Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 1
Bibliografie:
I.P. Filipescu – Tratat de DIP (Bucuresti 2007 Ed. Universul Juridic)
Dragos Sitaru – Tratat de DIP (Lumina Lex 2001)
Gheorghe Gheorghiu – Caiet de seminarii de DIP
L 105/1992
Elementul de extraneitate
Elementul de extraneitate este specific DIP prin simpla prezenta a unui element strain in
raportul juridic. El poate sa apara in legatura cu:
1. Subiectii raportului juridic
a. Persoana fizica – cetatenia, domiciliul (resedinta), religia (in anumite situatii)
b. Persoana juridica – sediul, fondul de comert, nationalitate, etc.
2. Obiectul raportului juridic
a. Bun mobil
b. Bun imobil
Poate aparea un element de extraneitate in momentul in care bunul e situat in
strainatate sau desi se afla in tara este sub incidenta unei legi straine.
3. Continut – drepturile si obligatiile partilor
Apare un element de extraneitate in momentul in care aceste drepturi si obligatii intra
sub incidenta unei legi straine:
a. Actele juridice – elementele obiective, precum locul incheierii actului sau al
executarii actului sau al prestatiei caracteristice, elementul subiectiv, precum
vointa partilor de a plasa actul juridic sub incidenta unei legi straine.
b. Faptele juridice – elementele de fapt pot fi delictele, locul savarsirii delictului sau
al prejudiciului, la evenimentele naturale locul producerii evenimentului.
Conflictul de legi
Conflictul de legi e situatia care apare in cadrul unui raport juridic cu element de
extraneitate si care consta in aceea ca acel raport juridic devine susceptibil de a i se
aplica 2 sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite.
Elementele esentiale:
a. Izvorul conflictului de legi e elementul de extraneitate, doar existenta elementului
de extraneitate in cadrul raportului juridic face ca in legatura cu acel raport juridic
sa se nasca un conflict de legi => raport de DIP
b. Conflictul de legi nu implica in nici un fel un conflict de suveranitati intre statul
roman si cel strain cu care elementul de extraneitate are legatura. Acest lucru
deoarece judecatorul roman asculta doar de legea tarii sale iar conflictul de legi e
solutionat prin norma conflictuala, care pentru judecator este intotdeauna legea
romana interna cuprinsa intr-o conventie internationala la care Romania este
parte.
Izvoarele DIP
1. Legea
a. Acte normative specifice
- L105/1992
- OUG 119/2006 – masuri de aplicare a unor regulamente comunitare de la data
aderarii Romaniei in U.E.
- OUG 56/2007 – incadrarea prin munca si detasarea strainilor pe teritoriul
Romaniei
- OUG 194/2001 – regimul strainilor in Romania
b. Acte normative nespecifice
- Constitutia Romaniei
- Codul Civil
- Codul de Procedura Civila
- L 31/1990 – societatile comerciale
2. Jurisprudenta
Nu este considerata izvor de drept in general, practica arbitrala de asemenea nu
constituie izvor de drept, dar reprezinta sau prezinta o deosebita importanta pentru
reglementarea si interpretarea normelor conflictuale.
3. Doctrina
Nu reprezinta izvor de drept, dar de asemenea constituie o sursa explicita si critica
asupra investigatiilor si interpretarilor teoreticienilor in ceea ce priveste fenomenul
juridic.
Izvoarele de drept international ale DIP
1. Tratatele si acordurile internationale
Tratatul international este un act juridic bilateral sau multilateral incheiat intre state
(sau subiecte de drept international) si reprezinta manifestarea de vointa prin care se
reglementeaza relatiile dintre ele. Tratatele privesc reguli uniforme: Conventia de la
Paris 1883, Conventia de l Berna 1886, in domeniul navigatiei Conventia de la
Varsovia 1929. Conventia Europeana a Drepturilor Omului 1950 reprezinta un
catalog de drepturi si libertati fundamentale elaborat de Consiliul Europei. Conventii
privind unificarea regulilor conflictului de legi.
2. Cutuma internationala, uzantele comertului international
a. Cutuma – in dreptul roman cutuma este izvor de drept consacrat prin art. 970, 980
Cod Civil. Reprezinta o regula de conduit ace se formeaza spontan ca urmare a
aplicarii repetate, o perioada de timp relativ indelungata intr-o anumita
colectivitate.
b. Uzantele comertului international – sunt consacrate ca izvor de drept prin art. 360
Cod Procedura Civila. Reprezinta o anumita conduita a partilor care nu se naste
dintr-un act sau operatiune economica, ci este rezultatul unei atitudini manifestate
expres sau tacit cu caracter general intr-un anumit loc sau zona.
