Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FINANCIARA A
INTREPRINDERILOR
economie
SUPORT DE CURS
Modulul I - 3 ore
Termenul de valoare descinde etimologic din verbul latin valere, al carui sens
primitiv era de a putea, a fi puternic, a procura satisfacţie. Valoarea desemneaza calitaţile
stabile, perene, constatabile empiric ale lucrurilor. Filosofia separa doua concepte
referitoare la valoare: pe de o parte axia - valoare, pe de alta parte timo - preţ.
Aşa cum arata L. Grunberg, „Exista lucruri care au valoare in sens de timo (preţ),
ca atare pot fi schimbate, cumparate şi vandute, fara a fi valori in sens strict axiologic
(...). Au insa caracter axiologic obiectele sau actele care sunt valori (in sensul de axia),
chiar daca au valoare in sensul de timo (o pictura, al carei preţ creşte prin trecerea
timpului) sau daca nu au valoare in sensul de timo (in cazul actelor morale, apreciate şi
ierarhizate pentru demnitatea şi valabilitatea lor, dar care nu pot fi schimbate, vandute
sau cumparate). Exista lucruri care au preţ , dar n-au valoare, in timp ce prietenia,
generozitatea sau solidaritatea au valoare (in sens de axia), dar n-au preţ (in sens de
timo).”[1]
Dupa L. Grunberg, „Valoarea apare astfel ca acea relaţie intre subiect şi obiect, in
care, prin polaritate şi ierarhie, se exprima preţuirea acordata (de o persoana sau o
colectivitate umana) unor insuşiri sau fapte (naturale, sociale, psihologice), in virtutea
capacitaţii acestora de a satisface trebuinţe, necesitaţi, dorinţe, aspiraţii umane, istoriceşte
condiţionate de practica sociala”.[2]
In domeniul evaluarii firmei teoria este de data recenta. Practica de evaluare mai
veche s-a ghidat de regula dupa criterii exterioare. Evaluarile erau utilizate pentru
stabilirea bazei de impozitare sau pentru calculul garanţiei creditelor.
Interesul subiectului evaluator poate proveni din dorinţa de a-şi satisface nevoi de
natura economica, teoretica, etica, politica, estetica, religioasa. Interesul poate sa fie
cauzat de utilitatea, raritatea ori alte proprietaţi pe care subiectul evaluator le intrezareşte
la obiectul evaluarii.
Valoarea de investiţie este valoarea specifica unui anumit investitor sau unei clase
de investitori şi apare ca o consecinţa a modului diferit de estimare a potenţialului de a
aduce profit, de percepere a riscurilor, de impozitare.
In ultima instanţa, aceasta valoare specifica unui investitor este masura propriului
sau interes pentru proprietatea respectiva.
- expert neutru, caz in care evaluarea se face de pe poziţia unui investitor cu capacitate
de acţiune medie, fara a se ţine seama de aşteptarile subiective ale clientului cu interese
speciale;
Menirea sa este de a diagnostica starea firmei şi aprecia dupa caz valoarea (sau
scala de valori) din perspectiva utilizatorului evaluarii.
Din aceasta abordare se poate vorbi de valoare ca despre o marime mai mult sau
mai putin subiectiva. Cu cat masoara interesul unui grup mai mare ori interesul general şi
pe o durata mai mare, valoarea işi pierde gradul de subiectivitate, devenind aproape
obiectiva.
Evaluarea economica a intreprinderii a devenit dupa 1989 necesara de cate ori este
nevoie de:
- stabilirea bazei de negociere pentru vanzarea-cumpararea unei firme sau a unui activ;
- creşteri de capital;
- lichidari de intreprinderi.
- preluarea unei firme concurente, a unui furnizor sau a unui client poate interesa in
mod special pe prezumtivul cumparator, aducand un plus de valoare firmei evaluate;
Proprietarul poate fi mai mult sau mai puţin legat sufleteşte de firma pe care o
deţine, fie ca este rodul muncii sale, fie ca poarta numele familiei, fiind moştenita de mai
multe generaţii. Un astfel de punct de vedere, sentimental, emoţional, va face ca firma
respectiva sa fie de nepreţuit. Numele, emblema sa valoreaza mai mult in ochii
proprietarului in acest caz.
Pentru proprietarul firmei, fie ca este şi conducator in acelaşi timp, fie ca nu este
direct implicat in administrarea firmei, este necesara urmarirea evoluţiei valorii sale.
Acest demers conduce la cunoaşterea in permanenţa a valorii firmei, care ar putea oricand
sa devina obiectul unei tranzacţii. Chiar şi in lipsa acestei perspective, proprietarul are
nevoie sa-şi aprecieze performanţele financiare, comparand investiţia prezenta cu
plasamente alternative.
Alta este situaţia in cazul unei afaceri de familie, care trebuie pastrata de dragul
numelui şi al tradiţiei, chiar şi in perioadele mai delicate.
Noi ingradiri legislative care afecteaza activitatea firmei pot conduce la alegerea
soluţiei vanzarii.
Valoarea afacerii pe care el este hotarat sa o cedeze poate fi cu atat mai mica, cu
cat sunt prezente mai multe constrangeri asupra vanzarii.
