ACŢIUN

3.2. Caracteristicile actiunilor

Actiunile reprezinta fractiuni ale capitalului social si desemneaza raportul juridic dintre actionar (persoana care
detine actiuni) si societatea emitenta.
Caracteristicile actiunilor sunt:
1. actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala.
Pentru a se evita o fractionare excesiva a capitalului social, Legea nr. 31/1990, impune o limita minima a
valorii nominale a unei actiuni, respectiv 1.000 lei.
2. actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social.
Corelativ acestei dispozitii se prevede ca actiunile confera drepturi egale posesorilor lor. Ulterior O.G. nr.
32/1997, pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990, consacra si exceptia de la aceasta regula,
precizand ca se pot emite totusi in conditiile actului constitutiv, categorii de actiuni ce confera titularilor
drepturi diferite (dispozitie ce constituie primul pas in consacrarea legislativa a actiunilor preferentiale).
3. actiunile sunt indivizibile.
Ca si stabilirea unei limite minime a valorii nominale a actiunilor, aceasta prevedere are ca scop evitarea
divizarii excesive a capitalului social. In ipoteza in care actiunea devine proprietatea mai multor persoane,
acestea trebuie sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor incorporate in actiune.
4. actiunile sunt instrumente negociabile.
Ele pot fi transmise altor persoane in virtutea legii cererii si ofertei si cu respectarea prevederilor legislatiei in
materie si ale actelor constitutive.
Actiunea desemneaza, dupa cum am precizat inca de la definirea notiunii, raportul juridic dintre actionar si
societate, respectiv drepturile si obligatiile actionarului fata de societate.
Astfel, actionarul are dreptul de a participa la Adunarea Generala a Actionarilor, dreptul de a fi informat asupra
desfasurarii activitatii societatii, dreptul de vot, dreptul de dividende si nu in ultimul rand dreptul asupra partii
cuvenite din lichidarea societatii, iar principala sa obligatie este aceea de a efectua plata varsamintelor datorate.
In raport cu modul de identificare a proprietarului, actiunile pot fi:
- actiuni nominative, care au numele proprietarului inscris pe certificat, sau in cont;
- actiuni la purtator, caz in care actiunea apartine celui care o detine.
Actiunile nominative pot fi emise in forma materiala – pe suport hartie - sau in forma dematerializata – prin
inscrierea in cont. Actiunea dematerializata presupune inregistrarea pe suport magnetic. Dovada calitatii de
actionar se face printr-un “Extras de cont” sau printr-un “Certificat de actionar”.
Dupa drepturile conferite posesorului lor, actiunile sunt:
- actiuni ordinare (comune)
- actiuni preferentiale.
Actiunile ordinare reprezinta fractiuni egale ale capitalului social si confera detinatorilor drepturi egale.
Aspecte procedurale.
Orice emisiune de actiuni trebuie monitorizata in scopul asigurarii bunei functionari a societatii si pentru a
permite organelor abilitate sa supravegheze respectarea normelor legale in materie.
Aceasta problematica trebuie abordata dintr-o dubla presepctiva si anume:
- dreptul comun in materie, care impune oricarei societati pe actiuni sa inregistreze emisiunile de actiuni la
Registrul Comertului si sa tina evidenta actionarilor intr-un Registru al Actionarilor;
- situatia persoanelor juridice ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piete organizate (BVB, RASDAQ), caz in
care frecventa si viteza circulatiei actiunilor confera valente specifice.
Prin urmare, evidenta actionariatului este dificil, daca nu chiar imposibil sa fie tinuta de insasi persoana juridica
in cauza, motiv pentru care au fost create institutii specifice ce au drept unic obiect de activitate tinerea
Registrelor Actionarilor.
Pentru evitarea confuziilor des intalnite in practica, trebuie mentionat ca in functie de regulile pietei pe care se
tranzactioneaza, actiunile pot fi inregistrate fie in numele posesorului (“beneficial owner”), fie in numele
societatii la care acesta isi tine in custodie contul de valori mobiliare (“street name”), aceasta modalitate avand
menirea de a facilita miscarea valorilor mobiliare dintr-un cont in
altul. Se impune a fi facuta precizarea ca aceasta forma de inregistrare este facuta numai in scop “de evidenta
interna” si nu inseamna ca daca valorile mobiliare sunt inscrise in contul societatii de valori mobiliare sunt
proprietatea societatii, ci ele sunt proprietatea detinatorului care le pastreaza in contul societatii.
