A FI UN LIDER ADEVARAT

Eterna intrebare: a fi sau a nu fi...un lider? Nu voi cauta nicidecum sa raspund la

aceasta intrebare intr-un mod cat mai interesant, asa cum ar face-o probabil un
parlamentar in fata alegatorilor cu putin timp inainte de alegeri, sau intr-un mod stiintific
cum ar proceda un fizician, un biolog sau un chimist. Voi incerca in acest articol sa
simplific cat mai mult lucrurile si sa va ajut sa intelegeti cu mai multa usurinta conceptul
de leadership. Curiozitatea vesnic vie imbinata cu seriozitate si incredere, m-a
determinat cu mult timp in urma sa caut cu orice pret raspunsul la aceasta intrebare “Ce
este un lider?” Un prieten caruia i te poti adresa in orice imprejurare nu este tocmai
raspunsul cel mai potrivit, ori definitia cea mai corecta a liderului, tinand cont de faptul
ca au existat lideri care nu admiteau prezenta in jurul lor a prea multor persoane. De
fapt, daca stau bine si ma gandesc, nici nu cred ca pot oferi o definitie exacta, unica sau
completa a termenului de "lider". Totusi, voi incerca sa va ofer un raspuns cat mai
complet vizavi de ce este leadershipul si ce este acela un lider, din punctul meu de
vedere. Ganditi in termenii ideii de “câstig” Veti intelege mai usor conceptul de
leadership daca veti gandi in termenii ideii de “castig”. Sa spunem ca un intreprinzator
doreste sa-si dezvolte afacerea si sa obtina un profit mai mare din vanzarea de
umbrele. El angajeaza mai multi tineri fara prea multa experienta in vanzari care sa
convinga clientela de calitatea, importanta si avantajele acestor umbrele, si sa
investeasca serios in aceasta piata. Dar pentru ca totul sa mearga bine, intreprinzatorul
trebuie mai intai sa-i trimita pe angajatii sai la cursuri de pregatire in negociere si
vanzari. Apoi trebuie sa le ofere un salariu motivant care sa fie proportional cu volumul
de munca prestat si cu profitul realizat, pentru ca ei sa fie motivati sa lucreze la firma lui.
Un intreprinzator iscusit stie foarte bine un mare adevar: singura cale de a-si dezvolta
afacerea, respectiv de a-si creste profiturile prin vanzarea umbrelelor, este sa obtina in
primul rand sprijinul angajatilor sai si apoi sa vina in intampinarea oricaror doleante din
partea clientilor pentru ca acestia sa solicite cat mai multe comenzi. Prin analogie pot
spune ca "leadershipul" se poate masura prin castigul pe care il obtine atat
intreprinzatorul, cat si angajatii si clientii. Fiecare are ceva de castigat daca, si numai
daca, intreprinzatorul care demareaza o afacere detine experienta necesara in
coordonarea unei echipe, daca da dovada de profesionalism in exercitarea tuturor
activitatilor pe care le desfasoara si, mai ales, daca are idei si daca stie sa exploateze la
maximum posibilitatile pe care le are. Asadar, intreprinzatorul este cel care da tonul si
pune lucrurile in miscare. El este liderul in acest caz, pentru ca de el depinde in mare
masura totul.

1
Liderul indruma oamenii in directia cea buna Celebrul scriitor Stefan Zweig sublinia:
“Cine vede apropiindu-se o furtuna, stie ca un singur lucru poate salva nava si
echipajul: vointa neclintita a capitanului de a sta el insusi la carma si, mai presus de
toate, de a o tine el singur in mainile sale.” Pe masura ce ritmul general al schimbarilor
se accelereaza, sarcina liderului de a-i indruma pe oameni in directia cea mai buna
devine tot mai grea. Caci a-i conduce pe oameni nu este nicidecum cireasa de pe tort
pe care s-o mananci lingandu-te pe buze de placere, ci dimpotriva o corvoada fara
sfarsit. Putini sunt cei care au talentul de a prelua conducerea si de a se impune in fata
oamenilor, castigandu-le respectul si admiratia. Pentru ca, a fi un lider inseamna sa ai o
vointa neclintita de a razbi intr-un mediu ostil, sa preiei initiativa atunci cand nimeni nu
pare interesat sau nu are curajul sa o faca. Inseamna, de asemenea, sa le redai
increderea celor deznadajduiti si sa-i convingi ca, urmandu-te, vor reusi sa se
autodepaseasca si sa-si implineasca viata. Rolul liderului este deci foarte important. El
trebuie sa fie alaturi de oameni in momentele dificile, sa-i motiveze sa fie tot timpul
activi, sa vegheze asupra modului in care isi indeplinesc atributiile si sa-i indrume in
directia cea buna, constient fiind de faptul ca esecul sau succesul oamenilor depind
numai de el. Si la fel ca intreprinzatorul despre care v-am vorbit la inceputul acestui
articol, liderul trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru ca toata lumea sa iasa in
castig. P.S. Daca vom reusi sa demonstram celorlalti oameni ca suntem capabili sa-i
ghidam cu intelepciune spre succesul in cariera, daca le vom reda speranta in ziua de
maine, abia atunci vom putea considera ca avem aptitudinile necesare pentru a reusi in
domeniul conducerii.

2
TRUMFUL MAGICIANULUI

Spectacolul era pe sfarsite. Lumina, care scalda scena, se facu rosie ca sangele si
incepu sa piarda tot mai mult din intensitate. Stiam ca ceva important urma sa se
intample. Tobele incetasera sa bata. In sala era o liniste mormantala. Si un intuneric de
nepatruns, adanc si dens. Publicul era cuprins de o teama placuta. Deodata s-au auzit
pasi. Undeva in stanga scenei, o umbra vaga s-a zarit schimbandu-si usor pozitia. In
clipa urmatoare am gandit ca nu poate fi decat el, creatorul de iluzii. Am avut dreptate.
Magicianul reaparu, intr-o tinuta deosebita, cu masca pe fata, emanând o nota aparte si
creând o atmosfera plina de mister. Dupa ce a ajuns in mijlocul scenei, pe un ton
impunator a rostit niste cuvinte ciudate: „Acta est fabula!”. El a vrut de fapt sa spuna:
„Piesa a fost jucata. Am hotarat sa va arat cine sunt”. Discret, s-a apropiat de
spectatori. Privea in intuneric, ca si cum totul ar fi fost normal, ca si cum putea vedea
clar pe oricine. Incepusem sa cred ca, in sfarsit, voi avea prilejul sa aflu ce se ascunde
in spatele mastii sale. Adevarul din spatele adevarului Magicianul se pregatea sa-si dea
jos masca de pe fata. Toata lumea se arata mirata fata de decizia pe care a luat-o, de a
se dezvalui, de a ne arata adevaratul sau chip, mai ales ca la spectacolele sale
anterioare promisese solemn ca niciodata, nimeni, nu va descoperi ce se afla in spatele
mastii, cine este el cu adevarat. Ascundea multa profunzime, iar sub masca sa, frumos
lucrata in stil venetian, se ascundea cu siguranta forta sa reala. Aerul de mister pe care
il emana producea o senzatie stranie asupra mea si a celorlalti spectatori. Momentul
mult asteptat veni. Magicianul si-a dat jos masca. Dar mare ne-a fost mirarea cand am
observat ca, in spatele mastii se afla, o alta masca. Din nou, alt joc, alta provocare, alt
mister. Treziti dintr-o iluzie, am cazut prada altei iluzii. Abia atunci, in acel moment, mi-
am dat seama ca nimeni nu va putea sa controleze mai bine realitatea decat el,
Magicianul, Creatorul de iluzii. Ca principal realizator al spectacolului, este indreptatit sa
ne impuna sa recunoastem propria lui realitate. O realitate pe care vrem nu vrem, chiar
daca nu o intelegem, trebuie sa o acceptam, negresit, cu totii. Si tot atunci am inteles că
niciodata, cu nici un chip, un magician desavarsit nu se va lepada de masca sau de
mastile sale, pe care le va afisa mereu in spectacolele sale, ci isi va pastra intotdeauna
misterul pentru a intretine si spori curiozitatea tuturor, pentru ca puterea lui de
convingere si influenta sa nu se piarda niciodata. Misterul este factorul care va trebui
intotdeauna sa persiste in spectacolele sale. Ar fi fost desigur o imprudenta daca si-ar
dezvalui adevarata identitate.