In acest fel valoarea firmei poate cobori mult sub valoarea sa de piaţa.
O altfel de vanzare forţata este cea in care vanzatorul continua sa prezinte un
interes puternic pentru firma respectiva. Pentru el firma poate avea o valoare mare, dar va
trebui sa fie sacrificata. Constrangerea poate sa se rasfranga asupra preţului acceptat in
final.
Se vor studia in detaliu toate aspectele care privesc fiecare funcţie a intreprinderii
in parte.
Sursele externe firmei pot fi: organele financiare, furnizorii firmei, clienţii sai,
vecinii.
Atunci cand evaluatorul nu are inca destula experienţa pentru a concepe singur
aceste chestionare, el poate sa utilizeze pentru formularea intrebarilor modele elaborate
de specialişti. In funcţie de raspunsurile obţinute evaluatorul va putea atribui un punctaj,
o nota sau un calificativ pentru intreprinderea in cauza.
repatrierea capitalului
stabilitatea politica
taxele vamale
SUPORT DE CURS
Modulul II – 10 ore
- istoricul afacerii;
Prima etapa in diagnosticare este cea care are ca scop verificarea, studierea
incadrarii activitaţii firmei in normele de drept.
De asemenea, trebuie semnalat pericolul apariţiei unor noi litigii, cum ar putea fi
de exemplu cele care ar surveni din cauza: nerespectarii de catre firma a unor condiţii
contractuale in relaţiile sale cu partenerii comerciali sau cu salariaţii; nerespectarii
legislaţiei financiar-fiscale şi a muncii, incalcarii normelor de mediu etc.
Evaluatorul va trebui sa afle care este ramura de activitate a firmei, care este in
acel moment starea acelei ramuri, ce perspective exista, ce poziţie ocupa firma şi ce
planuri are, daca acele planuri sunt viabile sau nu.
Apoi va trebui sa descopere daca firma ocupa o poziţie importanta pe piaţa, cum
este piaţa firmei structurata, ce şanse de extindere are.
A. Activitatea de aprovizionare
Este analizata sub aspectul modului in care este organizata şi riscurilor care
decurg de aici şi sub aspectul dependenţei de un numar mic de furnizori sau unei anumite
categorii de furnizori ori existenţei altor astfel de constrangeri.
C. Activitatea de depozitare/ambalare
A. Caracteristicile conducerii
B. Remunerarea conducerii
C. Impactul conducatorului
Datele necesare analizei se preiau din evidenţa contabila a firmei, in primul rand
din situaţiile de sinteza, adica din bilanţ şi din contul de rezultate.
- indicatori de structura – atat care privesc structura activului patrimonial, cat şi care
privesc structura pasivului patrimonial;
- indicatori de evoluţie - pentru fiecare element patrimonial in parte, apoi pentru evoluţia
structurii, a ponderii fiecarui element patrimonial in total
Dupa natura lor, acestea reflecta consumurile de: munca ( salariile), materii prime,
uzura imobilizarilor ( amortizarea), consumul de energie electrica, combustibil, apa,
costul resurselor imprumutate ( dobanzile) etc.
C. Combinand date preluate din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere se pot
determina o serie de indicatori pentru aprecierea gestiunii şi indicatori de eficienţa.
Indicatorii de eficienţa:
indicatori de lichiditate
indicatori de gestiune
indicatori de rentabilitate
1. Indicatori de lichiditate:
Active curente
Datorii curente
Datorii curente
2. Indicatori de risc:
unde:
b) Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori entitatea poate achita
cheltuielile cu dobanda.
Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia entitatii este considerata mai
riscanta.
Cheltuieli cu dobanda
- Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de cate ori stocul a fost
rulat de-a lungul exercitiului financiar
Costul vanzarilor
Stoc mediu
sau
Numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate
Stoc mediu
--------------------- x 365
Costul vanzarilor
• exprima numarul de zile pana la data la care debitorii isi achita datoriile catre entitate.
---------------------- x 365
Cifra de afaceri
---------------------------------------- x 365,
unde pentru aproximarea achizitiilor se poate utiliza costul vanzarilor sau cifra de afaceri.
------------------
Active imobilizate
Cifra de afaceri
-------------------
Total active
4. Indicatori de profitabilitate
----------------------------------------------------------------,
Capital angajat
unde capitalul angajat se refera la banii investiti in entitate atat de catre actionari, cat si de
creditorii pe termen lung, si include capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau
active totale minus datorii curente.
----------------------------- x 100
Cifra de afaceri
O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi
controleze costurile de productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.
Analiza indicatorilor amintiţi mai sus trebuie facuta prin comparaţie cu alte
intreprinderi din cadrul ramurii respective şi cu uzanţele internaţionale[10]. Utila este şi
urmarirea evoluţiei in timp a indicatorilor realizaţi de firma.
2.6.Sinteza diagnosticelor - Diagnosticul global
Un grupaj[12] al modelelor de
diagnostic global ar putea sa includa
urmatoarele tipuri de dignostic:
SWOT – (strenghts, weaknesses, opportunities and threats);
Rolland Berger;
CEMATT;
B.C.R.;
Histograma;
Metoda scorurilor
Fiecare model este interesant in felul sau. Opţiunea pentru o varianta sau alta
depinde de preferinţele utilizatorului, de trasaturile specifice firmei, de disponibilitatea
unor date de referinţa pentru a aprecia comparativ nivelul indicatorilor calculaţi.
