Capitolul 1

Analiza performanţelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

1.1. Abordări conceptuale

Conceptul de performanţă se întâlneşte în literatura de specialitate cu diferite sensuri, de
exemplu: succes, rezultat al unei activităţi, acţiune1.
În domeniul economic, conceptul de performanţă acoperă accepţiuni diferite, cum ar fi:
creştere, rentabilitate, productivitate, randament2.
Profesorul Mihai Ristea prezintă performanţa ca fiind economicitate plus eficienţă şi plus
eficacitate. Prin economicitate se înţelege procurarea resurselor cu cel mai mic cost, iar prin
eficienţă: maximizarea rezultatelor la o unitate de resurse sau invers. Eficacitatea este raportul dintre
rezultatele obţinute şi cele aşteptate.
În acest capitol al lucrării, abordăm performanţa întreprinderii pe baza rentabilităţii care are în
vedere rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie, respectiv cele recunoscute şi
prezentate în contul de profit şi pierdere, precum şi rezultatul obţinut din deţinerea factorilor de
producţie, de natura câştigurilor şi pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor tranzacţii şi care este
o componentă a rezultatului global („comprehensive income“).
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind „capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin
utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora“3.
Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei activităţii
economico-financiare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei de
muncă, ţinând cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.
Pentru măsurarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de
rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalurile
sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii.
Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilităţii se pot avea în vedere: rezultatul
aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul
extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al exerciţiului.
Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilităţii se folosesc, de regulă, următoarele rate:
rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi
rata rentabilităţii financiare.

1.2. Utilizatorii informaţiilor financiar-contabile

Conform paragrafului 9 din Cadrul General de Întocmire a Situaţiilor Financiare, din
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, utilizatorii situaţiilor financiare sunt:
a) Investitorii (actuali şi potenţiali):
Informaţiile cerute sunt:
- beneficiul adus de investiţie (rata rentabilităţii financiare, randamentul total pentru
acţionari, profit pe acţiune);
- riscul aferent investiţiei;
- capacitatea firmei de a plăti dividende.
Deciziile pe care le pot lua investitorii sunt:
- să cumpere, să vândă sau să păstreze acţiunile.

1
Annick Bourgnigon – „Peut-on definir la performance?“, Revue Française de Comptabilité, 1995
2
Bernard Colasse – Analyse financière d’entreprise – Editura La Decouverté, Paris, 1999, pag. 23
3
V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiară – Editura Omnia Uni, Braşov, 2000, pag. 190

1
 b) Angajaţii (personal + sindicate):
Informaţiile cerute sunt:
- stabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii;
- capacitatea de a oferi remuneraţii, alte avantaje, precum şi oportunităţi profesionale.
Deciziile pe care le pot lua angajaţii şi reprezentanţii lor sunt:
- cerinţe de mărire a salariilor;
- schimbarea locului de muncă.
c) Creditorii financiari:
Informaţii cerute:
- dacă împrumuturile + dobânzile vor fi achitate la scadenţă;
Decizii:
- majorarea, păstrarea sau reducerea împrumuturilor acordate.
d) Furnizorii şi alţi creditori comerciali:
Informaţiile cerute sunt:
- cele care le permit să stabilească dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă
(lichiditatea curentă şi imediată, solvabilitatea etc.);
Decizii:
- continuă sau îşi încetează relaţiile contractuale.
e) Clienţii:
Informaţiile cerute sunt:
- cu privire la continuitatea activităţii, atunci când sunt dependenţi de întreprindere.
Decizii:
- continuarea sau încetarea relaţiilor contractuale.
f) Statul şi instituţiile acestuia:
Informaţiile cerute se referă la:
- activitatea întreprinderii pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici PIB, VN etc.;
Decizii:
- politica fiscală (majorarea sau micşorarea impozitelor şi taxelor).
g) Publicul:
Informaţiile cerute:
- cele privind impactul economic şi social pe plan local (prin nr. de angajaţi şi colaborări cu
furnizorii locali) şi naţional;
Decizii:
- diverse (angajări viitoare, cumpărări produse etc.).
În funcţie de relaţia în care se află cu societatea analizată, utilizatorii de informaţii financiar-
contabile pot fi grupaţi astfel:
a) utilizatori interni:
- manageri;
- angajaţi;
b) utilizatori externi:
- acţionari;
- creditori;
- furnizori;
- clienţi;
c) utilizatori intermediari:
- analişti financiari: intermediază înţelegerea informaţiilor din situaţiile financiare;
- presa de specialitate.