3
In asta consta triumful unui magician, in misterul pe care il ascunde si pe care il lasa in
urma lui. In simbolurile sale, in iluziile pe care le creeaza, in propria sa identitate
nestiuta de nimeni si mai ales in trucurile sale secrete, pazite cu strasnicie. Liderul este
cel care controleaza realitatea Un lider foarte bun stie ca poate detine puterea absoluta
numai si numai daca reuseste sa controleze realitatea care il inconjoara. Iar daca nu o
poate controla, atunci trebuie sa faca lumea sa creada ca el o controleaza. In totalitate.
Un lider isi poate impune suprematia, daca si numai daca este capabil sa-i determine
pe oameni sa creada ca el detine controlul absolut asupra oricarei situatii. Asupra
tuturor evenimentelor, dorite sau nedorite. Asupra oricaror schimbari. In orice moment.
Oamenii pe care ii conduce trebuie sa vada lucrurile nu in adevarata lor masura, ci mai
intotdeauna asa cum doreste el sa le vada. Daca lumea ii da crezare si-l urmeaza
atunci el se poate numi, pe drept cuvant, un lider desavarsit. Caci numai un lider
desavarsit reuseste sa stapaneasca oamenii: prin idei si conceptii inedite, printro
atitudine win-win, prin argumentatii foarte clare, prin discursuri mobilizatoare, prin stilul
personal, prin noi abordari, prin viziunea sa unica si viabila. Un lider are puncte comune
cu un magician dar se deosebeste de acesta prin faptul ca el nu creeaza iluzii ci se
bazeaza pe realitate si fapte concrete. Prin prisma unui „spectator”, al unuia neimplicat
in munca pe care o depune un lider, acesta poate fi considerat in mod simplist un
magician. Iar „triumful magicianului” ascunde multa munca, abilitate, competenta si
profesionalism, dar si secrete pastrate cu strasnicie.

PROBA DE INDEMANARE

In timpul unei calatorii pe Nil, faraonul Kheops a dorit cu orice pret sa verifice abilitatile
fiilor sai de a conduce o barca si i-a pus pe acestia sa vasleasca. El le-a spus fiilor sai:
“Cine stie sa conduca o barca isi dovedeste deja capacitatea de a guverna o tara.
Amandoua cer indemanare, statornicie si fermitate”. Abilitatea de a-i conduce pe
oameni este similara cu conducerea unei barci. Oricat de banal ar parea la prima
vedere condusul unei barci nu este un lucru usor; daca urcati pentru prima oara intr-o
barca abia o veti putea urni din loc, iar apoi, mai mult ca sigur, ori va veti invarti in cerc
ori va veti deplasa foarte incet. Dar cu timpul, daca exersati, daca invatati cum sa
manuiti vaslele si cum sa va sincronizati miscarile bratelor, veti putea sa navigati in
directia pe care v-ati propus-o cu mai multa usurinta. Daca sunteti la inceput de drum si
nu stiti cum sa-i conduceti pe oameni spre succes, probabil ca va lipseste indemanarea.
Insa nu trebuie sa va faceti griji. Este normal ca la inceput sa fiti timid si neindemanatic.
Fiti convins ca foarte putini lideri

4
au avut un talent innascut, marea lor majoritate si-au cultivat in timp talentul. Doar
exersand zi de zi veti ajunge sa deprindeti cunostintele si abilitatile necesare unui
leadership eficient. Nimic nu este usor, dar nici imposibil. Obtinerea unor performante
de nivel inalt necesita un efort continuu si sustinut. Daca va dedicati studiului neintrerupt
si dezvoltarii profesionale, veti deprinde cu timpul abilitatile necesare pentru a lucra cu
oamenii si de a-i conduce. Cu certitudine trebuie sa dati dovada de indemanare pentru
a-i atrage pe oameni de partea dumneavoastra. Iar indemanarea se dobandeste in timp
prin practica si exercitiu.

CE ROL ARE MANAGERUL

Zilele trecute m-am uitat intamplator la un concert de muzica simfonica pe

binecunoscutul canal de televiziune, Mezzo. Tot uitandu-ma cand la dirijor, cand la
instrumentistii din orchestra, am observat un lucru interesant pe care, pe moment, nu mi
l-am putut explica. Fiecare instrumentist avea in fata sa o partitura de la care nu-si
ridica privirea aproape deloc. Deci, ce rost mai avea dirijorul in toata treaba asta, daca
tot nu se prea uita nimeni din orchestra la el? O cautare rapida pe google m-a lamurit.
Dirijorul este “omul cu bagheta” si contributia lui la calitatea interpretarii unei piese
muzicale reprezinta mai bine de 80%. Rolul lui este sa mentina ritmul pana la finalul
concertului, sa coordoneze si sa armonizeze permanent toate instrumentele astfel incat
fiecare sa fie integrat in ansamblu conform partiturii, si bineinteles sa intervina in cazul
in care nu se respecta indicatiile compozitorului. Totodata, in urma numeroaselor
repetitii, dirijorul este cel care ii alege pe muzicienii care urmeaza sa cante intr-un
concert, pentru ca este singurul care isi poate da seama de abilitatile si calitatile
interpretative ale fiecaruia. Mai trebuie sa mentionez faptul ca pregatirea unui dirijor
este aparte decat a celorlalti muzicieni - este imperios necesar sa cunoasca de la cap la
coada toata partitura, tempo-ul, interventiile instrumentistilor, si totodata trebuie sa
cunoasca la perfectie cel putin trei instrumente. Fara un dirijor care sa coordoneze in
mod profesional muzicienii si instrumentele muzicale, nu s-ar putea tine niciodata un
concert. Ce este managerul? Acum vine marea intrebare. Ce este managerul si ce rol
are el intr-o companie? Un cititor mi-a adresat aceasta intrebare pe email zilele trecute.
Raspunsul meu este acesta: Managerul este pentru companie, ceea ce dirijorul este
pentru orchestra. Managerul este cel care infiinteaza compania, cel care se straduie sa
o aduca la cote inalte, sa o faca sa functioneze perfect. Este destul de evident ca
meritul cel mai mare pentru succesul unei companii ii apartine de departe

5
managerului, pentru ca el si-a ales echipa, a organizat-o si a indrumat-o cat se poate de
bine catre scopurile propuse. Managerul are rolul de “antrenor principal” Un manager nu
devine remarcabil daca se straduieste din greu sa faca o treaba cat mai buna. Ceea ce-
l face unic si demn de admirat este faptul ca se ingrijeste de fiecare problema in parte si
intervine ori de cate ori este necesara adoptarea unei hotarari. Chiar daca la prima
vedere am putea crede ca “sta pe margine” si altii fac treaba cea mai complicata, de
fapt, el conduce jocul. Managerul da ordinele, stabileste tactica de actiune, si tot el
decide cine intra pe teren si cine trebuie sa iasa. Cel mai adesea, idealul unui manager
este sa reuseasca sa fie maestru intrun anumit domeniu. Pentru asta, el trebuie sa se
perfectioneze zilnic din punct de vedere profesional, sa isi stabileasca obiective din ce
in ce mai ambitioase (dar in acelasi timp cat mai realiste), astfel incat compania pe care
o conduce sa ajunga sa ocupe un loc fruntas pe piata. Iar una din sarcinile lui cele mai
importante este sa descopere problemele pe masura ce se creeaza si sa le rezolve
inainte ca acestea sa se transforme in crize. Un manager foarte bun nu lasa nimic la
voia intamplarii. El analizeaza in profunzime fiecare imprejurare si stie sa priveasca
orice situatie negativa din perspectiva potrivita. Atunci cand ceva nu merge bine pune in
aplicare planul B pe care il are intotdeauna la indemana. Indiferent de gravitatea
problemelor cu care se confrunta, el nu se opreste niciodata din cautat solutii. Si oricat
de multe suisuri si coborasuri intampina, el continua sa insiste pana cand isi atinge
toate obiectivele. Iar cu perseverenta, ingeniozitate si ambitie va deveni de neoprit.

