Tema.

 Contabilitatea capitalului propriu

1. Noţiunea şi structura capitalului propriu

Capitalul propriu reprezintă o totalitate de surse proprii de finanţare a activităţii economico-

financiare a întreprinderii şi poate fi determinat ca mărimea rămasă în activele întreprinderii după
scăderea datoriilor. În componenţa capitalului propriu se evidenţiază:
1. Capitalul statutar (social).
2. Capitalul suplimentar.
3. Rezervele.
4. Profitul nerepartizat.
5. Capitalul secundar.
La determinarea capitalului propriu din mărimea lui se scad:
1. Capitalul nevărsat.
2. Capitalul retras.
3. Pierderea neacoperită.
4. Profitul utilizat al anului de gestiune.
Structura capitalului propriu sub formă generalizată este prezentată în schema 9.1.

1
 Elemente care formează
capitalul propriu

Capital Capital Capital de Profit Capital

statutar suplimentar rezervă nerepartizat secundar

Aporturile Diferenţa Rezerve Profit Diferenţe

proprietarilo dintre stabilite de nerepartizat din
r la valoarea legislaţie al anilor reevaluarea
patrimoniul nominală a Rezerve precedenţi activelor pe
întreprinderi acţiunilor şi prevăzute de Profit net al termen lung
i preţul de statut anului de Subvenţii de
vânzare a Alte rezerve gestiune stat
acestora
Diferenţe de
curs valutar
aferente
decontărilor
Datoriile Valoarea
cu fondatorii Pierderea Dividende
fondatorilor acţiunilor neacoperită a intermediare
aferente proprii (părţilor anilor plătite până la
aporturilor la sociale) precedenţi sfârşitul
capitalul răscumpă-rate Pierderea netă a perioadei de
statutar de la acţionarii anului de gestiune etc.
(asociaţii) săi gestiune

Capital Capital Pierdere Profit utilizat al

nevărsat retras neacoperită anului de
gestiune

Elemente care reduc

mărimea capitalului
propriu

Schema 9.1. Structura capitalului propriu

2
2. Contabilitatea formării capitalului statutar

Capitalul statutar (social) reprezintă valoarea aporturilor proprietarilor întreprinderii

(acţionarilor, asociaţilor) la patrimoniul acesteia depuse în contul achitării acţiunilor (cotelor,
părţilor sociale) pentru asigurarea activităţii statutare a întreprinderii.
Modul de formare a capitalului statutar şi mărimea minimă a acestuia sunt reglementate de
actele legislative ale Republicii Moldova, precum şi actele de constituire a întreprinderii (contractul
de constituire şi statutul). De exemplu, capitalul statutar al societăţii pe acţiuni de tip deschis trebuie
să constituie nu mai puţin de 20 mii lei, al societăţii pe acţiuni de tip închis – nu mai puţin de 10 mii
lei1, al societăţii cu răspundere limitată – nu mai puţin de 300 de salarii minime2.
Mărimea aporturilor fondatorilor la capitalul statutar al întreprinderii, la crearea acesteia este
determinată de actele de constituire. De exemplu, drept aporturi la capitalul statutar pot servi:
a) mijloacele băneşti;
b) patrimoniul nebănesc, adică orice bunuri aflate în circuitul civil, inclusiv valorile mobiliare
achitate integral;
c) drepturile patrimoniale, de exemplu, drepturile de folosinţă a patrimoniului (mijloacelor
fixe, terenurilor, resurselor naturale etc.).
Dacă conform actelor de constituire fondatorii depun aporturile băneşti până la data
înregistrării de stat a întreprinderii, mijloacele depuse se acumulează pe un cont bancar provizoriu.
Formarea capitalului statutar al întreprinderii se reflectă în contabilitate după înregistrarea de
stat a întreprinderii în baza următoarelor documente justificative:
 contractul de constituire;
 statutul întreprinderii;
 certificatul de înregistrare a întreprinderii;
 dispoziţia de încasare (în cazul depunerii aporturilor băneşti în numerar);
 ordin de plată (în cazul depunerii aporturilor băneşti prin virament);
 procesul-verbal de primire-predare (în cazul depunerii activelor pe termen lung);
 extrasul din registrul deţinătorilor hârtiilor de valoare (în cazul depunerii hârtiilor de
valoare);
 factura de expediţie sau factura fiscală (în cazul depunerii mărfurilor şi materialelor) etc.
Evidenţa analitică a capitalului statutar se ţine pe proprietari (participanţi, membri, asociaţi,
acţionari etc.) ai întreprinderii, fie persoane fizice sau juridice. De exemplu, în societatea cu
răspundere limitată evidenţa analitică a capitalului statutar se ţine în registrul asociaţilor în care se
reflectă numele de familie (denumirea completă) a asociatului, datele de identitate, sediul (adresa
poştală), data de intrare în S.R.L., valoarea părţii sociale, informaţii privind achitarea (neachitarea)
părţii sociale, înscrieri privind cesiunea părţii sociale şi alte informaţii necesare.
Pentru evidenţa sintetică a capitalului statutar este destinat contul de pasiv 311 „Capital
statutar”.
Formarea capitalului statutar în cazul depunerii aporturilor băneşti se reflectă în contabilitate
prin următoarele formule contabile:
 la valoarea nominală a aporturilor la capitalul statutar achitate de către fondatori:
Dt 242 „Conturi curente în valută naţională”
Dt 243 „Conturi curente în valută străină”
Ct 311 „Capital statutar”;
 la valoarea nominală a aporturilor la capitalul statutar neachitate de către fondatori:
Dt 313 „Capital nevărsat”
Ct 311 „Capital statutar”.

1
Conform art.40 alin.(2) din Legea privind societăţile pe acţiuni.
2
Conform art.69 din Regulamentul societăţilor economice din Republica Moldova.

