Conservarea este un procedeu care urmareste pastrarea unui
aliment in timp, limitand pe cat posibil alterari sau deteriorari care i-ar modifica proprietatile organoleptice si nutritive. In economia casnica ea poate fi asigurata la majoritatea produselor printr-o concentratie ridicata de sare (cel putin 10-15 %), de acid acetic sau de zahar (minimum 70 %), precum si prin temperaturile inalte la care alimentele sunt supuse in timpul prepararii. 1. Acidifiere naturala - consta n formarea acidului lactic n medii de conservare biochimica prin fermentarea zaharurilor din produs sub actiunea bacteriilor lactice. Metoda se aplica la conservarea legumelor si fructelor (murarea) si la obtinerea produselor lactate acide (iaurt, chefir, lapte acru, brnza de vaci, smntna fermentata). C6H12O6
2CH3-CHOH-COOH + 18 Kal
Murarea este o metoda folosita pentru conservarea legumelor si
fructelor (conopida, castraveti, pepeni, gogonele, tomate, ardei, dovlecei etc.). Concentratia de sare in aceste cazuri este de aproximativ 6-10 %, adica 600-1000 g sare la 10 l de apa. In timpul murarii, bacteriile aflate pe zarzavaturi actioneaza asupra glucidelor (zaharurilor) pe care le transforma in acid lactic. Concentratia acestui acid creste mai repede, iar durata murarii este mai scurta, cu cat temperatura este mai ridicata. Acidul lactic format are proprietati conservante. Avantajele acestei metode consta in faptul ca zarzavatul sta in mediu acid, ceea ce ii permite sa-si pastreze vitamina C (acidul ascorbic).
Deoarece aciditatea favorizeaza pastrarea vitaminei C, cu cat
murarea adica cresterea concentratiei de acid lactic se face mai repede, cu atat pierderea acestei vitamine este mai mica. Pentru a mari cantitatea de vitamina C din murarturi este recomandata adaugarea diferitelor verdeturi (marar, frunze de telina sau de visin, usturoi, ceapa etc.) Pastrarea indelungata a muraturilor face sa se dezvolte si alte microorganisme care descompun acidul lactic, micsoreaza aciditatea, limitand astfel durata de conservare a muraturilor. Atunci, la suprafata lor se dezvolta drojdii si mucegaiuri, dand produsului miros si gust dezagreabil.
2.Acidifiere artificiala - se mai numeste si marinare si are la
baza adaosul de acid acetic (otet) care are un dublu efect asupra bacteriilor: bacteristatica si bactericida. Conservarea prin acidifiere artificial se realizeaz cu cu ajutorul acidului acetic (oetului) adugat n mediul de conservare al produsului. Aceast metod mpiedic dezvoltarea microorganismelor prin crearea unui pH puternic acid; la un pH mai mic de 4-4,5 bacteriile nu se mai dezvolt. Aciunea antiseptic a oetului, n concentraie de peste 2% este intensificat i prin ados de sare (2-3%) iar pentru mbuntirea gustului se adug i zahr (2-5%). Dac concentraia n mediu a acidului acetic este sub 2%, produsul se nchide ermetic i se pasteurizeaz circa 20 minute la 90-1000C. n concentraii de 2-3 % acidul acetic are o aciune bacteriostatic, iar la concentraii de peste 4% poate avea i aciune bactericid, ns gustul produselor este prea acru. Prin marinare se conserva att produse vegetale ct si pestele.
Marinarea are drept scop :
Prelungirea duratei de conservare a produselor alimentare,in general netratate termic , timp de cateva saptamani la temperatura de 4C De a patrunde tesutul muscular al carnii pestelui pentru ca produsul sa devina comestibil. De a ameliora caracteristicile senzoriale ale produsului marinat. 3.Acidifiere mixta: In cazul castraveilor se poate aplica i acidifie rea mix t, adic aciditatea s provin din fermentarea natural lactic i din adugarea de acid acetic. Dup cateva zile de fermentaie(6..7), cand coninutul de acid lactic a ajuns la 0,5%, castraveii se scot din recipiente i se introduc, dup splare, in borcane de sticl de diferite capaciti, peste care se toarn soluie de oet aromatizat, cu 9% acid acetic, ca in final concentraia in acid s fie de 3%.