ADEVAR SAU PROVOCARE

Si-a abandonat misiunea. Cartograful francez Nicolas-Thomas Baudin a fost numit in

1801 sa conduca o expeditie pe coastele Australiei pentru a intocmi o harta exacta a
acelor locuri. In 1802, ajunsi pe tarmul Australiei, naturalistii au debarcat pe uscat si s-
au aprovizionat cu numeroase plante si scoici. Dar surpriza. Aceasta sedere a fost de
foarte scurta durata. Toata lumea il considera pe Baudin un capitan extrem de curajos,
dispus sa sfideze orice risc si capabil sa-si atinga toate obiectivele propuse. Insa,
legenda spune ca acesta se sperie intr-atata de oracaitul broastelor australiene, incat
ridica grabit ancora si o lua la fuga, fara sa se mai intoarca vreodata.

6
Legenda e legenda, si nu putem sti cat este sau nu de adevarata. Dar exista un talc
important in ea: daca nu suntem hotarati in proportie de 100% in actiunile pe care le
intreprindem si daca nu suntem pregatiti sa facem fata celor mai noi provocari, nu ne
vom putea atinge niciodata scopurile. Traim intr-o societate in care toata lumea doreste
sa obtina totul intr-un timp cat mai scurt si fara prea multa bataie de cap. Din acest
motiv foarte multi indivizi intreprind rapid tot felul de demersuri pentru a-si atinge cele
mai incredibile scopuri, dar la aparitia primului obstacol sunt gata sa renunte. Sunt ei
oare atat de hotarati sa-si atinga cu orice pret scopurile? Nu cred. Nimeni nu obtine un
succes rasunator daca porneste intr-o calatorie, succesul il obtin doar cei care ajung la
capatul ei, adica cei hotarati, curajosi si perseverenti. Daca Baudin ar fi fost intr-adevar
un bun conducator, si-ar fi infrant impulsul de a renunta. Dar el nu a fost tocmai un
conducator adevarat, ci un foarte bun cartograf. Diferenta e mare. Infruntati-va temerile
Adevarul este ca tuturor oamenilor le este frica, chiar si cei mai destoinici conducatori
au temerile lor. Insa acestia din urma nu lasa frica sa puna stapanire pe ei. Odata cu
fiecare noua provocare intampinata, ei se incapataneaza parca si mai tare sa-si atinga
obiectivele. Intr-o alta ordine de idei, doar daca sunteti deschis la schimbare si nou, si
numai daca dati tot ce aveti mai bun din dumneavoastra veti reusi sa ajungeti acolo
unde cei sovaitori si neincrezatori in fortele proprii nu izbutesc. John Maxwell spunea:
“Nu schimba imprejurarile pentru a-ti schimba viata schimba-te pe tine pentru a
influenta imprejurarile.” Daca sunteti o persoana timida, fara indoiala va trebui sa va
infruntati temerile si sa capatati multa incredere in fortele proprii daca doriti sa va
atingeti scopurile. Si va trebui sa va grabiti, caci pe masura ce timpul trece lucrurile
evolueaza si se schimba rapid, obstacolele se inmultesc pe masura ce inaintati spre
telul pe care vi l-ati propus si astfel misiunea dumneavoastra devine tot mai grea.
Vestea buna este ca nu trebuie sa aveti un talent deosebit pentru a va infrunta frica si
pentru a dobandi mai multa incredere in propriile puteri. Singurul lucru de care aveti
nevoie pe tot parcursul drumului catre atingerea oricarui obiectiv este dorinta. De la
dorinta pleaca totul. Doriti cu adevarat sa va atingeti obiectivele propuse? Daca da,
atunci aveti grija sa priviti numai inainte si sa nu bateti niciodata in retragere. Mult
succes !

7
INVATATI SA VEDETI

- Locotenente, ai observat ceva neobisnuit? - Nu, domnule. - De aceea nu esti colonel.

Acest dialog extras din filmul Guns of the Magnificent Seven, reprezinta esenta articolul
de fata. Iar intrebarea “Ai observat ceva neobisnuit?” este bine sa v-o intipariti bine in
minte, pentru ca peste tot o sa va intalniti cu ea. Nu veti reusi niciodata sa obtineti
rezultate mai bune in munca, in nici un domeniu, daca nu va antrenati mintea sa vada
dincolo de aparente. Nu conteaza cat de talentat sunteti, in mod cert, daca nu invatati
sa vedeti lucrurile pe care toti ceilalti oameni nu le observa nu veti putea sa avansati
niciodata intr-o functie importanta de conducere. Peste tot in jurul nostru exista
numeroase oportunitati de a face cariera, de a incepe o afacere de succes, dar pe care
de cele mai multe ori nu le vedem. De ce? Pentru ca nu am invatat sa le vedem, nu ne-
am exersat niciodata mintea sa recunoasca lucrurile “invizibile”. Nu filtram in mod
potrivit informatia pe care ne-o ofera ochii nostri pentru ca ne-am obisnuit sa vedem
lucrurile asa cum sunt, in loc sa le vedem asa cum pot ele deveni. Capacitatea de a
vedea va permite sa vedeti lucrurile de departe, nu numai de aproape, cele ascunse nu
numai cele care se afla la vedere. Ca lider trebuie sa invatati sa priviti lucrurile cu mai
mult interes si, in acelasi timp, sa le priviti spre viitor, pentru a sesiza oportunitatile pe
care vi le ofera acesta. Fiti flexibil, schimbati-va modul de gandire, modul in care
abordati lucrurile si problemele in general. Obisnuitiva sa nu mai intoarceti privirea atat
de rapid de la un punct de interes la altul, ci priviti totul cu mai multa atentie, analizati
orice situatie, orice lucru, din mai multe unghiuri. Nu exista alchimisti Acum mai bine de
trei ani, Donald Trump, unul din cei mai bogati oameni din lume, lansa pe piata un
produs nou despre care sunt sigur ca ati auzit. Se numeste The Apprentice (“Ucenicul”).
Brusc, la numai cinci zile de la lansare, toate ziarele au inceput sa vorbeasca despre
ideea mareata a miliardarului, in timp ce in toate magazinele de specialitate se
inregistrau vanzari record. In scurta vreme toate televiziunile din lume difuzau la ore de
maxima audienta serialului The Apprentice. Apropo, si in Romania a fost difuzat parca
pe postul de televiziune Antena 2 si urmarit de milioane de telespectatori.

8
Donald Trump a castigat sume fabuloase de pe urma acestui serial. Dar va intreb, de ce
nu i-a venit aceasta idee unui alt om de afaceri? De ce nu a realizat altcineva acest
serial extraordinar? Raspunsul este urmatorul. Nimeni in afara de Donald Trump nu a
stiut sa vada aceasta mare oportunitate. Nimanui in afara de Donald Trump nu i-a trecut
prin cap sa realizeze un astfel de serial de negociere si vanzari. Se poate spune deci,
ca Donald Trump a vazut o ocazie acolo unde toti ceilalti oameni de afaceri n-au vazut
nimic. Aceasta este capacitatea de a vedea de care va spuneam mai devreme. Prieteni,
in ziua de azi nu mai exista alchimisti, ci numai intreprinzatori. Adica oameni care stiu
sa vada in orice lucru pe care il ating sau il observa o idee mareata de pe urma carora
pot face chiar averi. Iar partea buna este ca a vedea este o abilitate care poate fi
invatata, dar pentru asta trebuie exersata. Priviti in jur si cercetati fiecare lucru ca pe un
eveniment separat. Priviti fiecare lucru in parte din mai multe perspective. Uitati-va
atent. Ce lucru minor va scapa? Vedeti ceva neobisnuit?