3
 La achitarea datoriilor privind aporturile la capitalul statutar se întocmesc formulele
contabile:
 la valoarea efectivă a aporturilor la capitalul statutar (fără TVA):
Dt 111 „Active nemateriale”
Dt 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
Dt 121 „Active materiale în curs de execuţie”
Dt 123 „Mijloace fixe”
Dt 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”
Dt 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”
Dt 211 „Materiale”
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”
Dt 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate”
Dt 241 „Casa”
Dt 242 „Conturi curente în valută naţională” şi alte conturi de evidenţă a activelor
Ct 313 „Capital nevărsat”;
 la suma TVA aferentă aporturilor nebăneşti depuse în capitalul statutar3:
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Ct 313 „Capital nevărsat”.
În procesul desfăşurării activităţii întreprinderii poate apărea necesitatea de a modifica
capitalul statutar constituit la crearea acesteia. Modificarea capitalului statutar se efectuează prin
majorarea sau micşorarea lui, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi statutul întreprinderii.
Decizia privind modificarea capitalului statutar se aprobă de organul împuternicit al
întreprinderii: în societatea cu răspundere limitată – de adunarea generală a asociaţilor, în societatea
pe acţiuni – de adunarea generală a acţionarilor sau consiliul societăţii, la întreprinderea de stat
(municipală) – de organele puterii de stat (municipale) etc.
Majorarea (micşorarea) capitalului statutar al întreprinderii poate fi efectuată prin diverse
metode. Astfel, capitalul statutar poate să se mărească în urma:
- majorării valorii nominale a acţiunilor plasate (valorii părţilor sociale ale asociaţilor etc.);
- plasării acţiunilor de emisiune suplimentară (măririi numărului asociaţilor).
În calitate de documente justificative pentru efectuarea acestor înscrieri contabile servesc:
 extrasul din procesul-verbal al adunării (şedinţei) organului împuternicit al întreprinderii;
 statutul întreprinderii;
 decizia de înregistrare a modificării capitalului statutar eliberată întreprinderii de oficiul
teritorial al Camerei Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale.
Operaţiunile aferente modificării capitalului statutar se reflectă în contabilitate după
introducerea schimbărilor respective în Registrul de înregistrare de stat.
O importanţă primordială pentru reflectarea în conturile contabile o au sursele de majorare a
capitalului statutar:
1) aporturile depuse de acţionari (asociaţi);
2) sursele proprii ale întreprinderii (rezervele, capitalul suplimentar, profitul nerepartizat).
Dacă capitalul statutar a fost majorat pe seama primei surse sus-numite, în contabilitate se fac
aceleaşi înregistrări contabile, ca şi în cazul depunerii aporturilor fondatorilor în contul achitării
capitalului statutar la crearea întreprinderii.
Majorarea capitalului statutar pe seama unor elemente distincte ale capitalului propriu se
înregistrează în debitul conturilor surselor respective (322 „Rezerve prevăzute de statut”, 323 „Alte
rezerve”, 312 „Capital suplimentar”, 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor
precedenţi”, 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”) şi creditul contului 311 „Capital
statutar”.

3
Conform art.103 alin.(1) pct.26) din Codul fiscal, mijloacele fixe depuse în capitalul social al agenţilor economici sunt
scutite de T.V.A.

4
 Un caz particular al majorării capitalului social reprezintă convertirea datoriilor societăţilor
pe acţiuni faţă de stat în acţiuni. Societăţile pe acţiuni privatizate parţial sau integral care au
acumulat datorii faţă de stat (impozite, taxe, penalităţi, amenzi şi alte plăţi spre transferare în buget,
precum şi credite acordate sub garanţia statului) achită aceste datorii contra acţiuni din emisiunea
suplimentară.
După înregistrarea emisiunii suplimentare în Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi
modificării capitalului social al societăţii pe acţiuni în Camera Înregistrării de Stat în contabilitate se
reflectă următoarele formule contabile:
 la valoarea nominală a acţiunilor emise pentru convertirea creditelor:
Dt 511 „Credite bancare pe termen scurt”4
Ct 311 „Capital statutar”;
 la valoarea nominală a acţiunilor emise pentru convertirea impozitelor, taxelor,
penalităţilor:
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Ct 311 „Capital statutar”;
 la suma cu care valoarea reală a acţiunilor depăşeşte valoarea lor nominală:
Dt 511 „Credite bancare pe termen scurt”
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Ct 312 „Capital suplimentar”;
 la suma cu care valoarea nominală a acţiunilor depăşeşte valoarea lor reală:
Dt 312 „Capital suplimentar”
Ct 511 „Credite bancare pe termen scurt”
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
Micşorarea capitalului statutar ca şi majorarea acestuia poate fi efectuată prin diverse metode,
respectându-se legislaţia în vigoare (satisfacerea cerinţelor creditorilor etc.). De exemplu, capitalul
statutar poate fi diminuat prin:
- micşorarea valorii nominale a acţiunilor plasate (valorii părţilor sociale);
- dobândirea acţiunilor proprii de societatea pe acţiuni de la acţionari (dobândirea părţilor
sociale proprii de către societatea cu răspundere limitată de la asociaţi) cu anularea
ulterioară (vezi paragraful 9.6 „Contabilitatea capitalului retras”).
Micşorarea valorii nominale a acţiunilor societăţii pe acţiuni, ca şi micşorarea valorii părţilor
sociale ale asociaţilor societăţii cu răspundere limitată, se efectuează, de obicei, în scopul acoperirii
pierderilor întreprinderii. În aceste cazuri se întocmeşte următoarea formulă contabilă:
Dt 311 „Capital statutar”
Ct 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”.
De exemplu, această operaţiune economică poate fi efectuată în cazul când valoarea activelor nete a
societăţii pe acţiuni la finele anului este mai mică decât mărimea capitalului statutar. În acest caz
adunarea generală, conform cerinţelor legislaţiei în vigoare, poate lua decizia cu privire la reducerea
capitalului statutar.

