Sunteți pe pagina 1din 92

RAHITISMUL CARENIAL(RC)

RC este o boal metabolic general, proprie

copilriei, ce apare n perioadele de cretere


rapid, fiind determinat de carena de vit D,ce
este factorul etiologic determinant ea ducind n
special la perturbarea metabolismului P-Ca i la
tulburarea mineralizrii normale a osului.

FACTORII FAVORIZANI(I)
aplicarea

incorect sau incomplet a profilaxiei cu

vit.D
prematuritatea
expunerea insuficient la soare
renunarea la profilaxia cu vit. D dup virsta de 1
an
anotimpul rece care nu permite o transformare
eficient a provitaminei D din piele ntr-un
metabolit activ cu aciune antirahitic

FACTORII FAVORIZANI (II)


diet

neechilibrat, mai ales excesul de finoase


variaii individuale ale nevoilor de vit D i
neadaptarea dozei profilactice la acestea (ex. o
cretere mai rapid in G necesit doze profilactice
mai mari)
sindroamele de malabsorbie, indiferent de
etiologie, interferind absorbia lipidelor, afecteaz
absorbia vit D i a Ca la niv. tubului digestiv,
favorizind apariia rahitismului

FACTORI FAVORIZANI(III)
bolile

renale cronice care perturb activitatea


hidroxilazelor ce induc formarea metaboliilor
activi ai vit. D
corticoterapia prelungit, alternd matricea
proteic a osului i absorbia intestinal a Ca,
constituie de asemeni factor favorizant
unele anticonvulsivante(fenobarbital sau fenitoin)
care transform vit D intr-un metabolit inactiv

nevoia zilnic de vit D n perioadele de cretere a


copilului, n regiunile reci este de aprox. 1000 ui/zi.
aceste nevoi zilnice nu pot fi asigurate de sinteza cutanat
i de alimentaie, nici chiar n cazul alimentaiei la sn i cu
att mai puin n cea cu lapte de vac; preparatele moderne
de lapte precum i unele alimente de diversificare sunt
mbogite cu vit D, dar nu sunt accesibile pe scar larg ,
n special din cauza preului
de aceea pentru prevenirea rahitismului este necesar un
aport sistematic suplimentar de vit D sub f. medicament.

METABOLISMUL VIT. D
RU
Vit D de aport alimentar

vit D endogena

depozitele de vit D
( tesut adipos, muschi, ficat)
FICAT

25-hidroxilare

25 OHCC
RINICHI

1 alfa hidroxilare

1,25 (OH) 2 CC ( METABOLITUL ACTIV AL VIT. D)

provit D

ACIUNEA METABOLITULUI ACTIV AL VIT D [1,25 (OH )2 CC]

SEDII DE ACIUNE
INTESTIN
absorbia
intest. a Ca
abs. int. a P

OS
mobiliz. Ca
din os prin
ef.permisiv
ptr.PTH

RINICHI
inhib excreia
urinar ( reabs. Ca
P, Na n TCP)

PATOGENIE(I)
Perturb

abs. intest. a Ca

hipoCa

stimul ptr. secreia de PTH


( va mobiliza Ca din os)
La niv tubului renal :carena de 1,25( OH) 2 CC det.
reabs. Ca i P fosfaturie i calciurie HIPOFOSFATEMIE
Dat. niv. al P extracelular
ncetinirea depunerii Ca la niv. osului i
organismul poate economisi Ca pentru meninerea calcemiei, dar n
detrimentul scheletului

PATOGENIE (II)
hipoCa i hipoP
deficit de osificare a matricei osoase i
acumulare de matrice osoas proteic,
necalcificat (es. osteoid)
rez. mecanic
deformrile osoase caract. rahitismului

TABLOU CLINIC
SEMNE OSOASE:
leziunile sunt simetrice ( exceptie deformarile
craniene)
predomina in regiunile de crestere rapida
( metafizele oaselor lungi)
Localizare predominenta:
in I semestru: la niv. craniului si toracelui
in sem. II si > 1 an: oase lungi, col vertebr, bazin

SEMNE CRANIENE
CRANIOTABESUL

datorat unei osificari


insuficiente a cutiei craniene ( oasele cele mai
solicitate din punct de vedere mecanic in primele
luni de viata) motiv pentru care au o rezistenta
scazuta ,la presiunea digitala dind senzatia de
minge de pinpong.
Este un semn precoce, fiind considerat semn de
evolutivitate pentru rahitism peste virsta de 3 luni.