3. Clauzele DIP, regulile INCOTERMS
a. Clauzele DIP in raporturile de comert international au un rol foarte important si
duc la evitarea unor interpretari contradictorii a clauzelor contractului incheiat sau
a situatiei posibil conflictuale
b. Regulile INCOTERMS reprezinta termenii comertului international acceptati ce
definesc si statueaza cadrul in care cumparatorul si vanzatorul isi desfasoara rolul
in privinta transportului de marfa, proprietatea marfii, asigurarea marfii.
* Un cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf. Codul Civil olandez din
acel timp interzicea cetatenilor olandezi sa faca asemenea testamente si prevedea ca
aceasta interdictie se aplica si in cazul testamentelor olografe efectuate in strainatate.
In fata instantelor franceze investite cu solutionarea cauzei, problema care s-a pus a
fost aceea de a califica notiunea de testament olograf. Cele 2 sisteme de drept in
prezenta interpretau diferit aceasta notiune. Conform dreptului francez aceasta
notiune era calificata ca o problema de forma si in consecinta ea intra in continutul
normei conflictuale exprimata prin principiul locus regit actum. Conform dreptului
olandez insa, testamentul olograf era calificat ca o problema de capacitate a
cetateanului olandez. Conform normei conflictuale lex patriae in continutul careia
intra, testamentul olograf era supus legii olandeze care invalida testamentul.
* S-a incheiat un contract de vanzare cumparare intre o firma romaneasca si o
societate in comandita simpla cu sediul in Germania. Conform dreptului german
societatea in comandita simpla nu are personalitate juridica. Societatea romana a fost
actionata in instanta de catre societatea germana. Firma romana a ridicat exceptia
lipsei capacitatii procesuale active a societatii germane, invocand faptul ca o entitate
fara personalitate juridica nu poate actiona in justitie. Conform dreptului german insa
societatea in comandita simpla desi lipsita de personalitate juridica beneficiaza totusi
de capacitate procesuala. Problema care s-a pus in fata instantei a fost aceea a
calificarii notiunii de capacitate procesuala. Daca aceasta institutie este calificata ca o
problema de procedura ea ar fi supusa normei conflictuale lex fori care in speta era
dreptul roman conform caruia respectiva societate comerciala nu ar fi avut capacitate
procesuala, fiind lipsita de personalitate juridica. Daca insa capacitatea procesuala
este calificata ca o problema de capacitate (care se refera la statutul organic inclusiv
al societatii comerciale) trimite la dreptul german deoarece sediul societatii se afla in
Germania. Conform dreptului german societatea are capacitate procesuala, desi nu are
personalitate juridica. Instanta a facut calificarea conform dreptului roman care
interpreteaza capacitatea procesuala ca o problema de capacitate si a introdus-o in
continutul normei conflictuale lex societatis care trimite la dreptul german conform
caruia societatea avea capacitate procesuala.
* Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune si compensatia sunt calificate diferit in
dreptul roman si cel anglo-saxon. In dreptul roman reprezinta un aspect de fond,
tinand de domeniul contractual, deci intra in continutul normei conflictuale lex
contractus. In dreptul englez si american ele sunt probleme de procedura intrand in
continutul normei conflictuale lex fori.
* Dreptul statului de a culege succesiunea vacanta aflata pe teritoriul sau poate fi
calificata ca un drept de mostenire supus legii succesiunii (lex succesiones) sau ca un
drept originar al statului decurgand din suveranitatea sa, situatie in care se va aplica
lex rei sitae.
* Celebrarea religioasa a casatoriei este calificata ca un aspect ce tine de conditiile de
fond ale casatoriei (capacitatea viitorilor soti) – lex personalis sau ca o problema de
forma a incheierii casatoriei supusa legii statului pe teritoriul caruia se incheie.
Deosebirea consta in aprecierea valabilitatii casatoriei in situatia in care s-a incheiat
de exemplu intre un cetatean strain si unul roman sau intre 2 cetateni romani intr-o
tara in care efectele juridice ale casatoriei religioase sunt admise (Grecia) in conditiile
in care legea romana nu recunoaste efectele juridice decat casatoriei laice.
DIP Curs 3
25.10.2010
Formele retrimiterii:
1. De gradul I – acea situatie in care potrivit art. 4 alin. 1 daca legea straina
determinata potrivit normei conflictuale romane, retrimite la dreptul roman, se
aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel.
