RESUSCITAREA NEONATALĂ

O ŞANSĂ PENTRU VIAŢĂ

 RESUSCITAREA NEONATALĂ – O ŞANSĂ
PENTRU VIAŢĂ

 Fiziologie cardio-respiratorie perinatală

 Echipamentul adecvat unei resuscitări corecte
şi eficiente
 Reanimarea nou-născutului
 FIZIOLOGIE CARDIO-RESPIRATORIE PERINATALĂ
(TRANZIŢIA ŞI ADAPTAREA CARDIO-RESPIRATORIE LA
VIAŢA EXTRAUTERINĂ)

 Tranziţia este un proces fiziologic de modificare

a statusului nou-născutului care trece de la
suportul placentar la la o autonomie fiziologică
completă, respectiv la ˝auto-întreţinerea”
extrauterină, fiind astfel o schimbare de la
dependenţă la independenţă.
CIRCULAŢIA FETALĂ

 Circulaţia fetală este diferită de circulaţia adultă

normală
 Spre deosebire de adult, unde cei doi ventriculi
acţionează în serie, astfel încât cele două circulaţii
(sistemică şi pulmonară) sunt separate
 la făt circulaţia sistemică este asigurată de către
ambii ventriculi în paralel, prin şunturile fetale
(ductul venos, foramen ovale, canalul arterial) care
asigură amestecul sângelui
CIRCULAŢIA FETALĂ

Duct
arterial
 Circulaţia fetală Circulaţia postnatală

Rezistenţe vasculare sistemice (RVS) ↓ ↑

Rezistenţe vasculare pulmonare (RVP) ↑ ↓

Presiunea din artera pulmonară (AP) 70/45 mmHg 30/12 mmHg

Vena o mbilicală ( VO) permeabilă închisă

Ductul ve nos (DV) permeabil închis

Canalul arterial (CA) permeabil închis

Presiune at riul stâng (AS) ↓ ↑

Presiune at riul drept (AD) ↑ ↓

Ventriculi (VS, VD) Predo minent VD Predo minent VS

Sânge bine oxigenat VO, AD AS, VS, VP, AO

Sânge slab oxigenat VP, c irculaţie sistemică AD, VD, AP

Şunt dreapta - stânga event ual stânga- dreapta

Plămâni nefuncţionali funcţionali

pO2 arterial 25-30 mmHg 50-80 mmHg

 STRUCTURI FETALE Saturaţia în O2 (SaO2 ) pO2 (mmHg)

Vena ombilicală 80% 32-35

Vena cavă inferioară

67% 25-28
Sânge VO + ficat + regiunea inferioară a corpului

Foramen ovale 67% 25-28

Ventriculul drept
52% 19-22
sânge VCI + VCS +vene coronare

Ventriculul stâng
62% 25-28
sânge VCI + vene pulmonare

Aorta descendentă 62% 25-28

Artere ombilicale 58% 15

FAZA IMEDIATĂ DE TRANZIŢIE
 Prin clamparea/secţionarea cordonului ombilical şi
înlăturarea placentei la naştere, are loc:
 creşterea presiunii sistemice şi implicit creşterea
presiunilor din VS şi AS.
 Odată cu iniţierea respiraţiei şi asumarea schimburilor
gazoase de către plămân, în timpul expansiunii
pulmonare, arterele se îndreaptă şi rezistenţele
vasculare pulmonare (RVP) scad cu 75% .
 Aceasta determină creşterea dramatică a fluxul sanguin
pulmonar cu 450%, şi astfel redirecţionarea sângelui
spre plămân.
MECANISMELE VASODILATAŢIEI PULMONARE LA
NAŞTERE
 expansiunea mecanică Celule endoteliale

a plămânilor L-Arginine Acid Arahidonic

 oxigenarea alveolară NOS COX-1

NO PGI2
 eliberarea de substanţe
vasodilatatoare:
bradikinină, oxid nitric, Guanilat ciclaza Adenilat ciclaza

