Catedra de Fiziologie “NC Paulescu” - UMF “Carol Davila” Bucureşti

Rezumat curs 2005/2006 – Dr. Ina Ştefănescu

FUNCŢIA ENDOCRINẪ A PANCREASULUI

Caracteristici morfofuncţionale. Insulele Langherhans reprezintă 1-2% din ţesutul

pancreatic. Există celule A (secretă glucagon), celule B, secretoare de insulină, celule D,
secretoare de somatostatină (SS) şi celule F, secrtoare ale polipeptidului pancreatic (PP).
Insulina. Descoperită în 1921 de N.Paulescu, re-descoperită ulterior de Banting,
Mc.Leod şi Best, laureaţi ai premiului Nobel.
Structură. Polipeptid cu GM 5808, alcătuit din două lanţuri de aa,unite prin 2 punţi
disulfidice; conţine un ion de Zn.
Biosinteză. Gena este pe braţul scurt al cr.11. Se secretă ca pre-pro-hormon. Din pro-
insulină derivă insulina şi peptidul C.
Insulina în circulaţie. Circulă liber.Nivelul plasmatic:5-20µU/mL. Plasma conţine
substanţe cu activitate insulin-like, neinfluenţată de anticorpii anti-insulină (NSILA –
non-suppresible-insuline-like-activity).
Degradare. La nivel hepatic (insulinaza hepatică).
Mecanism de acţiune. Prin intermediul receptorilor insulinici cu activitate tirozin-
kinazică, insulina induce creşterea concentraţiei de GMPc. Mecanismul de down-
regulation este prezent în obezitate. In cîteva secunde după legarea de receptori, celulele
devin permeabile la glucoză. Stimulează GLUT4 (transportori intracelulari ai glucozei).
Efectele insulinei. Este un hormon anabolizant, denumit “hormon al abundenţei”. Este
singurul hormon hipoglicemiant. Creşte utilizarea periferică a glucozei; scade
glicogenoliza; scade gluconeogeneza hepatică; scade AGL în plasmă; scade nivelul aa
plasmatici; creşte depozitele musculare şi hepatice de glicogen.
Efecte pe metabolismul glucidic. La nivel hepatic stimulează glicogenogeneza;
stimulează glucokinaza, fosfofructokinaza şi glicogensintetaza.
La nivel muscular stimulează acumularea de glicogen.
La nivelul ţesutului adipos stimulează pătrunderea glucozei în adipocit, stimulează
fosfofructokinaza, creşte producţia de alfa-glicerofosfat.
Efecte asupra metabolismului lipidic. La nivel hepatic, creşte sinteza de AG şi TG.
La nivelul ţesutului adipos creşte activitatea lipoproteinlipazei din peretele capilar, AG,
TG şi glicerolul rezultate fiind reconvertite şi stocate în adopocit. Creşte transportul
glucozei în adipocit, din care se sintetizează AG şi alfa-glicero-fosfat.
Efecte pe metabolismul proteic. Insulina are efect anabolizant proteicindiferent de
stimularea transportului glucozei.
Efecte asupra electroliţilor. Scade kaliemia, creşte transportul intracelular al Mg şi
fosfaţilor, creşte reabsorbţia renală a Na
Reglarea secreţiei de insulină. Principalul reglator este glicemia, alături de care intervin
aa circulanţi şi alţi factori. Glicemia normală a jeun este 80-90mg%. La creşterea bruscă a
glicemiei, se elibereaza insulina în primele 5minute. După 15 minute, insulinemia creşte
din nou. Răspunsul este mai amplu la glucoza administrată per os comparativ cu calea
endovenoasă. Glicemia sub 50% induce lipotimie, convulsii, comă. Arginina, lisina,
fenilalanina potenţează efectele hiperglicemiei. Glucagonul stimulează iar SS inhibă
secreţia de insulină. STH, GC, progesteronul, estrogenii, adrenalina sînt hormoni
hiperglicemianţi.
 Catedra de Fiziologie “NC Paulescu” - UMF “Carol Davila” Bucureşti
Rezumat curs 2005/2006 – Dr. Ina Ştefănescu