2
 Modalităţile de analiză a informaţiei financiar-contabile utilizate de societăţile de valori
mobiliare, aşa după cum rezultă dintr-un studiu4, se prezintă astfel:

Tipul de analiză a informaţiilor contabile Ponderea

răspunsurilor
Comparaţii, pentru o societate, între anul curent şi precedent 26%
Comparaţii, pentru o societate, între mai mulţi ani 20%
Comparaţii, pentru o societate, între prognozat şi realizat 20%
Comparaţii, între mai multe societăţi, între anul curent şi precedent 17%
Comparaţii, între mai multe societăţi, pentru mai mulţi ani 22%
Comparaţii, pentru mai multe societăţi, între prognozat şi realizat 17%
Comparaţii între o societate şi ramură, între anul curent şi precedent 26%
Comparaţii între o societate şi ramură, pentru mai mulţi ani 37%
Comparaţii între o societate şi ramură, între prognozat şi realizat 17%
TOTAL (cei care au răspuns „da” la întrebarea precedentă) 100%

Importanţa documentelor ce compun situaţiile financiare pentru manageri poate fi redată în

următoarea ordine5:
1) ct. PP 67%
2) bilanţ 58%
3) rap. de gestiune 46%
4) notele de bilanţ 43%
5) raport de audit 43%
Importanţa situaţiei financiare pentru brokeri:
1) ct. PP 71%
2) bilanţ 34%
3) note 28%
4) raport audit 32%
5) raport de gestiune 21%
Elaborarea de previziuni pe baza informaţiilor contabile este realizată de 76% dintre manageri
şi 53% dintre brokeri.
Informaţiile previzionate de către manageri şi brokeri pe baza situaţiilor financiare sunt:

Nr.crt. Indicatori Manageri Brokeri

1 Cifra de afaceri 78% 85%
2 Rezultatul exerciţiului 88% 95%
3 Cash-flow 78% 75%
4 Capitaluri proprii 46% 45%
5 Dividend/acţiune 56% 60%
6 Venituri 78% 65%
7 Cheltuieli 75% 65%
8 Creanţe 41% 45%

4
Adriana Duţescu – Informaţia contabilă şi pieţele de capital, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag. 232
5
Idem, pag. 240, 241

3
 9 Datorii 50% 55%
10 Alţi indicatori 5% 0

1.3. Analiza performanţelor economice pe baza rezultatului global al firmei

Conform referenţialului contabil internaţional, prin performanţă economică se înţelege
rezultatul global („comprehensive income”).
În cazul în care se doreşte măsurarea îmbogăţirii patrimoniale a unei firme, atunci performanţa
se măsoară cu ajutorul rezultatului global al firmei, care se determină ca diferenţă între activul net de
la sfârşitul şi începutul perioadei, fără aporturile din partea acţionarilor şi a distribuirilor faţă de
aceştia.
Rolul rezultatului global al întreprinderii este de a ajuta investitorii, creditorii şi alţi utilizatori
de informaţii economico-financiare în evaluarea performanţelor totale ale acesteia.
Sursa de informaţii este „Situaţia modificărilor capitalului propriu”.
Rezultatul global este format din:
1. rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere)
2. rezerve din reevaluare
3. rezerve din conversie aferente investiţiei nete într-o entitate străină
4. rezultatul reportat reprezentat de surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
Rezultatul global este compus din rezultatul recunoscut ca urmare a tranzacţiilor din cursul
exerciţiului, înregistrate în contul de „Profit şi pierdere” (rezultatul exerciţiului) şi rezultatul
nerecunoscut în contul de „Profit şi pierdere”, care este reprezentat de rezervele din reevaluare,
conversie etc.
Rezervele din conversie sunt determinate de diferenţele de curs valutar rezultate din conversia
elementelor monetare legate de o investiţie netă într-o entitate externă, conform IAS 21 „Efectele
variaţiei cursurilor de schimb valutar”.
Pentru analiza structurală a rezultatului global se recomandă următoarea schemă:

4
 Rezultatul
exploatării
Rezultatul
curent
Rezultatul
financiar
Rezultat
brut
Rezultatul Rezultat
exerciţiului extraordinar
Impozit
pe
profit
Rezultatul
global
Rezerve din
reevaluare

Rezultatul Rezerve din

nerecunoscut conversie,
în ct.de Profit aferente
şi pierdere investiţiei nete
în entităţi
externe

Rezultatul
reportat
privind
surplusul
realizat din
rezerve din
reevaluare

Alte
elemente

Pe baza rezultatului global al întreprinderii se pot construi mai multe rate, utile în analiza
financiară a firmei, şi anume:
a) Rata rentabilităţii financiare globale (Rfg):
Rg
Rfg = ⋅ 100
Kp
Rg = Re + Aerg
unde: Rg = rezultatul global;
Re = rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere);
Aerg = alte elemente ale rezultatului global.

5
 Putem aprofunda rata rentabilităţii financiare globale astfel:
Re Aerg
Rfg = ⋅ 100 + ⋅ 100 = Rf + Rf '
Kp Kp
unde: Rf = rata rentabilităţii financiare (capitalului propriu);
Rf’ = rata rentabilităţii financiare din operaţiuni nerecunoscute în ct. de profit şi pierdere.
b) Rata de creştere a capitalului propriu (RcKp):
Kp1 − Kp 0 ΔKp
Rc Kp = ⋅ 100 = ⋅ 100
Kp 0 Kp 0
∆Kp = Rg + Tna
Tna = An – Ar
unde: Kp = capital propriu;
Tna = tranzacţiile nete cu acţionarii;
An = aporturi noi la capitalul social;
Ar = reducerea capitalului propriu ca urmare a distribuirilor făcute către acţionari.
Rata de creştere a capitalului propriu poate fi explicată astfel:
Rg + Tna Rg Tna
Rc Kp = ⋅ 100 = ⋅ 100 + ⋅ 100 = Rfgi + Rin
Kp 0 Kp 0 Kp 0
unde: Rfgi = rata rentabilităţii financiare globale recalculate;
Rin = rata de investire netă.
În esenţă, rata de creştere a capitalului propriu reflectă contribuţia internă a firmei şi care este
reacţia acţionarilor în funcţie de performanţele întreprinderii.
c) Rata de distribuire a rezultatului global (Rdiv):
Dividend distribuit
Rdiv = ⋅ 100
Re zultat global
Indicatorul reflectă ponderea dividendelor în rezultatul global al firmei, fiind influenţat de
dividendele distribuite din profitul net al perioadei, precum şi de dividendele din distribuirea
surplusului realizat din reevaluarea imobilizărilor corporale.

1.4. Analiza structurală a rezultatelor

Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului are ca obiectiv stabilirea contribuţiei
diferitelor tipuri de rezultate la variaţia totală a rezultatului brut, precum şi evidenţierea dinamicii lor
în cursul perioadei studiate. Analiza structurală a rezultatelor se poate realiza în două moduri, şi
anume: după destinaţia cheltuielilor de exploatare (pe funcţii ale întreprinderii) şi după natura
cheltuielilor de exploatare şi a veniturilor.