DEFORMARI CRANIENE
bose

frontale sau parietale


proieminenta occipitala
plagiocefalie
fontanela anterioara deschisa peste virsta de
1 ani

MODIF. ALE MASIVULUI FACIAL

bolta

ogivala
maxilar in trapez
aparitia tardiva a dintilor
vicii de implantare a dintilor

SEMNE LA NIVELUL TORACELUI


mtnii

condrocostale ( nodozitati vizibile


sau palpabile la nivelul articulatiilor
condro-costale)
an submamar Harrison
stern nfundat sau proieminent ( ce uneori
afecteaz respiraia)
deformri ale claviculelor

SEMNE LA NIVELUL MEMBRELOR

Leziunile

cartilajelor de crestere se
manifesta prin prezenta de brri
metafizare ( ngrori ale metafizelor )la
nivelul artic. radiocarpiene i tibiotarsiene
(uneori lund aspect de maleol dubla)

DEFORMRI DIAFIZARE (n special la membrele inferioare)

Genu

valgum

Genu

varum

SEMNE LA NIV. COLOANEI VERTEBRALE SI BAZINULUI

cifoz

dorsal i lombar
micorarea diametrului anteroposterior i a celui
lateral al bazinului
coxa vara: angulare a extremitii superioare a
femurului, cu deformarea diafizei care se ncurbeaz
avnd concavitatea orientat spre interior
Deformrile bazinului, sechele ale unui rahitism netratat,
se rsfring negativ n evoluia sarcinii viitoarelor
mame.

SEMNE MUSCULO-LIGAMENTARE

hipotonie

muscular -cu staionare i regres


n achiziiile motorii (susinerea capului,
statul n ezut, mers)

laxitate

ligamentar

MANIFESTRI NEUROMUSCULARE
Hiperexcitabilitate neuromuscular atestat
prin manevre specifice ca de exemplu
semnul Chwosteck pozitiv (contractura
orbicularului buzelor la percuia scurt a
obrazului, la mijlocul liniei care unete
tragusul cu comisura bucal de aceeai
parte)

ALTE MANIFESTRI DE HIPEREXCITABILITATE NEUROMUSCULAR

tresriri

frecvente, spontane sau la zgomote

mici
tremurturi ale extremitilor
stridor laringian datorat laringomalaciei
convulsii- semn de gravitate att prin riscul
imediat, ct i prin posibilele sechele
ulterioare

SEMNE ASOCIATE
tendina

la infecii respiratorii frecvente


favorizate de supletea excesiva a cutiei
toracice si hipotonia musculara (torace
rahitic)
hepatosplenomegalie (uneori)
paloare
transpiraii predominent la ceaf (semn
frecvent)

TABLOUL BIOCHIMIC
este variabil, deoarece modificrile metabolismului
fosfocalcic in i de particularitile biologice individuale.
Dup Scriver,datele biochimice pot fi grupate n funcie de
stadiul evolutiv al rahitismului astfel:
Faza I :hipocalcemie, normofosfatemie i fosfataze alcaline
(FA) normale sau uor crescute
Faza II: normocalcemie, hipofosfatemie i FA crescute
Faza III: hipocalcemie, hipofosfatemie i FA mult crescute
La copiii distrofici, FA pot rmine normale chiar n formele
evolutive datorit scderii activitii hepatice inclusiv a
celei de sintez a proteinelor

SEMNELE RADIOLOGICE
Sunt

patognomonice

Pentru

evidentierea cu usurinta a acestora se


efectueaza de obicei radiografia de pumn,
deoarece leziunile sunt caracteristice la
nivelul extremitatii distale a radiusului si
cubitusului

MODIFICARILE RADIOLOGICE CONSTAU IN:

largirea metafizei
spiculi laterali
linie metafizara concava cu
margine neregulata, estompata,
franjurata ( aspect de cupusoara
radiala)
demineralizare osoasa
intirziere in aparitia nucleilor de
crestere
vindecarea radiologica vizibila pe
rgr. de pumn este evidentiata prin
aparitia unei linii de calcificare la
nivelul extremitatii distale a
oaselor antebratului si aparitia
nucleilor de osificare.

