Baltagul De Mihail Sadoveanu Aparut in 1930, romanul Baltagul reprezinta una dintre capodoperele lui Mihail Sadoveanu, care

e impune o noua formula, polimorfismul structurii. Opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist mitic, avand in critica literara multiple receptari: roman antropologic si politist, roman realistobiectiv, roman baladesc-mitic, o continuare a Mioritei sau o anti-miorita. Baltagul apartine realismului prin tema, structura, personaje, veridicitatea imaginii monografice. Este considerat un roman mitic prin sensul ritualic al gesturilor eroinei, modul de intelegere al lumii, comuniunea om-natura, credinta si superstitii, mitul marii treceri. Tema romanului este cautarea adevarului si infaptuirea justitiei, deoarece eroina porneste in cautarea ucigasilor barbatului sau, Nechifor Lipan, pe care ii gaseste si pedepseste. Titlul inseamna in sens denotativ un topor cu doua taisuri care devine simbol al binelui si raului, al infaptuirii crimei si al savarsirii actului justitiar. Perspectiva narativa este dindarat care presupune un narator omniprezent si omniscient, care relateaza la pers a III-a, obiectiv si detasat in descrieri. Ca element de modernitate, se evidentiaza preluarea relatarii intamplarilor de catre Vitoria, care, la parastas, reconstituie crima si le povesteste celor prezenti, determina pe ucigas sa se demaste si sa-si recunoasca crima. Descrierea este folosita in mod traditional cu scop de fixare a cadrului, introducandu-se toponime care accentueaza caracterul realist al operei. De asemenea, descrierea este folosita si in conturarea portretelor si insusirilor fizice sugestive, trasaturi morale sau stari sufletesti ale personajului. Timpul derularii intamplarilor nu este fixat in incipit ca in romanul clasic, ci este vag sugerat prin repere religioase care accentueaza caracterul mitic. Actiunea romanului se petrece intr-un interval care incepe aproape de Sfantul Andrei si se termina in postul Pastelui. Desi vag precizata, actiunea este dedusa in mod indirect prin patrunderea elementelor de civilizatie moderna. Spatiul este Magura Tarcaului, plasat la inceputul secolului al XX-lea, apoi unul vast datorita drumurilor pe care le face Vitoria in cautarea lui Nechifor, care trece prin zona Dornelor si a Bistritei si ajunge pana in campie, in Balta Jijiei unde duceau turmele la iernat . Incipitul este simetric cu finalul prin imaginea Vitoriei, la inceput, ingrijorata de intarzierea lui Nechifor, apoi randuind parastasul si treburile pe care acasa trebuie sa le reia de unde le-a lasat. Din punct de vedere compozitional, romanul este structurat pe doua planuri: unul realist - al cautarii lui Nechifor si unul mitic - dat de traditii si obiceiuri, superstitii, modul Vitoriei de a intelege lumea, de comuniunea om-natura si de mitul marii treceri. Planul realist dezvolta si un plan secundar, cel al initierii si maturizarii lui Gheorghita, rolul de initiator revenindu-i Vitoriei. Actiunea structurata pe 16 capitole, cu faptele dispuse in ordine cronologica, urmand ordinea clasica a succesiunii momentelor subiectului. Actiunea este prezentata in trei parti : partea intai pregatirea plecarii, partea a doua drumul si cautarea si partea a treia inmormantarea si pedepsirea ucigasilor . Partea I cuprinde expozitiunea si intriga, fiind prezentate framantarile Vitoriei generate de intarzierea sotului ei, plecat la Dorna sa cumpere oi. Intriga este generata de hotararea Vitoriei de a pleca in cautarea lui Nechifor si actiunile intreprinse inainte de a porni la drum: se consulta cu preotul satului si cu staretul manastirii Bistrita, se inchina la icoana Sfintei Ana, anunta autoritatiile de disparitia barbatului, tine post negru 12 vineri, comanda baltag nou pentru Gheorghita, vinde produse, o duce pe Minodora la manastire. Caracterul monografic al romanului reiese inca din expozitiune prin parabola pusa pe seama lui Nechifor Lipan care face referire la viata muntenilor. Incipitul romanului introduce si cuvintele cheie randuiala si semn care accentueaza caracterul mitic. Partea a II-a constituie desfasurarea actiunii si prezinta drumul labirintic parcurs de Vitoria si Gheorghita in cautarea lui Nechifor Lipan. Drumul are diferite semnificatii. Pentru Vitoria, reconstituirea evenimentelor care au condus la moartea barbatului ei

