii masinarii a statului,
in functie de bunul plac al unui guvern ori al altuia: el determina, la nivelul legilor tarii, un

comportament coerent, unitar al institutiilor fata de cetatean, fie el reprezentat de sie insusi, fie
reprezentat de media.In aceasta ordine de idei, de la o tara la alta, putem avea de-a face cu o
singura lege de garantare a acestui acces, ori cu o adecvare a legilor din sistemul traditional, in
scopul asigurarii liberului acces.
Orice jurnalist, din orice colt al lumii, care isi face cu devotement si onestitate meseria, va
fi de acord ca responsabilitatea sa fundamentala fata de public este aceea de a spune
adevarul.Principiul odata admis implica faptul ca el va refuza sa minta sau va recunoaste ca a
dezinformat , atunci cand fara voia lui a dat o informatie falsa.din acest punct de vdere putem
obtine intuitive sau practic un soi de unanimitate de opinie in materie de etice profesionala,
mult mai dificil ne va fi insa sa-i punem de acord pe ziaristi in privinta raspunderilor lor atunci
cand subiectul abordat atinge viata intima a persoanelor, fie ele private sau publice.
In societatea romanesca, aflata astazi intr-o transformare accelerata, pe coordonate nu
intotdeauna usor de limpezit, problema protectiei vietii peronale pare sa nu preocupe pe
nimeni.Zvonul, confdentialitatea neverificabila, trocul informational, informatiile si imaginile din
spatiul intim, obtinute fara permisiunea persoanei aflate in obiectiv, interviurile si imaginile
deschis cu delincventi minori, tratarea suspectilor drept criminali gata judecati si condamnati
sunt in continuare moneda curenta in Romania.
Liberalii radicali ai presi sustin ca material primar a vietei este viata cetatenilor.Dar,
tocmai pentru ca viata cetatenilor reflectata de presa sa poata conduce intelegerea si corectarea
nedreptatilor de catre cetateni, presa e datoare s astabileasca un just echilibru intre interesul
public si cel privat intre valoarea publica a informatiilor si valoarea lor intima; raspunderea
ziaristului ar trebui, intr-o lume civilizata, sa acopere atat zona anormalitatii spre a o corecta
cat sip e cea a normalitatii, sprea a o proteja despre discretie si abuz.Linistea fiecarui camin e o
valoare pe care nu stim sa o pretuim suficient, iar aceasta deficienta se cere perceputa si corijata.
c) Despre viata privata
Independete sau combinate intre ele, violarile dreptului la viata personala pot fi clasificate
in patru mari domenii: intruziunea, dezvaluirea de fapte jenante, punerea intr-o lumina falsa si
publicitarea numelui si imaginii fara acordul subiectului.
Atunci cand vorbim de viata intima a unei persoane ne referim exclusive la fapte reale,
care dintr-o pricina sau alta, nu ar fitrebuit sa fie date publicitatii.Subsecvent de avantajele acestei
protectii legale nu se pot bucura in mod egal si persoanele publice si cetatenii de rand.Intr-o tara
cu adevarat democratica, sansa unei persoane de a castiga un proces de acest fel intentat unui
jurnalist este invers proportional cu notorietatea persoanei.Principiul acestei rasturnari de

protectie dinspre omul public spre cel neinsemnat este simplu:nici o persoana publica, fie ea
politician, judecator, stea de cinema ori sportiv nu a fost obligate de cineva sa devina publica, ci
si-a asumat liber o asemenea conditie; beneficiile pe care i le adduce situarea in proscenicul vietii
sociale sunt direct dependente de faptul ca, in mod constient, persoana a acceptat o restrangere a
universului sau intim, a acceptat deci sa traiasca transparent, in vazut multimii.
d) Intruziunea in viata privata
Cea dintai categorie, general recunoscuta de violare a vietii private este intruziunea.Sub
acest concept larg pot fi cuprinse un numar foarte mare de fapte diverse, avand ca punct comun
spatial privat(locuinta, proprietate, interiorul unei institutii private etc.), actiunile si relatiile
intime(familie, prieteni, viata amoroasa etc.) ca si documentele aflate in posesia persoanei si care
o privesc doar pe ea.Intruziunea presupune deci, de la clasic recunoscuta violare de domiciliu,
la orice alt fel de patrundere si procurare de informatii din universal personal sau al unui
organism abilitat(politie, procuratura, justitie etc.)
Pentru o mnai corecta intelegere a conceptului de intruziune in viata private in raport
direct cu profesia de jurnalist, vom prezenta in cele ce urmeaza un caz explificator:
Dietmann vs. Time(1971)
Doi jurnalisti de la LIFE au facut o ancheta in legatura cu o persoana care practica
medicina in mod illegal(fara licenta).In acest scop, s-au prezentat la locuinta impricinatului ca
sot si sotie, cerand o consultatie, prilej cu care au montat un dispozitiv de ascultare.Ca rezulatat
al articolui, persoanele abilitate s-au sesizat, Dietmann fiind condamnat pentru practicare
ilegala de servicii medicale; insa la randul sau, falsul doctor i-a chemat in justitie pe jurnalisti
pentru intrunziune in viata privata.Trustul TIME, care detinea magazinul LIFE, a fost
condamnat cu 1000$ amenda, dup amai multi ani de procese deoarece atat modalitatea de
patrundere, cat si asculatarea au fost considerate ilegale.
e) Dezvaluirea de fapte jenante
Derivand direct din intruziune si constituind o consecinta a acesteia, dezvaluirea de fapte
jenante, apartinand trecutului sau actualitatii, constitie a doua categorie larga de violare a
intimitatii fata de care cetatanul solicita sa fie protejat.Intervin aici atat chestiuni referitoare la fa
fapte descoperite in mod direct de jurnalist(prin fotocopiere, filmare sau relatare ), cat si fapte
descoperite prin intermediul unor documente de uz privat, sau din dosare instrumentate de
institutiile statului , si care nu apartin domeniului public.In toate cazurile in care o persoana face
plangere sau aduce in fata instantei un jurnalist pentru dezvaluirea de fapte jenante care constituie
o violare a vietii private, modalitatea specifica de aparare a jurnalistului este tocmai deminstrarea

oportunitatii si interesului public al dezvaluirii.Fireste, atunci cand informatiile au fost

descoperite pe o cale ilegala, sau pur si simplu nelegitima, apararea prin interesul public e
insuficienta, din pricina ca sunt intersectate doua domenii diferite:cel al intrunziunii si cel al
publicarii de fapte jenante.Daca intruziunea atinge in special mijloacele prin care e obtinuta
informatia, faptele jenante se leaga tocmai de continutul publicat al acesteia.
Ca prima concluzie in aceasta privinta, trebuie sa accentuam aici enorma

deosebire intre

calomnie si dezvaluirea de fapte jenante.In primul caz acuzatia adusa de reclamant se refera la
difuzarea unor informatii false, deci apararea jurnalistuluie constituita de adevarul probat.In al
doilea caz, faptele sunt recunoscute de reclamant ca adevarate, acuzatia adusa de el jurnalistului
fiind aceea ca ele nu sunt de interes public, ca atare apararea jurnalistului e constituita tocmai de
aceasta din urma.
Sunt

insa si situatii in care si legea si etica jurnalistica ne obliga sa avem un

comportament discret, sau preferential discret, si anume:

Numele si imaginea delincventului minor
In anumite state tratamentul lega al delincventului minor este unul preferential, plecanduse de la premiza lesne de inteles ca minorii trebuie ajutati sa se indrepte.E foarte adevarta insa
ca mai ales in ultimele decenii, din pricina cresterii ratei criminalitatii infantile, aceste principii
sunt adesea contrazize de insusi interesul public fata de un fenomen care se cere macar redus,
daca nu stopat.
Codurile deontologice ale tarilor democratice indeamna ziaristul la discretie in difuzarea
numelui si chipului delincventului minor, iar unele legislatii statale au prevederi specifice in acest
sens, cu excepia omorurilor deosebit de grave si a altor delicte de importanta majora.
Cum insa este greu de stabilit interesul presei in asemenea situatii, ramane la latitudinea
institutiilor abilitate(politie, procuratura, justitie) sa hotarasca daca in documentele si
comunicatele emise de ele numele si imaginea vor putea sau nu sa fie folosite in materialele de
presa.
Victimele de catastrofe si de viol
Daca in foarte multe state comportamentul presei cuprivire la numele si imaginea
victimelor de viol este reglementat prin interdictii clare, nu acelasi lucru se intampla cu privire la
victimele catastrofelor.
Adesea victimele insele sau apartinatorii lor s-au plans si se pang ca un dezastru, un
incendiu, o sinucidere etc. sunt nenorociri personale suficient de dureroase ca sa mai fie
accentuate si de difuzarea lor publica.Pe de alta parte, presa protesteaza la randul ei, agitand si in

aceste conditii stindardul - firesc al interesului cu care opinia publica reactioneaza la situatii de
acest fel.
In cele doua extreme se cere insa stabilit un echilibru bazat pe bunul simt.Mai presus de
cuvantul legii, in mod firesc ambiguu in situatii in care e greu de impacat libertatea presei cu
libertatea de a-ti trai durerea in intimitate, ar trebui sa prevaleze in acest domeniu constiinta
fiecaruia dintre slujitorii presei.
Datele privind sanatatea persoanei
Plecand de la principiul recunoasterii secretului medical, in mai toate tarile democratice,
chestiunile referitoare la starea sanatatii persoanei sunt considerate de domeniu privat cu exceptia
publice, mai ales a acelora implicate in viata politica.
Este si acesta un domeniu in care presa e adesea incriminata , ori chiar subiect de procese
de dezvaluire de fapte jenante.La urma urmelor, ca si casa, ca si familia, propriul organism,
sanatatea si maladia sunt ale fiecaruia dintre noi, nu ale comunitatii.Noi suntem cei care hotaram,
in ultima instanta, daca si cati altii vor fi informati atunci cand suntem suferinzi, daca si cine are
dreptul sa ne vada astfel.
f) Lumina falsa si fictionalizarea
A pune pe cineva intr-o lumina falsa presupune a interpreta incorect fapte reale, a adauga
unor fapte reale, alte fapte care in context par credibile dar nu sunt adevarate, a inlantui
contextual cauze si consecinte care par logice, dar sunt imaginate, producand daune onoarei si
respectabilitatii unei persoane.
Cum se poate lesne observa , acest domeniu al legislatiei vietii private poate inerfera cu
diverse alte delicte, incepand de la calomnie, atunci cand demonstratia logica a unui jurnalist nu
poate fi probata pas cu pas, trecand prin fictionalizare, atunci cand reclamantul poate dovedi ca o
parte sau intreg discursul jurnalistic este inventat si sfarsind cu dezvaluirea de fapte jenante,
atunci cand acestea pot fi demonstrate de reclamant ca nespecifice intregii sale personalitati.
Punerea intr-o falsa lunima ramane o problema destul de dificil de rezolvat pentru ziaristi,
fiindca la fel ca si in cazul calomniei, si adesea coroborandu-se cu ea implica in aparare atat
probarea faptului real ca fapt de interes public, cat si demonstrarea bunelor intentii, mai ales
atunci cand la mijloc sunt opinii si comentarii personale ale jurnalistului.
Daca avem in vedere ca multe dintre materialele de presa provin din surse confidentiale,
care implica obligatia pastrarii privilegiului reporterului deci impoibilitatea unei demonstrari
ferme a autenticitatii faptelor relatate vom intelege ca punerea intr-o lumina falsa, poate
constitui, in multe cazuri, o reala primejdie chiar si pentru cel mai onest dintre ziaristi.