3. Contabilitatea capitalului nevărsat

În practica economică deseori apar situaţii când momentul de înregistrare a întreprinderii nu

coincide cu momentul de depunere a aporturilor la capitalul statutar sau fondatorii nu depun
aporturi în mărimea integrală prevăzută de actele de constituire. În aceste cazuri se formează capital
nevărsat care reprezintă datoriile fondatorilor aferente aporturilor la capitalul statutar.
În calitate de document justificativ pentru reflectarea capitalului nevărsat serveşte nota
contabilă întocmită în baza documentelor primare privind formarea capitalului statutar.
Evidenţa analitică a capitalului nevărsat se ţine pe fiecare proprietar al întreprinderii, iar în
cadrul acestora – pe fiecare tip de aport nevărsat.
4
Este de menţionat că în componenţa creditelor bancare pe termen scurt se reflectă şi creditele pe termen lung primite,
trecute apoi în categoria celor pe termen scurt, în conformitate cu termenul de rambursare stabilit în contractul de credit.

5
 Pentru evidenţa sintetică a datoriilor fondatorilor aferente aporturilor la capitalul statutar
este destinat contul de activ 313 „Capital nevărsat”. În debitul acestui cont se reflectă datoriile
proprietarilor întreprinderii aferente aporturilor la capitalul statutar, iar în credit – achitarea acestor
datorii. Soldul acestui cont este debitor şi se reflectă în rapoartele financiare (Bilanţul contabil şi
Raportul privind fluxul capitalului propriu) cu cifre negative (în paranteze).
Capitalul nevărsat se reflectă în contabilitate prin următoarele formule contabile:
 după înregistrarea de stat a întreprinderii în mărimea cotei neachitate de fondatori aferentă
aporturilor la capitalul statutar:
Dt 313 „Capital nevărsat”
Ct 311 „Capital statutar” – la valoarea nominală a aporturilor la capitalul statutar;
 la primirea mijloacelor de la fondatori în contul achitării datoriilor aferente aporturilor la
capitalul statutar:
1. Dt 242 „Conturi curente în valută naţională”
Dt 123 „Mijloace fixe”
Dt 211 „Materiale” şi alte conturi de evidenţă a activelor
Ct 313 „Capital nevărsat” – la valoarea efectivă a aporturilor la capitalul statutar (fără TVA).
2. Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Ct 313 „Capital nevărsat” – la suma TVA aferentă aporturilor nebăneşti primite de la
fondatori.
În practica economică apar situaţii când valoarea estimativă a aportului nebănesc indivizibil
depăşeşte mărimea cotei în capitalul statutar ce i se cuvine proprietarului. În acest caz organul
împuternicit al întreprinderii adoptă decizia cu privire la soluţionarea problemei de comun acord cu
deţinătorul cotei. De exemplu, diferenţa menţionată poate fi înregistrată ca datorie a întreprinderii
faţă de proprietar (care urmează să fie achitată de întreprindere contra mijloace băneşti) sau
patrimoniu predat întreprinderii cu titlu gratuit.
În funcţie de decizia luată, la suma diferenţei se întocmeşte formula contabilă:
Dt 123 „Mijloace fixe” şi alte conturi de evidenţă a activelor
Ct 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” – în cazul când diferenţa este considerată
drept datorie a întreprinderii faţă de membri acesteia
Ct 622 „Venituri din activitatea financiară” – în cazul când diferenţa se tratează ca patrimoniu
predat întreprinderii cu titlu gratuit.
În calitate de document justificativ pentru reflectarea acestei formule în conturile contabile
serveşte extrasul din procesul-verbal al adunării (şedinţei) organului împuternicit al întreprinderii.
Utilizarea contului 313 „Capital nevărsat” în societăţile pe acţiuni are un caracter limitat.
Legea privind societăţile pe acţiuni prevede reflectarea capitalului statutar numai în mărimea valorii
acţiunilor plasate. Acţiuni plasate se consideră acţiunile achitate integral de primii subscriptori. Prin
urmare, la formarea şi majorarea capitalului statutar al societăţilor pe acţiuni contul 313 „Capital
nevărsat” nu se utilizează. Excepţie o constituie perioada de 30 zile din ziua înregistrării de stat a
societăţii pe acţiuni până la primirea aporturilor nebăneşti, în contul achitării acţiunilor plasate la
constituirea societăţii.

4. Contabilitatea capitalului suplimentar

Capitalul suplimentar, după provenienţa sa, este legat de formarea şi modificarea capitalului
statutar. Totodată capitalul social este compus din cote (acţiuni, părţi sociale etc.) ce aparţin unor
proprietari anumiţi, iar capitalul suplimentar nu se divizează în cote şi aparţine în întregime tuturor
proprietarilor întreprinderii.
Capitalul suplimentar se formează la efectuarea multiplelor operaţiuni economice cum sunt,
de exemplu:
 achitarea cotelor din capitalul statutar al întreprinderii la valoarea ce diferă de cea
nominală;