Modelele care ofera coordonate precise pentru efectuarea diagnosticului ingradesc
imaginaţia utilizatorului, dar sunt deosebit de utile pentru un analist mai puţin
experimentat. Opţiunea utilizatorului pentru libertate necesita insa multa experienţa şi
intuiţie.
• cifra de afaceri
• profit
• capital propriu
• lichiditate
• datorii totale
• patrimoniul net
• pragul de rentabilitate
• piaţa interna
• piaţa externa
• tendinţe ale pieţei
• structura concurenţei
• competitivitate
• raportul performanţa-preţ
• know-how
• calitate-fiabilitate
• nivel tehnologic
• gama de produse
• cooperari externe
• managementul cercetarii-dezvoltarii
• managementul producţiei
• managementul comercial
• managementul financiar-contabil
• amplasamente
• organizare
• calitate-tehnologii
• probleme ecologice
• clienţi interni
• clienţi externi
• furnizori interni
• furnizori externi
• canale de distribuţie
• service post-vanzare
• acţiuni promoţionale
• numar de personal
• structura personalului
• competenţa personalului
• productivitatea muncii
• nivelul salariilor
• posibilitaţi de export
• accentuarea concurenţei
• nivelul lichiditaţii
• blocaj financiar
• inflaţie
• dobanzi ridicate
• competitivitatea producţiei
• credite avantajoase
• rata indatorarii
• innoirea producţiei
• raportul performanţa/preţ
• colaborari externe
• ratele de rentabilitate
• amplasamentele
• extinderea clientelei
• diversificarea furnizorilor
• reţeaua de distribuţie
• promovarea produselor
• fluctuaţiile de personal
productivitatea muncii.
SUPORT DE CURS
Pentru a aplica diferitele metode de evaluare vom delimita activul net contabil,
capacitatea beneficiara, rata de actualizare/capitalizare.
Activul net sau averea neta desemneaza partea din valoarea totala a resurselor,
bunurilor detinute/controlate intr-o afacere ce se obtine prin deducerea obligatiilor acelei
intreprinderi.
Termenul de activ net contabil (ANc) este cunoscut din studiul contabilitatii:
Pentru acuitatea imaginii averii nete este insa necesara o retratare, o corectie a
cifrelor furnizate de contabilitate.
2. Se evalueaza imobilizarile:
- clientela - daca este fidela şi in relaţii bune, daca atitudinea clienţilor este binevoitoare,
numarul de clienţi, estimandu-se calitatea clienţilor, posibilitaţile de extindere a
clientelei;
-concurenţa - numarul concurenţilor, poziţia lor pe piaţa, calitatea lor, poziţia lor
geografica.
- categoria localitaţii,
- amplasarea terenului,
- poziţia cladirilor,
- costul actual,
- durata de viaţa,
- starea tehnica,
- aspectul,
- titlurile imobilizate se evalueaza la cursul bursier sau la pretul celei mai recente
tranzactii.
- produsele finite se evalueaza la cost de producţie, preţ posibil de vanzare sau preţ de
vanzare minus marja de adaos; pentru produsele care nu mai pot fi vandute se constituie
provizioane.
Dupa observarea tendintelor profitului se pot estima valorile viitoare ale acestuia,
prin diferite variante de calcul.
A.Se poate calcula o medie simpla a rezultatelor trecute asemanatoare:
B.Se calculeaza o medie ponderata, acordand ponderi mai mari perioadelor mai recente,
atunci cand rezultatele trecute sunt diferite, dar cauzele diferentelor nu sunt aparente – de
aceea considerim mai degraba reproductibile rezultatele mai recente:
C.Se estimeaza rezultatul anilor urmatori si se determina media luand in calcul atat
rezultate trecute, cat si rezultate viitoare:
Astfel, o prima tehnica utilizata in evaluarea financiara este cea a actualizarii. Prin
intermediul acesteia, fluxurile de numerar pe care le genereaza firma pentru investitor
sunt convertite in valoare. Se ţine cont de dimensiunile lor previzionate şi de momentul in
care ajung la proprietar.
rata de baza sau neutra, de exemplu rata la obligaţiunile de stat pe 8-10 ani
t = Rf + β x (Rm - Rf).
- rata de baza;
t = Rf + Er,
3. Se calculeaza riscul ca procent la rata de baza, intre 25% şi 75% din aceasta.
4. Se determina dimensiunile riscului global, iar calculul ratei se face prin multiplicare,
cu formula:
t = Rf x (1 + R), unde
R poate lua valori intre 0,25 pentru risc mic şi 2 pentru risc foarte ridicat[20].
rc = tn- g sau
rc = rata de capitalizare
i = rata inflatiei
g = rata de creştere.
Se precizeaza ca:
-3000 lei este ajustare pentru depreciere aferenta unor stocuri de marfuri greu vandabile,
-creante in suma de 2000 lei au o vechime de 18 luni.si sunt ajustate in proportie de 50%.