g) Dreptul de publicitare a numelui si imaginii

Cel mai vechi element de drept al vietii private este cel referitor la publicitatea numelui si
imaginii.Total diferit de cele trei categorii discutate anterior, dreptul de publicitate a numelui si
imaginii are mai degraba un caracter comercial decat unul de protectie propriu-zisa a vietii
personale.El interfereaza astfel, intr-o mare masura cu teoria dreptului de autor, cu deosebire ca
aici nu avem de-a face cu produse ale unei activitati intelectuale, ci cu insasi fiinta umana,
reprezentata vizual sau prin numele sau.
Simultan cu dezvoltarea presei si mai ales cu cresterea importantei reclamei in economia
interna a oricarui organism de presa , a dfvenit, spre sfarsitul secoloulu trecut, evident ca
persoana umana trebuie protejata legal de primejdia sa, fara acordul sau, chipul si numele sa fie
utilizate in scopuri comerciale ori propagandistice de catre intreprinderi, institutii sau alti
cetateni.
In ultimii cinzeci de ani , dreptul la publicitate s-a extins intr-un mod impresionant si
asupra unor sitiatii mult mai complexe. Dam aici exemplul unui celebru animator de televiziune,
Johnny Carson, , autor timp de aproape un deceniu al unui show TV care incepea cu exclamatia
Heres Johnny!, a dat in judecata o firma numita:
Heres Johnny Portable Toilets Inc. , ce comercializeaza closete.Curtea de Apel a
Statelor Unite nu numai ca i-a admis dosarul, ci a considerat ofensator comentariul publicitar
al comerciantilor: cel mai vestit comic din lime aadaugat imaginii closetului; deoarece in
constiinta publicului, sintagma Heres Johnny se confunda cu imaginea binecunoscutului
animator.
3.3. Codurile deontologice. Cerine deontologice ale jurnalistului
Dup revoluia din decembrie 1989 mass-media romneasc a cunoscut o dezvoltare
fr precedent att n domeniul presei scrise ct i n cel al audiovizualului. Aceast expansiune a
atras dup sine o cretere a locurilor de munc i a necesarului de jurnaliti. Din pcate efectul
acestei creteri nu a fost doar unul benefic, n sensul creterii calitii serviciilor oferite ci i unul
negativ n sensul lipsei unei selecii reale i riguroase bazate pe nite cerine bine delimitate i a
definirii clare a unui statut al jurnalistului.
Problema cerinelor pe care le impune meseria de jurnalist este n strns legtur cu
aceea a pregtirii profesionale a jurnalitilor. Perioada postdecembrist a lsat o trist motenire:
inexistena unor structuri universitare n domeniul jurnalistic, a transformat mass-media ntr-un

ceretor care a fost nevoit s mprumute poteniali jurnaliti din sfera altor domenii umaniste. O
alt filier a fost reconversia profesional prin nvarea tehnicilor i deprinderilor strict necesare
n redacie, direct n cmpul muncii. Expansiunea mass-media de dup revoluie (spre exemplu,
n presa scris, n anul 1990 au aprut mai mult de 1000 de publicaii, acest segment al massmedia dezvoltndu-se mai repede i mai rapid dect audiovizualul a crui explozie s-a produs
abia n perioada 1992-1993 ) a favorizat aceast reciclare a forei de munc, chiar a unor
categorii de persoane care posedau doar studii medii. Aceast reconversie profesional s-a
realizat n jurul unor

veterani ai mass-media romneti din momentul cderii regimului

totalitar27.
Pe de cealalt parte procesul de selecie nefiind foarte riguros a dat posibilitatea creerii
unor ierarhii, accesului i promovrii n cariera de jurnalist, nu neaprat dup criterii legate de
pregtirea profesional. Ba mai mult, dei perioada post-comunist a nsemnat un boom n
dezvoltarea nvmntului universitar n domeniul jurnalismului, necesitatea acestor studii nu a
fost recunoscut de ctre mai vechii membri ai breslei

n virtutea principiului talentului i

vocaiei nnscute. Dupa cum remarca Maxim Danciu originea crizei este identificat tocmai n
lipsa de comunicare/ armonizare dintre cei trei <<actori>> ai scenei mediatice: breasla
jurnalitilor, patronatul i formatorii (nvmntul universitar).28
In acest fel pentru viitorul jurnalist testul principal nu il reprezinta neaparat si exclusiv
pregatirea in institutii specializate ci acceptarea din partea breslei care deine controlul asupra
profesiei, a principiilor de apartenen i a mecanismelor de integrare, funcionare i expulzare.29
Practica jurnalistic, fie c este vorba de presa scris, radio, televiziune sau agenie de
pres are ca prim etap culegerea informaiilor. Aceast etap, care presupune n marea ei
majoritate o munc de teren, este atributul exclusiv al reporterului. El reprezint baza piramidei
n ierarhia redacional, el este cel care transform evenimentul n informaie, informaie care
ulterior va fi analizat, selectat, pregtit pentru tipar sau pentru emisie. Ferenc Vasas i
Alexandru Brdu-Ulmanu rezum astfel nsuirile necesare unui bun reporter:
a.Simul tirii care reprezint mai degrab un al aselea sim al jurnalistului dect
o sum de criterii n stabilirea prioritii i importanei unor evenimente. Totui acest sim nu este
neaprat ceva nnscut ci mai degrab rodul unei experiene ndelungate de teren;

27

Mihai Coman (coord.), Manual de jurnalism, I, Polirom, Iai, 1997, p.222

I. Maxim Danciu, Mass-media comunicare si societate, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003, p. 197
29
I. Maxim Danciu, Mass-media: modernitate, postmodernitate, globalizare,Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005, p.
155
28

b. Simul urgenei avnd n vedere c cerina mass-media contemporane este

actualitatea. Informaia este valoroas doar dac evenimentul s-a petrecut mine. Aceast idee
comport totui discuii n ceea ce privete opoziia actualitate - calitate (care presupune uneori
documentare, verificare din mai multe surse etc) ;
c.Capacitatea de a respecta termenele de predare a materialelor n condiia n care
cea mai mare presiune a muncii de jurnalist este aceea a timpului;
d. Capacitatea de ncadrare n spaiul disponibil avnd n vedere c, de cele mai
multe ori, locul n pagin sau durata fiecrui material este prestabilit;
e.Bunul sim necesar unei selecii corecte a informaiilor importante i evitarea
situaiilor penibile;
f. Obsesia preciziei i acurateei n redarea detaliilor i elementelor observate sau
notate;
g. Tolerana care se refer la redarea corect a faptelor i evitarea opiniilor
unilaterale;
h. Capacitatea de a schimba registrele care se refer la necesitatea ca reporterul s
se adapteze situaiei i interlocutorului;
i. Disponibilitatea i abilitatea de a asculta;
j. Curiozitatea - considerat principala calitate a unui jurnalist ;
k. Perseverena ca o calitate necesar succesului n orice domeniu al vieii sociale;
l. Verificarea informaiilor prezentate n scopul prezentrii unor fapte reale, nu a
unor presupuneri nefondate.30
Odat terminat misiunea reporterului intrevine a doua parte a drumului pe care
informaia l parcurge pn la a deveni tire. De aici lucrurile se diversific n funcie de tipul de
media creia respectiva informaie i este destinat.
n cazul presei scrise intervin cerine legate de cunoaterea modului de redactare a
textului jurnalistic,

folosire a cuvintelor, alegere a titlului, compunerea apoului alegere a

citatelor, a unghiurilor de abordare.

n radio caracteristica definitorie este oralitatea. Aici elementele cele mai importante
sunt cela care in de competena prezentatorului: s foloseasc cuvinte pe nelesul asculttorilor;
s foloseasc n mod oportun timbrul, tonalitile, inflexiunile vocii; s posede o dicie bun i o
pronunie clar; s posede simul respiraiei; s aib stpnire de sine.
Jurnalismul de agenie, n care stilul informativ este o condiie sine qua non (agenia de
30

Mihai Coman (coord.), op. cit, p. 14-20

pres este reprezentantul pur al jurnalismului informativ, ei nefiindu-i permise interpretrile,

judecile de valoare) impune cerine legate de prezentarea factual, concizia exprimrii,
lizibilitatea informaiei. Agenia are rolul de a oferi clienilor si informaii gata pregtite pentru
reproducerea imediat, ct i rolul de furnizare a unor produse semifinisate ce pot fi cu uurin i
rapid adaptate la nevoile specifice ale celorlalte mass media.31
n televiziune definitorie este munca de echip. Aceast caracteristic este prezent i n
etapa culegerii informaiilor din teren unde prezena operatorului de imagine este indispensabil.
n plus reporterul trebuie s aib formate anumite deprinderi de prezentare a materialului n faa
camerei de luat vederi. n etapa de prelucrare, asamblare a tirilor, toate cerinele pe care le impun
presa scris i radioul sunt dublate de cerinele pe care le impune imaginea. Viitorul jurnalist de
televiziune trebuie s aib ns, n primul rnd, deprinderi de a lucra cu i ntr-o echip pe care o
conduce, s fac dovada competenei profesionale i a calitilor de bun organizator n toate
etapele, ncepnd de la pregtire i pn la postprocesare, montaj i prezentarea materialului.
O alt realitate a tranziiei care este pe departe de a fi rezolvat este aceea a statutului
jurnalistului roman. Sau mai bine spus a inexistenei unui statut al jurnalistului romn. S-a
ncetenit asimilarea cu meseria de jurnalist a tuturor persoanelor care lucreaz ntr-o instituie
din sfera comunicrii de mas. n fapt, accepiunea dat meseriei de jurnalism cuprinde o gam
foarte variat de meserii individuale cu caracteristici de activitate foarte diverse (de exemplu:
redactori, moderatori, fotojurnaliti, reporteri etc.). Alturi de acetia, ns, alte categorii de
personal ce deservesc instituiile media aspir la statutul de jurnalist. Este cazul, dup cum
observa Maxim Danciu, secretarului de redacie a crui activitate

ca urmare a creterii

importanei imaginilor, chiar i n presa scris evolueaz de la cea de manufacturier ctre cea de
veritabil creator;

fotografului, care din acelai motiv se transform n fotoreporter; a

cameramanului care tinde spre titulatura de cameraman-reporter.

ncercri de definire a unui cod deontologic al jurnalistului au existat si vor mai exista.
Modificrile care se succed cu repeziciune n domeniul comunicrii de mas impun modificri
ale cerinelor profesiei de jurnalist (exist discuii cu privire la oportunitatea definirii
jurnalismului ca

profesie sau ca meserie) i ca atare aceste ncercri sunt supuse i ele

efemeritii i schimbrii. Totui domeniile pe care le-ar cuprinde un asemenea cod , aa cum sunt
ele vzute de doamna Miruna Runcan ntr-o lucrare de specialitate ar fi urmtoarele:
Jurnalistul are datoria de a respecta adevrul, oricare ar fi consecinele acestuia pentru el
nsui, n virtutea faptului c publicul are dreptul de a-l cunoate.
31

I. Maxim Danciu, Mass-media comunicare si societate, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003, p. 118

Jurnalistul este dator s apere libertatea de informare, a comentariului i a criticii.