prostaglandine. GTP
cGMP cAMP
ATP

GMP AMP

PDE5 PDE3
VASODILATAŢIE

Celule musculare netede

FAZA IMEDIATĂ DE TRANZIŢIE
 Odată cu creşterea fluxului arterial pulmonar şi
creşterea presiunilor din ventricolul şi atriul stâng se
produce diminuarea şuntului dreapta-stânga prin
canalul arterial, şi creşterea întoarcerii venoase în atriul
stâng. Când presiunea din atriul stâng depăşeşte
presiunea din atriul drept, foramen ovale se închide.
 Odată cu diminuarea şuntului prin canalul arterial, şi cu
creşterea pO2 are loc un proces de constricţie a
acestuia.
 Oxigenul este cel mai important factor care controlează
constricţia şi închiderea canalului arterial, mai ales
când pO2 ajunge la aproximativ 50 mmHg, prin
inhibarea producţiei de prostaglandine E2.
FAZA IMEDIATĂ DE TRANZIŢIE
 nou-născut la termen, sănătos-pentru câteva zile poate
persista un mic flux de sânge prin canalul arterial de la
Ao la AP, chiar la un nou-născut la termen, sănătos şunt
stg.-dr.
 La nou-născuţii prematuri şi la cei cu hipoxie/asfixie la
naştere CA poate rămâne deschis pentru mai mult timp
 . Canalul devine funcţional complet închis în 24-36 de
ore după naştere la aproximativ 82% din nou-născuţi,
dar rămâne anatomic permeabil pentru mai multe luni
după naştere.
FAZA IMEDIATĂ DE TRANZIŢIE
 arterele ombilicale, la naştere se contractă rapid, pentru
a preveni pierderea de sânge.
 după naştere, nou-născutul preia modelul normal al
circulaţiei de tip adult.
 în viaţa fetală VD a fost mai solicitat şi, prin urmare, are
un perete gros. După ce VS preia majoritatea lucrului
mecanic, acesta se hipertrofiază rapid.
 Faza imediată de tranziţie este o perioadă extrem de
vulnerabilă, deoarece o serie de stimuli (asfixie, hipoxie,
hipercarbie, acidoză, hipotermie, infecţie,hipovolemie)
pot provoca inversarea şunturilor şi reîntoarcerea la
modelul circulaţiei fetale, patologie cunoscută sub
denumirea de hipertensiune pulmonară persistentă a
nou-născutului (persistenţa circulaţiei fetale).
FAZA FINALĂ DE TRANZIŢIE

 remodelarea vasculară
 Rezistenţele vasculare Structuri fetale Vestigii fetale
pulmonare scad postnatal
până la valoarea adultului, Vena ombilicală Ligamentul teres hepatic
care este atinsă între 1-3
săptămâni de viaţă Ductus venos Arantius Ligamentul venos
 anumite structuri care nu
mai sunt necesare devin Foramen ovale Fosa ovală
iniţial închise funcţional,
apoi închise anatomic prin Canalul arteria l Ligamentul arteria l
proliferarea endoteliului şi
fibrozarea ţesuturilor, Artere ombilicale Ligamente ombilicale mediane
transformându-se în vestigii
fetale care persistă şi la
adult
TRANZIŢIA ŞI ADAPTAREA RESPIRATORIE