ESTI UN MANAGER SAU UN LIDER

A platit pentru ca nu i-a lasat pe oameni sa colaboreze. Managerul unei companii s-a
confruntat mai demult cu o dificultate majora si trebuia sa remedieze situatia aparuta in
cel mai scurt timp. Dar in loc sa-i incurajeze pe toti angajatii sa isi uneasca fortele
pentru a rezolva problema aparuta, el le-a dat un ultimatum: “Fiecare dintre cei care vor
sa ramana in continuare in aceasta companie, va trebui sa vina cu o idee unica de
rezolvare a problemei in mai putin de 24 de ore. Cine nu este capabil sa gaseasca o
solutie viabila, va fi concediat fara alte explicatii.” In final, problema nu a fost remediata,
iar compania a dat faliment dupa ce managerul si-a concediat aproape toti angajatii. Nu
orice manager are aptitudini de lider Conducerea este o forma de putere care poate fi
acceptata sau impusa. A urma pe cineva pentru ca n-ai incotro, pentru ca esti obligat s-
o faci, nu este tocmai cea mai potrivita alegere. Un bun conducator este acela care are
capacitatea de a-i motiva pe oameni sa actioneze si sa colaboreze. Nu dezvalui nici un
secret cand afirm ca o persoana poate ajunge intr-o functie inalta de conducere, dar
asta nu inseamna in mod automat ca are si aptitudini de lider. Este, deci, imprudent sa
punem semn de egalitate intre manager si lider.

9
A conduce nu inseamna ca liderul comanda si ceilalti executa prin supunere si frica
ordinele. A conduce inseamna a-i antrena si mobiliza pe oameni pentru atingerea
scopului comun. Un lider trebuie sa fie un bun cunoscator al caracterului uman Este
foarte adevarat ca nu poti fi lider daca nu esti o persoana ambitioasa, tenace,
perseverenta, perspicace, competenta si pregatita pentru a face fata provocarilor.
Totusi, daca nu stii sa-i atragi pe ceilalti oameni de partea ta, daca nu esti capabil sa
faci ceva pentru ei, sa fii alaturi de ei si sa-i sprijini in tot ce intreprind, atunci vei ramane
singur. O prima incercare prin care va trebui sa treaca un lider este sa caute sa
stabileasca relatii bazate pe incredere cu alti oameni. Nu va putea reusi acest lucru
daca nu este un foarte bun cunoscator al caracterului uman, daca nu stie ce anume ii
face pe oameni sa se mobilizeze, daca nu stie sa le starneasca interesul. Oamenii nu
sunt egali. Ei au aptitudini, cunostinte si calitati diferite. De asta trebuie sa tina cont un
manager inainte de a le cere subordonatilor sai sa indeplineasca anumite sarcini extrem
de dificile. Mai mult, intr-o situatie critica munca in echipa are o importanta majora, deci
apeland la o metoda de convingere silita de a-i obliga pe oameni sa lucreze individual,
managerul nu face altceva decat sa-i instraineze, ceea ce inevitabil conduce la esec.
Nu e de mirare ca putine companii rezista o perioada indelungata pe piata, si asta
pentru ca nu toate sunt conduse de lideri cu adevarat competenti.

FII UN JUCATOR DE EXCEPTIE

Traim intr-o lume guvernata de principii. Principiile colegialitatii, devotamentului,

onoarei, respectului reciproc, increderii, pe care le descoperim in timp, nu deodata, nu
din prima clipa cand intram in contact cu diverse persoane, si nu numai in momentele
grele cand, fara doar si poate, suntem nevoiti sa apelam la un prieten, la un coleg, la un
parinte sau la un frate. Da, toate principiile de care suntem calauziti in viata, pe care
incercam sa le respectam uneori cu atata strictete in activitatile noastre si pe care
deseori le propovaduim pe la seminarii, in articole si conferinte, in randul clientilor si
colaboratorilor - sunt foarte valoroase, dar din pacate, uneori sunt foarte greu de pus in
practica. Ne straduim sa fim mai buni, facem eforturile cele mai mari, dam totul din noi,
ne luptam pana la ultima picatura si in final constatam, cu multa amaraciune, ca totul a
fost in zadar, ca nimic din tot ce-am facut, din tot ce-am visat, din tot ce-am incercat sa
realizam nu s-a materializat; totul a ramas aproape neschimbat, aceleasi metehne -
doar ca mai putine, aceleasi rezultate - foarte putin diferite, aceleasi reprosuri,

10
aceleasi invinuiri, aceleasi ironii din partea tuturor. Oare unde am gresit? Oare ce ne
rezerva viitorul? Oare merita sa mai respectam vreun principiu? Duminica am fost cu
prietenii mei la fotbal. Ca de obicei aceeasi regula: “zece minute sau doua goluri”, si, tot
ca de obicei, cinci sau sase echipe asteptau pe margine sa le vina randul sa intre pe
teren. Si echipa mea noastra astepta. In timp ce ne uitam cu totii la jocul pe care il
faceau echipele dinaintea noastra, nu am putut sa nu observam, ca toata lumea de
altfel, jocul slab si ezitant al unuia dintre jucatorii de pe teren. Nu trebuie sa fii un geniu
ca sa observi daca cineva stie sau nu sa joace fotbal, macar cat de cat. Ei bine, tipul de
care va vorbesc nu se pricepea deloc la sportul acesta. Pur si simplu, ori de cate ori
primea o pasa, o pierdea; de fiecare data cand i se atragea atentia sa ramana in
aparare, el parca dinadins o zbughea in atac; nu a interceptat nici o minge pasata de
adversari, nu a facut nici o deposedare si nici o recuperare, nimic, absolut nimic, si, pe
deasupra, a mai dat si un autogol, fapt care i-a determinat pe ceilalti coechipieri sa nu-i
mai dea nici o pasa, iar la sfarsitul zilei, dupa atatea meciuri pierdute, a fost rugat,
prietenos, ca de azi inainte sa-si caute o alta echipa la care sa joace, una mai pe
masura lui. A meritat sau nu aceasta schimbare de planuri? A fost o decizie dreapta,
corecta? Baiatul era tare ambitios si s-a chinuit sa joace cat mai bine - a fugit dintr-o
parte in alta a terenului de nenumarate ori, chiar a alergat mai mult decat toti, a cerut
pase, a venit la primire, a incercat sa le arate celorlalti coechipieri ca se implica in joc,
dar ce folos? Incercarea lui a dat gres. Nici o echipa nu-si doreste sa aiba in
componenta sa un jucator slab, acesta este crudul adevar. Cine greseste de prea multe
ori nu mai primeste pase Cine greseste de prea multe ori pe teren nu mai primeste nici
o pasa si pica in dizgratie. Lipsa de profesionalism a unor indivizi este sesizata rapid de
coechipieri si, in cele din urma acestia ori se autoexlud ori vor fi exclusi din echipa. Poti
sa te stradui mult si bine, poti sa depui efort peste efort, sa dai tot ce poti, poti sa incerci
cat vrei sa faci o impresie buna celorlalti coechipieri, sa te misti in stanga, in dreapta, sa
ridici mainile, sa creezi sentimentul ca esti folositor si indispensabil, insa daca acestia
nu observa la tine nici un progres, nici o schimbare pozitiva in stilul tau de joc, nici un
rezultat notabil, atunci nu mai raman multe lucruri de spus. Coechipierii vor cauta un
inlocuitor iar tu vei fi inlaturat din echipa. Dar sa fim cinstiti. Oare nu este echipa
indreptatita sa-si caute un alt coechipier, unul care sa joace cat de cat decent, care sa
nu puna probleme, care sa stie se integreze in echipa? Caci, de ce sa piarda, ce rost ar
avea sa intre intr-o competitie stiind ca, din cauza unuia dintre coechipieri, soarta
meciurilor va fi oricum pecetluita? Oare nu cautam de fapt cu totii sa castigam, sa
simtim gustul succesului, fie numai si pentru o clipa? Sa stim ca in sfarsit am facut o
treaba buna si ca tot

