Sunteți pe pagina 1din 2

OVIDIUS,METAMORPHOSEON LIBRI XV

Atras de mic copil mai mult de povestile cu zei si zeite ,de legendarele istorisiri ascultate in serile lungi
de iarna ,decat de istoriile invatate la scoala.,lucrurile neinsufletite prind viata in mintea lui Ovidiu
urmand doar sa astepte maiestria unui poet, care sa le adune si sa le preschimbe in opera de arta.
Astfel Ovidiu isi schita un plan in care trebuia sa fie cuprinsa scurgerea vremurilor de la cele dintai
inceputuri pana in epoca luiAugustus.
Poemul mitologic Metamorphoses leaga intr-o tratare unitara aproape 250 de legende mitologice
traditionale desfasurate cronologic de la inceputurile universului pana la transformarea lui Iulius
Caesar in stea.
Cunoscator al parerilor lui Hesiod ,Lucretius si a vechilor filosofi materialisti greci ,potrivit carora
materia haotica a existat dintotdeauna,iar divinitatea n-a facut decat sa o supuna ordinei,formei,si
armoniei,zugraveste maretul tablou al inceputurilor.
Urmeaza descrierea celor patru varste ale omenirii,razvratirea gigantilor,catastrofa
potopului,repopularea pamantului,prabusirea lui Phaeton,pana la apoteoza lui Caesar.
Lumea Metamorfozelor este populata de zei,eroi,nimfe,pamanteni.Acestia,fara voia lor se
metamorfozeaza in animale,precum Jupiter in taur,pt a o rapi peEuropa,oamenii in fiinte
necuvantatoare,in flori,arbori,stanci,rauri,astre,a animalelor in constelatii.
.Preschimbarile petrecute in jurul nostru poate mai exista inca in credinta poporului;dar lumea culta
nu mai credea de multe veacuri in aceste legende.Atunci cum puteau prezenta vreun interes aceste
plasmuiri ale inchipuirii?Gasind in ele bucurii si dureri omenesti,sentimente si purtari asemeni celor ale
oamenilor:durerea nimfei Echo,respinsa de mandrul Narcis,duioasa poveste a lui Philemon si
Baucis,cei doi batrani saraci,umili,dar ft omenosi si credinciosi unul celuilalt pana in ultima clipa a vietii
lor linistite.
Intr-una din cele mai cunoscute legende ,cand zglobia nimfa Dafne cere zeilor sa-i preschimbe
infatisarea, sa-i ia frumosul chip de fecioara spre a scapa astfel de staruintele patimasului Phoebus ;
preschimbarea sa in dafin nu inseamna scapare si fuga intr-un trunchi de lemn neinsufletit,caci si dupa
aceea dafinul va mai pastra inca urme de simtire si de suferinta omeneasca.
Ovidiu nu infatisa legatura cu metamorfozele ,miturile sau zeii cu gandul de a spori credinta
cititorului .Augustus insusi,in opera de restaurare a religiei nationale nu putea urmari decat sa-i faca
pe oameni sa creada ca destinul lor era hotarat de zei.Poetul ii pretuia pe zei,pt ca-n jurul lor s-a tesut
atata poezie si pt ca zeii au stiut sa iubeasca ce e frumos.,,Caci zeii au ochi ca si noi ,si ca noi zeii au si
ei o inima.Pt Ovidiu , adevarata religie era religia Frumusetii.In Metamorfoze vroia sa arate cu multa
hotarare ca oricand,nimic nu pretuia mai mult decat omul si arta.Omul care tinde sa se inalte
sufleteste prin cultura.Arta-in masura in care ea il poate ridica pe om si poate fauri o lume mai buna.
Astfel,schimband vechea poveste: din regele Pygmalion face un sculptor,din statuia Venus o opera a
sculptorului insusi,ii da infatisarea unei femei si face ca aceasta sa capete viata.Aceasta metamorfoza
simbolizeaza insusi actul creatiei artistice ,conditia prima a unei opere de arta ,care, fara devotament
artistic nu poate prinde viata.
Adept al pitagoreicilor si neopitagoreicilor Ovidiu proclama vesnicia spiritului.Sufletul nu moare ,numai
invelisul lui se schimba,asa cum se shimba tot in lume:veacurile in vesnica goana,si scurgerea
clipelor,cele 4 varste ale anului,ca si varstele omului.Nimic nu piere in lume ,ci doar se preschimba
totul,totul ia o noua forma.A te naste inseamna a incepe sa fii altceva decat ceea ce erai la inceput ;a
muri inseamna a inceta sa fii ceea ce ai fost.
Dar de-a lungul acestei neincetate shimbari de forma si de loc,temelia fiintei ramane aceeasi.
Incheindu-si marele poem ,Ovidiu vroia ca cititorul sa ramana cu acelasi sentiment pe care el insusi l-a
incercat in acesti ani de lucru:fenomenul metamorfozarii in sine prins in simbolurile poetice ale
legendelor trecutului este un fenomen permanent si etern.In dosul acestei neincetate scurgeri a
formelor se ascunde statornicia lumii vesnice:stihiile trec una intr-alta,ceasurile fug fara
incetare,varstele omului se gonesc una pe cealalta,dar ramane stradania spre mai bine a omului si

puterea creatoare de frumos a artei.


______________