BORDETELLA

PERTUSSIS
-Tusea convulsivaBuric Ramona
AMF I, B

1.Descriere
Bordetella Pertussis este un cocobacil Gram negativ,

incapsulat, aerob, patogen strict uman, care determina aparitia

tusei convulsive.
Tusea convulsiv este o boal infecioas respiratorie,
prevenibil prin vaccinare, extrem de contagioas.
Cocobacilii Bordetella Pertussis au dimensiuni
cuprinse intre 0,2-1 m si sunt asezati in perechi.
Aceste microorganisme sunt colorate cu fuxina si cu
albastru de toluidina prezentand granulatii metacromatice
bipolare.

2.Patogenitate si aspecte clinice

Perioada de incubatie a tusei convulsive este de 7-14 zile

(maximum 21) evoluand in trei stadii si anume:

1)Stadiul cataral. Se caracterizeaza prin simptomatologie blanda,
asemanatoare gripei: nas infundat si cu secretii, stranut, congestie oculara
si lacrimare, durere de cap, febra mica si tuse usoara. Acest stadiu dureaza
1-2 saptamani, iar bolnavul este foarte contagios.
2)Stadiul paroxistic. Tusea progreseaza, stadiul al doilea fiind
caracterizat de accese de tuse paroxistica, care se termina cu o inspiratie
prelungita, zgomotoasa numindu-se si `tuse magareasca`.
3)Convalescenta este al treilea stadiu al tusei convulsive, care dureaza
intre 2-4 saptamani si se caracterizeaza printr-o descrestere gradata a
simptomatologiei paroxistice.
Complicatiile respiratorii sunt cele mai frecvente: asfixia (mai ales la
copiii mici), complicatii pulmonare (pneumonia). Complicatiile nervoase
pot cauza paralizie, intarziere mentala. Frecvent, poate aparea otita.

3.Diagnostic de laborator
Diagnosticul de laborator al Bordetella pertussis se poate

efectua in doua modalitati si anume:

1)Testul standard de diagnostic al tusei convulsive
consta in izolarea in laborator a bacteriei Bordatella
pertussis din culturi efectuate prin recoltarea secretiei
nazale si faringiene cu ajutorul unui tampon. Tamponul se
insereaza in fiecare nara si se mentine in contact cu
mucoasa nazala timp de 10 secunde, dupa care se
insamanteaza pe mediu de cultura.
2)Analizele de sange releva cresterea leucocitelor
(celule ale sistemului imun implicate in aparare).

4.Tratament
Tratamentul impotriva tusei convulsive se face cu antibiotice, cele mai

utilizate fiind tetraciclina, eritromicina si cloramfenicolul. Chiar daca nu

modifica cursul bolii, acestea previn infectiile bacteriene secundare.
Pentru administrarea tratamentului in cazul copiilor cu forma grava de
boala, se recomanda spitalizarea , in timp ce la adulti, tratamentul se poate
efectua la domiciliu.
Modul cel mai mult eficace de a preveni tusea convulsiva este vaccinarea
antipertussis. In majoritatea tarilor din lume, vaccinul antipertussis se
administreaza concomitent cu vaccinul antidifteric si antitetanic (DTP). Deoarece
rata mortalitatii este foarte mare la copiii sub varsta de 1 an, vaccinul se
administreaza de la varsta de 2 luni, cu rapel la 4-6-12 si 30-35 luni.
Intrucat simptomul dominant si cel mai agresiv al bolii il constituie tusea, se
intervine terapeutic pefosfat. Pentru amelioarea acesteia se folosesc:
glucocorticoizi sistemici sau inhalatori, salbutamol inhalator, antihistaminice,
antitusive de tip dextrometorfan sau codeina.

5.Profilaxie si epidemiologie
Profilaxia se face prin:
vaccinare: modul cel mai mult eficient de a preveni tusea convulsiva;
tratament antibiotic pentru persoanele care au venit in contact apropiat

cu persoana bolnava;
spalarea frecventa a mainilor, purtarea de masca faciala,
evitarea de a tusi neprotejat (se acopera gura), izolarea persoanelor bolnave in
spital sau la domiciliu pe perioada tratamentului intrucat abia dupa 5 zile de
tratament nu vor mai fi contagioase.
Tusea convulsiva este raspandita pe tot Globul, iar rezervorul de infectie
este strict uman, transmitandu-se de la bolnavii aflati in faza acuta. Aceasta este
contagioasa incepand cu primele zile de incubatie, pana in primele doua
saptamani ale fazei de stare.
Calea de transmitere este aerogena, prin picaturi de saliva sau prin obiecte
contaminate. Imunitatea dobandita dupa trecerea prin boala este durabila.
Poarta de intrare este respiratorie.