Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comunicarea Didactica
Comunicarea Didactica
Buruiana Ana-Maria
COMUNICAREA DIDACTICA
1. Comunicarea psihopedagogica si psiholingvistica
Comunicarea este un proces de schimb de informatii, cu o anumita semnificatie, intre
emitator si receptor.
Comunicarea psiholingvistica are in vedere, pe langa semnificatie, intelegerea mesajului
de catre interlocutori si psihologia acestora, adica influentele reciproce exercitate de ei prin
personalitatea, prin intentiile si atitudinile lor.
Comunicarea psihopedagogica este procesul de transmitere a mesajului educational, de la
profesor la elev, cu scopul de a produce influente si schimbari asupra comportamentului acestuia,
din perspectiva obiectivelor pedagogice.
Deci, comunicarea psihopedagogica constituie baza procesului de predare invatare
evaluare si a oricarui proces educational.
2. Tipuri de comunicare umana caracteristici
Comunicarea verbala sub forma de expunere, dialog, interventie, interviu, alocutiune,
discurs, lectie etc. In cadrul ei informatia circula unidirectional, adica de la emitator la
receptor, acesta fiind pasiv;
Comunicarea paraverbala (empatica), de traire afectiva a altei persoane, de identificare si
precizare a dispozitiilor si actelor psihice ale unei alte persoane. Ea se manifesta prin:
intensitatea vorbirii, pauze, ritm, timbrul vocii, debitul de cuvinte;
Comunicarea nonverbala: gestica, indicatoare sugestive, descriptive, expresive, privirea
si distanta, care influenteaza continutul mesajului;
Comunicarea scrisa (fondul si forma textului);
Comunicarea vizuala cu functie informativa de stimulare a gandirii independente, a
spiritului de observare si a creativitatii, de formare a capacitatilor intelectuale, de
rationalizare a eforturilor profesorului si elevului, ajutandu-l sa invate in ritmul sau de
munca intelectuala.
Daca avem in vedere scopul urmarit in comunicare putem distinge:
comunicarea accidentala, rpin care oferim altuia o informatie fara intentia de a-l invata
ceva.
Comunicarea subiectiva, prin care o persoana isi exprima direct starile afective dintr-o
necesitate de descarcare.
Comunicarea instrumentala, prin care intentionat oferim o informatie, urmarind
schimbarea comportamentului receptorului.
Evident, comunicarea pedagogica este instrumentala, scopul ei fiind de a produce, de a
provoca sau de a induce o schimbare la receptor si, ca urmare, ea trebuie sa se adapteze
receptorului. Ea poate fi unidimensionala, bidirectionala si multidirectionala prin dialog.
In functie de specificul situatiei educationale, comunicarea profesorului poate fi
dominant verbala, paraverbala, nonverbala sau combinata. Aceasta ultima forma este cea mai
2
Competenta comunicationala a profesorului este intr-o oarecare masura innascuta, dar mai
ales dobandita, prin vointa si efort pedagogic.
Aceasta competenta are mai multe caracteristici:
inteligenta, ca instrument de cunoastere, intelegere, inventie si reusita in rezolvarea
problemelor sau a situatiilor de instruire si educationale;
memorie manifestata in rapiditatea intiparirii si stocarii informatiilor, in recunoasterea si
reproducerea acestora intr-o forma selectiva;
capacitatea de comunicare manifestata in:
a. fluenta vorbirii (bogatia vocabularului);
b. fluenta asociativa (asociatia rapida a ideilor);
c. fluenta ideationala sau curgerea logica a ideilor;
d. fluenta expresiva sau vorbire cu atribute estetice;
e. incarcatura emotionala.
gandire logica, care ofera posibilitatea analizei unei probleme din mai multe unghiuri,
gasind mai multe solutii de rezolvare si adoptand-o pe cea mai eficienta;
spirit de observare dezvoltat, curiozitate stiintifica si initiativa;
imaginatie constructiva necesara depasirii tehnicii didactice sau educationale, trebuind
sa faca din lectii si din activitatile educative un act de creatie, cu deschidere spre
problemele vietii;
atentie concentrata, dar si distributiva, cel putin in patru directii: continutul
comunicarii, forma expunerii, ritmul vorbirii adecvat auditorului si reactia acestuia la
mesajul didactic prezentat;
dictie: pronuntarea corecta si clara a cuvintelor, accente logice pe ideile de baza si scurte
pauze psihologice, pentru a sublinia esentialul.
Tipologia feed-back-ului
Feed-back-ul (conexiunea inversa) are un caracter legic pentru procesul de invatamant,
indeplinind functia de control, de reglare si autoreglare a informatiilor transmise, prin eliminarea
la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni. Prin feed-back se pot obtine informatii imediate
si autentice cu privire la rezultatele comunicarii didactice (predarii) si a procesului de invatare,
luandu-se pe loc toate masurile necesare pentru cresterea eficientei.
Exista mai multe tipuri de feed-back: verbal, non verbal, paraverbal, mixt, pozitiv,
negativ, imediat, intarziat, individual, colectiv, periodic, continuu, direct si indirect, ulterior.
Primul tip de feed-back, de la receptor la emitator:
Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorului) informatii cu privire la modul cum a
comunicat si, cunoscand rezultatele, el stie ce masuri sa intreprinda pentru a inlatura eventualele
perturbatii sau distorsiuni aparute.
Prin acest tip de feed-back emitatorul este informat despre obstacolele comunicarii,
personalitatea si capacitatea receptorilor, gradul de adaptare a mesajului sau. Daca se pricepe sa
foloseasca aceste informatii, emitatorul (profesorul) va obtine o crestere a eficientei mesajului
sau, o mai mare siguranta ca informatiile lui sunt intelese si o ameliorare a relatiilor sale cu
auditoriul.
5