Jurnalistul i revendic dreptul la liberul acces la toate sursele de informare i dreptul de
a ancheta liber asupra tuturor faptelor ce condiioneaz viaa public.
Jurnalistul profesionist are ca reguli principale scrupulul i grija fa de dreptate i
adevr.
Jurnalitii dein dreptul de a rosti opinii nepopulare i privilegiul de a fi de acord cu
opinia majoritar.
Jurnalistul va aciona n respectul integral al cuvintelor scrise de el, fie i anonim.
Jurnalistul nu semneaz articole publicitare sau reclam financiar.
Jurnalistul se opune calomniei, acuzaiilor fr probe, alterrii documentelor, deformrii
faptelor i minciunii, pe care le consider cele mai grave erori profesionale.
Jurnalistul nu comite plagiat i i citeaz ntotdeauna confraii.
Nu exist scuz pentru lipsa de acuratee i de contiinciozitate n expresie.
Titlurile trebuie s oglindeasc, totdeauna, n ntregime, coninuturile articolelor.
Jurnalistul revendic dreptul de a publica n mod onest informaiile pe care le deine.
Jurnalistul e dator s nu confunde niciodat profesiunea sa cu aceea de publicitate sau
propagand.
Jurnalistul s nu accepte nici o referin direct sau indirect de la acele persoane care
cumpr spaiul de publicitate.
Jurnalistul s refuze orice presiune i s nu accepte directive profesionale dect de la
responsabilii redacionali.
Jurnalistul poate refuza orice subordonare contrar liniei generale a publicaiei sale, aa
cum este ea stipulat n contractul de munc.
Jurnalistul nu poate fi constrns s ndeplineasc un act profesional sau s exprime o
opinie contrar convingerilor i contiinei sale.
Jurnalistul profesionist public o informaie numai dac ea e corect, evitnd
comentariile i relaionarea fr suport precis a faptelor, evitnd orice falsificare, distorsionare ori
selectare ce ar conduce la o rea interpretare.
Obiectivitatea este pentru jurnalist un nivel de performan ctre care tinde; onorai sunt
aceia care o ating.
Partizanatul ntr-un comentariu editorial care se deprteaz de adevr violeaz spiritul
jurnalismului.
Jurnalistul este dator s publice numai informaii cu surs sigur sau, n caz contrar, s le

nsoeasc de rezervele necesare.

Jurnalistul s nu foloseasc mijloace ilegale pentru a obine informaii.
Jurnalistul s pstreze secretul profesional i s nu divulge sursa informaiilor
confideniale.
Orice informaie cu surs necunoscut va fi nsoit de mrcile dubiului.
Sursa confidenial va fi protejat de ctre jurnalistul cruia i s-a ncredinat informaia
cu orice risc.
Jurnalistul profesionist nu folosete libertatea presei n scopuri interesate.
Membrii comitetelor de redacie i jurnalitii n misiune individual vor declina, n
principiu, orice ofert de cadou, cu excepia eantioanelor fr valoare.
Se impune cea mai mare rezerv n privina cltoriilor gratuite oferite de subiecii
investigaiilor de pres.
Un jurnalist profesionist nu recunoate dect jurisdicia confrailor si, suveran n
chestiuni de onoare profesional.
Un jurnalist profesionist nu solicit locul unui confrate i nu provoac demisia acestuia
oferindu-se s lucreze mai ieftin.
Echipa redacional trebuie informat asupra oricrei decizii de natur s afecteze viaa
publicaiei; ea va fi mcar consultat naintea deciziei definitive de suprimare, liceniere, mutare
sau promovare a unui jurnalist.
Un jurnalist care se respect i trateaz totdeauna pe cei din subordinea lui cu aceeai
consideraie cu care i-ar plcea s fie tratat de superiorii si.
Jurnalitii i asum rspunderea atunci cnd ofer analize ale informaiilor, comentarii i
opinii n chestiuni de interes public; ei accept obligaia de a prezenta asemenea materiale
persoanelor din redacie a cror competen, experien i judecat i fac s fie calificai n acest
sens.
Jurnalistul are obligaia de a respecta viaa particular a oricrei persoane.
Jurnalistul va rezista tentaiei de a nflcra opinia public n chestiuni care risc s
nvenineze atmosfera social.
Nu vor fi publicate declaraii sau fotografii care ofenseaz onoarea, religia, rasa, ori care
sunt tributare senzaionalului nscut din sau provocator de violen.
Mijloacele de informare vor evita s stimuleze curiozitatea morbid asupra detaliilor
vicioase sau criminale.32
32

I. Maxim D.,Mass-media: modernitate, postmodernitate, globalizare,Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005, p. 175

Prin statutul pe care l are n societate datoria de cpti a jurnalistului este aceea de a
informa corect. El este cel care, prin faptul c public/ difuzeaz sau nu o face, transform sau nu
un eveniment n tire. Avnd la ndemn acest instrument el are posibilitatea de a stabili
importana evenimentelor, de a realize o ierarhie a lor. De aceea ne bazm mult pe credibilitatea
sa, pe capacitatea sa de a evalua corect evenimentele pe care le prezint. Or aceast capacitate nu
este legat doar de a putea ci i de a vrea. Jurnalistul ocup n societate o poziie incomod:
n cutarea adevrului el este de multe ori nevoit s intre n conflict cu autoritile statului. A
vrea s fac acest lucru nseamn a fi independent fa de autoriti, fa de puterea politic,
nsi Constituia garantndu-i dreptul la libera opinie. Jurnalitii datoreaz responsabilitate i
devotament n primul rnd auditoriului lor, fie el compus din cititori, asculttori sau spectatori, i
nicidecum celor care i urmeaz, sau vreunui partid politic, grup etc.33
A servi ceeanul nseamn a-i oferi publicului larg acele informaii de care are nevoie n
mod obiectiv pentru a-i forma o opinie n legtur cu ceea ce face puterea, o opinie cu o
deosebit importan atunci cnd publicul larg se transform n electorat.
Importante sunt din acest punct de vedere, dup cum precizeaz Maxim Danciu
parafrazndu-l pe Roger Clausse, calitile profesionale ale informrii: adevrul, obiectivitatea i
dezinteresarea, ca valori eseniale, susinute de: universalitate, rapiditate, concizie, originalitate i
varietate. La acestea se adaug calitile sociale ale informrii: semnificaia social a faptului
relatat, precizia subiectului abordat, integralitatea, actualitatea i accesibilitatea.
Tendinele viitoare ale jurnalismului sunt corelate cu calitatea pregtirii profesionale i cu
integritatea moral a viitorilor jurnaliti. Servirea ceteanului nseamn att lrgirea bazei de
cunoatere a lumii nconjurtoare i desctuarea energiilor creatoare, ct i crearea unui climat
adecvat unirii eforturilor pentru realizarea acelor proiecte al cror scop este prosperitatea i
progresul sub toate aspectele34.
Una dintre cele mai recente viziuni asupra a ceea ce nseamn servirea binelui public , a
ceteanului este aceea de jurnalism preventiv. Jurnalismul preventiv (...) va utiliza toate
posibilitile actuale, i unele n plus, pentru a oferi publicului o privire prospectiv pe termen
lung.35 Pentru un astfel de jurnalism, nsi pregtirea i calitile profesionitilor urmeaz alte
ci de dezvoltare. Cunoaterea legilor i a tendinelor evolutive ale lumii moderne le va permite
jurnalitilor ca, n confruntarea direct cu terenul, s fac prognoze, s poat prevedea
evenimentele cu mult timp nainte de declanarea lor. Aceasta necesit un bagaj mental diferit de
33

Ibidem, p. 208
Eugenia Grosu Popescu, Jurnalism TV. Specificul telegenic, Editura Teora, 1998, p. 97
35
Eugenia Grosu Popescu, op.cit, p. 98
34

cel actual, un alt mod de a vedea lumea, de a-i nelege responsabilitile, nsuirea unor metode
i tehnici de documentare moderne, tiinifice, a unor tehnici jurnalistice noi.
n condiiile unei puternice dezvoltri a structurilor universitare n domeniu n perioada
post-revoluionar, a iniierii unei multitudini de cursuri, de schimburi de experien cu colegi de
breasl din alte state, a unui aflux sporit de tineri care doresc s mbrieze aceast meserie i
care se pregtesc n aceste instituii, mass-media poate ncepe s i lepede zdrenele de ceretor
i s mbrace straie de srbtoare pentru a aspira ctre locul pe care l merit n societate: acela
de a patra putere n stat. Se poate astfel spera ntr-o revigorare a mediului jurnalistic, att de
necesar, avnd n vedere c i calitatea presei reprezint un indicator important al sntii
democraiei n orice stat iar o societate poate rmne liber numai n condiiile n care este bine
informat i poate decide n cunotin de cauz.
3.4. Jurnalistul n slujba adevrului
Comunicarea instantanee a devenit o realitate care s-a ntrupat sub ochii notri, mai ales
n ultimul deceniu, aproape fr s bgm de seam, cptnd valori economice, rsturnnd toate
reprezentrile noastre cu privire la propria noastr existen, de la problemele muncii cotidiene la
cele ale familiei, relaiilor de integrare i ierarhiilor ori la cele ale proprietii. Rolul presei
devine pe zi ce trece tot mai important, lucru ce se petrece odat cu contientizarea individului c
fr mijloacele de comunicare n mas, realitatea nu ar mai fi aceeai.
S ne imaginm pentru o clip cum ar fi lumea fr multimedia? Cum s-ar putea informa
individul cu privire la evenimentele ce se petrec n diferitele coluri ale lumii, cum s-ar putea
mbuntii relaiile interumane, cum s-ar putea ameliora unele situaii de criz prin care trece un
stat sau altul la un moment dat, dac nu ar exista mijloacele de comunicare n mas?
Dac alt dat cea mai mare parte a oamenilor ignorau efectiv presa, acum se resimte
nevoia acut a existenei mijloacelor de comunicare de calitate. Acest lucru, nu poate fi asigurat,
dect prin intermediul unei democraii solide, iar pentru c democraia nu poate supravieui fr
ceteni civilizai i informai, implicit nu exist nici ceteni bine informai fr mijloace de
comunicare de calitate.
Mass-media ntreine nentrerupte relaiile cu lumea ntreag i fac ca dialogul ntre
oameni s fie posibil, ca mesajele transmise de toat lumea s fie auzite. Receptarea mesajelor
presei este, n sistemul democratic, una liber i selectiv. Sistemele mediatice sunt investite cu
un grad de ncredere n care orice suspiciune nu discrediteaz numai emitorul, ci sdete

smburele ndoielii chiar n ceea ce privete articulaia sistemului. Dintr-o asemenea perspectiv
se nasc ntrebrile cu pricire la bunele raporturi n ceea ce privete credibilitatea i onestitatea
presei. Prima vocaie a profesionistului din mass-media este aceea de a promova libertatea de a
comunica n vederea informrii oamenilor cu privire la observaiile sale asupra lumii
nconjurtoare. Aceast libertate este unul din drepturile umane