11
timpul pe care l-am investit in joc, toata munca noastra a meritat pe deplin si s-a
concretizat in final intr-un rezultat foarte bun. Fiecare membru al unei echipe trebuie sa
se concentreze asupra anumitor sarcini pe care trebuie sa le indeplineasca cu succes,
altfel munca nu se va desfasura eficient. Cu cat iti faci munca mai bine, cu cat dai mai
multa dovada de profesionalism si seriozitate, cu atat vei castiga mai usor respectul si
increderea celorlalti, care se vor apropia tot mai mult de tine si vor incepe sa te
pretuiasca neconditionat, la adevarata ta valoare. Mai mult decat atat, te vor lauda
pentru calitatile tale deosebite, te vor stima, te vor iubi si te vor recomanda si altora, in
nici intr-un caz nu se vor descotorosi de tine, nu, asa ceva nu se va intampla niciodata.
Nimeni nu are vreun interes sa excluda din echipa un om de valoare, care poate
contribui la obtinerea unei pozitii fruntase in clasament. Un singur om poate duce
echipa la vale Leadershipul intra in scena atunci cand oamenii lucreaza impreuna, cand
se completeaza unul pe celalalt, cand se ajuta reciproc cu sfaturi, cu incurajari, cu idei,
cand au incredere unii in altii si se comporta natural - fara teama, fara emotii si
complexe, fara rautate. De aceea este important sa ne ocupam de modul in care putem
sa generam increderea in randul colegilor nostri si sa ne castigam credibilitatea in fata
lor. Intr-o companie, fiecare are rolul sau, bine stabilit. Fiecare persoana trebuie sa-si
indeplineasca sarcinile ce-i revin la timp, cu foarte multa constiinciozitate,
responsabilitate si rigurozitate. Iar asta nu inseamna nicidecum sa imiti munca sau sa
alergi inutil dintr-un birou in altul toata ziua incercand sa atragi simpatii si sa te faci
placut de toata lumea. Daca sarcinile pe care le-ai primit nu sunt finalizate de fiecare
data la timp sau nu sunt de calitate, n-ai sa reusesti in veci sa castigi increderea
colegilor si superiorilor dimpotriva, ai sa fii vazut ca un amator sau mai rau, ca un
incompetent, si nu ca un profesionist, asa cum este de asteptat. Exact ca la fotbal,
degeaba alergi mult si repede dintr-o parte in alta a terenului, degeaba ceri pase si
centrari. Daca alergi tot timpul pe langa minge si nu iti aduci in nici un fel contributia,
atunci nu esti folositor echipei din care faci parte. Si asa cum spuneam si putin mai
devreme, in cele din urma echipa isi va cauta un inlocuitor, iar tu vei fi exclus din ea,
fara regrete, fara rusine si fara prea multe explicatii. Asta este realitatea, nu putem sa
negam acest lucru. Nimeni nu doreste sa aiba in echipa un om slab, pentru ca el poate
periclita soarta intregii echipe. Din cauza unei greseli, a unui singur om, toata echipa
are de suferit. E drept, si nu exista nici un dubiu in privinta acestui lucru, orice echipa
unita isi asuma resposabilitatea fiecarei actiuni, si e normal ca daca pierde, sa nu fie
vina doar a unei singure persoane, ci a intregii echipe. Dar cand, mereu si mereu,
echipa are de suferit din pricina aceleasi persoane, lucrurile se schimba radical. Toti
nervii se varsa pe o

12
singura persoana - aceea care greseste cel mai des, aceea care pare sa nu fie omul
potrivit la locul potrivit. Principiile colegialitatii, devotamentului, onoarei, respectului
reciproc, increderii - dupa care se ghideaza intreaga echipa, se “suspenda” in cazul
persoanei pe care toti o arata cu degetul. In concluzie: Orice echipa de fotbal, la fel ca
orice companie, isi doreste sa ocupe un loc fruntas in clasament. Colegii si superiorii
sunt de cele mai multe ori ingaduitori cu tine - te ajuta, iti ofera sprijin moral si financiar,
si posibilitatea avansarii; te trateaza cu respect si incredere, te incurajeaza - cu
speranta ca iti vei aduce aportul la rezultatele (pozitive) ale echipei / companiei. Dar
daca nu le demonstrezi ca esti persoana potrivita pentru postul in care ai fost incadrat,
ca esti serios si ai valoare, ca esti intr-adevar o persoana extraordinara, atunci te poti
astepta in fiecare moment sa primesti vestea cea proasta; sa ti se spuna, prietenos, ca
de azi inainte esti liber sa-ti cauti o alta echipa, una mai pe masura ta.

MAESTRUL TACTICILOR SI AL STRATEGIILOR

Nici un geniu nu este geniu pe intreg parcursul celor douazeci si patru de ore ale unei
zile. Nimeni nu scapa de neprevazut, de capcanele pe care viata le intinde prea
adeseori. Nimeni nu scapa de greseli, de luarea unor decizii incorecte, sau macar de un
moment mai slab in care sa se produca o eroare, o problema, din cauza unui mic
amanunt, pentru ca toata lumea are puncte vulnerabile. Nimeni nu este Dumnezeu si
toti suntem mai mult sau mai putin imperfecti. Totusi, exista in lume oameni care cred
cu multa tarie, sau din naivitate, ca ar putea sfida cu nonsalanta, imposibilul. Se
considera invincibili, imbatabili, magnifici, fara greseala si chiar nemuritori. Un astfel de
om, cu o incredere de sine ce da impresia ca poate misca si muntii din loc, este convins
ca poate razbi in lupta cu soarta daca si numai daca foloseste strategia cea mai
potrivita. El este Maestrul tacticilor si al strategiilor. Vesnicul jucator talentat care
nicidecum nu trebuie prins pe picior gresit, care sub nicio forma nu-si poate permite sa
neglijeze ceea ce nu trebuie neglijat. Pentru el, lumea este ca o tabla de sah, poate cu
mai multe piese si mai multe patratele. El impotriva unui adversar redutabil: soarta, care
joaca cinstit dar foarte dur, dupa legile universale. Fara nici un dubiu, Maestrul tacticilor
si al strategiilor este un veritabil jucator de sah. Un jucator inrait. Un jucator profesionist.
Un jucator exceptional. Care ia in calcul totul, absolut totul: apararea, mutarea si
capturarea pieselor, transformarea pionilor, legaturile, atacurile prin surprindere,
deschiderile, inchiderile,

13
gambiturile, eliberarea campurilor, manevrele, etc. Superioritatea lui consta in
meticulozitate. Noteaza toate mutarile pe care le face dar si pe cele ale adversarului.
Are o intuitie formidabila. Cu mintea lui rapida calculeaza dinainte toate loviturile
posibile ale adversarului. Absolut fiecare mutare este combinata dinainte in vederea mai
multor miscari viitoare. Dar are si o experienta vasta. Stapaneste toate tainele tehnicii
sahului. Stie pe dinafara toate partidele celor mai incercati maestri, ca Alechim,
Capablanca, Lasker, Tartakower, Bobby Fischer, Kasparov, Nakamura, pentru ca le-a
repetat de zeci, poate chiar de sute de ori. Nimic nu ar trebui sa fie imposibil pentru un
atotstiutor si cunoscator in ale sahului, nu-i asa? Insa Maestrul tacticilor si al strategiilor
este atat de obsedat de acest joc, incat orice face, oriunde s-ar afla, chiar si atunci cand
viseaza, are in cap un singur lucru: strategie, strategie, strategie. La el totul se reduce
numai la strategie. Este ferm convins ca viata in sine este o strategie iar el, un strateg
exceptional, o poate usor pacali. Tot ce misca, tot ce ii apare in fata ochilor, tot ce
atinge, tot ce se intampla in jurul sau, absolut tot se rezuma numai la pioni, nebuni, ture,
cai si regine. Sa nu uitam niciodata ca Maestrul tacticilor si al strategiilor este regele. Iar
regele trebuie protejat cat mai bine si in cele din urma trebuie sa iasa, numaidecat,
invingator. Nu conteaza care este pretul care trebuie platit. Nu conteaza natura
sacrificiilor. El este cel care trebuie sa ramana in picioare, el este „capul” care nu
trebuie sa cada sub nicio forma caci, altfel, tot ceea ce conduce se poate narui.
Carmuirea ca un joc de sah Imi este imposibil sa nu recunosc faptul ca in lume exista
astfel de oameni care reusesc performanta de a juca o nesfarsita partida de sah cu
soarta, sperand so pacaleasca de-a binelea. Nu doar putin, ci complet, fara jumatati de
masura. Pe sleau. Si fara ezitare. Cum sunt, de exemplu, cei care se afla la conducerea
unor companii, sau a unor ţări. In inchipuirea lor egoista (si probabil bolnavicioasa) sunt
niste maestri ai tacticilor si strategiilor. Bineinteles ca se identifica cu regele din jocul de
sah care este cea mai importanta piesa. In mintea lor se joaca in permanenta aceasta
partida cu soarta (soarta celorlalti oameni), iar singurele lucruri care le starnesc cel mai
mare interes sunt cuvintele: SAH! si MAT! Acesti extraordinari maestri nu se pot gandi
la nimic altceva decat la sah, vad peste tot numai miscari si tentative de sah. Sah cu
pionul. Sah cu regina. Sah cu tura. Sah cu nebunul. Sah cu calul. Tot timpul o tin numai
in sah, avand nesfarsita speranta ca in cele din urma vor reusi sa dea MAT! Partea cea
mai putin luata in calcul Nici prin gand nu le trece acestor maestri ai tacticilor si ai
strategiilor ca ar putea, cumva, printr-o intamplare absurda, sa faca o mutare gresita
care sa le ameninte pozitia de lider. Iar in jocul cu soarta (soarta celorlalti oameni) nu se
ajunge niciodata la o remiza. Deci o mutare gresita inseamna automat pierderea pozitiei
de