-lei-
-in cursul anului 2005 (aprilie) intreprinderea decide sa nu mai comercializeze haine de
blana si cedeaza tot stocul unui concurent,
-in 2005 (februarie) incepe sa vanda incaltaminte din piele, segment de activitate ajuns la
maturitate in 2007,
4. Daca rezultatele unei entitati in ultimii cinci ani sunt fluctuante, iar intreprinderea va
trebui sa-si reimprospateze si diversifice utilajele si instalatiile, cum dimensionati
capacitatea sa beneficiara? Explicati.
-rata neutra 8%
-prima de risc 3%
-rata inflatiei 6%
SUPORT DE CURS
- valoarea de achiziţie sau costul de achiziţie, care cuprinde costul de cumparare şi punere
in funcţiune, mai puţin taxele deductibile;
- valoarea lichidativa care poate fi definita ca preţul la care s-ar face vanzarea de lichidare
forţata;
- valoarea de lichidare, reprezentand preţul la care s-ar derula tranzacţia in cazul vanzarii
normale;
- valoarea de inlocuire sau costul de inlocuire de nou, reprezentand costul de achiziţie sau
de producţie in cazul in care elementele evaluate s-ar inlocui cu altele echivalente, dar
noi;
- valoarea de utilizare, in cazul unui bun de exploatare reprezinta valoarea altui bun
echivalent ca performanţe şi calitate.
In cazul unor spatii construite cu destinatie multipla sunt adecvate metode bazate
pe cost sau comparatii de piata. In cazul instalatiilor, utilajelor, masinilor a caror
destinatie ar putea cu greu fi schimbata metodologia de evaluare se poate extinde spre
metode financiare, bazate pe venit.
Aceasta gama va fi cu atat mai omogena, cu cat se vor selecta cele mai adecvate
metode in functie de obiectul evaluarii. Selectia metodologiei va porni de la destinatia si
utilitatea viitoare a bunului in cauza.
Doar in cazul in care actuala utilizare a cladirii s-ar mentine, rentabilitatea trecuta
generata de folosirea cladirii in cauza ar putea afecta valoarea sa.
Exercitii
1.O intreprindere detine productie in curs si semifabricate. Cum evaluati aceste structuri
de activ cu prilejul vanzarii intreprinderii? Explicati.
-o intreprindere de transport,
-un taximetrist,
Sunteti consultat de oricare dintre aceste persoane. Cum ati prezenta clientului
dumneavoastra valoarea acestui bun?
Evaluarea goodwill-ului
Determinarea goodwill-ului se face ţinand cont de profitul care s-ar putea realiza
in mod normal pe baza exploatarii aceluiaşi capital tehnic ca al firmei evaluate. Se va lua
in calcul fie valoarea substanţiala bruta, fie activul net contabil, fie capitalul permanent
necesar exploatarii. Asupra sa se va aplica o rata normala a rentabilitaţii financiare (a
capitalului propriu) pentru ramura de activitate respectiva. Partea din profitul realizat de
firma care depaşeşte acest nivel calculat se explica pe baza atuurilor, punctelor tari
detectate in cadrul diagnosticului.
- metoda anglo-saxona[23]
GW = [pn – (i x ANC)]/t
unde:
GW = goodwill-ul,
CB = capacitatea beneficiara,
pn = profitul net,
i = rata medie a rentabilitaţii financiare la nivelul ramurii sau economiei sau rata deflatata
a dobanzii la creditele pe termen mediu,
2) Metoda indirecta[25]:
GW = VR - ANC
GW = goodwill-ul,
SUPORT DE CURS
Autor Lect. univ. dr. IOV DANIELA RODICA
Modulul V – 8 ore
In prima categorie intra factorii interni, endogeni, ale caror dimensiuni şi direcţii
de acţiune provin din organizarea şi managementul firmei.
A doua categorie este cea a factorilor externi, exogeni, care acţioneaza din afara,
din mediul in care fiinţeaza firma.
La randul lor, factorii externi firmei care influenţeaza evaluarea acesteia pot fi
imparţiţi in: factori tehnici, factori economici, factori de suprastructura, factori naturali.
A.Factori interni
Desprinşi din diagnosticul juridic, factorii din aceasta prima categorie privesc
modul in care intreprinderea este asigurata pe viitor prin indeplinirea tuturor condiţiilor
juridice de funcţionare.
Acestea se refera la: existenţa actului legal de infiinţare a firmei - inexistenţa unui
act legal de infiinţare atrage aprecieri negative privind valoarea firmei respective, chiar şi
atunci cand exista intenţii de legalizare a activitaţii ori de demarare a afacerii; deţinerea
actelor de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile - in practica se intampla de
multe ori ca unele bunuri sa fie folosite de firma fara a fi inregistrate ca facand parte din
patrimoniul sau, fie din cauza nor imperfecţiuni ale legislaţiei (cum este cazul dreptului
de proprietate asupra terenului), fie din cauza principiilor contabile (de exemplu,
stadardele contabile nu reglementeaza separat atributele proprietaţii, ceea ce nu va
permite o evidenţa justa a drepturilor decurgand din inchiriere şi leasing); probleme
deosebite ridica existenţa in utilizarea firmei a unor bunuri asupra carora aceasta nu-şi
poate dovedi drepturile, ceea ce atrage riscul pierderii acestor bunuri şi diminueaza
valoarea firmei; deţinerea drepturilor privative asupra: firmei, emblemei, marcilor de
fabrica, de comerţ, de servicii, brevetelor de invenţie, desenelor şi modelelor industriale.