6
  revânzarea cotelor dobândite (răscumpărate) anterior la un preţ ce diferă de valoarea
nominală;
 anularea cotelor dobândite (răscumpărate) anterior la un preţ ce diferă de valoarea
nominală;
 depunerea aporturilor la capitalul statutar în valută străină;
 achitarea capitalului nevărsat în valută străină etc.
Pentru generalizarea informaţiei privind capitalul suplimentar este destinat contul de pasiv 312
„Capital suplimentar”. Soldul acestui cont poate fi creditor – se înregistrează în Bilanţul contabil şi
Raportul privind fluxul capitalului propriu cu cifre obişnuite (fără paranteze) sau debitor – se reflectă în
rapoartele financiare menţionate cu cifre negative (în paranteze).
Dacă acţiunile societăţii pe acţiuni sunt plasate la subscriptori la preţul care depăşeşte
valoarea nominală a acestora, suma diferenţei dintre preţul de vânzare şi valoarea nominală se
consideră capital suplimentar. După înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni la suma cu care
valoarea acţiunilor proprii vândute depăşeşte valoarea nominală se întocmeşte formula contabilă:
Dt 242 „Conturi curente în valută naţională”
Dt 243 „Conturi curente în valută străină”
Ct 312 „Capital suplimentar”.
În contul 312 „Capital suplimentar” se reflectă, de asemenea, diferenţele de curs valutar
aferente decontărilor cu fondatorii în valută străină.
În contractul de constituire şi statutul întreprinderii pot fi stipulate depuneri în valută străină
din partea proprietarilor-nerezidenţi pentru formarea capitalului statutar. În acest caz aporturile
valutare se evaluează în lei moldoveneşti la cursul oficial al valutei străine stabilit de Banca Naţională
a Moldovei (B.N.M.) la data încheierii contractului de constituire (aprobării statutului).
Dacă la momentul depunerii directe de către fondatorii-nerezidenţi a aporturilor la capitalul
statutar în comparaţie cu data încheierii contractului de constituire s-a format o diferenţă de curs
valutar, aceasta se reflectă în contabilitate în modul următor:
 pentru diferenţa de curs favorabilă aferentă mijloacelor depuse se întocmeşte formula
contabilă:
Dt 243 „Conturi curente în valută străină” sau
Dt 313 „Capital nevărsat”
Ct 312 „Capital suplimentar”, subcontul 3122 „Diferenţe de curs aferente aporturilor valutare
în capitalul statutar”;
 pentru diferenţa de curs nefavorabilă aferentă mijloacelor depuse se întocmeşte formula
contabilă:
Dt 312 „Capital suplimentar”, subcontul 3122 „Diferenţe de curs aferente aporturilor valutare
în capitalul statutar”
Ct 311 „Capital statutar” sau
Ct 313 „Capital nevărsat”.

5. Contabilitatea capitalului retras

În procesul desfăşurării activităţii economice a întreprinderii apar situaţii în care societatea

pe acţiuni dobândeşte (răscumpără, procură) acţiunile proprii plasate anterior, iar societatea cu
răspundere limitată – părţile sociale de la asociaţii săi. În asemenea cazuri la întreprindere se
formează capital retras care reprezintă valoarea acţiunilor proprii dobândite de la acţionari, precum
şi valoarea părţilor sociale, dobândite de la asociaţii săi.
Operaţiunile economice, în urma cărora la întreprindere se formează capital retras, se
efectuează în diverse scopuri. Astfel, dobândirea acţiunilor proprii poate fi efectuată în vederea:
- micşorării capitalului statutar prin intermediul anulării acţiunilor retrase;
- revânzării ulterioare a acţiunilor la un preţ mai mare;
- majorării normei profitului la o acţiune şi a creşterii (stabilizării) cursului acţiunilor;
- utilizării acţiunilor retrase pentru plata dividendelor, stimularea colaboratorilor societăţii;

7
 - prevenirii tentativelor concurentului de a obţine pachetul de control etc.
Acţiunile (părţile sociale) retrase nu reprezintă activele întreprinderii, nu oferă dreptul la vot
şi alte drepturi. Pentru aceste acţiuni (părţi sociale) nu se plătesc dividende (părţi din profitul
repartizat).
Formarea şi modificarea capitalului retras se reflectă în contabilitate în baza următoarelor
documente justificative:
 extrasul din procesul-verbal al organului autorizat al întreprinderii cu decizia privind
dobândirea, anularea şi revânzarea acţiunilor (părţilor sociale);
 avizul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
 dispoziţia de casă;
 dispoziţia de plată;
 procesul-verbal de primire-predare a activelor pe termen lung;
 factura de expediţie sau factura fiscală;
 extrasul din registrul acţionarilor;
 documentul Camerei Înregistrării de Stat cu privire la înregistrarea modificării (reducerii)
capitalului statutar prin anularea acţiunilor (părţilor sociale) etc.
Evidenţa analitică a capitalului retras se ţine pe fiecare pachet, tip, clasă de acţiuni (parte
socială) dobândit de la acţionari (asociaţi).
Pentru evidenţa sintetică a acţiunilor (părţilor sociale) dobândite de la acţionari (asociaţi)
este destinat contul de activ 314 „Capital retras”. În debitul acestui cont se înregistrează valoarea
acţiunilor (părţilor sociale) retrase, iar în credit – valoarea acţiunilor (părţilor sociale) anulate şi
revândute. Soldul acestui cont este debitor şi se reflectă în rapoartele financiare (Bilanţul contabil şi
Raportul privind fluxul capitalului propriu) cu cifre negative (în paranteze).
În conformitate cu Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile, acţiunile
proprii (părţile sociale) retrase de societate de la acţionari (asociaţi) se contabilizează la valoarea de
dobândire (procurare) a acestora şi se reflectă prin următoarea formulă contabilă:
Dt 314 „Capital retras” – la valoarea acţiunilor (părţilor sociale) retrase la preţul de procurare
Ct 241 „Casa” – la suma mijloacelor băneşti achitate la dobândirea acţiunilor (părţilor sociale)
Ct 242 „Conturi curente în valută naţională” – la suma mijloacelor băneşti transferate la
dobândirea acţiunilor (părţilor sociale).
Acţiunile (părţile sociale) dobândite figurează în capitalul retras până când acestea vor fi
ulterior anulate sau revândute. În acest caz se fac înregistrări de regularizare, prin care se
decontează diferenţa dintre valoarea de procurare şi valoarea nominală.
Astfel, în cazul anulării acţiunilor retrase la valoarea nominală se întocmeşte formula
contabilă:
Dt 311 „Capital statutar”
Ct 314 „Capital retras”.
În cazul când preţul de procurare al acţiunilor anulate ulterior diferă de preţul nominal,
diferenţele se trec în capitalul suplimentar.
La revânzarea acţiunilor retrase anterior se întocmeşte formula contabilă:
Dt 241 „Casa” – la valoarea mijloacelor băneşti încasate în casierie
Dt 242 „Conturi curente în valută naţională” – la valoarea mijloacelor băneşti intrate în contul
de decontare
Ct 314 „Capital retras” – la valoarea de vânzare a acţiunilor revândute.
Diferenţele dintre preţul de procurare şi preţul de vânzare ale acţiunilor revândute de
asemenea sunt trecute în capitalul suplimentar prin următoarele formule contabile:
 la suma cu care preţul de procurare depăşeşte preţul de vânzare:
Dt 312 „Capital suplimentar”
Ct 314 „Capital retras”;