DIAGNOSTICUL POZITIV
semnele

clinice descrise
datele biologice
radiografia de pumn
proba terapeutica: disparitia sau ameliorarea
semnelor de evolutivitate dupa admin. unei
doze terapeutice totale de 600 000 u vit. D

DIAGN. DIFERENTIAL
Probleme de dg. diferential se pot pune doar
cind exista simptome izolate:
CRANIOTABESUL:
osteomalacia ( ramolire a boltii craniene in
intregime)
osteogeneza imperfecta ( lipsa osificarii
craniu papiraceu)
craniotabesul din sifilis

CRANIU MARE RAHITIC:


hidrocefalia
DEFORMARILE TORACICE:
bombarea toracelui din malf. cong. de cord
pectus excavatus
CIFOZA RAHITICA:
morb Pott ( TBC col. vertebrale)
curbura este
ireductibila

DEFORMARILE OASELOR LUNGI DIN


RAHITISM:
de tibia in iatagan din sifilis
boala Blount= prezenta de leziuni osoase,
cistigate, localizate la nivelul tibiei aspect de
genu valgum ( similar cu cel din rahitism) dar cu
prabusirea platoului tibial vizibila radiologic si
care beneficiaza de trat. ortopedic.

RAHITISMELE VITAMINO DREZISTENTE:


mult mai rare
la proba terapeutica nu se obtine
ameliorarea smnelor dupa administrarea de
preparate de vit. D.

TRATAMENT
PROFILACTIC:

antenatal
postnatal
CURATIV

TRATAMENTUL PROFILACTIC ANTENATAL


Pentru

ca transportul transplacentar al
calciului si captarea lui de catre fat sa se
faca in conditii bune, majoritatea autorilor
sunt de parere ca profilaxia hipovitaminozei
D este bine sa se inceapa in perioada
prenatala, respectiv in ultimul trimestru de
sarcina.

De aceea, se recomanda administrarea la gravida incepind


din luna a 7-a de sarcina cite 500-1000 ui/zi de vit.D,
zilnic, per os.

ESTE CONTRAINDICATA ADM. PARENTERALA.

PROFILAXIA POSTNATALA
regimul

de viata si alimentatia au rol


esential in profilaxia rahitismului, chiar
daca nu sunt suficiente.
este preferata alimentatia la sin in primele
5-6 luni de viata
alimentatia mamei care alapteaza trebuie sa
fie echilibrata si suplimentata cu vit.D, in
aceleasi doze ca si pentru gravide.

SUPLIMENTAREA ALIMENTATIEI CU VIT.D

ESTE OBLIGATORIE IN PREVENIREA RAHITISMULUI IN TARA NOASTRA !

De obicei se incepe chiar din prima saptamina de viata.

SCHEME DE PROFILAXIE
De

la 7 zile pina la 18 luni: 500-1000 ui zilnic (la


sugarii alimentati la sin sunt suficiente 500 ui/zi)
De la 18 luni pina la 12 ani, aceleasi doze dar
numai in perioadele reci ale anului
( lunile cu r: septembrie aprilie)
Preparatele de vit. D,de obicei sunt dozate la 500
ui/pic.Deci se adm. 1-2 pic/zi
Preparatul cel mai utilizat la noi este VIGANTOL

PROFILAXIA CU DOZE STOSS sub forma injectabila


Trebuie rezervata numai unor categorii:
famillii necompliante la administrarea zilnica a Vigantolului
sindroame de malabsorbtie
diarei cronice
ADMINISTRAREA DE CALCIU NU ESTE NECESARA IN
PROFILAXIA RAHITISMULUI DACA ALIMENTATIA
COPILULUI CONTINE MINIM 500 ml LAPTE/ZI! ( este insa
obligatorie in tratamentul rahitismului).