 Iniţierea primei respiraţii postnatale se datorează unui complex de factori:

 compresia toracelui la trecerea prin canalul pelvigenital matern (exercită o
presiune de 60-90 cm H2O) determină eliminarea a 1/3 din volumul
lichidului pulmonar. Odată cu naşterea, toracele este decomprimat, are loc
mărirea volumului cutiei toracice şi datorită vidului pleural creat, se produce
pătrunderea/aspirarea aerului în plămân, care excită terminaţiile nervoase
ale nervului vag de la nivelul plămânilor.
 întreruperea circulatiei feto-placentare determină oprirea aportul de O2
(hipoxie) şi acumularea de CO2. Acestea determină stimularea
chemoreceptorilor, respectiv a centrilor respiratori, cu declanşarea
respiraţiei. Astfel hipoxia (↓pO2), hipercapnia (↑pCO2) şi acidoza moderată
rezultată în urma contracţiilor uterine normale din timpul travaliului
stimulează iniţierea respiraţiilor spontane (figura 20).
 stimularea senzorială (aerul rece, curentii de aer, diferenţele presionale din
mediul intra/extrauterin, lumina, zgomotele, manipulările) excită pe cale
reflexă (prin terminaţiile nervoase din piele) centrul respirator.
 ECHIPAMENTUL ADECVAT UNEI RESUSCITĂRI
CORECTE ŞI EFICIENTE
 Reanimarea nou-născutului este o intervenţie de mare urgenţă, deci
trebuie instituită rapid
 Condiţiile unei reanimări adecvate trebuie să asigure evitarea
pierderilor de căldură, a traumatizării şi infectării nou-născutului -
colţ de reanimare dotat cu:
 echipament de asigurare a confortului termic: sursă de încălzire
radiantă, lenjerie sterilă pentru ştergerea copilului de lichidul
amniotic
 aspirator de secreţii şi sonde sterile Nelaton (de unica folosinţă) nr 5,
6, 8,10 pentru aspirarea secreţiilor din gură şi nas.
 laringoscop cu lamă 0 şi 1 şi sonde de intubaţie endotraheală de
diferite mărimi
 balon de reanimare tip ambu (pentru nou-născuţi), cu rezervor de
oxigen şi măşti de diferite dimensiuni
 medicamente: adrenalina 1/10000, bicarbonat de Na 4,2%, volum
expanderi, ace, seringi, catetere , mănuşi, halate sterile
 REANIMAREA NOU-NĂSCUTULUI
 Criteriile de definire a asfixiei după Academia Americană de
Pediatrie şi Colegiul American de Obstetrică şi Ginecologie
(1996) sunt:
 acidoză metabolică sau mixtă accentuată (pH<7,00 în
sângele din cordonul ombilical) Deficit de baze 16 mmol/l
 scor Apgar < 3 la peste 5 minute după naştere
 manifestări neurologice în perioada neonatală imediată
(convulsii, hipotonie, comă, encefalopatie hipoxic-ischemică)
 evidenţierea disfuncţiilor multiple de organe (cord, rinichi,
ficat, intestin)
 Astfel, trebuie să se facă distincţia între asfixie şi depresia la
naştere.
 Depresia la naştere este caracterizată prin scor Apgar
scăzut, dar fără modificări ale gazelor sanguine.
 ETIOLOGIE, FACTORI DE RISC:

 Perioada antenatală
 factori materni: hipertensiune arterială, toxemie gravidică, boli
cardiace şi pulmonare, anemie maternă, diabet zaharat preexistent
sarcinii sau diabet gestaţional, infecţii, epilepsia, droguri administrate
mamei (tranchilizante, barbiturice, droguri ilicite, rezerpină, etc)
 factori utero-placentari: malformaţii uterine, placenta praevia,
infarcte placentare, insuficienţă placentară, hipotensiune maternă.
 factori fetali: anomalii congenitale, gemelaritate, întârziere în
creşterea intrauterină, prematuritate, postmaturitate, anemie
hemolitică prin izoimunizare, polididramnios, infecţii fetale.
 b. Perioada intranatală: prezentaţie pelviană, prezentaţii anormale
(transversă, facială, bregmatică), travaliu prelungit sau precipitat,
manevre obstetricale, aplicare de forceps, dezlipire de placentă,
prolabare de cordon, secţiune cezariană, lichid amniotic meconial.
 c. Perioada postnatală: detresă respratorie gravă, crize repetate de
apnee, boli cardiace congenitale grave, persistenţa de canal arterial,
septicemie, şoc.
 REANIMAREA NOU-NĂSCUTULUI