8
  la suma cu care preţul de vânzare depăşeşte preţul de procurare:
Dt 314 „Capital retras”
Ct 312 „Capital suplimentar”.

6. Contabilitatea rezervelor

În condiţiile economiei de piaţa o mare importanţă are constituirea rezervelor în componenţa

capitalului propriu al întreprinderii, care se tratează ca o măsură de precauţie rezonabilă pentru
înlăturarea dereglărilor în desfăşurarea normală a activităţii financiare şi de producţie.
În prezentul capitol se examinează metodica de contabilizare şi reflectare în rapoartele
financiare a rezervelor care au caracter de capital propriu şi nu se studiază rezervele pentru
cheltuieli şi plăţi preliminate (pentru plata concediilor angajaţilor, pentru returnarea şi reducerea
preţurilor la mărfurile vândute, pentru cheltuielile de reparare a mijloacelor fixe etc.) care au
caracter de datorii ale întreprinderii.
În ansamblu rezervele întreprinderii din componenţa capitalului propriu se divizează în trei
categorii:
 rezerve stabilite de legislaţie;
 rezerve prevăzute de statut;
 alte rezerve.
Din prima grupă fac parte rezervele, a căror mărime, surse de formare şi scopuri de utilizare
sunt stabilite de legislaţia în vigoare. De exemplu, societăţile pe acţiuni sunt obligate să creeze
capital de rezervă care trebuie să constituie cel puţin 15 % din mărimea capitalului statutar. Acest
capital se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul societăţii pe acţiuni în proporţie de cel
puţin 5 % din profitul net, până la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire. Capitalul de
rezervă poate fi folosit doar la acoperirea pierderii societăţii pe acţiuni sau la majorarea capitalului
social al acesteia.
Societăţile cu răspundere limitată sunt obligate să formeze capital de rezervă care trebuie să
constituie cel puţin 10 % din mărimea capitalului statutar. Acest capital se formează prin vărsăminte
anuale din beneficiul societăţii, în proporţie de cel puţin 5 % din beneficiul net, până la atingerea
mărimii stabilite de actul de constituire. Capitalul de rezervă poate fi folosit doar la acoperirea
pierderii societăţii cu răspundere limitată sau la majorarea capitalului social al acesteia.
Grupa a doua cuprinde rezervele, a căror creare, scop şi mărime sunt prevăzute de statutul
întreprinderii. De exemplu, întreprinderea poate să formeze pe seama profitului net rezerve pentru
dezvoltarea socială şi de producţie a întreprinderii.
Din categoria altor rezerve fac parte rezervele, a căror creare nu este prevăzută de statut, dar
este efectuată conform deciziei adunării generale a proprietarilor întreprinderii (acţionarilor,
asociaţilor) sau a altui organ autorizat de conducere (consiliul etc.).
Constituirea rezervelor întreprinderii se reflectă în contabilitate în baza extrasului din
procesul-verbal al adunării (şedinţei) organului împuternicit al întreprinderii cu decizia referitoare la
efectuarea defalcărilor (vărsămintelor) în rezerve. La contabilizarea operaţiunilor economice privind
utilizarea rezervelor, pe lângă extras, sunt necesare şi alte documente justificative. De exemplu:
- reflectarea majorării capitalului statutar pe seama capitalului de rezervă al întreprinderii se
justifică de asemenea prin decizia de înregistrare a modificării capitalului statutar eliberată
întreprinderii de oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat;
- reflectarea procurării activelor pe termen lung pe seama mijloacelor fondului de dezvoltare
a producţiei se justifică de asemenea prin factura fiscală sau factura de expediţie şi
dispoziţia de plată.
Evidenţa analitică a rezervelor întreprinderii se ţine pe fiecare tip de rezerve, cu reflectarea
informaţiei privind sursele de formare şi direcţiile de utilizare a acestora.

9
 Pentru evidenţa sintetică a fiecărei categorii de rezerve sunt destinate conturile distincte din
grupa 32 „Rezerve”:
321 „Rezerve stabilite de legislaţie”,
322 „Rezerve prevăzute de statut”,
323 „Alte rezerve”.
Conturile nominalizate mai sus sunt conturi de pasiv. În creditul acestor conturi se
înregistrează constituirea rezervelor, iar în debit – utilizarea lor. Pentru efectuarea unui control
suficient asupra formării şi utilizării fondurilor de dezvoltare întreprinderea poate să deschidă în
cadrul contului sintetic corespunzător subconturi de gradul II şi III. De exemplu, în cadrul contului
322 „Rezerve prevăzute de statut” pot fi deschise următoarele subconturi:
3221 „Fond de dezvoltare a producţiei”,
32211 „Fond de dezvoltare a producţiei constituit”,
32212 „Fond de dezvoltare a producţiei utilizat”,
3222 „Fond de dezvoltare socială”,
32221 „Fond de dezvoltare socială constituit”,
32221 „Fond de dezvoltare socială utilizat”.
Formarea rezervelor este reflectată în contabilitate în debitul contului sursei respective şi în
creditul contului de evidenţă a rezervelor. Astfel, la suma defalcărilor din profit în rezervele întreprinderii
se întocmeşte următoarea formulă contabilă:
Dt 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”
Dt 334 „Utilizarea profitului”
Ct 321 „Rezerve stabilite de legislaţie” sau
Ct 322 „Rezerve prevăzute de statut”, sau
Ct 323 „Alte rezerve”.