reprezinta un drum de cunoastere a unei lumi noi, dar si o cunoastere de sine. Pentru Gheorghita este un drum initiatic, romanul capatand caracter de bildunsgroman. In cautarea lui Nechifor, Vitoria reconstituie traseul facut de sotul acesteia, facand mai multe popasuri. In drumul lor intalnesc o cumetrie si o nunta, semn considerat rau de Vitoria, datorita ordinii nefiresti si anticipand simbolic inmormantarea din final, deoarece toate acestea reprezinta evenimente importante din viata omului. Cu ajutorul lui Lupu, cainele lui Nechifor, gasit la un gospodar din marginea satului, cei doi descopera osemintele barbatului intre Suha si Sabasa. Partea a III-a contine punctul culminant (gasirea lui Nechifor) si deznodamantul : inmormantarea, parastasul si pedepsirea ucigasilor. Coborarea in rapa si veghea mortului sunt prezentate metaforic, marcand maturizarea lui Gheorghita dovedita de infaptuirea pactului de dreptate de la parastas. Cu inteligenta, Vitoria reconstituie intocmai scena crimei, surprinzandu-i pe Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Bogza nu suporta presiunea psihologica la care este supus, se demasca si devine violent, moment in care este lovit cu baltagul de Gheoghita si sugrumat de cainele Lupu. Inainte de a muri acesta recunoaste vina si cere iertare Vitoriei, iar Ilie Cutui este arestat de jandarmi. Personajul principal al romanului este Vitoria Lipan, conturata prin tehnica basoreliefului in trei ipostaze: taranca de la munte, o exponenta a lumii arhaice a pastorilor, sotie si mama. Eroina este un personaj puternic individualizat, un personaj realist cu insusiri deosebite, dar si cu defecte. Ea se dovedeste inteligenta, hotarata, curajoasa si lucida. In calatoria intreprinsa dovedeste stapanire de sine, un ascutit spirit de observatie si o buna cunoastere a psihologiei umane. Ca taranca apartinand unei lumi arhaice, Vitoria este o pastratoare a traditiilor si a obiceiurilor, este credincioasa, dar si superstitioasa. Ea privegheaza ca randuielile de inmormantare sa fie suspectate cu strictete, deoarece asigura mortului odihna vesnica. Elementele de ritual de inmormantare sunt detaliat prezentate: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasa, obiectele date de pomana, praznicul. Vitoria este un personaj complex, puternic individualizat prin caracterizare directa de catre narator (Nu mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire), de catre alte personaje si prin auto-caracterizare. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin fapte, limbaj, atitudini, gesturi, relatii cu alte personaje, nume. Un alt aspect de noutate il constituie realizarea personajului absent, Nechifor Lipan, personaj principal, deoarece el este prezent, pe tot parcursul actiunii, in gandurile Vitoriei si in relatarile personajelor episodice care l-au cunoscut si care dau informatii despre el. Portretul lui Nechifor capata atribute legendare: vesel, generos si curajos, deoarece nu se temea sa calatoreasca singur in miez de noapte. Gheoghita este personaj secundar care reprezinta generatia tanara si care, conform traditiei, trebuie sa preia rolul tatalui in gospodarie. El traverseaza un drum al initierii, in care experienta cea mai tulburatoare este cea din rapa, care, in plan simbolic, echivaleaza cu coborarea in infern. Personajele episodice sunt representative pentru lumea arhaica, Minodora receptiva la noutatile civilizatiei, este pedepsita prin claustrarea la manastire, Mos Pricop reprezinta ospitalitatea, preotul Danila este indrumatorul spiritual al comunitatii, iar baba Maranda, vrajitoarea satului, simbolizeaza credintele in superstitii. In opinia mea, romanul Baltagul este extrem de complex datorita polimorfismului structurii si datorita dezvoltarii unor teme si motive care au generat de-a lungul vremii diverse interpretari, unele chiar contradictorii: roman antropologic si politist (George Calinescu), roman mitic-baladisc (Perpessicius), reconstituirea Mioritei(Eugen Lovinescu), roman demitizant (Ion Negoitescu), roman realist-obiectiv (Nicolae Manolescu), roman initiatic, roman de dragoste, o anti-Miorita(Alexandru Paleologu). De asemenea, impresioneaza prin constructia personajelor, Vitoria fiind asemanata cu Hamley sau cu Antigona. Imaginea monografica se completeaza prin prezentarea ocupatiilor, a portului, a traditiilor si a obiceiurilor din viata omului: cumetria, nunta, inmormantarea. In concluzie, opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist-mitic care evidentiaza arta autorului de a recompune imaginea unei societari arhaice pastratoare a unor traditii care au supravietuit de-a lungul timpului. Pe langa

aspectul de roman traditional, scrierea intra in categoria romanului mitic in care se insireaza si elemente ale modernitatii datorita polimorfismului structurii si a constructiei personajelor.