UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE TIINE SOCIO-UMANE

PROGRAMUL DE STUDIU: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA
FORMA DE NVMNT: ZI

DISGRAFIA

STUDENTE: .....................................
...................................

ORADEA
2016
DEFINIIE

Din punct de vedere etimologic, cuvntul disgrafia vine din limba greac dys- dificil
i graphe- scriere, care inseamn dificultatea de invare a scrierii corecte de copiii normali
mintal, datorit unor insuficiene motorii, unor tulburri emoionale sau unor afeciuni
neuropsihice, fr atingerea semnificaiei sistemului simbolic al scrisului. Afecteaz mai ales
procesul de consolidare i de automatizare a scrierii ca mijloc de comunicare (Verza, 2003, p 87)
Disgrafia este o tulburare in sfera insuirii i executrii scrisului pe fondul unei instruiri i
educaii adecvate la o varst proprie unui astfel de achiziii (Idem, p.88).
ETIOLOGIE (Verza, 2003):
Sintetizndu-se datele referitoare la etiologia disgrafiei-dislexiei,au fost delimitate dou
categorii de factori:
A) Factori ce aparin subiectului: (deficiene de ordin senzorial; gradul dezvoltrii
intelectuale; slaba dezvoltare psihologic; starea general a sntii; reacii nevrotice; condiii
motivaionale; instabilitate emoional; deficiene pe linia activitii colare; nedezvoltarea i
tulburrile vorbirii; leziuni ale creierului);
B) Factori ce aparin mediului (slaba integrare n colectiv; nivelul socio-cultural sczut al
familiei; dezinteresul familiei fa de pregtirea copilului; metode i procedee necorespunztoare
pentru nvarea scrisului).
Exist alte trei categorii de factori care sunt discutai n literatura de specialitate ca fiind
posibili n producerea disgrafiei-dislexiei: - factori materni; factori socio-economici; locul ocupat
de copil n raport cu ceilali frai.
SIMPTOMOATOLOGIE
Simptomatologia dislexo-disgrafiilor se manifesta la diferite niveluri lingvistice, precum
(Buica, pp 305-306. 2004):
a). La nivel fomen-grafemului: dificultati in diferentierea auditiva a fonemelor si vizuala a
grafemelor (de exemplu confuzii intre surde si sonore), tulburari in lexia si grafia consoanelor, a
vocalelor, deficiente in ceea ce priveste succesiunea normala a fonemelor si grafemelor, tulburari
ale lexiei si grafiei cifrelor si numerelor naturale, dificultati lexice si grafice specifice
b). La nivelul cuvantului : eliziuni ale fonemelor si grafemelor finale, omisiuni sau adaugiri de
silabe si chiar cuvinte, de propozitii, conjunctii sau alte parti de vorbire, substituiri de
cuvinte,salturi de la un rand la altul atat in citire, cat si in scriere

c).La nivelul propozitiilor si frazelor: dificultati in respectarea regulilor de ortografie si ortoepie,

lexie spasmodica, precipitata, cu pauze mari, ritm lent in citire si scriere, substituiri de cuvinte
prin ghicire

contextuala sau prin asemanari cu situatii cunoscute anterior, deficiente

particulare, cum ar fi deformari ale lexiei si grafiei unor litere.

FORMELE DISGRAFIEI (Avramescu, 2007):
- Dislexo-disgrafia specific sau propriu-zis se manifest printr-o incapacitate paradoxal n
formarea abilitilor de a citi i scrie.
- Dislexo-disgrafia de evoluie sau de dezvoltare se manifest prin incapacitatea de a realiza
progrese nsemnate n achiziia scris-cititului i se presupune c la baza ei st o cauz genetic. Dislexo-disgrafia spaio-temporal se caracterizeaz printr-o scriere i citire n diagonal,
scrierea ondulat.
- Dislexo-disgrafia pur sau consecutiv apare pe fondul afaziei, alaliei, hipoacuziei.
- Dislexo-disgrafia motric nregistreaz tulburri de motricitate caracterizate printr-un scris
ilizibil, scris-cititul fiind neglijent, neregulat, inegal, tremurat, tensionat, rigid, prost organizat.
- Dislexo-disgrafia linear se manifest prin incapacitate n trecerea de la rndul parcurs la
urmtorul, srire peste unele spaii, lsndu-le libere.
DEMERSUL CORECTIV-RECUPERATOR
Corectarea disgrafiei impune recurgerea la metode i procedee generale, dar i specifice.
Cele generale se refer la exerciii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor i minii, educarea
i dezvoltarea auzului fonematic, precum i a capacitii de orientare i structurare spaial, la
care se adaug eforturi de nlturare a atitudinii negative fa de scris-citit i de formare a unei
iamgini de sine pozitive (Buic, 2004, p. 313).
Metodele i procedeele ncep cu dezvoltarea capacitii de discriminare auditiv, vizual
kinestezic-motorie, obinuirea logopatului cu cerina concentrrii activitii psihice ( a gndirii i
a ateniei) asupra procesului de analiz i sintez a elementelor componente ale grafo-lexiei;
urmeaz elaborarea la copil a capacitii de contientizare a erorilor tipice n forma de dislexodisgrafie proprie, citirea imaginilor (izolate i n suit), urmat de dezvoltarea capacit ii de
sesizare a relaiei dintre fonem-grafem, liter-grafem i fonem-liter. Dup aceste etape se ajunge
la formarea, dezvoltarea i perfecionarea deprinderilor de scris-citit prin recurgerea la scriscititul selectiv (fiind evideniate cuvintele i propoziiile apreciate ca utile n terapie), citirea i
scrierea n pereche (cu doi elevi), scrierea i citirea n tafet (recomandat pentru activitile

frontale), citirea i scrierea pe roluri, cu caracter ortoepic, pe sintagme. n fine, se ajunge la etapa
de automatizare a deprinderilor de scris-citit prin exerciii de copiere, dictare i compunere,
ncheind demersul cu etapa dezvoltrii limbajului i stimularea ntregii activiti psihice (Idem.)

BIBLIOGRAFIE
Avramescu, M.D., (2007), Defectologie i logopedie, Editura Fundaiei Romnia de Mine,
Bucureti
Buic, C., (2004), Bazele defectologiei, Editura Aramis, Bucureti
Verza, E., (2003), Tratat de logopedie, Vol I, Editura Fundaiei Humanitas, Bucureti