TRATAMENTUL CURATIV
Aparitia semnelor de rahitism carential
impune:
trecerea de la dozele profilactice de vit.D la
doze terapeutice
administrarea concomitenta de Ca

SCHEME ORIIENTATIVE DE TRATAMENT

Initierea tratamentului presupune existenta a cel


putin doua semne clinice caracteristice.
Investigatiile biologice si radiologice se impun
doar in caz de:
diagnostic incert
forme grave de rahitism
lipsa de raspuns la dozele terapeutice uzuale de
vit.D.

FORMELE USOARE SI MEDII

Administrarea

zilnica a 4000 ui/zi de vit D


( 8 pic. de Vigantol/zi),timp de 6-8 saptamini,
apoi se revine la doza profilactica de 2
pic/zi ( 1000 ui/zi)

TRATAMENTUL RECUPERATOR
BFT
Principiile i obiectivele tratamentului BFT:

n tratamentul BFT urmrim fixarea


calciului pe os cu ajutorul razelor ultraviolete
naturale sau artificiale, ntrirea structurii
osoase i dezvoltarea musculaturii

Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de


caldur,fapt care conduce la obtinerea principalelor sale efecte si anume:
analgezia,
hiperemia,
hipertermia locala si sistemica,
cresterea elasticitatii tesuturilor.

Aceste efecte cumulate ,sunt favorabile pentru


pregatirea programelor de kinetoterapie si masaj.

In tratamentul BFT urmarim accelerarera depunerii de Ca in os cu ajutorul


razelor ultraviolete naturale sau artificiale. Este indicata cura heliomarina in
care menionm helioterapia, terapia cu raze ultraviolete si inrarosii naturale
(de origine solara)

Este vorba de o expunere la soare progresiva, foarte


strict gradata
Se acopera corpul cu un cearceaf si apoi, regiunile
corporale se descopera succesiv si progresiv, in sens
cranio-caudal.
Extremitatea cefalica nu se expune (se acopera capul).

orarul

optim pentru obtinerea celor mai


benefice efecte ale razelor ultraviolete
asupra organismului, s-a apreciat a fi intre
orele 9.00-11.00 dimineata.
Aceste bai sunt contraindicate la copiii cu
afectiuni cardiace.

Tratamentul prin
electroterapie
Prin

electroterapie urmarim intarirea


tesutului osos prin stimularea depunerii de
Ca si stmulrea organismului pentru
producerea de vitamina D2.
O metoda eficienta de intarire a tesutului
osos este ionizarea cu Ca.

Rolul Kinetoterapiei in recuperarea scoliozei din rahitism

Tratarea

superficial a scoliozei poate provoca


drame, datorate tulburrile provocate de toracele
deformat i dezechilibrat, influennd negativ
organele vitale din cutia toracic.
Scolioza poate fi definit ca o boal evolutiv, cu
una sau mai multe curburi laterale ale coloanei
vertebrale n plan frontal nsoite de rotaia
vertebral, cu o tendin de compensare superioar
sau inferioar a curburilor.

Agravarea

scoliozei este cu att mai mare


cu ct a fost mai precoce, si se agraveaza
mai ales n timpul pubertii cnd procesul
de cretere se accentueaz fiind nsoit de o
hiperlaxitate articular.

Un studiu realizat n rile scandinave arat c 30% din timp copilul il petrece la coal, n cea mai mare parte n poziia aezat, pozi ie ce
determin cifoz lombar, care va produce suprancrcarea static
continu i prelungit cu aciune nefavorabil asupra structurilor
pasive ale coloanei vertebrale, n mod special pe discurile
intervertebrale, dar i pe corpurile vertebrale.

Astfel s-au observat pe de-o parte tulburri trofice, iar pe de alt parte
modificri de nlime a discurilor. Deteriorrile extravertebrale vor
produce dezechilibrul mecanic al coloanei vertebrale.