Desfaşurarea activitaţii fara existenţa acestor drepturi atrage in unele cazuri riscul
unor revendicari ale titularilor, riscul unor conflicte juridice, ceea ce diminueaza valoarea
firmei.
Calitatea relaţiilor cu fiscul - existenţa unor conflicte anterioare sau care inca nu
s-au soluţionat implica riscul diminuarii rezultatelor prin apariţia unor cheltuieli
suplimentare, neprevazute privind amenzi sau penalitaţi de platit, cheltuieli de judecata;
sancţiunile care pot sa apara ulterior pot uneori sa conduca chiar la sistarea activitaţii
intregii firme sau unor subunitaţi sau secţii ale sale;
2.Factori comerciali
Preţul şi politica de preţ pot fi considerate şi ele factori cu influenţa asupra valorii.
Analiza politicii de preţ in corelaţie cu performanţele produsului conduce la un diagnostic
comercial realist al firmei.
Marketingul poate fi apreciat prin piaţa actuala şi posibilitatea largirii ei, poziţia
deţinuta de firma pe piaţa, pieţele potenţiale.
3.Factori operaţionali
Pe baza analizei acestor aspecte se poate constata fie ca firma in cauza este abia la
inceputul existenţei sale, fie ca este matura, in plina funcţionare sau chiar ca este in
apropierea sfarşitului vieţii sale. Fiecare dintre situaţiile pe care le poate constata
diagnosticul atrage efecte specifice asupra valorii firmei şi asupra alegerii metodologiei
de evaluare.
Mijloacele fixe sunt de urmarit ca factor de influenţa asupra valorii firmei. Ele
vor fi privite sub urmatoarele aspecte: noutatea sau vechimea utilajelor, starea tehnica şi
fiabilitatea utilajelor, instalaţiilor.
Şi in acest domeniu de analiza pot sa apara puncte tari (cand firma deţine utilaje şi
instalaţii noi, moderne şi de calitate, care funcţioneaza in condiţii bune, fara intreruperi şi
cheltuieli neprevazute) şi puncte slabe (instalaţii vechi şi care au probleme, care produc
intreruperi şi genereaza pierderi).
Depozitarea şi ambalarea produselor nu pot fi neglijate. Efectuate in bune condiţii
reprezinta o garanţie a pastrarii calitaţii lor şi atractivitaţii pe care o exercita asupra
clientelei. Acelaşi produs, ambalat necorespunzator, va fi in curand mai puţin cautat,
chiar daca el insuşi indeplineşte criteriile de calitate.
Posibilitatea reprofilarii firmei este un alt aspect de ştiut. Flexibilitatea firmei din
acest punct de vedere contribuie la creşterea valorii sale, conferindu-i relativa imunitate
in situaţia in care s-ar impune renunţarea la vechiul profil in urma scaderii drastice a
producţiei. Cauzele unui astfel de fenomen ar putea fi: reducerea cererii, penuria de
materii prime, ineficienţa activitaţii.
Influenţa acestor factori asupra evaluarii poate sa fie directa. Astfel, de exemplu,
daca durata ramasa de viaţa a intreprinderii este scurta, atunci posibilitatea de utilizare a
unei asemenea investiţii este limitata. Ca o soluţie, atunci cand este posibil, la sfarşitul
acesteia firma ar trebui reprofilata. In aceasta situaţie capacitaţile existente vor fi adaptate
la noul profil sau casate, dupa caz.
4.Resursele umane
5.Factori financiar-contabili
Influenţa acestei grupe de factori asupra valorii intreprinderii este de cele mai
multe ori uşor de cuantificat.
6.Managementul
Persoanele situate in poziţii cheie pot aduce spor de valoare firmei, dar exista şi
riscul ca la pierderea lor firma sa sufere influenţe notabile, prin migrarea simultana a
intregii sfere de relaţii ale respectivelor persoane.
B.Factori externi
Mediul trebuie abordat din aproape in aproape, intr-un sistem integrat: mediul
tehnic, mediul economic, suprastructura, natura.
Uneori, cum este cazul volumului de resurse naturale sau a factorilor ecologici,
influenţa factorilor exogeni poate fi anticipata.
1.Factori tehnici
2.Factori economici
Factorii economici exogeni privesc evoluţia ramurii din care face parte
inteprinderea, evoluţia pieţelor in amonte şi in aval de intreprinderea evaluata, evoluţia
economiei naţionale, evoluţia economiei globale, deci a intregului mediu economic
exterior.
Din aceasta categorie de factori fac parte: factorii economici generali, factorii
economici monetari, factorii economici financiari şi potenţialul demografic.
Inflaţia poate aduce efecte pozitive sau negative in funcţie de modul in care
managementul va reuşi sa anticipeze evoluţia ei, sa manevreze fluxurile financiare in
beneficiul firmei.