Utilizarea mijloacelor rezervelor create se contabilizează în debitul conturilor de evidenţă a

rezervelor în corespondenţă cu creditul conturilor care reflectă folosirea acestor mijloace:
 la utilizarea mijloacelor rezervelor pentru acoperirea pierderilor:
Dt 321 „Rezerve stabilite de legislaţie”
Dt 322 „Rezerve prevăzute de statut”
Dt 323 „Alte rezerve”
Ct 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”;
 la utilizarea mijloacelor rezervelor pentru majorarea capitalului statutar:
Dt 321 „Rezerve stabilite de legislaţie”
Dt 322 „Rezerve prevăzute de statut”
Dt 323 „Alte rezerve”
Ct 311 „Capital statutar”;
 la utilizarea mijloacelor rezervelor pentru plata dividendelor:
Dt 322 „Rezerve prevăzute de statut”
Dt 323 „Alte rezerve”
Ct 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”.
Dacă pentru efectuarea controlului asupra formării şi utilizării fondurilor de dezvoltare
întreprinderea a deschis conturi de gradul III, utilizarea mijloacelor acestor fonduri se înregistrează
prin corespondenţa internă între conturile de gradul III. De exemplu, la utilizarea fondului de
dezvoltare a producţiei pentru procurarea activelor pe termen lung cu destinaţie productivă,
conform planului de afaceri al întreprinderii sau deciziei corespunzătoare a organului autorizat de
conducere, se întocmeşte formula contabilă:
Dt 322 „Rezerve prevăzute de statut”, subcontul 3221 „Fond de dezvoltare a producţiei”, contul
de gradul III 32211 „Fond de dezvoltare a producţiei constituit”

10
Ct 322 „Rezerve prevăzute de statut”, subcontul 3221 „Fond de dezvoltare a producţiei”, contul
de gradul III 32212 „Fond de dezvoltare a producţiei utilizat”.
Suma totală a fondurilor de dezvoltare prevăzute de statut care se reflectă în rapoartele
financiare la efectuarea acestei operaţiuni nu se micşorează. Concomitent se înregistrează formulele
contabile ordinare privind intrarea activelor pe termen lung.

7. Contabilitatea profitului nerepartizat (pierderii neacoperite)

În componenţa capitalului propriu al întreprinderii se include profitul (pierderea) net al
anului de gestiune şi profitul nerepartizat al anilor precedenţi.
Profitul (pierderea) net reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după
impozitare. Cu alte cuvinte, profitul net se determină ca suma algebrică a profitului până la
impozitare şi a cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit.
Suma profitului (pierderii) net al anului de gestiune se determină în contul 351 „Rezultat
financiar total”. La finele anului în acest cont se trec veniturile şi cheltuielile acumulate pe toate
felurile de activităţi. După reflectarea în acest cont a cheltuielilor (economiilor) aferente impozitului
pe venit, suma diferenţei dintre rulajele debitor şi creditor va reprezenta rezultatul financiar net. În
acest caz se întocmesc următoarele formule contabile:
 la suma profitului net:
Dt 351 „Rezultat financiar total”
Ct 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”;
 la suma pierderii nete:
Dt 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”
Ct 351 „Rezultat financiar total”.
Utilizarea profitului nerepartizat (acoperirea pierderii) al anilor precedenţi şi a profitului net
(pierderii) al perioadei de gestiune se efectuează şi se reflectă în contabilitate numai în baza deciziei
proprietarilor (acţionarilor, asociaţilor) întreprinderii. În calitate de document justificativ serveşte
extrasul din procesul-verbal al adunării (şedinţei) organului autorizat.
Dacă la momentul reflectării în contabilitate a rezultatului financiar net există decizia
proprietarilor întreprinderii privind utilizarea profitului net (acoperirea pierderii nete), se întocmesc
următoarele formule contabile:
 la utilizarea profitului anului de gestiune pentru crearea rezervelor:
Dt 334 „utilizarea profitului”
Ct 321 „Rezerve stabilite de legislaţie”
Ct 322 „Rezerve prevăzute de statut”
Ct 323 „Alte rezerve”;
la utilizarea profitului anului de gestiune pentru plata dividendelor anuale către acţionari
(profitului repartizat între asociaţi):
Dt 334 „Utilizarea profitului”
Ct 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”;
la acoperirea pe seama profitului anului de gestiune a pierderilor anilor precedenţi, după
expirarea termenului de reportare eşalonată a acestora pe anii viitori pentru recuperarea pe
seama profitului contabil:
Dt 334 „Utilizarea profitului”
Ct 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”.
La reformarea Bilanţului contabil suma profitului utilizat se trece la diminuarea profitului
net al anului de gestiune prin formula contabilă:
Dt 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”
Ct 334 „Utilizarea profitului”.