Fie

c avem de-a face cu o scolioz cu o


singur curbur (scolioza n C) sau cu
dubl curbur (scolioz n S),
kinetoterapia are un rol f. important .

Programul

de kinetoterapie va avea n
vedere stadiul bolii, tipul scoliozei,
caracteristicile psihosomatice ale
pacientului i va cuprinde exerciii statice

i dinamice

Obiectivele kinetoterapiei vor urmri :


- redresarea curburilor prin ntinderea progresivopasiv i complet a musculaturii concavitii i
scurtarea musculaturii din convexitate;
- redresarea bazinului i echilibrarea centurii
scapulare;
- dezvoltarea mobilitii cutiei toracice;
- crearea unui reflex corect de postur.

In

general sunt eficiente exercitiile


simetrice, angajand abductorii si adductorii
coapsei, ca si muschii paravertebrali
lombari, vizand mai ales sa ii creeze
pacientului simtul pozitiei corecte a
bazinuluisi sa tonifice muschii care asigura
echilibrarea acestuia.

Modificarea

lungimii si tonusului muschilor


care mentin echilibrul bazinului este in
generalconsecinta, iar nu cauza inclinarii
laterale a acestuia in atitudinile scoliotice.
Este necesar caodata constituite aceste
modificari, sa se corecteze si sa se
reechilibreze lungimea si tonusulacestor
muschi.

In

ceea ce priveste mobilizarea coloanei


vertebrale in atitudinile scoliotice, se
recurge de obicei la intinderea in lungime
prin suspensii (de regula simetrice) la
spalier si prin exercitii active de autointindere (ca si cand pacientul ar incerca sa
devina mai inalt) in pozitiile pe spate culcat,
sezand sau stand.

Kinetoterapia

atitudinilor scoliotice trebuie


completata cu tonificarea complexa,
simetrica, a intregii musculaturi a spatelui,
abdomenului si membrelor, precum si cu
exercitii pentru antrenarea capacitatii
generale de efort, ca sporturi si jocuri
sportive, indeosebi inot, volei, baschet.

Exercitiile fizice corective, exercitiile analitice si cele


pentru conditionare fizica generala trebuie sa asigure
formarea simtului tinutei corecte (indeosebi simtului
pozitiei corecte a bazinului), sa asigure un tonus si o forta
corespunzatoare grupelor musculare care trebuie sa
mentina tinuta corecta si pozitia echilibrata a bazinului,
precum si sa confere intregului organism vigoarea generala
necesara si inlaturarea starii de hipotonie generala.

Mobilizarea

coloanei vertebrale trebuie sa


preceada tonificarea musculara, pentru ca
aceasta sa se poata face pe un schelet cat se
poate de corectat sau de flexibil.

Pentru mobilizarea coloanei vertebrale se


folosesc urmatoarele procedee:
a) Intinderea in lungime.
b) Flexia laterala.
c) Derotarea.
d) Presiunea directa asupra gibozitatii.

a)

Intinderea in lungime actioneaza corectiv


atat asupra deviatiei laterale a coloanei, cat
si asupra rotatiei vertebrale.

Intinderea se poate realiza in mod pasiv, sub actiunea


greutatii corpului, prin:
atarnari in brate la spalier sau pe o bara;
atarnari prin prindere de cap cu un capastru, de obicei in
pozitia culcat pe un plan inclinat,alunecos;
se poate efectua de asemenea prin tractiuni simultane de
solduri si de cap sau umeri, cu dispozitive speciale.
In mod activ, intinderea se poate realiza prin autoextensie, cu contractia muschilor paravertebrali.

b) Flexia laterala, corectiva, in directia convexitatii, este


usor de realizat in scoliozele cu o singura curbura, in,,C.
In scoliozele cu dubla curbura, corectarea prin inflexiune
laterala se poate face prin mai multe modalitati:
actionand simultan asupra ambelor curburi, dar in sens
invers asupra uneia fata de cealalta;
actionand selectiv asupra uneia din curburi, in timp ce

cealalta este fixata in pozitie corecta sau hipercorectata.