numite absolute deoarece

corespund nevoilor vitale. elul mass-media

nu poate fi doar acela de a ctiga bani. Nici acela de a fi libere: libertatea este o condiie
necesar, dar nu i suficient. Scopul este acela de a avea media care s se pun n slujba
cetenilor. n mai toate codurile deontologice, elaborate i adoptate de state din toat lumea, se
menioneaz c jurnalistul

trebuie s se afle ntr-un

proces continuu de CUTARE I

APRARE A ADEVRULUI. Adevrul este piatra de ncercare a meseriei de ziarist. Dar de ce

este att de important ca jurnalistul s respecte adevrul? Astzi, mai mult dect alt dat,
ziaristul este primul factor care promoveaz dreptul la comunicare.
Preocuparea sa esenial este aceea de a cuta informaia optim i de a o transmite ct
mai exact i veridic publicului. Termenul optim este luat n sensul de adevrat i nu cel mai
bun. Aceasta nu nseamn c informaia nu are i nelesuri morale, nu numai epistemice, dup
cum i adevrul are numeroase aspecte morale, pe lng funcia sa de valoare fundamental a
cunoaterii omeneti. Mijloacele de comunicare au, indiscutabil o influen considerabil,
furniznd informaia i stabilind ierarhii ale evenimentelor care dintre ele sunt importante i care
nu. Se spune c fiecare om dorete adevrul despre lumea n care triete, precum i despre sine,
dar nu toi oamenii reuesc s ndeplineasc total autonomi aceast nzuin. Fiecare dintre noi
dorete s cunoasc adevrul n realul su neles ns ntotdeauna mai rmne un smbure de
ndoial cu privire la adevrata lui valoare. Vorbind mai realist, se poate spune c nici un om nu
tie i nu poate numai de unul singur s recunoasc adevrul, cci acesta poate lua mai multe
faete i poate avea multe interpretri.
Omul i formeaz ideea de adevr sprijinindu-se pe nenumrate mijloace printre care i
cele specifice comunicrii n forme moderne (mass-media). Nimeni nu posed o cunoatere
direct a ntregului glob. Dincolo de experiena sa personal, ceea ce cunoate fiecare provine
din coal, conversaii, dar mai ales de la mijloacele de comunicare. Pentru omul obinuit cea
mai mare parte a regiunilor, a oamenilor, a subiectelor despre care mijloacele de comunicare nu
vorbesc nu exist.
Pn la apariia marilor cotidaene, regionale i naionale, apoi a mijloacelor audio-vizuale
care produc imagini vorbite i imagini transmise instantaneu pe tot globul , ziaristul era un

sub-gen al omului de litere (dup o expresie dispreuitoare a lui Balzac) pentru c el se ocupa cu
elaborarea tirilor i articolelor zilnice i nu cu scrierea unor opere menite s strbat secole
culturale.
Statutul jurnalistului se modific odat cu naterea industriei comunicrii i a industriilor
culturale, aa cum se schimb i condiia scriitorului, a avocatului i a altor profesii denumite
cndva liberale. Dar cu toate aceste restructurri legate de cerina ca ziaristul s fie nzestrat
deopotriv cu un larg orizont de cultur general i cu toate mijloacele i tehnicile moderne ale
scrisului, exprimrii vorbite i imaginaiei, ziaristul, TREBUIE S SLUJEASC ADEVRUL I
NUMAI ADEVRUL.
Din secolul al XVIII lea se pare, de la omul politic i gnditorul englez Edmund Burke,
dateaz enunul: presa este cea de-a patra putere n stat . O formul care poate primi mai multe
interpretri, ns, dac inem seama c puterea include nu numai pe cei care guverneaz la un
moment dat, ci i opoziia adic toate puterile politice care vor schimbarea status-quo-uluui.
Aceast sintagm ns poate primi i sensul mai larg al presei sub toate cele trei forme ale ei:
scris, vorbit i audiovizual de surs de informaii complet, exact, adevrat despre
problemele de interes general prin care guvernele, instituiile i toi cei care dein la un moment
dat autoritatea pot fi fcui responsabili de ctre public de strile de lucruri date precum i fa de
publicul nsui care i exprim ntr-o form sau alta nemulumirile i speranele.
Totodat guvernele, n general cele din regimurile autoritare, exercit un control al
difuzrii informaiilor, apoi i al formelor de comunicare directe prin intermediul cenzurii.
Aceast instituie sau doar msuri perfide de intimidare declarate prin constituii i legi,
nclcatemai mereu, de altfel, mai ales de ctre cei aflai la putere face ca jurnalitii s ju fie
absolut liberi s spun tot adevrul. Autocenzura reprezint una dintre cele mai grave forme de
tirbire a libertii de expresie care n cazul jurnalitilor este mereu acompaniat cu un grad
ridicat al responsabilitii. Firete, adevrul complet se obine prin mpletirea adevrurilor pariale
i prin criticarea neadevrurilor care au ca suport democratic dreptul de exprimare al opiniilor
contrare. Riscurile i responsabilitile meseriei de jurnalist, deriv din faptul c presa este mereu
n contact cu oamenii care trebuie s fie respectai. Opiniile acestora, desfurarea normal a
activitilor cotidiene, depind de modul n care presa furnizeaz informaiile iar dac aceasta ar fi
iresponsabil i ar mini n mod voluntar s-ar crea atunci un haos de nenchipuit i toate
activitile ar fi ndreptate spre o direcie greit.
De ce ar fi omul de pres dator cu o responsabilitate sporit fa de actele sale
profesionale? Rspunsul este simplu i caracteristic pentru toate domeniile. Atunci cnd i alegi

meseria de jurnalist, trebuie s tii c rolul tu este acela de aciona pentru scoaterea la iveal a
adevrului, iar aceasta nu este doar o slujb, ci are mult de-a face cu o anume vocaie. Exemplul
cel mai potrivit ar fi alegerea de a fi medic care presupune n primul rnd o vocaie, o afinitate cu
respectivul domeniu i n nici un caz nivelul de salarizare. Mediile de informare au nevoie n
primul rnd de o libertate de comunicare, lipsit de valoare fr un suport etic stabil, deoarece
ar priva nsi mediile de informare de ntemeierea lor pe credibilitate i ncredere din partea
publicului. Numai o pres liber, coerent i responsabil se poate bucura de sprijinul
destinatarilor ei : cetenii.
Funcia jurnalitilor de A CUTA I APRA ADEVRUL I DREPTATEA este strns
legat de manifestarea dreptului de a pune n discuie activitatea deintorilor puterii, indiferent
cine sunt acetia, dezvluind abuzurile, incompetena, corupia i toate celelalte delicte mari i
mici. Pentru aceasta ziaritii trebuie s aib acces la ct mai multe surse de informaie, dac este
posibil la orice fel de surs. ns, acest lucru nu este ntotdeaua posibil cu toate c cei care ne
conduc susin, de cele mai multe ori, sus i tare c presa din Romnia este sau a devenit liber n
ultimii 15 ani. Prin urmare, orice ziarist are acces la informaiile de interes public, pentru a le
rede la rndul lui, publicului destinatar. Nu au fost ns, puine cazurile cnd activitatea i
demersurile jurnalistice au fost obstrucionate de politicienii care ori vroiau s ascund o piscin
subteran destinat numai i numai demnitarilor, n care au fost investite sute de mii de euro, ori
un bufet de lux, care la fel a necesitat sume importante. ns tot legile pun anumite limite
temporale asupra diferitelor genuri de arhive i la alte surse de documentare. Decuprile de fapte,
date i evenimente se fac att contient ct i incontient, pe baza unor linii directoare
asimilate n cadrul vieii de grup sau pur i simplu preluate din atmosfera epocii, de la marile
agenii de pres,

din concepia redacional a ziarului,

postului de radiodifuziune sau de

televiziune, a studioului cinematografic de actualiti.4

n activitatea sa jurnalistul are de nvins numeroase obstacole obiective i subiective,
trebuie s fac fa multor refuzuri, ameninri ori atacuri violente .
n ultima perioad n lupta lor de a cuta adevrul i de a-l face public prin orice
mijloace- muli ziariti au fost atacai i chiar ucii de ctre persoanele a cror reputaie a fost
pus n pericol. Un exemlu elocvent i de actualitate este cazul celor 3 ziariti romni, rpii n
Irak. Cei 3 au plecat n tratrul de rzboi pentru a transmite de acolo informaii de interes pentru
publicul din ara noastr, au plecat, n cutarea adevrului. Cei 3 jurnaliti de rzboi au ales s se
deplaseze pe front chiar dac erau contieni de situaia din zon, prin urmare ei risc acum s i
piard viaa,n ncercarea lor de a transmite informaii adevrate, chiar de la faa locului. n

situaia lor nu presa este cea care ascunde sau nu spune tot adevrul. Celula de criz de la Palatul
Cotroceni, cea care s-a constituit imediat dup ce vestea c jurnaitii au fost rpii gestioneaz
situaia i menine legtura cu grupul care i ine captivi pe cei 3 care au plecat mpreun cu
ghidul lor. n ncercarea de a

tranmite rudelor, prietenilor sau tutuor cetenilor, adnc

impresionai i ocai de situaia jurnalitilor, presa a prezentat chiar i neadevruri, manipulat

fiind de persoane care nu au urmrit dect s induc n eroare opinia public. Din cauza lipsei
informaiilor, - celula de criz transmind doar informaii vagi cu privire la soarta ostaticilorpresa a czut n plasa manipulatorilor anunnd chiar i eliberarea acestora.
Prin urmare, meseria de jurnalist nu este deloc uoar. Este o meserie care implic multe
riscuri, o meserie cu numeroase responsabiliti, o meserie n care eti contient c poi chiar s
i pierzi viaa. Cu toate acestea muli dintre ziariti sunt att de devotai meseriei pe care o
practic, nct nu se gndesc dect la faptul c pot s relateze informaii proaspete populaiei. Tot
n ncercarea de a afla adevrul, 2 tineri jurnaliti de la o televiziune naional i-au pierdut viaa
acum un an, la Mihileti, n momentul ncare se aflau n locul n care o autocistern ncrcat cu
azotat de amoniu s-a rsturnat. Trezii n miez de noapte pentru a culege informaiile necesare, cei
doi tineri au apucat s filmeze o parte din tragedia ce avea s urmeze. Autocisterna a luat foc
dup care a explodat, radiind totul n cale pe o suprafa de mii de metri. Pericolul nu i-a speriat
pe cei 2 ziariti aflai n floarea vrstei. Ei nu s-au gndit dect s i fac ct mai biine datoria i
s transmit adevrul. Oricum dac nu ar fi existat presa care s relateze exact evenimentul de la
Mihileti, multe din cele ntmplate acolo ar fi fost muamalizate.
Complexitatea fenomenelor care caracterizeaz societatea modern solicit un profil
jurnalistic bazat pe respectul pentru fapte, oameni i informaia exact, pe capacitatea de a
nelege realitile economice, sociale i politice, pe abilitatea de a reda clar concis i la timp toate
aceste realiti.
Jurnalistul este unic prin nelesul su. Nu exist jurnalism rusesc, polonez, jurnalism american
sau jurnalism franuzesc. Nu exist jurnalism republican,

liberal sau reformist, naionalist,

jurnalism separatist sau materialist. Aceasta pentru c, atta timp ct servesc vreuna dintre aceste
cauze, sau oricare alta, practicienii lui nu sunt nicidecum jurnaliti ci propaganditi. Nu poate fi
vorba nici de jurnalism popular, pamfletar sau jurnalism de scandal. Exist doar dou feluri de
jurnalism : de bun i de proast calitate. Att jurnalismul de bun calitate ct i cel de proast
calitate

nu cunosc limite i vorbesc toate limbile pmntului. Fiecare cultur poate avea

propriile-i tradiii, fiecare limb - o voce diferit. Dar jurnalitii buni, din ntreaga lume,oriunde
s-ar afla sau oriunde activeaz sunt cu toii de acord asupra rolului pe care l au; acesta este, mai

presus de toate, CUTAREA I APRAREA ADEVRULUI .