11
 După reflectarea operaţiunilor menţionate mai sus, soldul contului 333 „Profit net (pierdere) al
anului de gestiune” reprezintă suma profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al anului de gestiune
rămasă la dispoziţia întreprinderii.
Dat fiind faptul că fiecare an financiar nou trebuie să se înceapă cu soldul „zero” al contului
333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”, la reformarea Bilanţului contabil, soldul
contului numit se trece la rezultatele anilor precedenţi:
 la suma profitului net:
Dt 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”
Ct 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”;
 la suma pierderii nete:
Dt 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”
Ct 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”.
Utilizarea profitului nerepartizat (acoperirea pierderii) al anilor precedenţi se reflectă în
contabilitate prin următoarele formule contabile:
 la utilizarea profitului anilor precedenţi pentru crearea rezervelor:
Dt 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”
Ct 321 „Rezerve stabilite de legislaţie”
Ct 322 „Rezerve prevăzute de statut”
Ct 323 „Alte rezerve”;
 la majorarea capitalului statutar pe seama profitului anilor precedenţi:
Dt 332 „Profit nerepartizat (pierdere) al anilor precedenţi”
Ct 311 „Capital statutar”;
 la utilizarea profitului anilor precedenţi pentru plata dividendelor:
Dt 332 „Profit nerepartizat (pierdere) al anilor precedenţi”
Ct 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”;
 la utilizarea profitului anilor precedenţi pentru acoperirea pierderilor acumulate anterior:
Dt 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”, subcontul „Profit
nerepartizat al anului respectiv”
Ct 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”, subcontul “Pierdere
neacoperită a anului respectiv”;
 la acoperirea pierderilor anilor precedenţi pe seama rezervelor sau profitului perioadei de
gestiune:
Dt 322 „Rezerve prevăzute de statut”
Dt 323 „Alte rezerve”
Dt 334 „Utilizarea profitului”
Ct 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”.
Una din direcţiile principale de utilizare a profitului net este efectuarea plăţilor din profitul
proprietarilor întreprinderii. În societăţile pe acţiuni acest profit, repartizat între acţionari în
conformitate cu clasele şi proporţional cu numărul de acţiuni care le aparţin, constituie dividendele.
Conform legislaţiei în vigoare, societatea pe acţiuni este în drept să plătească dividende
intermediare (în avans) şi anuale pentru acţiunile care se află în circulaţie. În aceste cazuri decizia
privind plata dividendelor intermediare (trimestriale, semestriale) este luată de consiliul societăţii,
iar decizia privind plata sumelor definitive ale dividendelor (conform rezultatelor anului) – de
adunarea generală a acţionarilor.
Calcularea dividendelor intermediare (în avans) de către societatea pe acţiuni este reflectată
în contabilitate prin formula:
Dt 334 „Utilizarea profitului” – la suma dividendelor spre plată cu scăderea impozitului pe venit
reţinut aferent activităţii de întreprinzător
Ct 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”.

12
 În conformitate cu Codul fiscal, dividendele obţinute de acţionari de la societăţile pe acţiuni
rezidente în Republica Moldova nu se supun impozitului pe venit. Însă societatea care plăteşte în
cursul anului dividende acţionarilor săi este obligată să reţină din suma dividendelor intermediare şi
să verse la buget plata prealabilă a impozitului pe venit propriu (aferent activităţii de întreprinzător)
conform cotei stabilite pentru anul de gestiune corespunzător 5. În acest caz se întocmeşte formula
contabilă:
Dt 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” – la suma impozitului pe venit
reţinut în cazul plăţii dividendelor în avans
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
Transferarea impozitului reţinut la buget se înregistrează prin formula contabilă:
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Ct 242 „Conturi curente în valută naţională”.
Suma impozitului pe venit reţinut se trece în cont conform rezultatelor anului ca impozit
plătit pe venitul impozabil al societăţii pe acţiuni nominalizate prin formula:
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Ct 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.
La momentul reformării Bilanţului contabil suma dividendelor intermediare (în avans) se trece
la diminuarea profitului net6 prin formula contabilă:
Dt 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”
Ct 334 „Utilizarea profitului”.
Ulterior la data anunţării sumelor definitive ale dividendelor anuale în contabilitate se
reflectă operaţiunea de calculare a dividendelor aferente acţionarilor:
Dt 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”
Ct 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”.
În cazul lipsei sau insuficienţei profitului pentru plată dividendelor, acestea pot fi calculate
pe seama capitalului de rezervă. Astfel, de exemplu, calcularea dividendelor fixate aferente
acţiunilor privilegiate pe seama capitalului de rezervă va fi reflectată prin formula:
Dt 322 „Rezerve prevăzute de statut”
Dt 323 „Alte rezerve”
Ct 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”.
La achitarea datoriilor faţă de fondatori privind dividendele calculate se întocmeşte formula
contabilă:
Dt 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”
Ct 241 „Casa”
Ct 242 „Conturi curente în valută naţională”.
Dividendele, de regulă, se plătesc acţionarilor sub formă de mijloace băneşti sau patrimoniu
nebănesc. De exemplu, dacă conducerea întreprinderii are intenţia să utilizeze profitul obţinut
pentru lărgirea producţiei şi, totodată, să asigure plata dividendelor, ea poate să plătească dividende
sub formă de acţiuni. Societatea pe acţiuni utilizează o asemenea formă de plată a dividendelor şi în
cazul când nu dispune de mijloace băneşti suficiente pentru plată, dar dispune de profit sau rezerve.
La plata dividendelor calculate sub formă de acţiuni se întocmeşte formula contabilă:
Dt 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” – la suma dividendelor plătite sub formă de
acţiuni
Ct 311 „Capital statutar” – la valoarea nominală a acţiunilor din emisiunea suplimentară plasate
în contul plăţii dividendelor

5
Conform art.80 alin.(1) din Codul fiscal.
6
Ю.Казаку, В.Букур, А.Недерица, П.Тостоган. Годовой финансовый отчет за 1999 год: бухгалтерские и
налоговые аспекты, revista „Contabilitate şi audit”, 2000, nr.2, p.63.