2.Factori de suprastructura
Intr-o succinta grupare, aceasta categorie include: factorii juridici exogeni, factorii
sociali, factorii financiari exogeni şi factorii politici şi militari.
Reducerea resurselor disponibile intr-o ramura atrage declinul sau, caz in care in
evaluarea afacerii se va ţine cont de perioada de viaţa ramasa a acelei intreprinderi.
Uneori estimarea resurselor disponibile este incerta. Alteori pot sa apara sau sa fie
atrase noi resurse. In ambele situaţii calculul valorii de rentabilitate are grad mare de
aproximare.
In situaţia in care exista utilizari alternative, mai rentabile, pentru aceleaşi resurse,
valoarea intreprinderii scade intrucat apare riscul ca in viitor piaţa in amonte sa nu mai fie
accesibila.
5. metode combinate;
- activul net corectat cu plusul sau minusul de valoare datorat elementelor intangibile
(plus goodwill sau minus badwill),
- capitalizarea dividendelor,
- cu cursul la bursa,
- cu tranzacţiile recente,
- alte metode.
1. pe baza de active, caz in care evaluarea unei intreprinderi sau a unei participaţii se face
pornind de la valoarea de piaţa a activelor, din care se scad datoriile totale;
5.2.1.Metode patrimoniale
- o parte din soldul contului 151 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, şi anume:
- partea de 16% (sau cota adecvata de impozit pe profit) din soldul contului 151
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli daca aceste provizioane au fost deductibile la
constituire.
Metoda este mai exacta decat variantele prezentate anterior, dar necesita un volum
mare de munca şi timp mai mult pentru efectuarea evaluarii.
CC - cheltuieli de constituire,
Fundamente
Rezultatul acestor estimari reprezinta fluxurile cele mai probabile pe care ar trebui
sa le obţina firma in perioada urmatoare, in condiţiile date.
Pentru cumparator, motivul acţiunii este speranţa de a obţine rezultate mai bune
decat intr-o alta varianta posibila de plasament sau de investiţie. Dincolo de <ce se
vede>, cumparatorul poate miza pe oportunitaţi disponibile ulterior, uneori in
exclusivitate pentru el. Acestea se iau insa in calcul numai la solicitarea expresa a
beneficiarului evaluarii afacerii.
- lipsa de lichiditate,
Dincolo de aceste motive pot exista riscurile, viciile ascunse sau intuite uneori
numai de el (de vanzator):
Perioadele de previziune uzuale sunt de 2-8 ani. Toate fluxurile intrate (deci
resursele), respectiv ieşite din afacere (rezultatele) trebuie sa fie apreciate numai dupa ce
au fost ajustate, pentru a deveni comparabile. Ajustarea se face in primul rand in funcţie
de timp. O suma investita astazi va trebui sa fie integral recuperata peste un an. In plus, la
ea trebuie sa se adauge preţul renunţarii, preţul amanarii utilizarii sale.
- cash-flow brut,
Clasificare
- rentabilitatea medie;
Profitul net
Semnificaţia ratei de capitalizare (t) este: raportul intre venitul net anual şi
investiţia care il produce.
Din acest motiv este necesara o corecta estimare atat a evoluţiei viitoare a firmei,
cat şi a mediului in care aceasta fiinţeaza.
VR = PN/t, unde:
- VR = valoarea de randament;
- PN = profitul net;
- t = rata de capitalizare[42].
- riscul.
VR = PN/(t - g).
Dupa cum se poate observa din formula, creşterea sperata anuala a profitului
conduce la o valoare superioara a afacerii respective.
Metoda este utila, facila, valoarea astfel calculata surprinde utilitatea investiţiei.
Se preteaza insa numai la firme cu rentabilitate superioara acelei rate de baza. Un alt
dezavantaj al acestei metode il reprezinta faptul ca se mizeaza pe extrapolarea condiţiilor
şi tendinţelor prezente, ceea ce este greu de acceptat in general şi credibil doar pentru
firme in faza de maturitate.
Fluxul de lichiditaţi
- k = un coeficient multiplicator,
+ profitul net
+ amortizarea
Previziunile sunt delicate intrucat necesita o buna fundamentare tehnica. Ele s-ar
putea baza pe planurile de afaceri elaborate deja pentru firma de specialiştii proprii. Nu
peste tot acestea exista!
Durata de previziune poate fi prelungita pentru toata perioada pentru care exista
suficiente informaţii disponibile. Extinderea duratei de previziune este utila, dar posibila
numai in condiţii de stabilitate a mediului şi de cunoaştere a evoluţiei probabile a firmei.
Vrn/(1+t)n
- afacerile cu care se face comparaţia trebuie sa fie alese dupa criterii simple şi obiective.
- daca exista diferenţe privind marimea participaţiei sau se compara intreprinderi cotate
şi intreprinderi necotate, atunci se vor efectua corecţii.
Evaluarea bursiera a aparut din nevoia de a fundamenta luarea deciziilor de
cumparare sau vanzare de acţiuni.
- firma insaşi:
- bilanţul
- contul de rezultate
- dividendele acordate
- perspectivele comerciale
- rata dobanzii
- masa monetara
- rata inflaţiei
- indicii bursieri
- soldul comerţului exterior.