 Aproximativ 10% din nou-născuţi necesită

intervenţie pentru iniţierea primei respiraţii
şi/sau susţinerea funcţiilor vitale. Un procent
mic (0,2-0,5%) poate prezinta apnee,
bradicardie, tegumente palide, hipotonie
generalizată, iar sub 0,1 % din nou-născuţi nu
prezintă activitate cardiacă la naştere, dar sunt
resuscitabili dacă bătăile cardiace au fost
decelabile cu 10 minute înaintea expulziei.
 REANIMAREA NOU-NĂSCUTULUI
 Hipoxia determină iniţial la făt sau nou-născut
apariţia unor mişcări respiratorii rapide,
tentative de respiraţii neregulate, urmate de
apnee şi bradicardie în jur de 100 bătăi/minut,
dar cu tensiunea arterială încă în limite
normale. Aceste modificări definesc apneea
primară, iar măsuri simple de stimulare tactilă
sau introducerea sondei de aspiraţie în
cavitatea bucală pot determina reluarea
respiraţiei şi creşterea frecvenţei cardiace.
 REANIMAREA NOU-NĂSCUTULUI
 Dacă nu se intervine şi hipoxia continuă după
apneea primară, respiraţiile devin din ce în ce mai
superficiale, apar câteva gasp-uri şi nou-născutul
intră într-o perioadă de apnee secundară. Aceasta
este caracterizată prin bradicardie marcată sub
100 bătăi/minut scăderea tensiunii arteriale,
hipotonie accentuată, lipsa reactivităţii la stimuli.
Pentru îmbunătăţirea perfuziei tisulare şi iniţierea
respiraţiei este necesară instituirea ventilaţiei cu
mască şi balon
APNEE PRIMARĂ APNEE SECUNDARĂ
APNEE PRIMARĂ ? APNEE SECUNDARĂ ?
 Ambele faze ale apneei se pot produce intrauterin
 clinic se manifestă identic (absenţa respiraţiilor spontane şi
bradicardie),
 orice apnee la naştere trebuie tratată ca apnee secundară,
motiv pentru care manevrele de reanimare se instituie în
primul minut de viaţă, imediat după expulzie, deci înaintea
evaluării scorului Apgar.
 Întârzierea manevrelor de reanimare creşte semnificativ riscul
leziunilor cerebrale, ireversibile.
 Dacă nou-născutul nu începe să respire imediat după
stimularea tactilă, probabil se află în apnee secundară şi
continuarea stimulării tactile nu va avea efectul aşteptat.
 SCORUL APGAR
 Este o metodă obiectivă de cuantificare a stării nou-
născutului la naştere şi a răspunsului la reanimare
 Scorul se stabileşte la 1 şi 5 minute de viaţă, iar în
caz de resuscitare până la 20-30 minute (din 5 in 5
minute).
 Reanimarea începe imediat după naştere înainte de
stabilirea scorului Apgar la 1 minut, altfel se pierde
timp preţios în care asfixia poate agrava leziunile
cerebrale
 scorul Apgar la 1 minut nu defineşte nevoia de
reanimare.
 SCORUL APGAR
SEMNE CLINICE NOTA 2 NOTA 1 NOTA 0