Adevrul trebuie s fie asociat ntotdeauna cu binele i cu dreptatea,iar minciuna cu rul.
Cnd grecii antici asociau adevrul cu dreptatea i considerau adevrul nsui ca valoare moral,
aveau fr ndoial n vedere tocmai prezena activ a omului ca descoperitor al adevrului i
totodat ca beneficiar al su.Falsul i minciuna ne apar imorale, deoarece, ele genereaz
rsfrngeri negative n relaiile dintre oameni afecteaz puterea lor de creaie, gndirea i aciunea
lor.
Prima valoare pe care cel care practic meseria de jurnalist este dator moral fa de
societate i fa de el nsui - valoare pe care trebuie s o ia n considerare n preocuprile sale
de descoperire a realitii - este valoarea de adevr a faptelor de cunoatere , concordana lor cu
faptele cercetate . ntr-o lume ca a noastr, - afirma C. W. Mills a practica tiina social,
nseamn, nainte de toate, a practica politica adevrului.5 Acest lucru trebuie considerat ca un
concept general valabil pentru ntregul corp al tiinelor socio umane printre care se afl i
jurnalistica. Adevrul reprezint cel dinti criteriu dup care apreciem statutul i valoarea unei
discipline n planul cunoaterii i al oricrui efort de cunoatere n genere.A descoperi i a afirma
adevrul dincolo de orice circumstane ine n primul rnd de gradul de profesionalism a oricrui
jurnalist .
Cutnd s ating acest obiectiv jurnalitii pot servi societatea mai bine dect cele mai
contiincioase autoriti ; aceasta pentru c triesc n ele. Acesta este i motivul pentru care ,
cteodat , guvernele ncearc s-i obstrucioneze i s-i aduc la tcere, etichetndu-i drept
subversivi
Din punctul de vedere al unei prese cu adevrat libere, realitatea estr n acelai timp o materie
prim dar i un produs finit.
Prelund din oferta haotic de fapte ale cotidianului pe acelea care par a avea consecine
sau par a rspunde curiozitii epistemice a destinatarului, presa le ncarc cu semnificaie i
elaboreaz un real inteligibil mai mult sau mai puin ordonat. Aceasta este i motivul pentru
care, atunci cnd sunt evaluate responsabilitile fa de cetean i fa de societate, pe care se
fundamenteaz exerciiul profesional, jurnalitii sunt obligai s se refere mai nti de toate la
ADEVR.
n mod firesc, nici unul dintre noi, nu ne facem dect iluzii copilreti cu privire la nivelul
reprezentrilor umane, asupra unui adevr unic, ori a unui adevr ultim, a unui ADEVR
ABSOLUT. De adevrul absolut nu se mai ocup dect religia, iar de adevrul demonstrabil
ultimativ

tiina i justiia. Adevrul, ca msur circumstanial a inteligibilului,este deci, n

ceea ce privete presa, o datorie fundamental pentru un jurnalist i o garanie de credibilitate

pentru destinatarul cetean.6
Cu toat modestia asumat, practica jurnalistic, fundamentat pe nsi etica modelului
democratic, nu-i poate propune s defineasc adevrul faptelor relatate dect ca virtualitate, ca
unghi de interpretare demonstrabil, nici unic, nici infailibil, contrapondere a minciunii, fie ea
voluntar sau nu.
Este i motivul pentru care presa se adreseaz opiniei publice i opiniei individuale a
ceteanului. Ambele opinii sunt direct dependente de felul n care mesajul

reuete s

aproximeze corect i pe ct se poate de obiectiv realitatea, dar i de capacitatea de interpretare a

mesajului, care exist natural, n fiecare destinatar, fie el public, fie individual.7
Indiscutabil, mijloacele de comunicare n mas

au o influen considerabil asupra

opiniei publice. Acestea furnizeaz n primul rnd informaii vitale i, n acelai timp, stabilesc
ce evenimente i care persoane sunt importante . De multe ori, se poate ntmpla ca simpla
publicare a unor informaii s declaneze o aciune a puterilor politice, chiar nainte ca utilizatorii
s reacioneze.
Incontestabil este faptul c mass-media, stabilesc i ordinea de zi a societii. Mijloacele
de comunicare n mas, nu le pot dicta oamenilor cum s gndeasc dar n mod sigur ele
enin n mod constant obiectivi fa de realitatea nconjurtoare i s in cont de libertatea de
expresie de care beneficiaz .
Libertatea va fi cel mai bine aprat din momentul n care personalul care lucreaz n pres i
celelalte medii de informare se vor strdui n mod constant i voluntar s menin un nalt sim al
responsabilitii .8
Cunoaterea i stpnirea realitii sunt drumuri nu lipsite de ocoliuri sau paradoxuri, dar
care pot s in seama de mreia traseului parcurs. Att cunoaterea teoretic ct i exerciiul
practic se pot bloca la un moment dat ntr-un perimetru problematic, plin de ambiguiti i
antinomii, de scurtcircuitri ntre adevr i fals, ntre sigur i nesigur, ntre certitudine i
conjunctur, care asigur ntr-un fel, succesul cutrilor ulterioare. Adevrul nu exist n sine, ci
este o proprietate a unor enunuri despre realitate i cum enunul este realizat de om, este firesc
s primeasc unele conotaii subiective .
Trebuie s fim de acord c receptarea i transmiterea informaiei primesc amprenta
interveniei subiectului

care codeaz i decodeaz informaia. Adevrul este raportat la

circumstanele emiterii i receptrii acestuia .

Dac este adevrat i nendoielnic este c puterea presei st n nsi credibilitatea ei,

atunci, pare de la sine neles c singurul element constant care poate ntreine credibilitatea, este
puterea, responsabilitatea fiecrui jurnalist fa de adevrul rostit 9. Jurnalistul nu are obligaii
care s fie mai ferme i mai nrobitoare dect acelea de a rosti adevrul, adevr pe care
destinatarul l ateapt i de care are nevoie. Pentru a putea respecta adevrul, pentru a-l cuta i
mai apoi a-l transmite mai departe, nainte de oricine altcineva, trebuie ca nsui jurnalistul s-l
cread i s fie convins c informaia pe care o transmite va fi pe placul publicului .
Prin urmare, jurnalistul va refuza s mint sau va recunoate deschis c a dezinformat
atunci cnd, fr voia lui a dat publicitii o informaie eronat.
Unul dintre dezavantajele meseriei de jurnalist

este acela c ziaristul nu poate fi

responsabil pentru toate informaiile pe care le transmite. Presa depinde de mai multe surse de
informare. Ce se poate ntmpla, atunci cnd sursa nu furnizeaz informaii exacte? Jurnalistul
trebuie deci s caute surse ct mai credibile i ct mai de ncredere care s nu denatureze adevrul
faptelor relatate .
Adevrul jurnalistic se refer att la adevrul faptelor ct i la adevrul ideilor din
perspectiva diferitelor ideologii. Adevrul presei privind faptele naturale este aproape total
dependent de sursele de informare din lumea tiinei. Cnd totui jurnalistul are ocazia s descrie
un fapt natural, i revine o anumit rspundere pentru adevr ca martor ocular, dar nu ca
specialist, el nefiind un competent n tiinele naturii .
Dependena presei de alte surse de informare autorizate o scutete de rspunderea pentru eroare
n prezentarea faptelor , cu condiia s fi preluat exact informaia i s se menioneze sursa .
Omul de pres se afl ntr-o poziie cheie n societate i ndeplinete un rol extrem de
complex, datorit plasrii sale la mijlocul distanei dintre sursele de informare i public. Dreptul
publicului de a fi informat, un drept omologat i prin Constituie, presupune o relaie constant
cu presa, organizat

ntr-un sistem distinct i n cadrul cruia un rol important i revine

jurnalistului. n Declaraia de la Munchen relaia este stabilit astfel: n acest drept al publicului
de a cunoate faptele i prerile i au sursa toate ndatoririle i drepturile jurnalitilor.
Deci, pe de o parte, jurnalistului i este recunoscut dreptul general la informaie pe care l
are oricum, iar pe de alt parte, dreptul social de a aduna i de a transmite informaiile cu
exactitate i acuratee, care sunt ndatoriri precise n exercitarea meseriei.
Jurnalistul culege i sintetizeaz informaiile

pe care le public, n condiiile

responsabilitii sale n raport cu publicul care are prioritate absolut.

Asemenea tuturor i ziaritii au drepturi care pot fi bine nelese dac se accept
interdependena lor cu datoria i cu obligaia. Unul dintre cele mai importante drepturi ale

jurnalistului, este acela de a cuta i difuza informaii veridice, de a transmite adevrul fr

deformri sau omisiuni .
Exist n demersul jurnalistic elemente care afecteaz adeseori adevrul. Lipsa de timp
pentru a construi o imagine cuprinztoare asupra realitii, dificultatea sau imposibilitatea de a
ajunge la timp la toate sursele i de a gsi toate informaiile i nevoia de a scrie articolul ntr-un
spaiu limitat i adesea destul de mic, toi aceti factori l mpiedic pe jurnalist s scrie un
articol aa cum i-ar dori. Adesea, cnd scriu sau editeaz un articol de informare, jurnalitii fac
unele lucruri care n fapt mresc distana dintre articolul lor i adevr. Jurnalitii tiu ce neleg
editorii lor prin articol de impact i scriind articolul ntr-un mod ct mai convingtor exagereaz
sau ridic subiectul deasupra valorii sale reale.
Nu sunt muli cei care neleg c jurnalitii sunt fiine supuse greelii care lucreaz n
birouri supraaglomerate, uneori chiar i 14 ore pe zi, i ncearc s afle ce se ntmpl n lume de
la persoane care ezit s le furnizeze informaii sau i obstrucioneaz pur i simplu.
Complexitatea fenomenelor care caracterizeaz societatea modern, solicit un profil
jurnalistic bazat pe respectul pentru fapte, oameni i informaia exact, pe capacitatea de a
nelege corect realitile economice, sociale, politice, ecologice i psihologice complicate i pe
abilitatea de a reda clar, concis i la timp toate aceste realiti, ntr-un mod accesibil tuturor. n
aceast lume complicat i confuz, talentul care te ajut s scrii frumos i agresivitatea care te
ajut s obii informaia la timp nu mai sunt suficiente pentru a face adevrata pres, adic acea
pres responsabil, n acord cu interesele, nevoile i cerinele publicului. Jurnalistul trebuie s
neleag c rostul lui este acela de a respecta publicul i n virtutea acestui lucru jurnalistul
trebuie s ptrund n inima adevrului i s l redea aa cum este, chiar i cu riscul c acel
adevr ar putea afecta mase de oameni .
Adevrul prezent peste tot n realitatea nconjurtoare este dificil de redat n cuvinte atunci cnd
el poate s rneasc sau atunci cnd poate provoca stri de nelinite n sufletul destinatarului.
Evenimentele care au loc zi de zi n viaa noastr, stri de lucruri cauzate de srcie i
neajunsuri,