BV = CPR/N, unde
N= numarul de acţiuni.
2) rate de curs:
PER = C/E
E = beneficiul pe acţiune
8) alte rate:
- amortizari/vanzari,
- rotaţia stocurilor.
PSR = C/CA,
C = curs
CA = cifra de afaceri
CC = cheltuieli de cercetare.
Pentru calculul valorii actuale a acţiunilor pe baza fluxurilor viitoare se pot utiliza
formulele:
a)
Va = Vf / (1+i/m)nm
Va = valoarea actuala,
C0 = cursul actual,
D = dividendul anual,
k = rata de capitalizare.
Autorul formulei, J.B.Williams (1938) considera cursul egal cu valoarea actuala a
dividendelor.
C = D/(t-g).
C = cursul acţiunii,
D = dividendul anual,
C = D/k.
C = cursul actual,
D = dividendul anual,
k = rata de capitalizare.
c) In modelul Gordon-Shapiro:
V0 = valoarea actuala,
C0 = cursul actual,
D = dividendul anual,
PN = profitul net,
t = rata de actualizare,
V0 = ∑ Dp/(1+t)p + Cn/(1+t)n,
p=1
Dp = dividendul anului p,
t = rata de actualizare,
-costul curent, ca suma care ar trebui platita pentru achizitionarea acelui activ in prezent,
respectiv valoarea necesara pentru a deconta in prezent datoria,[51]
-valoarea realizabila, ca suma care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a
activelor, si valoarea de decontare, ca valoare neactualizata care trebuie platita pentru a
achita datoriile,[52]
Astfel, in cazul unei intreprinderi redresabile se poate aplica una dintre variantele:
Dupa ce s-a definitivat programul dupa care se va realiza evaluarea şi s-au stabilit
sarcinile concrete pentru fiecare membru al echipei, se trece la desfaşurarea evaluarii.
Aceasta presupune efectuarea unor vizite la faţa locului in scopul obţinerii a cat
mai multe date referitoare la obiectul evaluarii.
Diferenţele intre valorile calculate prin metode diferite pot fi uneori semnificative.
Daca pana acum exista practica mediilor intre valorile obţinute, noile standarde europene
recomanda alegerea, stabilirea valorii finale a afacerii de catre evaluator in funcţie de
specificul fiecarui caz in parte, prin cele trei abordari diferite.
- scopul evaluarii;
- informaţiile relevante;
Care sunt factorii care determina opţiunea pentru un tip de valoare sau altul?
Metodele alese depind in cea mai mare masura de informaţiile acumulate deja pe
baza diagnosticului pentru evaluare.
Valorile rezultate din calcule vor trebui interpretate. In funcţie de variabilele luate
in calcul şi de previziunile avute in vedere evaluatorul va selecta acea valoare sau acel
interval de valori care ar avea cel mai inalt grad de realism, de veridicitate.
Daca se obţin valori incomparabile este greu de facut o apreciere finala. Explicaţia
rezida intr-o abordare greşita, neadecvata obiectului evaluarii. Merita studiate exemple de
calcul in care, chiar utilizand o paleta variata de metode, se determina valori
asemanatoare[56].
SUPORT DE CURS
Modulul VI – 3 ore
Un raport de evaluare mult prea detaliat risca sa il lase pe cel care-l citeşte sa işi
piarda treptat interesul, sa se plictiseasca sau sa nu inţeleaga. Un raport de evaluare mult
prea sintetic risca sa-l priveze de informaţie pe utilizator.
Fiecare raport de evaluare trebuie sa fie astfel redactat, incat sa satisfaca nevoile
celor carora le este adresat.
-conditiile incidentale si limitative la care sunt supuse constatarile in urma evaluarii (cum
sunt informatiile obtinute de evaluator de la alti specialisti, membri ai altor profesii, sau
din surse oficiale;
-o declaratie in care evaluatorul precizeaza ca nu are nici un interes prezent sau viitor la
proprietatea in cauza sau care ar putea impiedica efectuarea unei evaluari corecte,
nepartinitoare;
-prezentarea intreprinderii,
-gama de valori,
Profesia poate aplica, prin comisia de disciplina, sanctiuni membrilor care se abat
de la regulile de etica si conduita.
SUPORT DE CURS
IVS face referire la aceste standarde de contabilitate, ori de cate ori le aplica in
munca evaluatorilor.
2.Pentru a servi ca un etalon profesional pentru evaluatorii din intreaga lume, şi astfel
permiţandu-le acestora sa raspunda cerinţelor pieţelor internaţionale pentru evaluari
credibile şi sa satisfaca cerinţele pentru raportari financiare ale comunitaţii internaţionale
de afaceri; şi
Aceste Standarde de Practica in Evaluare pot fi imparţite in trei grupe. Patru dintre
acestea se ocupa de aspectele specifice evaluarii diferitelor categorii de proprietaţi, cum
ar fi: proprietatea imobiliara; drepturile de inchiriere; instalaţii, maşini şi echipamente;
bunuri mobile (corporale şi necorporale). Trei din standarde se refera la evaluarea de
proprietaţi sau active pe baza fluxurilor de numerar incluzand activele necorporale,
intreprinderile şi unitaţile generatoare de afaceri. Doua din Standardele de Practica in
Evaluare conţin instrucţiuni de aplicare a metodologiilor de evaluare (Costul de inlocuire
net pentru raportarea financiara – CIN şi Analiza fluxului de numerar actualizat – DCF).