Carenţa de insulină duce la diabet zaharat (DZ). In diabet apar hiperglicemie,

glicozurie, poliurie, polidipsie şi polifagie. Complicaţiile bolii sînt neuropatia şi
retinopatia diabetică, nefropatia diabetică, cardiopatia şi angiopatia diabetică.
Excesulde insulină apare în insulinoame, tumori secretante de insulină.
Atît hiper cît şi hipoglicemia pot duce la comă.
Implicaţii farmacologice. Se foloseşte insulina produsă prin inginerie genetică, identică
cu cea umană. Pentru DZ tip II(insulino-independent se folosesc ADO (antidiabeticele
orale), care stimulează eliberarea insulinei stocate în celulele beta insulare, fără a
influenţa sinteza insulinei.
Glucagonul e secretat de celulele A ca pre-pro-glucagon. Glucagonul are 29 aa şi GM
3485. Nivelul seric este 30-150pg/mL.
Efecte fiziologice:asupra metabolismului glucidic – stimulează glicogenoliza şi
gluconeogeneza hepatică. Efecte asupra metabolismului lipidic: efect lipolitic prin
activarea lipazei glucagon-sensibile din adipocit. Este un prim factor cetogenetic, datorită
stimulării beta-oxidării AG. Efecte asupra metabolismului proteic. Stimulează proteoliza
hepatică prin gluconeogeneză şi inhibă sinteza proteică, avînd efect antianabolic.
Reglarea secreţiei de glucagon. Aminoacizii în concentraţii crescute postprandial
stimulează secreţia deglucagon, ca şi scăderea AGL plasmatici, stressul, stimularea
vagală, cortizolul, inaniţia, efortul fizic, CCK şi gastrina. Secreţia de glucagon este
inhibată de hiperglicemie, catecolaminele prin stimulare alfa adrenergică, insulina, SS,
secretina, creşterea concentraţiei plasmatice a AG şi a corpilor cetonici.
Somatostatina este secretată de celulele D ale insulelor Langherhans. Este un polipeptid
cu 14 aa şi timp de înjumătăţire de 3 minute.
Rolul fiziologic. Are numeroase efecte inhibitorii. Local, scade secreţia de insulină,
glucagon şi PP. Scade motilitatea gastroduodenală şi a veziculei biliare. Scade secreţia şi
absorbţia lanivelul tractului digestiv. Aceste roluri integrate duc la creşterea timpului de
asimilare a nutrienţilor, scăzînd totodată utilizarea tisulară a principiilor alimentare care
devin disponibile pentru maimult timp. SS inhibă secreţia de STH şi TSH la nivelul
adenohipofizei. Inhibă secreţia de hormoni gastrointestinali: gastrina, secretina, VIP,
CCK, secreţia clorhidropeptică gastrică şi creşte absorbţia apei şi a electroliţilor.
Reglarea secreţiei de somatostatină. Toţi factorii implicaţi în ingestia de alimente
stimuleazăsecreţia de SS: hiperglicemia, creşterea niveluluim plasmatic de aa, de
AGL,creşterea secreţiei de hormoni gastrointestinali.
Polipeptidul pancreatic (PP) este secretat ca pre-pro-hormon de către celulele F ale
insulelor Langherhans.Secreţia bazală depinde de tonusul colinergic. Rolul său fiziologic
este de a inhiba secreţia exocrină pancreatică şi de a încetini absorbţia produşilor de
digestie. Gena pentru secreţia sa e situată pe cromozomul 17. Reglarea secreţiei PP.
Hiperglicemia scade secreţia de PP, probabil prin stimularea h. gastrointestinali (CCK) şi
reflexe vagale. Blocarea alfa-adrenergică scade secreţia de PP, în timp ce blocada beta-
adrenergică o stimulează.

Direcţiide explorare a pancreasului exocrin.

1.Determinarea glicemiei bazale a jeun: 70-120mg%.
2.Testul de toleranţă la glucoză administrată oral (OGTT).
3.Testul cu cortizon, varianta a OGTT, 50mg HHC (hemisuccinat de hidrocortizon).
4.Determinarea glicozuriei pe 24 de ore.
 Catedra de Fiziologie “NC Paulescu” - UMF “Carol Davila” Bucureşti
Rezumat curs 2005/2006 – Dr. Ina Ştefănescu

5.Determinarea calitativă şi cantitativă a corpilor cetonici în urină pe 24 deore.

6.Proba postului, pentru diagnosticul hipoglicemiei: 3zile de regim cu 0 calorii (lichide)
cu determinarea glicemiei de mai multe ori pe zi.
7.Dozarea insulinei plasmatice prin RIA.
8.Dozarea plasmatică a peptidului C – 0,50-2 ng/mL.
9.Determinarea glucagonului plasmatic -50-100 pg/mL.