Coloraţie piele roz acrocianoză palide/cianoză

Frecvenţa cord >100 bătăi/minut <100 bătăi/minut absente

Respiraţii eficiente gaspuri absente

Tonus/activitate bun mişcări slabe flasc

Reactivitate bună slabă, grimase absentă

 REANIMAREA NEONATALĂ
 Reanimarea neonatală presupune existenţa unui
personal instruit, care să cunoască fiziologia tranziţiei
la viaţa extrauterină, precum şi algoritmul de
resuscitare
 Manevrele de reanimare trebuie instituite imediat
după stabilirea nevoii de resuscitare, ele trebuie să fie
blânde, dar rapide
 .În permanenţă se urmează ciclul: evaluare rapidă-
decizie-acţiune
 Evaluarea clinică rapidă se face pe tot parcursul
reanimării în mod repetat la 30 sec.
 EVALUAREA CLINICĂ RAPIDĂ
 Frecvenţa cardiacă (FC) se determină - stetacustic,
prin palparea pulsului la artera femurală sau prin
numărarea pulsaţiilor cordonului ombilical pe o durata
de 6 secunde şi se înmulţeşte rezultatul cu 10 (pentru
a afla frecvenţa/minut).
 Frecvenţa respiratorie (FR) se apreciază prin
prezenţa/absenţa respiraţiilor şi numărarea lor, iar
stetacustic prin prezenţa/absenţa murmurului
vezicular
 Culoarea tegumentelor se apreciază prin inspecţie:
acrocianoză, cianoză, tegumente palide, albe.
 DECIZIE ACŢIUNE
A.B.C.-ul REANIMĂRII

 A – airways – permeabilizarea căilor respiratorii

 B – breath – asigurarea respiraţiei

 C – circulation – asigurarea circulaţiei

 CALDURA-element esenţial în reanimarea
neonatală
 EVALUARE DECIZIE ACŢIUNE

 lichidul amniotic clar

 nou-născutul ţipă/respiră
 tonus muscular bun Îngrijiri
 nou-născut rozat suportive

 nou-născut la termen
 EVALUARE DECIZIE ACŢIUNE

Lichid meconial
Apnee,gasp

tonusmuscular diminuat Iniţierea

nou-născutul cianotic,palid reanimării
nou-născut prematur
 LICHID AMNIOTIC MECONIAL
 Lichidul amniotic meconial este semn de suferinţă
fetală. Hipoxia intrauterină determină eliminarea
meconiului în lichidul amniotic cu posibilitatea
aspiraţiei lui în căile respiratorii, deci obstrucţie (mai
ales la nou-născutul matur şi postmatur) şi instalarea
unui sindrom caracteristic foarte grav.
 Profilaxie: aspirarea lichidului amniotic meconial din
gură şi nas în clipa expulziei capului la perineu
înaintea naşterii umerilor.
 După naştere se aspiră traheea sub vizualizare
laringoscopică.
 Nu se stimulează nou-născutul înainte de aspiraţie
 ALGORITMUL REANIMĂRII

.PAS 1-Căldură
-Eliberarea căilor respiratorii
-Stimulare
PAS 2-Asigurarea respiraţiilor-Ventilaţia cu
presiune pozitivă
PAS 3-Asigurarea circulaţiei-masaj cardiac
extern,medicaţie
 CĂLDURA
 . Copilul va fi plasat imediat sub incălzire radiantă, pe
scutece calde, tegumentele vor fi şterse cu scutece
sterile, cele ude fiind îndepărtate şi înlocuite cu altele
uscate.
 Esenţială în reanimarea neonatală
 Hipotermia poate întîrzia sau împiedica răspunsul la
reanimare
 Complicaţiile hipotermiei-acidoza
metabolică,persistenţa circulaţiei fetale,hipoglicemie
 PERMEABILITATEA CĂILOR RESPIRATORII

 aspirarea secreţiilor orofaringiene şi nazale (intâi

gura, apoi nasul).
 Se face cu o sonda sterilă, de unică folosinţă.
 Nou-născutul este în decubit dorsal sau lateral cu
capul în uşoară extensie („adulmecare”) pentru
alinierea faringelui, laringelui şi traheei.
 Presiunea de aspirare va fi de maxim 80-100 mmHg,
evitându-se stimularea faringelui posterior (risc de
răspuns vagal cu apnee şi bradicardie).
STIMULAREA