14
lider. Iar pozitia de lider, o data pierduta, nu poate fi decat cu mare greutate recastigata,
pentru ca soarta e nemiloasa si nu permite oricui o revansa. Un adevarat maestru este
constient de faptul ca nu poate castiga o partida de sah facand numai sacrificii de pioni,
ture, nebuni, cai sau regine. Ci, dimpotriva, dorinta lui cea mai mare este sa castige
impotriva unui adversar pe masura daca s-ar putea cu toate piesele pe tabla. Pare usor
de zis si imposibil de facut. Insa doar daca va reusi aceasta performanta va putea
spune, fara umbra de indoiala, ca este un desavarsit maestru al tacticilor si al
strategiilor.

VINDECATORII

Ultimul dintre pacienti fu o fetita de numai 10 ani, insotita de mama ei. Se plangea de
dureri in piept si in zona inimii. Respira putin greoi, tusea si se ineca din cand in cand.
Nu a putut dormi toata noaptea. Mama ei era foarte ingrijorata, credea ca are
tuberculoza. Fetita se intinse pe pat la cererea medicului. Cu nerabdare astepta
cuminte si speriata verdictul acestuia. Medicul o cerceta atent cu privirea apoi ii atinse
pieptul, incet, cu mana dreapta. - Nu cumva doare aici? - Nu. Apoi medicul isi muta
mâna putin mai jos, in dreptul stomacului. - Aici? - Da, spuse fetita cu un inceput de
lacrimi in ochi si voce tremuranda. Medicul isi puse stetoscopul, ii ascultă inima si
plamanii. In cele din urma veni si verdictul. Fetita nu avea nimic la inima sau la plamani,
iar durerea provenea de la o colită si iradia inspre torace producand tulburari respiratorii
si tuse. Medicul ii dădu un tratament simplu care se dovedi eficient. Stăpâni peste toţi
oameni Meseria de medic a fost, este si va fi probabil cea mai importanta meserie din
lume. Pusi fata in fata cu boala, cu suferinta, toti oamenii, chiar si principii si regii au
solicitat ajutorul medicilor. Medicii sunt considerati de unii trimisii lui Dumnezeu,

15
ajutoarele lui cele mai alese. Asa cum bine preciza cineva, inainte ca cineva sa
paraseasca aceasta viata este consultat aproape intotdeauna de un medic. De altfel
cred ca medicii sunt si cei mai respectati si mai apreciati oameni din lume. Sunt
judecătorii cei mai competenti, atunci cand este vorba de boala. Sunt, de asemenea,
principalii furnizori de sperante din lume si de foarte multe ori sursa cea mai de
încredere. Cand un om se imbolnaveste la cine apeleaza? La presedintele ţării? La
prim-ministru? Cand se afla intr-o stare deplorabila, cand se afla pe patul de moarte, in
cine isi pune pacientul ultima speranta? Evident, in medic si in priceperea acestuia.
Medicul este unica speranta de salvare pe care o au oamenii cand se confrunta cu
boala, si din nefericire toti oamenii se imbolnavesc mai devreme sau mai tarziu. Liderii
cei mai buni isi vindeca organizatiile de probleme indicand tratamentele cele mai
eficiente A incerca, mai ales in vremuri tulburi, sa faci compania sa mearga seamănă
mult cu incercarea unui medic de a oferi unui bolnav tratamentul potrivit, mai mult sau
mai putin complex, si apoi de a urmari evolutia spre vindecare. Cu cat esti mai priceput
si mai apropiat de oameni, cu atat vei fi mai capabil sa gasesti un tratament pe măsură
pentru ca acestia sa-si recapete performantele iar compania sa-si redobandeasca si sa-
si mentina „sanatatea”. Ca lider, destinul companiei este in mainile tale. Chiar daca
sansele ei de supravietuire sunt minime, chiar daca nimeni nu mai crede intr-o minune,
tu trebuie sa-ti dai toata silinta sa gasesti cea mai corecta solutie ca s-o salvezi. Dar
primul pas in acest sens este bineinteles consultatia atenta si competenta. Sa fii in stare
sa vezi de ce „sufera” compania, sa observi amanuntele, sa stabilesti situatia
personalului ei, si abia apoi, in functie de simptome, de gravitatea bolii, sa acorzi un
tratament corespunzator. Situarea pe o pozitie inalta a ierarhiei nu iti asigura succesul
deplin. Succesul il obtii doar daca esti capabil sa duci compania pe un loc fruntas si sa
o mentii acolo. Oamenii depind de tine, de dexteritatea si priceperea ta in conducere, si
isi pun toate sperantele in tine. Daca nu esti mereu atent cu ei, grijuliu, totdeauna gata
sa le dai o mâna de ajutor, totdeauna foarte profesionist, daca nu te îngrijesti cu toată
dăruirea de binele lor si de binele companiei, si daca nu esti concentrat mereu pe
obiectiv, nu vei obtine performante prea mari. Ca lider trebuie sa fii capabil sa realizezi
o schimbare in fiecare persoana la nivelul intregii organizatii, pentru ca aceasta sa-si
sporeasca puterile.

16
ULTIMUL GLAS DIN CEASUL MORTII

8 Februarie 1587, castelul Fotheringhay. Maria Stuart paseste incet, linistita, inarmata
cu cele trei arme ale credintei: un crucifix de aur ce-l poarta la gat, mataniile cu pietre
scumpe prinse de cingatoare si o cruce de fildes pe care o strange cu putere in mână,
in sala cea mare unde va avea loc executia, propria ei executie. In aceasta zi va avea
parte de cea mai grea incercare. Acum nimic nu o mai poate salva, nimic nu o mai
poate aduce inapoi pe scaunul domnesc. Nu mai e venerata de nimeni, nu mai e iubita,
nu mai e admirata, nu mai are niciun prieten, nici macar de un fir subtire de speranta nu
se mai poata agăţa. Martor ii e Dumnezeu că este complet nevinovata. Dar nu poate
protesta in niciun chip, nu poate schimba sentinta data de judecatori, nu poate chema
pe nimeni in ajutor, nu mai poate face nimic. Cine sa-i dea dreptate, cand toti sunt
impotriva ei, cand toti o urasc de moarte si ar fi foarte fericiti sa n-o mai vada regina?
Cine s-o mai iubeasca dupa ce a pierdut doua regate, dupa ce a pasit pe calea cea
neagra a crimei ingropand doi soti si dupa ce din cauza unui amant nemilos si fara
scrupule, contele Bothwell, singurul barbat pe care ea l-a iubit vreodata si pe care l-a
urmat cu tot entuziasmul pana la capat, s-au dus batalii sangeroase in care au pierit
atatia si atatia oameni? Si, mai ales, cine sa-i faca dreptate, acolo unde nu exista
dreptate, ci numai o dorinta fara margini pentru putere si control? Totusi, pana in ultimul
moment, ea si-a pastrat maretia regeasca. In fata esafodului, inainte sa ingenuncheze,
inainte ca preotul sa-si termine predica, Maria Stuart saruta crucifixul, isi face cruce si
rosteste ultimele cuvinte: „Primeste-ma si pe mine, Isus Christos, in bratele tale
milostive, larg deschise cum sunt pe crucea aceasta, si iarta-mi toate pacatele mele.
Amin.” Apoi ingenuncheaza, securea cade cu toata greutatea si toata forta si o data cu
ea se pierde orice suflu de viata a celei ce a fost regina inca de la varsta de 6 zile. In
sfarsit Maria Stuart nu mai conteaza, e uitata... O inima prea nobila, dar o inima prea
slaba Toti conducatorii gandesc la scara mare, tintesc sus si isi ataca obiectivele cu
mult curaj si tenacitate. Cu ajutorul viziunii pe care o au si pe care, de altfel, o insufla si
celor din jurul lor, isi planifica pas cu pas, cu un simt al raspunderii destul de mare,
cursul speficic actiunilor pe care le vor intreprinde. Dar, din fericire sau din nefericire, si
istoria dovedeste cu prisosinta acest lucru, numai cei agresivi, competiviti, condusi de o
ambitie colosala, animati de dorinta de a se afla tot timpul in varful piramidei puterii, vor
putea sa domine pana in ultima clipa scena politica a unei tari. Numai acele vointe
neclintite in imprejurari aspre, cu tendinte puternice de comandant, mânate de dorinta
de suprematie, vor fi capabile sa se impotriveasca pe faţă oricaror

