EVALUAREA LUCRARILOR

In actul didactic, evaluarea are un rol deosebit.

Atat elevul, cat si invatatorul sau parintele trebuie sa stie de unde s-a plecat si unde s-a
ajuns.
Lucrarile elevilor, reusite sau mai putin reusite, in functie de aptitudinile native , dar si
de starea de spirit a acestora intr-un moment dat, precum si modul in care a fost perceput
mesajul invatatoarului , trebuie evaluate.
Acest lucru nu se realizeaza la intamplare, ci pe baza unor criterii unice, la nivel
national, descriptori de performanta. De aceea se recomanda ca stabilirea calificativelor
sa se faca dupa o anumita perioada de timp, in care elevul sa aiba posibilitatea de a se
exprima , realizand mai multe lucrari.
In practica, invatatoarii utilizeaza, in mod firesc si necesar, evaluarea din partea finala a
lectiei, cand, cu ajutorul elevilor sunt selectate lucrarile ce au respectat tema, sarcinile si
raspund exigentelor estetice ( asezare in pagina, acuratete, imbinarea culorilor ). Vor fi
scoase in evidenta acele lucrari ce dovedesc creativitate, imaginatie, combinatie curajoasa
a culorilor, mai ales daca elevul poate argumenta ideea expusa in desen.
Nu se recomanda evaluarea lucrarilor „ completate” sau „ refacute” acasa.
Pentru o evaluare corecta, e necesarsa se verifice si vocabularul plastic, teoria culorilor.
Sunt notiuni specifice obiectului pe care elevii trebuie sa si le insuseasca, sa le inteleaga,
sa le recunoasca in lucrari sau reproduceri, in natura. Prin participare la procesul de
evaluare, elevii utilizeaza corect si obiectiv notiunile plastice. Acest fapt poate fi remarcat
de invatator si in cadrul discutiilor pregatitoare la fiecare tema.
O forma superioara de evaluare si valorificare a lucrarilor plastice o constituie
expozitiile.
Acestea pot fi:
- temporare, cu inlocuirea lucrarilor dupa o anumita perioada de timp;
- permanente;
- dedicate unei zile festive sau unui eveniment istoric sau local.
Ele au un efect afectiv deosebit asupra elevilor. Expunerea lucrarii, cu numele elevului,
este de bun augur, ea insemnand un imbold, o dovada a recunoasterii succesului, ceea ce
creaza in sufletul copilului o stare de bucurie, de satisfactie totala ce-l conduce la viitoare
performante.
Expozitia temporara este datatoare de sperante pentru fiecare copil. Oricine poate
spera ca intr-o zi , o lucrare de a sa este expusa in fata clasei.
Si, este bine sa se intample asa, toti copiii avand sanse egale la afirmare. In plus, ea
statorniceste relatii noi, de colegialitate, de respect pentru efortul depus si realizarea in
sine.
Expozitiile permanente, individulale sau colective, sunt mai pretentioase, avand in
vedere performanetele de realizat. Ele evidentiaza adevaratele talente, bine coordonate de
invatatori/profesori.
De regula, ele sunt organizate de cercurile plastice, de cluburile elevilor.
 Utile si utilizate sunt expozitiile dedicate unor evenimente sau zilelor festive
( „M.Eminescu – poet national”, „I. Creanga si povestile lui”, „Unirea – visul romanilor”,
„de Pasti” )