2. De gradul II - nu este admisa de legea romana, acest lucru este expres prevazut de
art. 4 alin. 2 (retrimiterea facuta de legea straina la sistemul de drept al altui stat
este fara efect).
Aplicarea legii straine
LEX CAUSAE
Este formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman,
aplicabile in raporturile juridice cu element de extraneitate.
Sub aspect procedural, ordinea publica de DIP se materializeaza prin exceptia de ordine
publica de DIP. Aceasta exceptie reprezinta mijlocul procedural aplicabil de catre
instanta forului pentru a inlatura efectele legii straine, normal competente sa se aplice
unui raport juridic de DIP, atunci cand acestea contravin principiilor fundamentale de
drept ale statului forului.
Elemente definitorii:
1. Continutul notiunii de ordine de DIP il constituie principiile fundamentale ale
statului forumui, aplicabile in raporturile juridice de DIP. Acest continut e stabilit
in 2 moduri:
a. De regula el se determina de instanta de judecata, instanta va stabili o norma din
sistemul de drept romanesc care consacra un principiu juridic fundamental al
statului roman, astfel incat sa se constate o incalcare de catre legea straina a
acestor drepturi fundamentale.
b. In anumite cazuri legiuitorul roman insusi stabileste explicit normele juridice ale
caror incalcare constituie un temei de incalcare (invocare) a ordinii publice de
DIP.
2. Exceptia de ordine publica e o exceptie de fond si poate fi invocata de catre orice
parte interesata.
3. Exceptia de ordine publica, in cazul in care e admisa impiedica producerea pe
teritoriul tarii a efectelor unei legi straine.
4. Legea straina, ale carei efecte sunt impiedicate sa se produca pe teritoriul tarii, ar
fi fost normal competenta sa se aplice raportul juridic respectiv, deoarece norma
conflictuala romana a trimis la ea.
DIP Curs 4
1.11.2010
Exista frauda la lege in DIP in conditiile in care partile unui raport juridic, folosind in
mod fraudulos, ilicit un mijloc de drept international privat au facut aplicabil acelui raport
juridic un alt sistem de drept decat cel normal competent sa se aplice.
1. Starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice. Se creeaza o frauda
la lege prin modificarea statutului persoanei fizice prin schimbarea domiciliului, a
cetateniei
* 2 cetateni italieni, sotii B, care domiciliau in Bucuresti au introdus o actiune de divort
in fata instantelor romane. Aplicand norma conflictuala lex patriae prevazute de Codul
Civil de atunci instanta romana a respins actiunea deoarece legea italiana de atunci nu
permitea divortul. In aceasta situatie au demarat pierderea cetateniei italiene devenind
apatrizi. Apoi au introdus o noua actiune de divort in fata instantei romane care le-a
permis obtinerea divortului (fiind apatrizi, instanta a aplicat legea romana ca lege a
domiciliului lor comun).
* Cetateana romana M a avut un copil inafara casatoriei cu un cetatean roman. Ea
introduce o actiune in stabilirea paternitatii in fata instantei franceze. Instanta franceza
facand aplicabila legea personala a copilului a respins actiunea deoarece copilul a figurat
in timpul procesului ca cetatean roman. Inainte de a se ajunge la instantele superioare
franceze, mama a obtinut cetatenie franceza pentru copil, actiunea fiind admisa.
2. Statutul organic al persoanelor juridice – mutarea sediului social pe teritoriul care este
considerat “paradis fiscal” in scopul fraudarii legilor fiscale romane; noul sediu social nu
este unul serios si are un caracter fraudulos (art. 40 alin. 1).
DIP Curs 5
08.11.2010
Comparatie intre frauda la lege in DIP si unele institutii juridice de drept intern
Exista frauda la lege in dreptul intern atunci cand partile la un raport juridic fara element
de extraneitate aplica o dispozitie legala prin deturnarea ei de la scopul firesc pentru care
a fost edictata de legiuitor, eludand astfel prevederile unei alte legi interne, imperative
care le este insa defavorabila.
Asemanari: in ambele cazuri trebuie sa existe un act de vointa al partilor, un mijloc licit,
un scop ilicit si rezultatul ilicit. Ambele sunt incalcari indirecte ale legii.
