Dimensiunea religioasa a existentei

Omul medieval traia intr-un univers cultural diferit de cel contemporan,

dominat de dimensiunea religioasa a existentei.
Specific Evului Mediu este deocentrismul, care se opune antropocentrismului.
Omul medieval comunica cu Dumnezeu, crede ca lumea este o creatie divina,
face pelerinaje, crede in miracole.
In romanitatea occidentala, slujbele erau oficiate in limba Latina, iar in cea
orientala, in limba slavona.
Primele forme de literature sunt prezente in predicile tinute de preoti in biserica
si in traducerile religioase.
O contributie de seama in ceea ce priveste limba si iteratura romana au avut-o
marii nostril mtropoliti:
a) Mitropolitul Varlaam: autorul “Cazaniei” (Carte romaneasca de invatatura”
b) Mitropolitul Dosoftei: a tradus psalmii davidieni.
Psalmul: specie a literaturii religioase, exprimand sentimente de umilinta,si care
se prezinta sub forma unor imnuri, rugi sau plangeri inchinate divinitatii.
In literature franceza, traducatorii psalmilor au fost Clément Marot si Jean Calvin.
In literature romana moderna, au scris psalmi poeti precum: Arghezi,
Macedonski, Blaga, Bacovia.
Relatia mului cu divinitatea.
Psalmii lui Dosoftei abordeaza supratema timpului si conditia perisabila a omului
cu motivele: “Fugit irreparabile tempus”, “fortuna labilis”, “vanitas vanitatum”.
c) Mitropolitul Antim Ivireanul: creatorul discursului oratoric in cele 28 de predici
de anvon, intitulate “Didahii”.

Motive:
a) Fugit irreparabile tempus
b) Fortuna labilis
c) Vanitas vanitatum et omnia vanitas
d) Theatrum mundi (motivul lumiii ca teatru)
e) Carpe diem
f) Nosce te ipsum (cunoaste-te pe tine insuti)
g) La vida es sueño