Dreptul la vot.
Fiecare actiune ordinara indreptateste detinatorul la un singur vot. Aceasta regula fiind instituita printr-o norma
supletiva, exista posibilitatea ca prin actul constitutiv sa se stabileasca un alt raport intre numarul actiunilor
detinute de o persoana fizica sau juridica si numarul voturilor aferente (de exemplu: toti actionarii care
depasesc procentul de 30% din totalul actiunilor societatii vor avea
pentru actiunile ce depasesc 30% drept la vot in urmatoarea proportie: 1 vot la 3 actiuni). Este superflu de
precizat importanta concentrarii unui numar mare de voturi in mana unui singur actionar – parghie prin
intermediul careia se poate, in ultima instanta, dicta politica societatii -, dispozitia analizata mai sus avand
tocmai rolul de a evita, acolo unde exista interes in acest
sens, aparitia unei astfel de situatii.
Dreptul la dividend.
Principalul drept patrimonial al actionarului ordinar este dreptul de a primi dividende. Potrivit normelor legale
in vigoare, dividendele se vor plati actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social, daca prin
actul constitutiv nu s-a prevazut altfel. Legea da astfel posibilitatea societatilor comerciale, ca si in materie de
distribuire de dividende, sa-si stabileasca singure politica, sub conditia ca dividendele sa se distribuie numai din
beneficiile reale, respective numai daca se inregistreaza profit.
Organul care decide, in functie de politica investitionala si actul constitutiv al societatii, daca se vor distribui
sau nu dividende, este AGA.
Practica internationala arata, de exemplu, ca societatile tinere, in plina dezvoltare sau cele care incearca sa isi
conserve capitalul, nu platesc, de regula, dividende actionarilor ordinari. Totusi, in situatia in care o societate
distribuie dividende actionarilor ordinari, acestea pot fi distribuite sub forma dividendului in numerar (cash) sau
sub forma dividendului in actiuni.
Actiunile preferentiale asigura posesorului lor o rentabilitate minima (dividend prioritar) si nu confera drept la
vot.
Astfel, se pot emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot, ce confera titularului:
- dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra profitului distribuibil al exercitiului financiar, inaintea oricarei
alte prelevari;
- drepturile recunoscute actionarilor ordinari, cu exceptia dreptului de a participa si a vota in adunarile generale
ale actionarilor.
Decizia de a emite actiuni preferentiale apartine exclusiv actionarilor ordinari si o data luata aceasta decizie
trebuie respectate urmatoarele conditi :
- actiunile preferentiale sa aiba aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare;
- actiunile preferentiale sa nu depaseasca o patrime din capitalul social.
Pe pietele dezvoltate exista mai multe tipuri de actiuni preferentiale dintre care amintim:
- actiuni cu o rata fixa si prestabilita a dividendului
- actiuni ce confera titularului mai multe drepturi de vot
- actiuni ce dau dreptul detinatorului sa incaseze partile cuvenite, ca urmare a lichidarii societatii, inaintea
actionarilor ordinari
- actiuni ce combina drepturile mai sus mentionate.
Dreptul de vot.
Spre deosebire de actiunile ordinare, actiunile preferentiale nu confera detinatorilor dreptul de vot in AGA.
Dreptul la dividende.
Actiunile preferentiale pot avea o rata fixa si prestabilita a dividendului. Rata dividendului poate fi exprimata
fie printr-o suma fixa, fie procentual si reprezinta suma ce trebuie platita la sfarsitul exercitiului financiar (daca
exista profituri reale) cu titlu de dividend pentru o actiune. Astfel, o actiune preferentiala cu o rata a
dividendului de 4.000 lei/actiune va aduce detinatorului un
dividend anual de 4.000 lei.
In ipoteza in care rata dividendului este exprimata procentual, procentul se aplica asupra valori nominale a
actiunii si nu asupra valorii de piata a acesteia.
Deoarece ratele dividendelor sunt fixe, actiunile preferentiale sunt, cel putin in practica anglo-saxona, incluse
intr-un grup de valori cunoscute ca fiind valori cu venit fix. Din acest grup fac parte si obligatiunile societatilor
comerciale, de stat, municipale si ale autoritatilor centrale si locale.
