1.

2Trasaturile junimismului ; spiritul critic : Spiritul critic presupune respect pentru adevar in cercetarea istoriei si limbii , rigoare si ratiune , dorinta de asezare a vietii politice si culturale pe baze autentice , cultivarea simplitatii si combaterea falsei eruditii manifestata prin folosirea de catre unii carturari ai timpului a unei limbi artificiale , respingerea formelor fara fond. Spritul filozofic pune in evidenta faptul ca toti membrii Junimii au fost intalectuali reflexivi , cu formatie culturala ampla , cu viziune generala , carora le placea sa-si construiasca aplicatiile pe o solida baza teoretica speculativa , pe un rationament firesc , si care erau interesati de metafizica si de logica . Rigurozitatea si echilibrul isi gasesc expresia in spiritul oratoric al junimistiilor , care se opune retorismului exagerat al pasoptistilor si frazeologiei demagogice a discursului politic si parlamentar al vremii. Junimistii critica betia de cuvinte , abuzul de neologisme , retorica mesianica , impunand un model de rigoare , ordine si armonie. Luand in deradere pe oratori , retori si limbuti , Maiorescu propune un discurs autentic , echilibrat , riguros , pe care-l impune si celorlalti junimisti . Arma cea mai folosita de membrii Junimii este ironia , pe care o folosesc impotriva adversarilor , dar si pentru sanctionarea defectelor din interirorul miscarii incat ironia se combina cu autonomia. Gustului pentru clasic si academic al junimistilor ii corespunde rigoarea gandirii si clasicitatea exprimarii , atat in literatura , cat si in discursul public. Junimistii sunt universitari , personalitati cu o cultura solida , care cred in modelele si in valoarea canoanelor in arta si mai putin in inovatie . Poate tocmai de aceea au fost reticienti la manifestarile moderniste , precum simbolismul si naturaismul in literatura sau impresionismul , in pictura si in muzica . 2.1 Problemele limbii: Junimistii , mai ales prin Titu Maiorecu , s-au preocupat de problema ortografiei limbii romane , au adoptat o atitudine critica fata de exagerarile directiei latiniste , au militat pentru impunerea normelor limbii literare moderne , au luat atitudine impotriva excesului de neologisme . Prin scrierile lor , au oferit un exemplu de corectitudine , proprietate si sobrietate a exprimarii. Vizand limba romana , teoria formelor fara fond are ecouri in studii precum:Despre scrierea limbei romane (1866) , Limba romana in jurnalele din Austria (1868) , Betia de cuvinte (1873) , Neologisme (1881). Maiorescu sustine in aceste studii alfabetul latin si principiul ortografiei fonetice (impuse de Academie in 1881), imbogatirea vocabularului cu neologisme , dar fara exagerari , si combate bombasticismele , etimologismele , se manifesta impotriva stricatorilor de limba , ridiculizeaza betia de cuvinte.