13
Ct 314 „Capital retras” – la valoarea acţiunilor răscumpărate anterior şi utilizate pentru plata
dividendelor.

8. Contabilitatea capitalului secundar

Capitalul secundar reprezintă o parte componentă a capitalului propriu şi, la rândul său,
cuprinde diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung ale întreprinderii şi subvenţiile de stat.
Modul de determinare a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung este
reglementat de prevederile S.N.C. 11 „Contractele de construcţie”, S.N.C. 13 „Contabilitatea
activelor nemateriale”, S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, S.N.C. 25
„Contabilitatea investiţiilor”.
Diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung se reflectă în contabilitate în baza
actului de reevaluare a activelor pe termen lung.
Evidenţa analitică a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung se ţine pe tipuri,
categorii, grupe omogene de active, iar în cadrul acestora – pe fiecare obiect al activelor pe termen
lung reevaluat.
Pentru evidenţa sintetică a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung este destinat
contul de pasiv 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”, în creditul căruia se
reflectă ecarturile de reevaluare a activelor pe termen lung, iar în debit – sumele reducerilor din
reevaluare. Soldul acestui cont poate fi creditor (dacă suma ecartului de reevaluare depăşeşte suma
reducerilor) şi se reflectă în Bilanţul contabil şi Raportul privind fluxul capitalului propriu cu cifre
pozitive sau debitor (dacă suma reducerilor de reevaluare depăşeşte suma ecartului), reflectându-se
în rapoartele financiare cu cifre negative (în paranteze).
Reflectarea diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung în componenţa capitalului
propriu al întreprinderii prevede întocmirea următoarelor formule contabile:
a) la suma ecartului de reevaluare:
Dt 111 „Active nemateriale”
Dt 121 „Active materiale în curs de execuţie”
Dt 122 „Terenuri”
Dt 123 „Mijloace fixe”
Dt 125 „Resurse naturale”
Dt 133 „Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung”
Ct 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”;
b) la suma reducerilor din reevaluare:
Dt 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”
Ct 111 „Active nemateriale”
Ct 121 „Active materiale în curs de execuţie”
Ct 122 „Terenuri”
Ct 123 „Mijloace fixe”
Ct 125 „Resurse naturale”
Ct 133 „Modificarea valorii investiţiilor pe termen lung”.
Dacă, conform politicii de contabilitate a întreprinderii se aplică varianta de reevaluare a
mijloacelor fixe, recalcularea uzurii acumulate se reflectă în contabilitate prin următoarele formule
contabile:
a) la suma majorării uzurii acumulate:
Dt 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”
Ct 124 „Uzura mijloacelor fixe”;
b) la suma diminuării uzurii acumulate:
Dt 124 „Uzura mijloacelor fixe”
Ct 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”.

14
 Diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung figurează în componenţa capitalului
propriu al întreprinderii până la ieşirea activelor pe termen lung reevaluate. La ieşirea obiectului
reevaluat (vânzarea, scoaterea din uz, predarea cu titlu gratuit etc.) diferenţele din reevaluarea
acestuia se trec la veniturile sau cheltuielile activităţii de investiţii prin formulele contabile:
a) la suma ecartului de reevaluare aferentă activelor pe termen lung ieşite:
Dt 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”
Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.
b) la suma reducerilor din reevaluare aferentă activelor pe termen lung ieşite:
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Ct 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”.
Un exemplu de reflectare a rezultatelor din reevaluarea activelor pe termen lung în conturile
contabile este examinat în capitolul 3 al prezentei lucrări.
A două parte componentă a capitalului secundar o constituie subvenţiile de stat care
reprezintă un ajutor de stat acordat întreprinderii sub forma unor transferuri de resurse în schimbul
respectării anumitor condiţii referitoare la activitatea operaţională a acesteia.
Modul de determinare, clasificare, evaluare, constatare şi contabilizare a subvenţiilor de stat
sunt reglementate de prevederile S.N.C. 20 „Contabilitatea subvenţiilor şi publicitatea informaţiei
aferentă asistenţei de stat”.
Subvenţiile pot avea diferite denumiri (granturi, donaţii, alocaţii, asistenţă financiară,
asistenţă tehnică, prime, recompense etc.) şi pot îmbrăca diferite forme de primire (mijloace băneşti,
active materiale sau nemateriale, investiţii, reducerea datoriilor faţă de bugetul de stat).
Indiferent de aceste momente, modul de contabilizare a subvenţiilor care urmează a fi aplicat
într-un caz sau altul depinde de durata perioadei de obţinere a avantajelor economice acordate
întreprinderii în schimbul îndeplinirii anumitor condiţii.
Aşadar, subvenţiile primite sub formă de active materiale, nemateriale sau investiţii pe
termen lung ori care vor fi materializate în active materiale, nemateriale sau investiţii pe termen
lung ( mai mare de un an) se constată prin metoda capitalului. Totodată subvenţiile primite sub
formă de active pe termen scurt (curente) ori care vor fi materializate în active pe termen scurt
(curente) se înregistrează prin metoda venitului.
În prezentul capitol se examinează modul de contabilizare a subvenţiilor constatate prin
metoda capitalului.
Evidenţa analitică a subvenţiilor de stat se ţine pe fiecare subvenţie primită, iar în cadrul
acesteia – pe forme de primire.
Pentru evidenţa sintetică a subvenţiilor de stat este destinat contul de pasiv 342 „Subvenţii pentru
întreprinderile de stat”. Aplicarea metodei capitalului pentru contabilizarea subvenţiilor presupune
întocmirea următoarelor formule contabile:
 la primirea activelor pe termen lung sau a activelor care vor fi materializate în activele pe
termen lung:
Dt 111 „Active nemateriale”
Dt 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
Dt 121 „Active materiale în curs de execuţie”
Dt 123 „Mijloace fixe”
Dt 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”
Dt 242 „Cont de decontare” şi alte conturi de evidenţă a activelor
Ct 423 „Finanţări şi încasări cu destinaţie specială”;
 după îndeplinirea condiţiilor aferente subvenţiilor primite:
Dt 423 „Finanţări şi încasări cu destinaţie specială”
Ct 342 „Subvenţii pentru întreprinderile de stat”;
 pe măsura exploatării activelor pe termen lung primite (materializate) şi suportării
cheltuielilor respective (uzura, amortizarea) sau obţinerii venitului:

15
Dt 342 „Subvenţii pentru întreprinderile de stat”
Ct 622 „Venituri din activitatea financiară”.

16