Actiunile preferentiale vor putea fi transformate in actiuni ordinare prin hotararea AGA. Pe pietele de capital
dezvolate, unde exista mai multe tipuri de actiuni preferentiale, de regula, acestea fiind aduse pe piata printr-un
plasament garantat, care este de obicei negociat. Odata luata decizia de a face o emisiune de actiuni
preferentiale, conducerea societatii emitente si societatile de valori mobiliare stabilesc caracteristicile pe care sa
le ofere pentru a face actiunea preferentiala cat mai atractiva pentru investitori.
Printre caractersiticile discutate se numara
Ratadividendelor
- clauza de rascumparare (clauza de nerascumparare)
- clauza de convertibilitate (clauza de neconvertibilitate)
- clauza de cumulativitate (clauza de necumulativitate)
- clauza de participare
- ratamodificabila
- clauza de returnabilitate.
Indiferent de tipul actiunii prezinta importanta modul de exprimare a valorii unei actiuni prin:
a) valoarea nominala
Reprezinta o fractiune (o unitate) din capitalul social al societatii. Aceasta valoare este inscrisa in mod
obligatoriu pe actiune – in cazul actiunilor materializate -, iar in cazul actiunilor dematerializate este inscrisa
atat in Registrul actiunilor (la rubrica: “valoare nominala”), cat si in Registrul actionarilor la aceeasi rubrica.
Valoarea nominala a unei actiuni multiplicata cu numarul actiunilor emise de o societate reprezinta capitalul
social al societatii.
b) valoarea contabila
Reprezinta suma pe care ar trebui sa o primeasca fiecare actionar, in cazul in care societateas-ar lichida.
Ea se obtine ca raport intre patrimoniul societatii si numarul de actiuni aflate in circulatie. In termeni contabili,
valoarea contabila este reprezentata de suma inscrisa in postul bilantier “Capitaluri proprii” raportata la
numarul de actiuni aflate in circulatie.
c) valoarea (pretul) de emisiune
Este valoarea la care se vand actiunile la momentul emisiunii. In practica internationala pretul de emisiune al
unei actiuni poate sa fie mai mic, mai mare sau egal cu valoarea nominala. De regula, acesta este mai mare
decat valoarea nominala, deoarece include si cheltuielile aferente emisiunii. In tara noastra, Legea nr. 31/1990,
privind societatile comerciale, prevede ca actiunile nu vor
putea fi emise la o valoare mai mica decat valoarea nominala.
d) valoarea de piata
Reprezinta pretul curent de tranzactionare al unei actiuni tranzactionate pe o piata de capital organizata si
supravegheata de CNVM, valoare exprimata printr-un pret negociat intre societatea de valori mobiliare
vanzatoare si cea cumparatoare.
Valoarea de piata poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea nominala a actiunilor respective.
3.3. Drepturile de subscriere
O societate comerciala poate face o noua emisiune de actiuni pentru marirea capitalului social.
Consecintele imediate ale unei astfel de masuri sunt:
- creste numarul actiunilor aflate in circulatie
- scade procentul de actiuni detinut de fiecare dintre actionarii curenti.
In ipoteza in care noua emisiune de actiuni este achizitionata integral de terti (respectiv alte persoane decat
actionarii initiali) s-ar putea crea o situatie defavorabila actionarilor initiali.
Referitor la aceasta situatie, Legea nr. 31/1990 prevede ca “actiunile emise pentru marirea capitalului vor fi
oferite spre subscriere in primul rand celorlalti actionari, in proportie cu numarul actiunilor pe care le poseda si
cu obligatia ca acestia sa isi exercite dreptul lor de preferinta in termenul hotarat de adunarea generala, daca in
contract sau statut nu se prevede astfel. Dupa
expirarea acestui termen, actiunile vor putea fi subscrise public”.
Legea confera astfel actionarilor un drept de preemptiune la achizitionarea actiunilor din noua emisiune, daca in
actul constitutiv nu se prevede altfel.
Potrivit practicii si doctrinei internationale drepturile de subscriere se greveaza pe acest drept de preemptiune
(dreptul de a achizitiona cu prioritate noile actiuni), insa nu se confunda cu acesta, ele avand un continut mai
larg.