Se efectuează stimulări

tactile uşoare la nivelul
tălpilor, spatelui.
. NU se va recurge la
stropire cu apă, băi
alternative cu apă caldă-
rece, atârnare de picioare cu
capul în jos, lovirea feselor.
Aceste manevre uzitate
cândva, sunt acum
proscrise.
 INIŢIEREA RESPIRAŢIEI
VENTILAŢIA CU PRESIUNE POZITIVĂ CU
BALONUL TIP AMBU-AUTOGONFLABIL

 APNEE

 GASP

 FRECVENŢA CARDIACĂ SUB 100 bpm

 INIŢIEREA RESPIRAŢIEI
VENTILAŢIA CU PRESIUNE POZITIVĂ
BALONUL TIP AMBU-AUTOGONFLABIL

 Balon folosit- tip ambu pentru nou-

născut, prevăzut cu rezervor de O2, şi
măşti de diferite dimensiuni în funcţie
de greutatea copilului.
 Aplicarea măştii trebuie să fie etanşă,
să acopere gura şi nasul copilului în
nici un caz ochii (pot fi lezati)
 . Ventilaţia se realizează prin
comprimarea balonului cu degetele.
 Presiunea primei insuflări trebuie să
fie de 30-40 cm H20, iar în continuare
de 20 cm H20 pentru a evita
barotrauma.
 Ritmul ventilaţiei trebuie sa fie de 40
respiraţii/minut
 INIŢIEREA RESPIRAŢIEI
VENTILAŢIA CU PRESIUNE POZITIVĂ
 Dacă ventilaţia cu balon
depăşeşte 2 minute,
trebuie să se insere o
sondă nasogastrică
pentru a evita distensia
stomacului. (care poate
împiedica distensia
plămânului) şi riscul de
aspiraţie (figura9).
 INIŢIEREA RESPIRAŢIEI
VENTILAŢIA CU PRESIUNE POZITIVĂ
 Protocolul de reanimare prevede administrare de O2
100%. Studii clinice au demonstrat însă că nu există
diferenţă în ceea ce priveşte mortalitatea neonatală şi
riscul de apariţie a encefalopatiei hipoxic-ischemice în
cazul utilizării aerului (O2 21%) sau a O2 100% în
reanimarea neonatală. În unele centre, reanimarea se
efectuează doar cu aer ambiental, sau cu O2 sub
concentraţia de 100%, pornind de la premisa efectelor
toxice ale acestuia (radicali liberi).
 EVALUARE CLINICA
IN CURSUL VENTILAŢIEI CU PRESIUNE POZITIVĂ
 Dacă ventilaţia este eficientă se vor observa: ridicarea şi
coborârea ritmică a toracelui, zgomote respiratorii audibile
bilateral şi ameliorarea coloraţiei şi a frecvenţei cardiace
 . Dacă se instalează respiraţiile spontane eficiente, FC este
>100 bătăi/minut se întrerupe ventilaţia, se urmăreşte
coloraţia tegumentelor şi eventual se administrează O2 în flux
liber până la rozarea tegumentelor
 Dacă FC rămîne sub 100 bpm sau nu respiră spontan se
contiuă VPP cu reevaluare repetat la 30 sec.

.
 CIRCULAŢIA
MASAJUL CARDIAC EXTERN
 Dacă FC este < 60 bătăi/minut după 30 secunde de VPP, se continuă
ventilaţia şi se iniţiază masajul cardiac extern. De asemenea, poate
intubaţia oro-traheală poate fi luată în considerare.
 Masajul cardiac extern asigură circulaţia, respectiv comprimă cordul între
stern şi coloana vertebrală şi împinge sângele spre circulaţia sistemică. Se
poate executa în doua moduri: cu cele 2 police suprapuse (tehnica policelui)
sau cu indexul si mediusul de la aceeaşi mână (tehnica celor 2 degete).
Presiunea se aplică perpendicular pe 1/3 inferioară a sternului (sub linia
intermamelonară) cu evitarea apendicelui xifoid, iar excursiile coastelor nu
trebuie să depăşească 1-1,5 cm (1/3 din diametrul anterio-posterior al
toracelui) pentru a preveni fracturile costale şi leziunile hepatice.