Deosebiri:
1. Obiectul fraudei
a. In dreptul intern se fraudeaza o lege interna in favoarea unei alte
legi interne
b. In DIP se fraudeaza o norma conflictuala a forului si prin aceasta
un sistem de drept in favoarea altuia
2. Mecanismul fraudarii
a. In dreptul intern se schimba continutul faptic al raportului juridic
care duce la aplicarea in mod fraudulos a unei alte legi decat cea
corect aplicabila
b. In DIP se schimba continutul faptic conflictual prin fraudarea
sistemului de drept normal competent sa se aplice
Comparatia cu simulatia
Asemanari:
a. Ambele implica un act de vointa comuna al partilor
b. Prin acest act de vointa in ambele cazuri se creeaza sau se modifica in mod
artificial un conflict de legi.
c. Mijloacele folosite sunt prin ele insele ilicite
d. In ambele cazuri consecinta fata de terti consta in inopozabilitatea actului
fraudulos, respectiv a contrainscrisului fara de acestia.
Deosebiri:
a. Frauda la lege presupune existenta unui singur inscris, simulatia implica prin
definitie 2 acte juridice (actul ascuns si actul aparent)
b. Frauda la lege implica o operatiune efectiva materiala de deplasare a punctului de
legatura dintr-un sistem de drept in altul. La simulatie operatiunea este fictiva,
exprimata prin actul aparent dar contrainscrisa prin contrainscris.
* O societate comerciala are ca principale elemente de fapt nationalitatea asociatilor,
organele de conducere, etc. In Romania isi fixeaza in mod efectiv sediul intr-un alt
stat (inchiriaza un imobil si isi declara sediul acolo), iar prin incidenta normei
conflictuale (lex societatis) devine aplicabil acelei societati dreptul strain cu toate ca
activitatea societatii se desfasoara in Romania (=> frauda la lege). Daca insa, o
societate comerciala declara prin statutul sau ca are sediul in strainatate, dar centrul
principal de conducere si de gestiune a activitatii sale statutare este in Romania
inseamna ca sediul sau din strainatate este numai fictiv, sediul real fiind cel din
Romania. In acest caz situatia juridica este cea a simulatiei prin fictivitate si este
suficient sa se inlature actul mincinos pentru a rezulta adevarata situatie juridica.
c. Frauda la lege presupune existenta unui scop ilicit si a unui rezultat ilicit, la
simulatie scopul poate fi si licit.
d. Cele 2 insitutii juridice implica uneori consecinte diferite fata de parti. In caz de
frauda, daca se pronunta nulitatea actului juridic fraudulos, acesta nu produce efecte
juridice nici intre parti. La simulatie produce efecte si fata de succesori,
contrainscrisul e valabil si fata de succesorii universali si cu titlu universal daca nu s-
au fraudat drepturi nascute prin lege.
Exista conflict de legi in timp si spatiu in cazul in care efectele unui raport juridic
nascut, modificat sau stins sub incidenta sistemului de drept al unui stat se cer a fi
ulterior recunoscute intr-un alt stat. Prin prisma dreptului roman conflictul de legi in
timp si spatiu pune problema respectarii in Romania a drepturilor dobandite intr-o
tara straina.
In spatiu, deoarece cele 2 sisteme de drept, cel strain sub incidenta cariua s-a nascut
dreptul si cel roman in cadrul caruia dreptul se cere a fi recunoscut, coexista din punct
de vedere spatial.
Conflictul este in timp deoarece intre momentul nasterii raportului juridic, a dreptului,
sub incidenta legii straine, si momentul cand efectele acestuoa se cer a fi recunoscute
in Romania, exista un interval de timp.
Conflictul de legi in spatiu este cel care apare in momentul nasterii, modificarii sau
stingerii unui raport juridic, atunci cand datorita elementului de extraneitate pe care
respectivul raport il contine, este susceptibil de aplicare in acelasi timp 2 sau mai
multe sisteme de drept apartinand unor state diferite.
Asemanare: amandoua sunt in spatiu, sistemele de drept in prezenta coexista spatial.
Deosebiri: pe cand conflictul de legi in spatiu cele 2 sisteme de drept sunt deopotriva
posibil de a fi aplicate, simultan asupra respectivului raport juridic; la conflictul de
legi in timp si spatiu ele se aplica succesiv in sensul ca dreptul nascut intr-un stat este
apoi recunoscut in alt stat.
Daca un cetatean roman si unul francez s-au casatorit in Franta, iar sotia
(cetatean roman) vine apoi in Romania si cere pensie de intretinere ne
aflam in fata unui conflict de legi in timp si spatiu.