1.4.1. Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor

de exploatare
Spre deosebire de analiza structurală pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după natură,
această metodă de analiză, cunoscută sub denumirea de metoda „costului vânzărilor“, se bazează pe
informaţii privind clasificarea cheltuielilor după funcţia sau destinaţia lor ca parte a costului
vânzărilor, distribuţiei sau activităţilor administrative.
Informaţiile necesare analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor sunt grupate astfel:
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate

6
 3. Marja brută faţă de costul vânzărilor (1-2)
4. Alte venituri din exploatare
5. Costuri de distribuţie
6. Cheltuieli generale de administraţie
7. Rezultatul exploatării (3+4-5-6)
8. Venituri financiare
9. Cheltuieli financiare
10. Rezultatul financiar (8-9)
11. Venituri extraordinare
12. Cheltuieli extraordinare
13. Rezultatul extraordinar (11-12)
14. Rezultatul brut al exerciţiului (7+10+13)
Corespunzător metodei de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor de exploatare, cei mai importanţi indicatori de rezultate sunt următorii:
ƒ Marja brută faţă de costul vânzărilor, calculat ca diferenţă între cifra de afaceri netă şi
costul vânzărilor:
Mb = Cifra de afaceri netă – Costul vânzărilor6
Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate, denumit şi costul vânzărilor, este format din:
- costul de producţie al produselor finite vândute, lucrărilor şi serviciilor prestate pentru
terţi;
- costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

ƒ Rezultatul exploatării, determinat în funcţie de rezultatul operaţional, la care se adaugă alte

venituri din exploatare şi se scad cheltuielile de distribuţie, şi cheltuielile generale de
administraţie:
RE = (Mb + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli de distribuţie + Cheltuieli generale de
administraţie)
ƒ Rezultatul financiar reprezintă diferenţa între veniturile şi cheltuielile financiare:
RF = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
ƒ Rezultatul extraordinar, determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile extraordinare:
Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
ƒ Rezultatul brut al exerciţiului, respective suma rezultatelor din activitatea de exploatare,
financiară şi extraordinară:
Rb = RE + RF + Rex
Sursa informaţională de bază pentru analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului
după destinaţia cheltuielilor de exploatare o reprezintă:
1) Contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării cheltuielilor după funcţia sau
destinaţia acestora în cazul întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a
contului de profit şi pierdere sau

6
Conform Notei explicative 4 „Analiza rezultatului din exploatare“ recomandată prin OMFP 1752/2005 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, costul vânzărilor este costul bunurilor vândute şi
al serviciilor prestate şi reprezintă suma cheltuielilor din activitatea de bază, cheltuielilor activităţilor auxiliare şi a
cheltuielilor indirecte de producţie aferente acestora.