Se

poate fixa in pozitie corecta o curbura


dorsala prin:
tractiune asupra bratului din partea
concavitatii;
presiune directa asupra hemitoracelui din
partea convexitatii;

curbura lombara se poate fixa in pozitie


corectata prin:
tractiune asupra membrului inferior corespunzator
concavitatii;
ridicarea fesei de partea convexa prin fixarea unui
suport pe scaun in pozitia sezand;
flexia pe bazin a coapsei din partea convexitatii.

c)

Derotarea vertebrala. In scolioze se


produce o rotare a vertebrelor din curbura,
care isi deplaseaza fata anterioara a corpului
vertebral inspre convexitate, antrenand in
aceasta rotare si coastele, ceea ce face sa
apara o gibozitate in hemitoracele din partea
convexitatii.Derotarea trebuie facuta in
sensul invers.

De

exemplu, daca este prezenta o scolioza


dorsala dreapta, derotarea trebuie sa se faca
prin deplasarea umarului drept inainte si a
celui stang inapoi.Pentru a fi durabila
derotarea trebuie facuta activ, cu
participarea contractiilor musculare
corective.

d)

Presiunea directa asupra gibozitatii se aplica pe


hemitoracele corespunzator convexitatii, in
directie oblica dinapoi inainte. Ea favorizeaza atat
derotarea vertebrelor, cat si reducerea curburii
scoliotice. Presiunea se poate face manual, sau cu
ajutorul unei pelote aplicata sub gibozitate, pe care
apasa greutatea corpului.

Exerciiile

de respiraie sunt obligatorii i


necesare nsoind fiecare exerciiu executat,
iar exerciiile din metoda Schroth sunt poate
cu rezultatele cele mai notabile n
recuperarea scoliozei.

Metoda

FED Fixare, Elongare i


Derotare este o tehnic de lucru cu rezultate
extraordinare n recuperarea favorabil a
scoliozei.

Metoda FED :

electroterapie cu stimularea
musculaturii de partea
convexitii;
elongare a coloanei
vertebrale (pe masa de
elongare);
aparat FED (fixarea i
derotarea coloanei
vertebrale).

Programele

de kinetoterapie sunt individualizate i


executate sub ndrumarea i n prezena
specialistului kinetpoterapeut, realizat n funcie
de tipul scoliozei, vrst, adaptarea la efort.
Tratamentul corectiv trebuie nstituit precoce,
imediat dup depistarea deviaiei vertebrale,
efectuat continu i susinut, iar la nevoie
introducerea n planul de tratament a posturrilor
corective i a pocedurilor de electroterapie.

a.

Stand in fata oglinzii: corectarea pozitiei


globale si segmentare a corpului; intinderi
active ale coloanei vertebrale
(autoelongare) alternate cu relaxari.

b.

Stand cu mainile inclestate inainte,


ducerea bratelor prin inainte sus cu
ridicarea pe varfuri si intindere maxima pe
verticala, inspiratie; revenire cu bratele
intinse prin lateral in pozitie relaxata, cu
expiratie.

c.

Departat stand, cu fata la oglinda:


aplecarea lenta a trunchiului inainte cu
spatele in extensie, bratele lateral, revenire:
aceeasi miscare cu ducerea bratelor prin
inainte sus, revenire cu bratele prin lateral.
Se executa cu inspiratii profunde.

d.

Mers pe varfuri cu mainile pe cap


inclestate si intoarse cu palma in sus,
coatele trase inapoi.

e.

Mers pe varfuri inapoi, mainile libere pe


langa corp, trunchiul drept.

f. Atarnare

relaxata cu fata la spalier, trecere


in atarnare activa (autoinaltare cu ridicarea
gatului dintre umeri, barbia la orizontala,
bratele intinse) cu departarea si apropierea
ritmica a picioarelor.

g.

Sezand calare pe banca, indoirea


trunchiului inainte cu bratele intinse
incercand sa atinga banca cat mai departe
posibil, revenire in pozitia asezat cu
genunchii indoiti, talpile pe banca, miinile
la ceafa, spatele in usoara extensie, coatele
trase inapoi.

i.