Datorita elementelor comune care stau la baza lor, Standardele de Practica in Evaluare
trebuie privite ca un intreg.
Din restul de cinci GN-uri, unul se refera la probleme de mediu (Consideraţii cu privire la
substanţele periculoase şi toxice), doua se refera la evaluarea proprietaţilor specializate
(proprietaţi agricole şi din industria extractiva), unul furnizeaza instrucţiuni intr-un
domeniu profesional al practicii de evaluare (Verificarea evaluarilor) şi unul prezinta aria
practicii de evaluare (Evaluarea globala pentru impozitare).
IVS 2 trateaza bazele de evaluare diferite de valoarea de piaţa. IVS 2 are doua
obiective: in primul rand sa identifice şi sa explice bazele de evaluare altele decat
valoarea de piaţa şi sa stabileasca standarde pentru aplicarea lor; in al doilea rand, sa
prezinte deosebirea dintre aceste baze şi valoarea de piaţa. IVS 2 prezinta categoriile:
valoarea de utilizare, valoarea de investiţie sau subiectiva, valoarea de exploatare
continua, valoarea unei intreprinderi in ansamblul ei, valoarea de asigurare, valoarea de
impozitare, de impunere sau valoarea impozabila, valoarea de recuperare, valoarea de
lichidare sau valoarea de vanzare forţata, valoarea speciala, valoarea de garantare a
creditului ipotecar.
-sa comenteze cerinţele privind raportarea, care corespund celei mai bune practici
profesionale;
De asemenea, cele trei standarde servesc ca baza pentru cele doua Standarde
Internaţionale de Aplicaţii in Evaluare (IVA), care prezinta modalitaţile de realizare a
evaluarilor in scopuri de inregistrari contabile şi de garantare a imprumuturilor.
Ele cuprind:
GN 6: Evaluarea intreprinderii
GN 7: Consideraţii privind substanţele periculoase şi toxice in cadrul evaluarii
GN 9: Analiza fluxului de numerar actualizat pentru evaluarea de piaţa sau in afara pieţei
[9] Vezi Nota 9 Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-financiari, in OMFP
1752
[17]In sistemele contabile guvernate de principiul substance over form, cum este si cazul
Romaniei la ora actuala, inregistrarea operaţiunilor de leasing este privita inca de la
incheierea contractului ca o achiziţie din punctul de vedere al locatarului.
[19]Sau rata neutra (Rn), vezi Toma, Marin - Initiere in evaluarea intreprinderilor,
Editura CECCAR, Bucuresti, 2007, pag. 89
[20] Vezi Stan, Sorin, Evaluarea intreprinderilor - metode şi uzanţe, pag. 57-58.
[21] Important este acordul intre rata utilizata in calcul si modul de exprimare a
previziunilor privind rezultatele sau fluxurile viitoare
[22] Vezi Stan, Sorin, Anghel, Ion - Evaluarea activelor necorporale, pag. 92
Vezi Bran, Paul - Relaţiile financiar-bancare ale societaţii comerciale, Ed. Tribuna
[28]
Economica, Bucureşti, 1994, pag.72.
[31] Idem
[32] Idem
[33] Vezi Stan, Sorin, Evaluarea intreprinderilor - metode şi uzanţe, pag. 18,
[41] Vezi Stan, Sorin, Anghel, Ion - Aspectele teoretice şi metodologice de stabilire a
ratei de actualizare şi ratei de capitalizare, in Buletin Informativ nr.3/1997, IROVAL.
[43] PER desemneaza raportul dintre cursl unei acţiuni şi dividend, fiind un indicator
utilizat pentru aprecierea investiţiilor financiare şi evoluţiilor bursiere. Un PER mediu al
unei pieţe bursiere la un moment dat poate sta la baza determinarii unui coeficient
multiplicator in cazul metodei VR.
[44]Modelul este criticat de reputaţi autori, vezi Stan, Sorin, Evaluarea intreprinderilor -
metode şi uzanţe, pag. 87 şi ibidem, Rata de capitalizare pentru intreprinderile necotate,
in Buletin Informativ IROVAL nr.1/2000, pag.11.
[46] Vezi Norme privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, aprobate
prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1753/2004, in M.O. nr. 1174/2004 si Legea nr. 259/2007
pentru modificarea şi completarea Legii contabilitatii nr. 82/1991, in M.O. nr. 506/2007
[47]Vezi IAS 16 Imobilizari corporale, in IFRS 2007, Editura CECCAR, Bucuresti, 2007,
pag. 1033-1065 si IAS 2 Stocuri, in IFRS 2007, Editura CECCAR, Bucuresti, 2007, pag.
863-882,
[48]Vezi IAS 40 Investitii imobiliare, in IFRS 2007, Editura CECCAR, Bucuresti, 2007,
pag. 2157-2205,
[54]Vezi IAS 2 Stocuri, in IFRS 2007, Editura CECCAR, Bucuresti, 2007, pag. 873-874,
paragrafele 28-33.