7
 2) Contul de profit şi pierdere, structurat pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după
natura lor şi Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“, în cazul
întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a contului de profit şi pierdere.
Pentru exemplificarea analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor de exploatare se utilizează informaţiile din Contul de profit şi pierdere şi Nota
explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“ aferente întreprinderii SC Biomedim SA (vezi
tabelul 1.1). Dinamica indicatorilor de rezultate demonstrează o situaţie favorabilă a rentabilităţii
întreprinderii. Astfel, s-a înregistrat o creştere de aproximativ 79% a profitului brut al exerciţiului,
ca urmare a majorării semnificative a profitului din exploatare (cu 64.56%) concomitent cu
înregistrarea de pierderi la nivelul activităţii financiare în perioada analizată. Trendul crescător al
profitului din exploatare s-a datorat nu numai majorării cu aproximativ 40% a profitului brut aferent
cifrei de afaceri, ci mai ales creşterii considerabile a altor venituri din exploatare, respectiv venituri
din despăgubiri, amenzi şi penalităţi, venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital,
venituri din subvenţii pentru investiţii etc.
Rezultatul operaţional a înregistrat o dinamică ascendentă de aproximativ 40% în perioada
analizată, datorată devansării ritmului de creştere a costului bunurilor vândute şi serviciilor prestate
de către ritmul de creştere a cifrei de afaceri nete (111.01% < 118.80%). Totuşi, dinamica superioară
a celorlalte categorii de cheltuieli comparativ cu dinamica vânzărilor, respectiv cheltuielile de
desfacere şi administrative, reprezintă un aspect nefavorabil al activităţii întreprinderii care a
contribuit la scăderea sensibilă a rezultatului din exploatare.
Se constată sporirea eficienţei funcţiei de producţie, reflectată prin reducerea nivelului costului
bunurilor vândute şi serviciilor prestate la 100 lei cifră de afaceri. În cazul funcţiei de desfacere se
constată scăderea eficienţei activităţii, materializate prin creşterea nivelului cheltuielilor de
distribuţie la 100 lei cifră de afaceri. Cheltuielile generale de administraţie la 100 lei cifră de afaceri
este o formă de reflectare a eficienţei activităţii de administrare a întreprinderii.
Costul bunurilor vândute la 100 lei cifră de afaceri şi al cheltuielilor de desfacere la 100 lei
cifră de afaceri se pot aprofunda pe baza modelului cheltuielilor variabile la 100 lei cifră de afaceri,
iar cheltuielile generale de administraţie la 100 lei cifră de afaceri se poate aprofunda după modelul
cheltuielilor fixe la 100 lei cifră de afaceri.
Tabelul 1.1
- lei -
Nr. N-1 N Indice
Indicatori
crt. Suma % în CA Suma % în CA (%)
1 Cifra de afaceri netă 911.067 100 1.082.357 100 118,80
2 Costul bunurilor vândute şi al 662.809 72,65 735.780 67,98 111,01
serviciilor prestate
3 Rezultatul brut aferent cifrei de 248.258 27,35 346.577 32,02 139,60
afaceri nete (rezultatul
operaţional)
4 Alte venituri din exploatare 5.353 0,59 9.506 0,88 177,57
5 Cheltuielile de desfacere 16.712 1,83 24.261 2,24 145,17
6 Cheltuieli generale de 126.889 13,91 150.791 13,93 118,84
administraţie
7 Rezultatul din exploatare 110.010 11,02 181.031 16,73 164,56
8 Venituri financiare 6.559 1 12.089 1 184,31

8
 9 Cheltuieli financiare 36.000 3,95 48.807 4,51 135,58
10 Rezultatul financiar -29.441 - -36.718 - 124,72
11 Rezultatul brut 80.569 8,83 144.313 13,33 179,12

Comparativ cu prezentarea contului de profit şi pierdere după gruparea veniturilor şi

cheltuielilor după natura lor, metoda costului vânzărilor oferă informaţii mai relevante pentru
utilizatori privind nivelul cifrei de afaceri şi al costului aferent vânzărilor, care constituie în mod
normal partea cea mai semnificativă şi stabilă a veniturilor şi cheltuielilor din exploatare, respectiv a
veniturilor şi cheltuielilor totale. Restul cheltuielilor, în special cheltuielile generale de
administraţie, nu depinde direct de nivelul vânzărilor sau al producţiei întreprinderii.
Previziunile privind rentabilitatea şi riscul întreprinderii în viitor pornesc de la estimarea
vânzărilor şi cheltuielilor aferente acestora, pe baza cărora se determină şi alţi indicatori de rezultate,
structuri bilanţiere şi rate financiare. Totuşi, alocarea costurilor pe destinaţii poate fi arbitrară şi
implică în mod considerabil utilizarea raţionamentului profesional.
Conform IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare“, selectarea metodei de analiză între metoda
costului vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factori istorici şi de cei aferenţi
sectorului economic respectiv, cât şi de natura întreprinderii. Deoarece fiecare metodă de prezentare
are avantaje pentru diferite tipuri de întreprindere, se solicită o opţiune între clasificări în funcţie de
cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă a firmei. Totuşi, în cazul utilizării metodei
costului vânzărilor, se impune o prezentare suplimentară privind informaţii asupra naturii
cheltuielilor în scopul estimării fluxurilor viitoare de numerar.

Bibliografie

1. Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu (coordonatori) – Analiză economico-financiară, Ed.

Economică, 2005
2. V. Robu, Gh. Vâlceanu – Analiză economico-financiară teste grilă, Ed. Economică, 2006
3. xxx – OMFP 1752/30.11.2005