 CIRCULAŢIA
MASAJUL CARDIAC EXTERN

 Se poate executa în doua moduri:

cu cele 2 police suprapuse
(tehnica policelui) sau cu indexul
si mediusul de la aceeaşi mână
(tehnica celor 2 degete).
 Presiunea se aplică perpendicular
pe 1/3 inferioară a sternului (sub
linia intermamelonară) cu evitarea
apendicelui xifoid
 excursiile coastelor nu trebuie să
depăşească 1-1,5 cm (1/3 din
diametrul anterio-posterior al
toracelui) pentru a preveni
fracturile costale şi leziunile
hepatice.
 CIRCULAŢIA
MASAJUL CARDIAC EXTERN
 Întotdeauna masajul cardiac va fi insoţit de
ventilaţie
 se execută coordonat cu ventilaţia: 3
compresiuni toracice, 1 insuflare cu balonul.
Astfel, într-un minut se vor efectua 30 de
ventilaţii şi 90 de compresiuni toracice (dacă
se execută simultan, ventilaţia este ineficientă).
 EVALUARE CLINICĂ
 După 30 sec.de MCE şi VPP
 Dacă FC este >60 bătăi/minut, se opreşte MCE
şi se continuă VPP până când FC va fi >100
bătăi/minut. Ulterior, dacă există respiraţii
eficiente, se administrează îngrijiri de rutină,
eventula O2 în flux liber.
 Dacă FC este < 60 bătăi/minut, se continuă
VPP şi MCE,se recurge la intubaţie endotraheală
şi se iniţiază medicaţia.
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
 Intubaţia endotraheală poate fi luată în considerare în
oricare etapă a reanimării, aceasta depinzând de
experienţa reanimatorului.
 Indicaţiile sunt:
 Lichid amniotic meconial, nou-născutul nu e viguros
 Se anticipează o VPP prelungită
 VPP cu mască şi balon ineficientă
 Este necesar MCE şi administrarea de adrenalină
 Indicaţii speciale: prematuritate, hernie diafragmatică
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
 laringoscopul, preferabil cu lumină rece (fibră optică) şi cu lamă dreaptă nr.
0 pentru prematuri şi nr. 1 pentru nou-născutul la termen.
 Sondele de intubaţie trebuie cu diametru uniform, să fie sterile, de unică
folosinţă

Greutate (g) Vârstă gestaţie (săptămâni) Mărime sondă (diametru) mm

<1000 <28 2,5

1000-2000 28-34 3

2000-3000 34-38 3,5

>3000 >38 3,5-4

 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ

.
Intubaţia se va efectua în maxim 20 secunde.
Dacă nu se reuseşte în acest timp, între
încercări copilul va fi ventilat cu balonul şi
masca
 Adâncimea introducerii sondei se calculează
după formula: 6cm+Greutatea copilului în kg
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
Controlul poziţiei sondei endotraheale se va face
stetacustic, în 3 locuri: axile bilateral şi regiunea
epigastrică (murmurul vezicular trebuie să fie egal,
simetric, bilateral şi pătrunderea aerului absentă în
stomac, deci intubaţia nu s-a efectuat în esofag)
.
Semnele poziţiei corecte a sondei sunt:
Toracele se ridică la fiecare respiraţie
Zgomote respiratorii se percep pe ambele câmpuri pulmonare,
fără distensie gastrică odată cu ventilaţia
Apare condens de vapori în interiorul sondei în expir
 MEDICAŢIA