Astfel, dreptul de subscriere reprezinta privilegiul acordat de o societate actionarilor sai, de a achizitiona cu
intaietate noile actiuni, proportional cu ponderea in societate si la un pret mai mic decat pretul de emisiune sau
pretul de piata.
In functie de politica de ansamblu societatea poate acorda drepturi de subscriere la fiecare noua emisiune.
Coordonatele dreptului de subscriere, respectiv raportul dintre actiunile detinute si actiunile ce urmeaza a fi
achizitionate in baza dreptului, sunt stabilite prin actul constitutiv sau distinct pentru fiecare noua emisiune de
actiuni.
Este incontestabil faptul ca actiunile unei societati care ofera drepturi de subscriere sunt mai atractive pentru
investitori, deoarece ei sunt astfel mai bine protejati in ceea ce priveste ponderea in societate (sunt protejati
impotriva fenomenului de dilutie a partii detinute in totalul capitalului).
Daca vechii actionari nu doresc sa cumpere actiuni din noua emisiune, ei pot obtine un venit prin vanzarea
drepturilor de subscriere dobandite catre investitorii care doresc sa achizitioneze actiuni din noua emisiune.
Aceste drepturi de subscriere au o valoare in sine de vreme ce indreptatesc posesorii lor sa cumpere actiuni la
un pret mai mic decat pretul de piata.
Actionarii care aleg sa nu subscrie, pot sa isi vanda drepturile la o valoare numita valoare teoretica.
Pretul subscrierii este pretul la care va fi cumparata actiunea de catre cel ce are drept de subscriere.
Valoarea dreptului de subscriere este usor de calculat, dar in ultima instanta, valoarea reala a acestui drept este
data de piata, respectiv de valoarea pe care o persoana este dispusa sa o plateasca pentru cumpararea acelui
drept. Acest pret poate fi mai mare sau mai mic decat valoarea teoretica a dreptului de subscriere.
Drepturile de subscriere au durata de viata scurta, respectiv perioada in care actionarul este indreptatit sa isi
exercite dreptul de subscriere sub sanctiunea stingerii acestuia. De regula, aceasta perioada este de ordinul
saptamanilor. De aceea, decizia de a vinde sau utiliza drepturile de subscriere trebuie luata rapid.
3.4. Dividendul
Reprezinta partea din profitul net repartizata actionarilor, in virtutea dreptului de coproprietate.
Detinatorii actiunilor ordinare incaseaza un dividend anual, a carui marime depinde de nivelul profitului net si
de politica de dividend adoptata de emitent.
Detinatorii actiunilor preferentiale au dreptul la obtinerea unui dividend prioritar (fix), indifferent de nivelul
rezultatului financiar al emitentului. Daca actiunile preferentiale sunt participative, iar dividendul la actiunile
comune este mai mare decat dividendul prioritar, actionarul preferential are dreptul sa incaseze diferenta pana
la nivelul dividendului actiunilor commune.
Parametrii deciziei de dividend sunt:
- rata de distribuire a dividendului, adica raportul dintre dividende si profit net;
- rata de crestere a dividendului pe actiune.
Formele sub care se distribuie dividendul sunt:
- dividend anual, determinat ca rezultat al politicii de dividend;
- dividend fix, incasat de detinatorii actiunilor privilegiate;
- dividend provizoriu, ce se repartizeaza inainte de incheierea bilantului, ca un avans din dividendul definitiv
ce se va repartiza ulterior, dupa incheierea exercitiului si publicarea bilantului;
- dividendul repartizat sub forma de noi actiuni in acest caz, societatea emitenta calculeaza dreptul de
atribuire.
Fiecare actionar va primi un numar de actiuni noi proportional cu dreptul sau la dividend.
Calculul valorii dreptului de atribuire este similar cu cel al dreptului de subscriere, dar in acest caz pretul de
emisiune este zero, distribuirea noilor actiuni fiind gratuita.
Fiecare actionar va beneficia de actiuni gratuite conform numarului actiunilor posedate.
Fiecarei actiuni ii este atasat un drept de atribuire, care poate fi negociat la bursa, daca cel caruia I se cuvine nu
doreste sa participe la majorarea de capital.