17
uneltiri si viclesuguri si, luptand vitejeste, neincetat, sa castige orice partida si sa-si
pastreze pozitia in varful piramidei. Maria Stuart a posedat puterea, primind titlul de
regina chiar in primele zile de la nastere, dar i-au lipsit calitatile esentiale unui lider
puternic: curajul, chibzuinta, taria de caracter si vointa de fier, i-a lipsit fara indoiala acel
imbold nemasurat specific liderilor dârzi, aspri si neinduplecati, care stiu sa-si impuna
propriia lor vointa, fara sa stea prea mult pe ganduri. Sarmul, frumusetea si eleganta nu
i-au adus reginei decat un scurt moment de glorie, ea a stiut sa capteze atentia
oamenilor prin aparitiile ei pline de gratie si feminitate, dar nu a stiut sa controleze
„mingea pe terenul propriu”, desi a avut o buna bucata de vreme sfetnici foarte devotati
si intelepti. Mai mult decat atat, de nenumarate ori, din nenumarate parti, a primit
semnale clare, i s-au dat sfaturi pretioase, toate venite in sprijinul ei, ca sa-si poata
indrepta pasii in directia cea mai buna. Dar ea a gresit incercand mereu sa-si cladeasca
viitorul pe nadejdea că, fiind regina, i se cuvine totul si va fi ferita de orice fel de
necazuri. Iar asta a condus-o, incet, incet, la esafod, spre pierzanie. Cine pariaza totul
pe un singur numar, are mai multe sanse sa piarda, decat sa castige.

Conducator sau marioneta? Cel mai eficient lider este acela care este destul de
inteligent pentru a se inconjura de oameni valorosi, de un team de profesionisti pe care
sa se sprijine mereu, mai ales in clipele grele, care sa-i ofere in continuu sfaturi
pretioase, care sa-i furnizeze informatii importante, astfel incat sa nu fie niciodata prins
pe picior gresit, sau mai rau, sa nu fie calcat in picioare. Un lider care crede ca poate
reusi avand in jurul lui numai marionete, se inseala amarnic. O marioneta poate fi numai
folosita, niciodata ea nu va avea acel implus creator, datator de forta si energie, care sa
o impinga sa faca ceva din propria initiativa. Ea trebuie sa se supuna, sa slujeasca, fiind
manipulata. Ea poate fi de partea invingatorului, dar niciodata, cu niciun chip nu poate fi
ea insasi un invingator. Maria Stuart, desi regina, a fost o marioneta grozava in mainile
versatului conte de Bothwell, care avea interese mult mai mari decat si-ar fi putut ea
imagina. De fapt, toate problemele reginei s-au datorat intru totul acestui Don Juan, un
seducator fara margini, avand capacitatea formidabila de a descoperi slabiciunile
omenesti, care cuprins de o singura dorinta, cuprins de un singur scop – acela de a
pune mâna pe putere, a impins-o la cele mai mari faradelegi. Iar Maria Stuart, dominata
de acel sentiment deosebit pe care il au numai oamenii cuprinsi de o singura dragoste,
o dragoste fara margini, ce se doreste a fi implinita, s-a daruit lui complet, i s-a supus cu
toata fiinta, slujindu-l cu o credinta vie, cu devotament si pasiune, pana in ultima clipa.

18
Dar, iubirea fara ratiune il duce pe om intr-o directie nefavorabila. La fel ca in orice
tragica poveste de iubire, si unul si altul, si sotul si sotia (caci da, s-au casatorit), au
avut parte de un sfarsit cutremurator: mai intai el, apoi ea, dupa masura pacatelor, ca o
pedeapsa pentru toate crimele si faradelegile comise. Si conducatorul si marioneta au
impartit in final acelasi destin funest: o moarte rapida, dar infricosatoare, si numai un
singur lucru le-a mai incalzit sufletele in clipa cea din urma, un singur gand, un ultim
glas: „Amin”.

COLECTIONARUL DE SUFLETE

Un suflet a carui singura preocupare este sa te multumeasca si sa-ti dea ascultare, este
un suflet pe care il stapanesti cu desavarsire. Este in acelasi timp un om care tea
cuprins in generosul său suflet. Este un om pe care il ai in grija si pe care trebuie sa-l
calauzesti spre implinirea dorintelor comune. Expeditia pe schiuri de la Polul Nord
Primavara veni iute. Fram, care ajunsese la 83º20' latitudine nordica, era acum
inconjurat de intinderi mari de gheata. Nansen, capitanul vasului, caruia de mult i se
nascuse dorinta de a incerca sa atinga Polul Nord pe sănii trase de caini, convocă intr-o
seara intregul echipaj pentru a-i comunica importanţa noii misiuni pe care trebuie sa o
duca la indeplinire cu orice pret, in numele stiintei. Toti il ascultara incordati. Dupa ce isi
făcu cunoscut in detaliu planul, el anunţă că numai o singura persoana poate sa
porneasca in aceasta calatorie cu el. Dar cine sa fie aceea persoana? Caci toti cei
doisprezece subordonati, care isi iubeau si isi respectau cu ardoare conducatorul, se
oferira voluntari. Decis inca de mult, Nansen făcu urmatorul anunt: - M-am gandit sa-l
iau ca tovaras de drum pe Johansen, omul potrivit din toate punctele de vedere. Este un
schior excelent si este fara egal in ceea ce priveste rezistenta... Apoi privirea
patrunzatoare a lui Nansen, care avea puterea sa transmita oricui o doza importanta de
curaj, se indreptă spre Johansen pe care il preveni: - Inainte de a te hotărî la un
asemenea pas, gandeste-te bine Johansen! Cantareste lucrurile o zi, două, si numai
dupa aceea sa-mi dai raspunsul definitiv. Dar nici bine nu apucă Nansen sa termine ce
are de spus că Johansen, considerand o mare cinste alegerea propriei persoane, i-a
raspuns cu inflacarare:

19
- Nu e nevoie sa ma mai gandesc capitane, te voi urma oriunde! Un suflet cuprins de
inflacarare Se intampla rar, remarca odata scriitorul Alexandre Dumas, ca un lucru dorit
cu inflacarare sa nu fie apărat cu inflacarare de cei ce vor sa-l capete. Nespusa bucurie
care i-a insufletit sufletul lui Johansen a fost mai graitoare decat orice vorbe si, dublata
de un optimism debordant in ceea ce priveste viitorul, l-a indemnat sa se avânte cu mult
curaj intr-o aventura in care ar fi putut muri in fiecare clipa, ucis de ursi polari, de gerul
cumplit sau de inaniţie. Nici ca-si putea gasi Nansen un tovaras mai bun, fiindca in
expeditia pe schiuri de la Polul Nord, Johansen s-a dovedit a fi de mare ajutor.
Acceptand degraba propunerea lui Nansen, fara sa mai stea pe ganduri, Johansen a
vrut sa-i arate acestuia că doreste din tot sufletul sa fie ajutorul lui numarul unu, mâna
lui dreapta, omul cel mai de incredere, exprimandu-si astfel admiratia si respectul
deosebit pe care il nutrea pentru el. Cu ce nerabdare si cu ce mandrie a asteptat
Johansen acest moment, momentul hotarator in care isi putea dovedi devotamentul.
Cum oare sa nu fie cuprins de emotii puternice cand, dintr-un echipaj foarte
experimentat, din atatia oameni curajosi care erau gata sa treaca, cum se spune, prin
foc si apa pentru conducatorul lor, numai unul singur, el, Johansen, a fost ales sa-i fie
tovaras de drum? Un singur lucru poate spori stima, ba chiar as spune respectul adanc
al oamenilor pentru liderul lor, si anume onoarea de a fi alaturi de el intr-un moment
foarte important. Oare ce influenţă ciudata ii aduce pe oameni in starea in care ar
accepta sa se avânte in necunoscut, chiar spre moarte, cu o patima naprasnica? Caci
atunci cand te afli nopti intregi, zile de-a randul, luni intregi intr-un ţinut izolat, azvarlit in
neant, poti fi cuprins de o groaza teribila din care sa nu poti sa-ti mai revii dupa ce
privesti indelung imprejurimile nesfarsite de ghetari si zapada. Totusi o forta misterioasa
l-a indemnat pe Johansen sa participe la aceasta misiune fara precedent, aceea de a
atinge Polul Nord pe schiuri doar in doi oameni. Numai un conducator foarte bun
renaste in oameni acea inflacarare care ii determina sa-l urmeze mereu Nemasurata
admiratie pe care o nutresc oamenii pentru conducatorul lor ii determina sa-si adune tot
curajul si sa-l urmeze pana la capat cu o inflacarare nestavilita. Johansen n-a uitat
niciodata ce curaj sublim a dovedit Nansen atunci cand a strabatut pe schiuri primul
Groenlanda, ţara aspră, necercetată pana atunci, stabilind un record nebanuit. N-a uitat
niciodata faptul că doisprezece ani in şir Nansen a iesit invingator in concursurile de
mare fond, că a fost campion al lumii la patinaj viteza, fiind acoperit de glorie si onoruri.
Fara nicio indoiala Johansen ar fi fost in stare sa-si dea chiar si viata pentru Nansen,
intr-atata recunostinta lui simtea nevoia de a

20
izbucni, de aceea a acceptat fara sovaiala sa-l urmeze in lunga si primejdioasa calatorie
spre Polul Nord. Caci un om a carui merite sunt bine cunoscute de toata lumea, care a
capatat un renume atat de stralucit nu poate fi decat un om inzestrat cu mari calitati, un
om puternic care poate sa treaca peste orice bariere, care e in stare sa depaseasca
orice limite. Colectionarul de suflete Un lider trebuie sa-si aleaga cu grija „ajutorul” sau
„ajutoarele”, ceea ce se poate realiza doar printr-o cunoastere indelungata, o colaborare
permanenta si implicit prin cunoasterea eurilor cu personalitate puternica care-l
inconjoara. Prin urmare, liderul trebuie sa fie un veritabil „colectionar de suflete” prin
selectarea si recrutarea cu atentie a oamenilor si cunoasterea lor profunda. Iar cu cat
oamenii vor fi mai atrasi de personalitatea liderului, de ideile si planurile sale, cu atat
liderul va avea o mai mare influenta asupra lor si cu atat ei se vor mobiliza mai bine in
vederea atingerii scopurilor comune.

MAGICUL SECRET AL MAESTRIEI

Ziua se sfârşea. Desenul, in care incercasem sa redau chipul unei celebre actrite
hollywoodiene, nu era rău, dar ii lipsea cu siguranta expresivitatea. Femeia din desen
nu emana o frumusete irezistibila ca in poza din care m-am inspirat, ci parea mai
degraba fara viata. Ii lipsea acea sclipire, acel “ceva” special care sa te faca sa starui
mai mult cu privirea asupra ei, care sa te faca sa simti că este vie, care sa te faca sa
strigi in gura mare „Uau!”. Eram adanc dezamagit de mine insumi, de
neprofesionalismul meu. Maestrul ma privea cu adânca si deosebita lui indulgenţă.
Privirea lui parea ca-mi spune: „mai ai atat de multe de invatat”. - Maestre, de ce nu mi-
a iesit bine tabloul? - l-am intrebat cu un glas hotarat si patrunzator. Totul este spirit
Maestrul şovăi, ca si cum ar fi ezitat sa dezvaluie un secret pe care-l tinuse pana atunci
doar pentru el. Isi turnă ceaiul verde si parfumat intr-un pahar de sticla, dupa obiceiul
oriental, dizolva in el doua patratele de zahar si sorbi cateva inghituri, savurand bautura
cu o bucurie indescriptibila. Apoi buzele lui rostira rar, cu un desavarsit calm,
urmatoarele cuvinte: - Nicu, tu pictezi fara sa simti nimic pentru opera ta. Dar tabloul are
si el o viata, iar tu trebuie sa-ti raportezi sufletul la sufletul lui. De aceea, pentru ca
tabloul tau sa fie

21
bine realizat, sa prinda viata, trebuie sa te transpui in cealalta lume, in lumea tabloului,
in peisajul si intre personajele redate de el. Daca vrei sa atingi perfectiunea trebuie sa
te integrezi in atmosfera tabloului si sa intri in armonie cu el. Un maestru poate percepe
lucrurile dincolo de realitate Pentru a realiza ceea ce nu ai realizat niciodata, trebuie sa
faci ceva ce nu ai facut niciodata. Trebuie sa devii altcineva, sa devii ceea ce nu ai fost
nicicand. Trebuie sa devii un maestru. Iar pentru asta trebuie sa-ti sporesti valoarea,
sporind calitatea operei pe care o creezi. Trebuie sa faci acel salt cutezator peste sfera
ratiunii tale, sa incepi sa percepi cu sufletul dincolo de ceea ce creezi. Atunci cand
pictezi trebuie sa simti că faci parte din desen, sa te transpui in atmosfera creata de
tablou. Cei mai mari pictori si-au incordat cu pasiune puterile lor intr-un nemasurat efort
intelectual dar mai ales spiritual pentru a izbuti sa atinga eterna taina a perfectiunii. Nu-i
de-ajuns sa pictezi pentru ca tabloul sa fie viu, trebuie sa incerci sa te transpui in
atmosfera tabloului cu toate simturile, si cu mintea si cu sufletul, sa incerci sa simti ceea
ce simt personajele din opera pe care o creezi. Aceasta concentrare asupra realitatii
exprimate de tablou este forţa motrica a realizarii unei picturi de succes. Fara indoiala,
marele secret al unei opere reusite este sa detii o tehnica superioara de executie, dar si
arta integrarii in atmosfera tabloului. Un lider adevarat isi raporteaza sufletul la sufletul
„operei” sale Succesul unui lider depinde de calitatea si cantitatea rezultatelor sale,
implicit ale echipei pe care o conduce. Tot ceea ce-l poate impiedica sa-si conduca
echipa spre succes, tot ceea ce-i poate limita actiunile ii reduce profunzimea si calitatea
„operei” sale. Iar opera unui lider nu este altceva decat intreaga activitate pe care o
desfasoara intr-o deplina armonie pentru realizarea scopului propus. La fel cum cheia
pentru a realiza o pictura foarte buna este sa detii capacitatea de a te transpune in
propria-ti creatie, cheia pentru succesul in leadership consta in a detine capacitatea de
a transpune in atmosfera „operei” pe care o creezi. Cum ar putea oare un lider sa
implineasca asteptarile oamenilor si sa le mobilizeze energiile daca nu este in stare sa
se transpuna in adancimile sufletesti ale „operei” pe care o creeaza? Tot ceea ce
creeaza liderul determina in mare parte succesul sau esecul sau. Daca el nu reuseste
sa intre in acea stare care sa-l ajute sa vada altfel lucrurile si sa intre intr-o relatie
aparte cu ele, nu va da dovada de o eficienta maxima in tot ceea ce intreprinde.

22
Ca lider trebuie sa te stradui sa rezolvi aceasta problema a problemelor: sa-ti raportezi
sufletul la sufletul „operei” tale. Doar daca vei reusi sa te transpui in opera ta vei face
totul fara ragaz si cu neistovita pasiune, si vei detine controlul total asupra a ceea ce
creezi. P.S. La fel ca si in pictura, exista o maiestrie, o arta in leadership fara de care
sansele de reusita se reduc considerabil si ţinta propusa se atinge greu. Dar aceasta
maiestrie se obtine numai dupa ani si ani de munca.

23