Daca un cetatean francez si unul roman doresc sa se casatoreasca in
Romania si se pune problema ce lege se aplica casatoriei, aceasta tine de
conflictul de legi in spatiu.
Formele conflictului
1. Raportul juridic (dreptul) se naste, modifica sau stinge in dreptul intern al unui
stat strain si apoi se invoca in Romania, in acest caz la momentul nasterii lui in
strainatate dreptul nu avea nici o legatura cu tara forului (dreptul roman)
2 cetateni greci se casatoresc in Grecia iar apoi vin in Romania si cer sa li
se recunoasca efectele acestei casatorii
2. Raportul juridic se naste, modifica sau stinge in DIP (in cadrul international) iar
ulterior se invoca in Romania. In acest caz cu privire la respectivul raport juridic
exista succesiv un conflict de legi in spatiu (in momentul nasterii sale) si un
conflict de legi in timp si spatiu atunci cand efectele sale se cer a fi recunoscute in
Romania.
a. In momentul nasterii sale raportul juridic de DIP nu avea nici o legatura cu tara
forului (Romania)
Un cetatean grec si unul francez se casatoresc in Grecia si apoi vin in
Romania si cer sa li se recunoasca efectele casatoriei
b. Chiar din momentul nasterii sale raportul juridic respectiv avea legatura cu tara
forului,prin faptul ca cel putin unul dintre elementele sale de extraneitate priveau
dreptul roman.
Se pronunta o hotarare judecatoreasca in strainatate ditre un cetatean
roman si unul strain iar apoi se cere recunoasterea, executarea acestei
hotarari in Romania.
Exista conflict mobil de legi cand un raport juridic este supus succesiv la 2 sisteme de
drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura a normei conflictuale
aplicabile (2 cetateni francezi, sot si sotie, isi schimba cetatenia devenind cetateni
romani. Problema care se pune este, pentru efectele casatoriei lor, se va aplica legea
franceza sau legea romana?)
DIP Curs 7
22.11.2010
Exista conflict in timp al normelor conflictuale in cazul in care in cadrul aceluiasi sistem
de drept o normal conflictuala veche e inlocuita cu una noua (art. 2 Cod Civil, o
asemenea situatie a aparut prin abrogarea prezentului articol prin L105/1992).
Solutionarea conflictului
Conflictul la care ne referim se creeaza intre 2 norme juridice apartinand aceluiasi sistem
de drept cu precizarea ca acestea sunt norme conflictuale. Conflictul se solutioneaza prin
aplicarea (prin analogie) a regulilor de rezolvare a conflictului de legi in timp din dreptul
intern (drept tranzitoriu intern), valabil pentru solutionarea conflictului in timp intre
normele materiale care reglementeaza materia ce intra in continutul normei conflictuale
respective. Aceasta solutie este aplicabila in cazul in care legea noua nu prevede in mod
expres un anumit mod de solutionare a conflictului. Aplicand o regula fundamentala a
dreptului intern, si anume neretroactivitatii legii noi, in practica arbitrala de comert
international s-a consacrat solutia conform careia in domeniul actelor juridice (de ex a
contractelor) norma conflictuala incidenta este cea in vigoare la data incheierii actului si
nu data litigiului.
Conflictul in timp al normelor conflictuale sau materiale din dreptul strain, care
constituie lex causae
Regula privind solutionarea conflictului mai sus aratat, dupa principiile dreptului
tranzitoriu intern, trebuie aplicata si in cazul in care este vorba despre normele materiale
sau conflictuale ale unui stat strain, la al carui sistem de drept trimite norma conflictuala
romana. In cazul in care norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain
(lex causae), iar in acest sistem de drept au intervenit modificari ale dreptului material
sau conflictual intre momentul nasterii raportului juridic si cel al litigiului, se vor aplica
solutiile dreptului tranzitoriu prevazute de sistemul de drept strain (la care norma
conflictuala romana a trimis ca lex causae), iar nu cele aplicabile in dreptul forului
(dreptului roman).