Inainte culcat cu bratele in prelungirea


trunchiului, mainile inclestate, picioarele
departate:extensia trunchiului cu ridicarea
bratelor inainte sus si intindere voluntara:
revenire.

j.

Pe spate culcat, mainile sub ceafa,


picioarele ridicate la 45-90* departarea
ampla si apropierea picioarelor intinse cu
respiratie ritmica.

k.

Pe genunchi sprijinit pe palme, deplasare


inainte cu o mana si genunchi opus, apoi cu
mana si genunchiul de aceeasi parte.

l. Atarnat

activ cu spatele la spalier, cu


picioarele intinse inainte spre 90* ;
departarea si apropierea picioarelor, cu
respiratie ritmica.
m. Se repeta exercitiul nr. 1

Kinetoterapia pentru stern


infundat
este

asemanatoare cu programul pentru


cifoza.

Exercitii care vizeaza dezvoltarea toracelui:


flotari la spalier apoi pe sol cu bratele din ce in ce mai departate;
exercitii cu extensorul;
exercitii de impins oblic din sezand;
exercitii de impins culcat, cu priza cat mai larga;
aruncari cu mingea medicinala de la piept, de deasupra capului,
din fata;
inot, etc

Genu valgum ( genunchi in X )

este o deformare a genunchilor cu


deviatia gambei spre exteriorul
axei membrului inferior cu
proeminenta genunchiului spre
interior
Una din cauze este rahitismul.

Genu valgum duce la deformarea


mersului deoarece copilul nu
poate merge normal fara a-si lovi
genunchii intre ei.

Clasificare :
Gradul I : distanta intermaleolara : 2.5 cm
Gradul II : distanta intermaleolara : 2.5 5
cm
Gradul III : distant intermaleolara : 5 7 cm
Gradul IV : distant intermaleolara : peste 7
cm

Tratament :
Chirurgical pentru formele grave
Rolul principal al kinetoterapiei este de a
combate laxitatea ligamentara de la nivelul
genunchiului.

Genu varum

reprezinta o deviatie a genunchilor in plan


frontal, cu aspect de ,, picioare in
paranteze", in care coapsa cu gamba fac un
unghi intern deschis. Amplitudinea
varusului, se apreciaza prin masurarea
distantei dintre condilii femurali interni din
pozitia stand (ortostatism), cu calcaiele
lipite.

La

copil, genu varum este considerat


obisnuit, pana la varsta de 18 luni, insa la
copiii trecuti de aceasta varsta, genu varum,
poate fi consecinta unei boli osoase
(rahitism).

Tratamentul recuperator al acestei afectiuni poate fi


realizat prin kinetoterapie, fizioterapie, masaj medical. In
unele situatii, este necesar tratamentul ortopedic, iar in
cazul formelor grave de genu varum, este necesar
tratamentul chirurgical, prin osteotomie (sectionarea
osoasa), urmata de o corectie a axei si de o fixare a osului
in cauza. Acest act chirurgical nu este obligatoriu sa fie
urmat de o imobilizare in aparat gipsat, insa kinetoterapia
este absolut esentiala.

Tratamentul

de kinetoterapie, are drept scop


mobilizarea metodica bazata pe tonifierea in
regim de intindere a musculaturii interne a
copaselor si tonifierea in regim de scurtare a
musculaturii externe a coapselor.
Mobilizarea treptata a genunchilor este cea
mai mare parte a tratamentului.

Kinetoterapia

utilizeaza exercitii pentru


consolidarea musculaturii membrelor
inferioare, pentru muschii cvadriceps,
pentru muschii fesieri, etc.

Totodata,

terapia prin miscare are rolul de instrui


pacientul in ceea ce priveste acest act fiziologic mersul - de-a invata pacientul care este pozitia
corecta a membrelor inferioare atat in timpul
mersului, cat si in timpul pozitiei stand, in
ortostatism, precum si situatiile de echilibrare in
timpul mersului, privind transferul de greutate de
pe un membru pe altul.

Fizioterapia

utilizeaza electroterapia, sau


procedurile terapeutice care genereaza
caldura - termoterapie - in scopul
ameliorarii durerilor.