sunt camuflate uneori de ctre jurnaliti pentru a nu provoca panic n rndul

oamenilor.Evenimente cum ar fi crime, violuri, furturi i altele care ngrozesc pur i simplu, din
ce n ce mai frecvente n viaa cotidian, sunt prezentate sub o form mai voalat. Prezentarea
lor aa cum s-au petrecut cu detalii nu pot dect s strneasc repulsie i nelinite. n faa
faptelor analizate i adevrurilor constatate, jurnalistul este dator moral fa de regulile meseriei
i fa de public s ia o anumit atitudine i anume aceea de a face publice toate adevrurile
obinute prin documentarea de zi cu zi . Plecnd de la fapte constatate veridic jurnalistul ar putea

s propun soluii, s fac demersuri n formularea unor proiecte i ci de ndreptare a societii

s ia ntotdeauna o atitudine deschis ns,

pentru toate acestea,

jurnalistul trebuie s se

ntemeieze pe adevrul faptelor. Adevrul este deci punctul de plecare i temeiul oricrui
jurnalist serios, adevr pe care este dator moral s-l apere. Din valoarea numit simplu adevr,
nume sublim i simplu- dup cum spunea Kant - , provine ntreaga i reala noastr putere. Cci
puterea durabil, real nu vine dect din cunoaterea obiectiv a strii de fapt a lucrurilor. Cnd
adevrul se asociaz cu binele i dreptatea puterea jurnalistului devine pe ct de mare, pe att de
valoroas moral.
Am putea concluziona analiza cercetrii jurnalistului drept cuttor i aprtor al
adevrului, spunnd c adevrul trebuie deci s constituie criteriul esenial, indiciul valoric i
scopul oricrei cercetri Norma de conduit a jurnalistului ar putea fi redat sintetic,prin
tradiionalul jurmnt depus de martori n faa instanei juridice .
JUR S SPUN ADEVRUL I NUMAI ADEVRUL
3.5. Erata. Abaterea involuntar de la adevr
Exist n demersul jurnalistic cazuri cnd jurnalistul nu are

intenia de a ascunde

adevrul, dar se poate ntmpla s se abat totui de la linia lui fr s si poat da seama pe
moment. ns n jurnalistic, atunci cnd te-ai abtut involuntar de la adevr i ai comis o
greeal ea trebuie negreit s fie reparat. Publicul destinatar va aprecia mai mult instituia de
pres respectiv, atunci cnd aceasta recunoate c a comis o greeal i-i va acorda mult mai
mult ncredere.
Procedurile prin care ziarul, postul de radio sau de televiziune pot face ca o greeala s
nu afecteze pe nimeni, sunt diferite .
Majoritatea ziarelor au o pagin anume pentru disculpri, de obicei a doua sau a treia,
unde sunt corectate toate greelie. Acest lucru i ajut pe cititori s le descopere mult mai repede.
Niciodat, corectarea greelii nu trebuie ngropat la sfritul ziarului, nu trebuie s dea impresia
c aceasta s-ar vrea ascuns.Lawrence Beaupre ne arat cum anume trebuie s procedm atunci
cnd greeala comis de jurnalist este de mari proporii .
Pentru o eroare destul de grav, jurnalistul ar trebui s scrie un alt articol n care s
recunoasc greelile pe care le-a fcut n cel iniial sau s scrie un articol n care s explice
mprejurrile n care s-a produs respectiva greeal i ce consecine a avut asupra destinatarului.
O eroare major care a fost comis de un ziar i care a avut grave consecine publice poate
constitui un subiect demn de a aprea n pres. Dup una din erorile cele mai grave comise de

vreun ziar vreodat, publicarea unui articol special n care se cer scuzele de rigoare i se explic
cum s-a produs eroarea aduce de la sine aprecierea pentru sinceritatea de care s-a dat dovad.
Chiar i cei despre care s-a vorbit n articolul n care s-a comis greeala , pot aprecia sinceritatea
i pot afirma c articolul a redus la minimum prejudiciul cauzat. Publicarea unui astfel de articol
n care se recunoate greeala poate duce la creterea credibilitii.
Dac eroarea s-a produs la un post de radio sau un post de televiziune, mecanismul este n
mare acelai. Nu conteaz modalitatea prin care se recunoate greeala cel mai important este
faptul c aceasta a fost recunoscut. La postul de radio, spre exemplu, atunci cnd s-a sesizat c
s-a produs o greeal, realizatorul emisiunii n care a fost strecurat eroarea poate s-i cear
scuze chiar n cadrul aceleiai emisiuni, dac timpul i permite i dac greeala a fost sesizat n
timp util, sau se poate face o emisiune separat n care realizatorul poate intra n contact direct cu
persoana prejudiciat, telefonic sau chiar invitnd persoana respectiv n emisiune, vorbind sau
chiar glumind pe seama acelei erori. Acelai lucru este valabil i pentru posturile de televiziune.
n cazul n care trece o perioad de timp i greeala nu este recunoscut i eroarea este
foarte grav, atunci instituia respectiv poate fi acuzat de ctre o persoan sau persoanele la
adresa crora s-au fcut unele afirmaii neadevrate.
Corectarea i recunoaterea greelii nu trebuie privit drept un gest nensemnat, care
poate s fie neglijat. Eficace pentru a restabili ncrederea publicului, inserarea corectrii are rarul
avantaj de a nu costa nimic.
Erata

sau greeala de pres nu poate fi dect neintenionat , deoarece denaturarea sau

falsificarea datelor i faptelor n mod intenionat , nseamn nclcarea grav, cu vinovie a

normelor ce guverneaz sistemul mass-media. Abaterile intenionate l discrediteaz pe autor i
publicaia n sine, postul de radio sau televiziune la care lucreaz, iar faptele sale intr sub
incidena legii penale, unde sanciunile sunt drastice ajungndu-se pn la pedeapsa cu privarea
de libertate .
Eroarea sau greeala neintenionat poate fi de dou feluri:
eroarea de fapt, atunci cnd jurnalistul s-a nelat asupra faptelor descrise, asupra persoanelor
citate n articol sau atunci cnd s-a nelat asupra coninutului unui document ori n priviina
sensului unor cuvinte sau declaraii i eroarea de drept. 1
Eroarea de fapt apare atunci cnd ziaristul vorbete despre arestarea unei persoane dar
persoana respectiv a fost doar invitat la poliie pentru a i se lua o declaraie .
eroarea de drept care presupune nclcarea unor principii, norme i reguli jurnalistice, deoarece
ziaristul nu le cunoate. n priviina normelor de drept, lucrurile sunt complicate, deoarece

fiecare om este obligat s cunoasc legile i celelalte acte i normative. De aceea nu poate exista
un ziarist care s nu cunoasc principiile, normele i regulile specifice pentru meseria sa.
n practic, ntlnim uneori situaii ce dovedesc c regulile nu sunt cunoscute, oamenii
de pres fiind deci autorii unor erori de drept.
Tocmai pentru faptul c o greeal nu este privit drept un lucru fcut intenionat pentru a
induce n eroare, ci ca o abatere a jurnalistului, acesta trebuie s fac tot posibilul s o repare,
pentru ca publicul s-i dea seama c instituia pentru care jurnalistul lucreaz este demn de
ncredere.

CAPITOLUL IV. LIBERTATEA PRESEI. STUDIU DE CAZ

4.1.Prezentarea temei
Rolul presei in viata de zi cu zi este din ce in ce mai evident pe masura ce se diversifica
metodele de receptie- transmitere a mesajului. Astfel, o data cu depasirea momentului 1989 s-a
putut observa o crestere treptata si deosebit de rapida libertatii si puterii mass-mediei. Astazi se
vorbeste despre mass-media ca de a patra putere in stat. Mijloacele de informare domina evident
viata cotidiana a oricarui individ. De la prima ora a zilei ne cofruntam cu ziare, stiri de
televiziune sau de radio care ne ofera ultimele informatii legate de evenimente mai mult sau mai
putin importante care au loc fie in propria tara, fie in afara ei. Importanta acordata acestor stiri de
catre cei care le prezinta difera. Uneori subiectivismul sau implicarea mare a unor prezentatori
dau unor stiri o importanta mai mare de cat o au ele in realitatea. Dar mass-media nu se refera
doar la stiri. Ea cuprinde tot ceea ce inseamna televiziune, radio si ziar. De la reviste de moda,
pana la cele stiintifice, de la emisiuni privind amenajarea casei pana la cele care studiaza Uniunea
Europeana. Un program de televiziune poate prezenta cu usurinta mai multe fete ale aceleiasi
probleme. Internetul de asemenea poate fi un substitut al lumii reale .Astfel,in fiecare zi milioane
de oameni extrag informatiile care ii intereseaza dintr-o multitudine de ziare, sau de stiri pe care
le aud dimineata, pe drum sau la serviciu, acceseaza sute de mii de pagini de internet de unde afla
exact ce ii intereseaza dintr-un domeniu sau altul, iar seara isi urmaresc emisiunea preferata pe un
anumit post de televiziune.
Criteriile pentru care o persoana prefera un anumit post de televiziune sau altul sunt
diverse,dar nu pot fi considerate ca fiind universale. Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa
in care lucrurile se schimba de la un minut la altul si de aceea mass-media este si ea intr-o
continua schimbare trebuind sa se adapteze celor mai diverse cereri din partea consumatorilor
sai. In acest sens, in ceea ce priveste strategiile de advertising George Orwell, un celebru scriitor
englez spune A face publicitatea este ca si cum ai amesteca cu un bat intr-o galeata cu apa
limpede!
Presa din Romania s-a aflat intr-o continua perioada de inflorire o data cu caderea regimului
comunist in decembrie 1989. Cum si-au folosit mediile de mass-media libertatea obtinuta in urma
revolutiei poporului? A fost ea cu adevarat pregatita sa devina a patra putere in stat? Pot romanii
sa realizez ce este cu adevarat libertatea presei si ce amploare a luat aceasta dupa 1989? Se poate
vorbi despre o reala libertate a presei in conditiile in care pubicul nu stie de fapt ce se intampla,de
exemplu, in spatele camerelor de filmare?