Aspecte de drept tranzitoriu interesand DIP pot apare si in cazul in care o conventie
internationala e inlocuita cu alta, problema care se ridica fiind aceea a efectelor pe care
aceste conventii le exercita asupra actelor juridice incheiate in cadrul perioadei de
valabilitate a vechii conventii dar care nu sunt integral executate la data iesirii acesteia
din vigoare. Noua conventie contine prevederi exprese privind solutionarea problemei
tranzitorii prevazand, de regula, ca dispozitiile vechii conventii vor continua sa se aplice
si dupa incetarea valabilitatii sale, asupra contractelor incheiate in baza acestuia, dar inca
neexecutate la data expirarii sale, pana la executarea integrala a respectivelor obligatii
contractuale. In lipsa unei asemenea prevederi, practica arbitrala de comert international,
care s-a confruntat cel mai frecvent cu astfel de situatii, s-a pronuntat in sensul aplicarii
regulilor dreptului tranzitoriu intern, dar adaptate specificului raportului juridic
international in cadrul caruia s-a ridicat problema conflictuala.
Solutia retinuta este similara celei pe care conventiile o prevad in mod expres. Se
considera ca efectele contractului incheiat sub incidenta vechii conventii raman a fi
guvernate de prevederile acesteia pana la realizarea lor integrala.
Strain e persoana care nu are cetatenia statului pe teritoriul caruia se afla. Declaratia
Universala a Drepturilor Omului in art. 1 stipuleaza ca termenul de “strain” se aplica
“oricarui individ care nu poseda nationalitatea statului in care se gaseste”.
OUG 194/2002 privind regimul strainilor in Romania defineste:
a. Strainul – persoana fara cetatenie romana
b. Apatridul – persoana care nu are cetatenia unui stat
c. Rezident – strainul titular al unui permis de sedere temporara sau al unei
carti de rezidenta acordate in conditiile prevazute de ordonanta
d. Rezident special – titularul unui permis de sedere temporara sau al unei
carti de rezidenta permanenta, acordate in conditii speciale
Art. 18 Constitutie dispune “cetatenii straini si apatrizi care locuiesc in Romania se
bucura de protectia generala a persoanei si a averilor garantata de Constitutie si alte legi”.
Notiunea privind conditia juridica a strainului
Reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza capacitatea de folosinta a
strainului, drepturile si obligatiile pe care acesta le are intr-un anumit stat, in calitate de
strain. Conditia juridica a strainului se refera la drepturile si obligatiile ce tin de diferitele
ramuri de drept in care acestea se manifesta dar si in norme cutumiare de DIP.
Intrarea strainilor pe teritoriul unui stat necesita in general o autorizare prealabila sau o
viza speciala aplicata de organele abilitate ale statului primitor, pe documentul de
identitate recunoscut international al persoanei respective.
Orice stat are dreptul de a expulza un strain de pe teritoriul sau pentru motive temeinice
precum si de a-l extrada in cazul in care acesta savarseste o infractiune.
Fiind instituita de statul de resedinta al strainului, conditia juridica a acestuia are atat un
caracter unilateral cat si unul bilateral. Cand sunt incheiate conventii internationale
referitoare la regimul juridic al strainului, intotdeauna conditia juridica a strainului e
prealabila conflictului de legi. Legea statului in care se gaseste strainul este cea care va
determina regimul juridic al acestuia.
Formele conditiei juridice a strainului - Regimuri aplicabile strainilor
In practica statelor sunt cunoscute urmatoarele regimuri aplicabile strainilor, datorita
lucrarilor de codificare ale Comisiei de DIP:
1. Regimul national – un stat recunoaste cetatenilor straini aflati pe teritoriul
sau aceleasi drepturi pe care le acorda propriilor sai cetateni, cu exceptia
drepturilor exclusive (si a drepturilor pozitive), specifice conditiei de
cetatean al statului ce face recunoasterea, derivand din apartenenta
persoanei la statul respectiv
2. Regimul reciprocitatii – numit si tratament minim reciproc, este convenit
intre 2 sau mai multe state printr-un acord bilateral sau tratat international
ori prin reglementari interne care ofera cetatenilor statelor respective
aceleasi drepturi pe teritoriile respective
a. legislativa
b. diplomatica
c. de fapt
3. Clauza natiunii celei mai favorizate – presupune acordarea, in favoarea
cetatenilor unui anumit stat, de drepturi cel putin egale cu cele ale
cetatenilor unor state terte. Este o prevedere speciala prin intermediul
careia partile contractante isi acorda pe baza de reciprocitate aceleasi
avantaje si privilegii pe care le-au acordat sau le vor acorda unui stat tert
in diferite domenii.
4. Regimul special – unele categorii de cetateni straini in domenii de
activitate determinate, pot beneficia de anumite drepturi prevazute de
legea nationala sau de conventii internationale la care Romania este parte.
5. Regimul mixt – consta in combinarea regimului national cu cel al clauzei
natiunii celei mai favorizate.