 ADRENALINA
 VOLUM-EXPANDERI

 BICARBONAT DE SODIU

 NALOXON
 ADRENALINA
 Adrenalina este primul drog utilizat în reanimare
 Produce vasoconstricţie periferică, creşte contractilitatea
miocardică şi creşte frecvenţa cardiacă.
 Se găseşte în fiole de 1 ml cu concentraţia de 1/1000. Pentru
reanimarea neonatală se utilizează în diluţie 1/10000, (1 ml
din diluţia 1/1000 se diluează cu 9 ml ser fiziologic).
 Adrenalina nu este indicată înaintea stabilirii ventilaţiei.
 Doza: 0,1-0,3 ml/kg, rapid, din diluţia 1/10000 intraombilical
sau endotraheal, repetată la un interval de 3-5 minute. Se
continuă VPP şi MCE după administrare
 Dozele mari pot determina hipertensiune arterială
postresuscitare şi hemoragie cerebrală.
Dacă FC rămâne <60 bătăi/minut după
administrarea de adrenalină se verifică
 eficacitatea VPP, a MCE
 intubaţiei
 Se ia în considerare existenţa hipovolemiei şi
acidozei metabolice severe
 VOLUM-EXPANDERI
Indicaţii - semne de hipovolemie (tegumente
palide sub ventilaţie, puls slab, timp de
recolorare peste 3 secunde)
. Calea de administrare este prin vena ombilicală,
ritmul fiind lent, în 5-10 minute.
Se utilizează:
 ser fizilogic: 10 ml/kg
 Ringer lactat: 10 ml/kg
 sânge 0I Rh negativ: 10 ml/kg
 BICARBONATUL DE SODIU

 Reanimarea prelungită are ca şi consecinţe apariţia acidozei lactice,

scăderea contractilităţii cardiace şi a circulaţiei pulmonare.
 Indicaţia administrării de bicarbonata este acidoza metabolică
demonstrată prin proba ASTRUP
 administrarea de rutină a bicarbonatului este controversată.
 Fără o ventilaţie şi oxigenare adecvată, administrarea de bicarbonat nu va
creşte pH-ul.
 Doza recomandată: 1-2 mEq/kg lent iv, cu un ritm de maxim 1
mEq/kg/minut. Bicarbonatul de sodiu se comercializează în soluţie cu
concentraţie de 8,4% (soluţie molară: 1 ml=1 mEq). În reanimare se
utilizează soluţia de 4,2% (semimolară:1 ml= 0,5 mEq) prin diluarea soluţiei
molare
 NALOXON

 d. Naloxon se administrează la copiii cu depresie

respiratorie care provin din mame care au primit
narcotice cu 4 ore înainte de naştere.
 NU-dacă mama este dependentă de narcotice sau
urmează tratament cu metadonă-convulsii severe la
nou născut

 Doza: 0,1 mg/kg iv sau endotraheal soluţie 1mg/ml.

 REANIMARE CÂT?

Reanimarea se face susţinut până la apariţia

respiraţiei eficiente, a tegumentelor rozate şi a
frecvenţei cardiace peste 100 bătăi/minut.
 Dacă respiraţiile spontane nu se instalează în
30-40 minute de reanimare, resuscitarea se
consideră eşuată
 EŞECUL REANIMĂRII
 prematuritate extremă,
 pneumotorax,
 pneumonie congenitală,
 hernie diafragmatică,
 hipoplazie pulmonară
 !!!hipotermie
 !!!hipovolemie
 !!!acidoza metabolică.
 NU SE INIŢIAZĂ REANIMAREA

 VG sub 24 săptămâni, greutate sub 400g

 Anencefalie

 Trisomie 13 sau 18 confirmate

 MONITORIZAREA POSTREANIMARE
 în compartimentul de terapie intensivă neonatală,
pentru a sesiza şi corecta la timp diferitele aspecte
patologice
 -clinic-respiraţii,coloraţie,tonus,reactivitate
-SaO2,TA,AV
-ASTRUP
-glicemie
 . Problemele care se pot decela după reanimare sunt:
hipertensiune pulmonară, aspiraţii, pneumonii,
infecţii, convulsii, apnee, hipotensiune, hipoglicemie,
etc,
MULŢUMESC