In zilele noastre stirile sunt foarte diferite fata de cele din trecut,cand informatiile erau filtrate
la maximum prezentandu-se doar ceea ce convenea regimului dictatorial. Lucru care s-a
intamplat, de fapt in toate tarile comuniste.
Libertatea presei inseamna totodata si transparenta,dreptul individului catre care sunt orientate
informatiile de a primi informatii corecte si nu trunchiate. De exemplu, o mare problema a
jurnalistilor in situatii de criza este modul de prezentare a adevarului.Astfel,jurnalistul trebuie sa
spuna tot ceea ce stie, ce a vazut la fata locului cand a facut reportajul.Atunci cand se loveste de
cenzura organele specializate,cel mai dur argument folosit de mass-media, pe langa dreptul
constituional privind dreptul la libera exprima a presei scrise si vorbite, este dreptul cetateanului
de a fi informat corect de catre cei care au posibilitatea de a face acest lucru. In unele situatii
insa,este mai convenabila ascunderea adevarului,fiind unele chestiuni ce tin de

securitatea

nationala sau de bucatarie interna a tarii(de exemplu,in cadrul vizitei presedintelui Ucrainei,in
sala Parlamentului,avand mai multe locuri

decat parlamentari,au fost chemati si angajati

simpli,pentru a nu exista locuri libere;presa s-a autosesizat si a facut din acest lucru un eveniment
national;putem doar sa ne imaginam ce consecinte v-a avea acest lucru asupra imaginii Romaniei
in Ucraina;de aceea,se poate spune ca da,trebuie respectata libertatea de exprimare a presei,dar si
presa ar trebui sa aiba discernamanul de a distinge ceea ce trebuie spus de ceea ce nu trebuie,in
conditiile in care presa ar trebui sa ajute la imbunatatirea imaginii tarii in exterior si nu la
deteriorarea ei si mai mult).In orice regim democratic, fiecare jurnalist accepta un anumit grad de
auto-cenzura pentru a nu dauna intereselor statului. Istoria cenzurii a aratat insa ca uneori aceasta
a fost folosita si pentru musamalizarea unor afaceri ilegale, cu scopul de a proteja unele persoane
influente.
Se poate vorbi despre libertatea presei si din perspectiva dorintelor cetatenilor.Astfel,se
poate ca uneori sa nu vrei sa asculti o stire si sa nu ii acorzi astfel posibilitatea de a te convinge de
un lucru sau altul.Alteori,mass-media poate fi folosita ca mijloc diplomatic.Asa s-a intamplat in
cazul izbucnirii razboiului din Irak cand presedintele Statelor Unite ale Americii s-a folosit de
media pentru a-si prezenta intentiile .Libertatea presei?Respectata atata timp cat era din
perspectiva americanilor. Cei care voiau sa prezinte si perspectiva celor din Irak li se refuza
accesul la anumite probe, nu aveau voie sa fotografieze prizonierii irakieni,daca aparea vreun
articol ce favoriza irakienii respectivul reporter care l-a scris era ridiculizat.S-a intamplat
totusi,nu rareori sa scape de aceasta cenzura a ofiterilor de informatii pentru publicdin cadrul
serviciilor armate, unele poze care dezvaluie adevaratul comportament al trupelor americane in
Bagdad,al nedreptatilor la care au fost supusi,nu militari irakieni,ci chiar civili.Legatura politicii

americanilor cu Romania in privinta libertatii presei si a consecintelor ascunderii adevarului nu

doar fata de cetatenii din alte tari ci si chiar fata de media straina?Cei trei jurnalisti romani rapiti
in Irak:Marie-Jean Ion,Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian.Daca ar fi fost cu adevarat respectata
libertatea presei pe plan international si ar fi fost prezentate in mod veridic toate informatiile
privind situatia reala din acea zona ar mai fi plecat cei trei acolo,cautand un senzational articol
aducator de moarte?
Nu orice eveniment constituie o stiri-fie ea din sfera mondena,politica,sanitara sau de
orice alt fel.In acest sens,presa respecta anumite reguli,care nu sunt menite ai restrange gradul de
libertate,ci de a face cetatenii sa o primeasca si de a le starni interesul.Astfel,John Hartley in
lucrarea sa SA INTELEGEM STIRILE identifica douasprezece etape prin care un eveniment
devine o stire de presa(1):
1.frecventa producerii si durata in timp a evenimentelor:accidentele,crimele, lansarile de
carte,paradele de moda etc sunt evenimente cu o durata scurta ce pot fi cuprinse intr-un buletin
informativ sau intr-un articol;fenomele social sau economice au o mai mare intindere in timp si
de aceea ele nu pot fi cuprinse intr-un buletin de stiri decat eventual sub forma unor sondaje de
opinie sau date statistice.
2.amplitudinea initiala a unui eveniment:exista un prag,destul de greu de stabil,in ceea ce
priveste nivelul sub care un eveniment nu mai constituie o stire;acest prag e stabilit la nivel
local,national sau international in functie de caracterul evenimentului respectiv;o data stirea
prezentata trebuie sa creasca si amplitudinea ei pentru a putea face obiectul si altor stiri(de
exemplu,razboiul-o data prezentata stirea despre izbucnirea lui trebuie
prezentate mereu noi stiri despre situatiile militare,rasturnari politice etc).
3.limpezimea evenimentului:claritatea,lipsa de ambiguitatea-ajuta la incadrarea stirii in
cadrul opiniei publice cu privire la un subiect sau altul.
4.semnificatia

evenimentului:e

legata

de

doua

elemente:proximitatea

culturala(evenimente legate de spiritualitatea si preocuparile specifice ale unei categorii de

public,vor avea prioritate fata de alte stiri)si releventa locala(informatiile referitoare la alte
popoare vor figura in lista de stiri daca respectivele popoare au o anumita legatura intre ele sau
daca reprezinta o amenintare:de exemplu,romanii vor fi mult mai interesati de ceea ce se intampla
in Bagdad,la Moscova,in Italia sau Spania,decat de ceea ce se intampla in Brazilia sau
Columbia).
5.consonanta evenimentului:cu cat un eveniment este mai previzibil cu atat el este mai
mediatizat-asa s-a intamplat in Romania in decembrie 1989,cand intreaga presa internationala

astepta ca regimul comunist din Romania sa urmeze principiul dominoului si sa fie rasturnat,in
urma caderii lui in Polonia,Ungaria,Germania,Cehoslovacia si Bulgaria,chiar din toamna
aceluiasi an.
6.surpriza evenimentului.
7.continuitatea evenimetelor:stirea despre un eveniment este urmata de alte stiri care
prezinta mersul acelui eveniment(de exemplu,in urma prezentarii stirii despre rapirea celor trei
jurnalisti romani in Irak au urmat altele privind casetele difuzate de Al-Jazeera,despre alte rapiri
etc).
8.incadrarea evenimentului in grila de stiri a programului de televiziune sau a structurii
ziarului: stirile internationale sunt echilibrate cu stiri locale.
9.evenimente provenind de la marile natiuni ale lumii:stirile despre catastrofe
naturale,atacuri teroriste sau alegeri in una din marile puteri ale
lumii isi vor gasi mereu un loc in grila de stiri.
10.evenimente implicand personalitati publice mondiale.
11.personalizarea evenimentelor:atribuirea unor decizii unor anumite persoane(de
exemplu,hotararea de a nu retrage trupele romane din Irak nu va
fi atribuita Guvernului sau Parlamentului Romaniei,ci presedintelui Traian Basescu).
12.primatul evenimentului negativ:o stire rea este o stire buna-devine deviza oricarui
jurnalist.
In Romania comunista libertatea presei era mult ingradita.Despre domeniul publicitar de
asemenea se pot spune foarte putine lucruri,reclamele reducandu-se la foarte putinele produse
care se gaseau pe piata romaneasca in acea perioada.Si,chiar dupa primele cateva zile entuziaste
ce au urmat eliberarii din 1989 presa romaneasca a avut numeroase conflicte cu conducerea tarii
in ceea ce priveste dreptul al libera exprimare.Pe de o parte,era presa,care inca nu avea
taria,priceperea,cadrul deontologic sau legislativ necesare pentru a-si crea propria identitate,pe de
alta parte,era statul,neobisnuit de a fi controlat de opinia publica.Inainte de 1996,datorita acestui
conflict,numerosi ziaristi au fost judecati,anchetati si condamnati.Chiar daca statul incerca sa
pastreze o aparenta democratica,numerosi reprezentanti ai mass-mediei au fost inchisi sau
amendati,asta dupa ce luptasera sa dea jos regimul comunist,un regim al ingradirii libertatii
individuale,al prigonirii intelectualilor si al cenzurii aproape totale a presei.Pe data de 28
septembrie 1999,Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg,sesizata in numeroase
randuri de catre reprezentantii mass-mediei romanesti,a condamnat tara noastra pentru incalcare
dreptului la libera exprimare a mass-mediei(2).

4.2.Stabilirea metodei de cercetare si a esantionului reprezentativ

Rolul mass-mediei in lume s-a schimbat mai ales schimbarii opiniei publice(3),de aceea,prin
intermediul acestei cercetari se incearca stabilirea opiniei publice in legatura cu libertatea presei
in Romania.In aceasta cercetare strangerea datelor se va face pe baza unui chestionar
structurat,atat cu intrebari inchise cat si cu intrebari deschise,esantionul reprezentativ va fi stabilit
cu ajutorul formulei:
n=[(t*t)*p(1-p)]/[(*)],
unde:
n=marimea esantionului;
t=coeficientul care corespunde probabilitatii cu care se garanteaza rezultatul;
p=proportia componentelor din esantion care poseda caracteristicile;
=eroarea minima acceptata.
In situatia in care t=1,96,proportia celor ce corespund cerintelor(adica persoane de peste 18
ani,cetateni romani)este de 55%,iar eroare minina acceptata este de 0,02% , se va alege un
esantion reprezentatic de 4000 persoane din Bucuresti,Iasi,Cluj-Napoca,Craiova si Constanta. Se
doreste

masurare

obiectiva

faptelor,centrare

pe

variabile,pastrarea

neutralitatii

axiologice.Trebuie pastrata de asemenea o independenta fata de context si aduce in discutie cat

mai multe situatii referitoare la tema cercetarii.Operatorul de interviu trebuie sa fie detasat si sub
nici o forma sa nu sugereze raspunsul celui caruia i se aplica chestionarul.Persoanele care
vor trebui sa raspunda la acest chestionar vor fi extrase aleatoriu din registrul de stare civila din
cadrul primariilor fiecarui judet ales de asemenea aleatoriu,cu ajutorul calculatorului,dintre toate
judetele Romaniei.Se va extrage numele,varsta si adresa exacta a persoanei ce trebuie
chestionata.
Interpretarea datelor va fi realizata de o comisie de persoane autorizate.
Studiul a fost comandat de Rom-Press.Durata maxima a cercetarii stabilita de comisia de
cercetare este de o luna,iar toate costurile-de redactare a chestionarelor,de deplasare si cazare a
operatorilor de interviu in teritoriu-vor fi suportate de Rom-Press.

4.3.Stabilirea obiectivelor, ipotezelor si variabilelor cercetarii:

A.Obiectiv:
Cunoasterea reglementarilor constitutionale referitoare la libertatea presei.
Ipoteza:
Daca persoanele adulte din societate cunosc Constitutia tarii,atunci cunosc reglementarile
referitoare la libertatea presei.
Variabila:
Gradul in care persoanele adulte din societatea romaneasca cunosc reglementarile
constitutionale referitoare la libertatea presei.
B.Obiectiv:
Aflarea opiniei publice cu privire la libertatea presei in Romania.
Ipoteza:
Cu cat interesul populatiei este mai mare,cu atat libertatea presei devine
mai evidenta.
Variabila:
Gradul in care se dezvolta libertatea presei intr-o societate in care membrii sunt implicati.
C.Obiectiv:
Stabilirea necesitatii libertatii presei in societatea romaneasca dupa 1989.
Ipoteza:
Daca presa nu si-ar fi castigat libertatea de exprimare dupa 1989,atunci Romania ar fi ramas o
tara ne-democratica.
Variabila:
Lipsa libertatii presei duce la totalitarism.
4.4. Prezentarea metodelor de cercetare prealabila
Membrii societatii care comanda cercetarea-in acest caz Rom-Press,au elaborat
chestionarul pe baza unor cercetari prelabile realizate de alte firme de sondare publica,in
subordinea unor posturi de televiziune,a unor posturi de radio si a diverselor ziare si reviste.De
asemenea,un astfel de sondaj a fost realizat de catre toate statele membre ale Uniunii Europene
pentru a stabili gardul in care populatia din tarile membre cunosc reglementarile prevazute de
constituie cu referire la libertatea de exprimare a presei si,de asemenea, de stabilire a masurii in
care aceasta este respectata in respectivele tari.
O a doua metoda,pe langa cea a studierii cercetarilor precedente,a fost de observare a

reactiilor oamenilor cu varste de peste 18 ani,din cele 5 judete,cu privire la ultimele legi ce
privesc libertatea presei in Romania si la cele mai recente evenimente de pe plan local si mondial
care afecteaza statutul presei.
Pentru o cat mai completa cercetare,este permis accesul nelimitat al cercetatorilor la
documente oficiale.De asemenea,cercetatorii sunt mereu la curent cu ultimele stiri.
4.5.Elaborarea instrumentelor de cercetare
Pe langa chestionarul propriu-zis(anexa1),format din 39 intrebari,operatorul de teren va
avea asupra sa si o fisa de operator(anexa2) in care va trece numele persoanei cautate,data si ora
primei vizite(si daca este cazul si a celei de-a doua si a treia vizite),codul chestionarului care i-a
fost aplicat.Chestionarul este de asemenea impartit in mai multe sectiuni.Prima sectiune:date
socio-demografice,a doua venituri,a treia mediu social si ultima parte valori.
De asemenea,dupa realizarea cercetarii de catre operatori,se impune un control al datelor
culese.Astfel,coordonatorii vor selectiona cativa operatori temporari,care vor efectua munca de
teren:in sensul ca vor merge,selectiv,la o parte din persoanele chestionate pentru a verifica
veridicitatea datelor culese de operatorii initiali.
Validitatea(4) datelor este

respectata daca un chestionar are mai putin de

25%omisiuni,daca nu exista contradictii inexplicabile intre datele din acelasi chestionar si daca
este respectata uniformizarea datelor.In cazul in care una din aceste cerinte nu e
respectata,chestionarele sunt considerate invalide si nu sunt folosite in efectuarea statisticii.
4. 6. Macheta de prelucrare a datelor
In acest sens se vor utiliza programe de calcul statistic-SPSS,R pentru a stabili
amploarea cercetarii,frecventele absolute si relative.
Sociologul, trebuie sa cunoasca metode de calcul statistic.Astfel,cu ajutorul unui astfel de
program(cel mai utilizat este Special Package for Social Sciences) va putea prelucra datele
obtinute prin chestionare.
4.7.Analiza si interpretarea datelor
Ipotezele elaborate in vederea realizarii cercetarii sunt verificate in urma completarii
chestionarelor de catre persoanele din esantionul reprezentativ.Pentru a dovedi validitatea datelor

culese este necesar ca sociologii sa elaboreze pe baza acestor cel putin o teorie cu privire la
fenomenul social cercetat-in acest caz,opinia publica cu privire la libertatea presei in Romania.
Etapa finala,presupune redactare,discutarea si definitivarea unui raport de cercetare care sa
cuprinda o teoretizare a ipotezelor elaborate initial si o prezentare a unor date statistice cat mai
exacte.

CONCLUZII I PROPUNERI
Libertatea presei nu este absolut. Ea este limitat de existena unor exigene de natur
politic, innd de protejarea, n cazuri bine definite, a interesului etatic, ca i de necesitatea
salvgardrii unui set se valori incluznd onoarea, demnitate, tolerana, respectul identitii
minoritilor.
Presa, indiferent de suportul i de vehiculul utilizat, acioneaz ntr-un perimetru n care
limitele indicate de voina popular, democratic exprimat, sunt transcrise constituional.
Reglementarea legal se interfereaz cu normarea deontologic realizat n interiorul profesiunii.
De exemplu, dac o televiziune sau un grup media i pot impune limitarea prezentrii imaginilor
reflectnd violena cotidian, instituind astfel o regul aplicabil doar acelei televiziuni sau acelui
grup media, o dispoziie constituional ce ar interzice utilizarea canalelor media ca vehicule
pentru propagarea separatismului sau urii de ras nu este facultativ i se aplic tuturor
instituiilor media.
nclcarea setului de limitri legale, ntemeiate pe prescripia constituional, conduce la
un tip de rspundere juridic. Fie c este vorba de rspundere civil sau penal, instanele de
judecat sunt cele care apreciaz relaia dintre conduita omului de pres i prescripia legal
aplicabil.
Dreptul la liber exprimare se cere inserat n contextul unei esturi de articole pe care
Constituia Romniei, ca i celelalte constituii europene, le conine. Libera exprimare este
inimaginabil n absena libertii contiinei: n definitiv, presa liber exist cu adevrat doar n
msura n care nici o ideologie nu este impus, prin decizie etatic, ca ideologie dominant.
O definire constituional a statului nostru, ca cea de la art.1, ali. 3 Romnia este un
stat de drept, democratic i social, n care demnitatea omului, drepturile i libertile cetenilor,
libera dezvoltare a personalitii umane, dreptatea i pluralismul politic reprezint valori supreme
i sunt garantate.
Primele trei locuri n ceea ce privete informarea sunt deinute de radio, televiziune i
presa scris. Aceste suporturi ale informaiei se difereniaz ntre ele prin mai multe elemente
cum ar fi: publicul care nu este comun dect n parte, precum i modul de difuzare al tirilor, ns
toate aceste mijloace de informare i asum aceeai sarcin : a informa, a forma i a distra. Nici
un om nu poate avea cunotine directe despre lume n ansamblul ei, iar muli dintre noi nu avem
dect o experien limitat. Ceea ce tim despre restul lumii tim n primul rnd datorit
mijloacelor de comunicare n mas. Unele dintre mijloacele de comunicare n mas, joac cu
precdere rolul de a oferi ceteanului informaii i idei venite din alte pri, l ajut d

dobndeasc o viziune global asupra lumii n general, coninutul informaional al oricrui canal
de comunicare, avnd rolul de a transmite cunotine, adncind contiina de sine a fiecruia
dintre noi prezentnd ali oameni, alte idei i alte tipuri de comportament.
n mass- media, activitatea se desfoar sub aciunea i presiunea timpului ducnd astfe,
uneori, la o abordare simplist a informaiilor. n consecin mass-media poate utiliza n diferite
cazuri miturile, stereotipurile prezentnd uneori imagini incomplete i adesea diferite fa de
lume.
Dup cum titlul lucrrii de fa l definete pe jurnalist drept venic cuttor i aprtor
al adevrului, am ncercat pe parcursul lucrrii s analizm etapele prin care jurnalistul caut s
descopere i apoi s apere adevrul informaiilor pe care le ofer publicului. Adevrul n
jurnalistic a ridicat i ridic nc multe controverse att n rndul profesionitilor din mass-media
ct i al oamenilor. Muli dintre cei care fac parte din rndul cititorilor, auditorilor i
telespectatorilor i pun chiar problema existenei adevrului n jurnalistic. Bineneles c exist
adevr n jurnalistic, adevrul avnd n societate o valoare fundamental, iar pentru jurnaliti
respectarea adevrului ine de normele i principiile etice ale meseriei; de aceea el trebuie s fie
respectat i promovat n totalitate. Dup cum am vzut pe parcursul lucrrii, jurnalistul caut
ntotdeauna s ptrund n inima adevrului i s l redea ceteanului destinatar exact n forma
brut n care l-a primit, fr exagerri sau disimulri. Desigur, nu toi cei care se dedic
profesiunii de jurnalist tiu s aprecieze valoarea de adevra unei informaii, prin urmare exist i
cazuri n care unii neprofesioniti nu redau adevrul dect n anumite limite, ncrcndu-l cu
anumite interpretri i conotaii personale.
n societatea actual, mijloacele de comunicare sunt singurele capabile s ne ofere repede
un raport complet asupra evenimentelor care se petrec n jurul nostru. Rolul presei este s obin
informaia, s o prelucreze pentru ca apoi s o fac s circule. De asemenea, rolul presei este i
acela de a veghea asupra celor trei puteri: legislativ, executiv i judectoreasc lucru despre
care vom vorbi n capitolul Jurnalistul ntre independen i angajare politic.Pentru ca
jurnalistul s poat nelege informaiile care i parvin, pentru a le reda pe nelesul tuturor,
jurnalistul care se vrea profesionist

ar trebui s fie cte puin din toate: istoric, pedagog,

politician, jurist, inginer, economist, etc.

Orict de pregtit ar fi i orict de temeinice i-ar fi cunotinele jurnalistul trebuie s fie
contient de rolul su, de sarcina de a primi mesajele de a le filtra i a le prelucra pentru a le
transmite pe canalele mass-media cu onestitate, fr a se abate de la principiile meseriei.

BIBLIOGRAFIE
1. BERTRAND, Claude-Jean , Deontologia mijloacelor de comunicare,

Iasi, Institutul

European, 2000.
2. BERTRAND, Claude-Jean (coord.), O introducere n presa scris i vorbit, Iai,
Polirom, 2001.
3. CHRISTIANS, G. Clifford , Etica mass-media. Studii de caz, Iai, Polirom, 2001.
4. DEAVER, Frank, Etica in mass media, Bucuresti, Silex, 2004
5. MIROIU, Mihaela, Gabriela BLEBEA, Introducere n etica profesional, Editura Trei,
Bucureti,2001
6. ONCIIU, Adrian,Probleme de etica in journalism, Asociatia Jurnalistilor Profesionisti Din
Iasi, 2001
7. RANDALL, David. Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scris, Iai, Polirom,
1998.
8. RUNCAN, Miruna, Introducere n etic i legislaia presei, Bucuresti, All Educational,
1998
9. MATEI-SAVULESCU, Aura. MUNTEANU, Cristina. Etica si deontologie in mass-media
si relatii publice, Pitesti, Independenta Economica, 2004
10. DABU, Valeric, Dreptul comunicrii sociale, Bucureti, Editura Comunicare.ro, 2006
11. Dontologie des medias : institutions, pratiques et nouvelles approches dans le monde,
Editura Presses de l'UNESCO, 2005
12. DEX, Ediia a II-a, Bucureti, Editura Univers Enciclopedic, 1999
13. La libert de la presse dans le monde en 2006, Reporters sans frontires, Rapport Annuel
2006
14. Manuel dvaluation des droits de la communication, Campagne CRIS, Septembrie, 2005
15. STUREANU, M., Dicionar romn latin, Bucureti, Editura Viitorul Romnesc, 1998
16. SZABO, Lucian-Vasile, Libertate i comunicare n lumea presei, Timioara, Editura
Amarcord, 1999
Centrul Infoeuropa www.infoeuropa.ro
Committee to Protect Journalists www.cpj.org
Communication Rights in the Information Society www.crisinfo.org
Digital Freedom Network http://unix.dfn.org
Hellenic Resources Network www.hri.org
Ministerul Afacerilor Externe, Romania www.mae.ro

Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights www.unhchr.ch
Organizaia Non-Profit Freedom House www.freedomhouse.org
Reporters Sans Frontires www.rsf.org
The free encyclopedia http://en.wikipedia.org