Sunteți pe pagina 1din 14

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI Lector univ. dr.

NICOLAE STAN

I.DEFINIRE Etimologie Etimologic, managementul echivaleaza cu a tine in mana si a stapani, a conduce cu mana forte, ceea ce implica ideea controlului actiunii si orientarea sau directionarea ei. Cuvantul management imprumutat din limba engleza sub forma verbului to manage inseamna a administra, a conduce. S-a derivat apoi in limba engleza manger si management ceea ce inseamna conducator sau conducere. In limba engleza verbul to manage, cu substantivul derivat management a avut initial sensul de a manui, de a struni caii. Cu timpul, verbul to manage a trecut din sfera sportiva a strunirii cailor in domeniul artei operative si al stiintei militare. In ultimele decenii acest termen a fost foarte des utilizat in activitatile economice, iar astazi este folosit in toate domeniile educatie, sanatate, sport etc. cu semnificatia de conducere eficienta, rationala, moderna. Dincolo de terminologie, problema fundamentala ramane cea a esentei managementului. Managementul este in acelasi timp si un ansamblu de discipline teoretice, principii, metode specifice (stiinta), metode si tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea si organizarea institutiilor (tehnica), cat si arta de a-i face pe oameni sa lucreze productiv si eficient, de a comunica, de a asculta fie in calitatea lor de membri ai organizatiilor sau institutiilor, fie in calitate de clienti, beneficiari, furnizori, actionari etc. (arta). Dar managementul astazi ete conceput si practicat si ca organizare a schimbarii si inovarii, a eficientei si chiar a calitatii si excelentei. Intre caracteristicile managementului educational se inscriu: - caractecrul complex al actiunilor ce asigura functionarea optima a sistemului educational (planificare, decizie, coordonare, control, strategii si metodologii educationale), si dimensiunea interdisciplinara implicata de problematica educationala - caracterul participativ generat de implicarea activa a tuturor actorilor (elevi, profesori, parinti etc.) - structurarea problematicii educationale, a procesului si a factorilor educationali dupa particularitatile colectivitatii 1

- realizarea la nivel macropedagogic(managementul sistemului de invatamant), intermediar (managementul institutiilor scolare) si la nivel micropedagogic (managementul clasei) - precizeaza reguli, conditii si principii specifice care orienteaza in elaborarea programelor manageriale educationale - este dinamic atat in ceea ce priveste bazele teoretice, cat si aplicatiile in domeniu, prezinta deschidere si spre alte domenii - are caracter sistemic si este integrativ intrucat sintetizeaza specific date din domenii conex - este prospectiv pentru ca anticipeaza pe baza tendintelor de evolutie a sistemului - este indicativ-intrumental pentru ca arata cum trebuie realizate obiectivele, respecate principiile, aplicate metodologiile

II.FUNCTIILE MANAGEMENTULUI LA NIVELUL CLASEI DE ELEVI Managementul clasei este definit ca abilitatea profesorului de a planifica si organiza activitatile clasei astfel incat sa se asigure un climat favorabil invatarii. Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilitati de autoreglare a comportamentului. In clasa scolara, liderul formal este cadrul didactic (invatator, diriginte). El este un conducator impus din exterior, a carui autoritate deriva din functia ce i s-a incredintat si din faptul ca el este singurul adult in mijlocul unei grupe de elevi. Cadrul didactic angajeaza si dirijeaza in actiuni comune tot colectivul. Prin toate acestea, el concentreaza energiile grupei, exercita functii de comanda si decizie, influentand in cel mai inalt grad activitatea acestuia. Cadrul didactic este liderul real al clasei pe care o conduce. Calitatea de educator l oblig s exercite i s transpun n practica, la nivelul clasei, toate func iile conducerii:

organizarea ; planificarea; ndrumarea; coordonarea; evaluarea; decizia.

Prima func ie a managementului educa ional este cea de planificare i organizare a sistemului de nv mnt.Aceast func ie implic valorificarea tuturor resurselor pedagogice: -umane (cadre didactice, personal administrativ, elevi, prin i, etc.) -materiale (spa ul, timpul, baza didactico-material). -financiare (buget central, local, contribu iile comunit ii educative.) -informa ionale (planuri, programe de nv mnt, ndrumri metodice, materiale curriculare). Cea de a doua func ie specific managementului educa ional este aceea de orientare metodologic a procesului de nv mnt care presupune att ac iuni de formare, de evaluare, ct i de comunicare. Cea de a treia func ie este cea de reglare i autoreglare a sistemului de nv mnt i a procesului de i nv mnt i implic activit i de perfec ionare a cadrelor didactice:

Ca organizator profesorul trebuie s dovedeasc nsuiri obiective n activitatea didactic i educativ, n predarea specialit ii prin care ac ioneaz asupra formrii elevilor. Conducerea activit ii de nv are, crearea motiva iei necesare, dozarea sarcinilor i stimularea interesului pentru obiectul de nv at pe care l pred, evaluarea sistematic a rezultatelor ob inute i narmarea elevilor cu un stil de munc intelectual, constituie cerin e de baz ale activit ii sale. Evaluarea rezultatelor nseamn a dispune de un sistem de probe, a le putea interpreta, a raporta rezultatele unor criterii de referin stabile i obiective i a trage concluzii valabile, care s duc la mbunt irea ulterioar a activit ii. Evaluarea presupune urmrirea sistematic a eficien ei fiecrei ac iuni, raportarea ei la obiectivul proiectat i nregistrarea progresului pe care elevii l realizeaz ntr-un anumit sector, de la o etap la alta. Profesorul urmrete n comportamentul elevilor tot ceea ce poate servi la stimularea lor, la dezvoltarea dorin ei de autoperfec ionare i de cretere a capacit ii lor de autoevaluare.

III.CLASA SCOLARA CA GRUP SOCIAL Grupul este un sistem social deschis in cadrul caruia membrii se afla in relatii de interactiune directa si adesea actioneaza unitar fata de mediu, in functie de scopul gruparii. Clasa scolara este un asemenea grup social, constituit in scopul educarii copiilor. Acest scop impus din exterior nu este insa constient la inceputul alcatuirii grupului in primele clase si nici nu este acceptat spontan de copii. Interventia cadrului didactic in viata sociala a clasei Coexistenta copiilor in cadrul clasei este la inceput o masura cu caracter administrativ, impusa din exterior fara aderarea libera a membrilor (elevii) . Grupul alcatuit pe aceasta baza este un grup formal cu un sistem de organizare, de conducere si de activitate stabilite de practica sociala. Ulterior, prin interactiunea ce are loc intre elevi, se elaboreaza incetul cu incetul forme de coeziune a grupului, ia nastere o forta centripeta care cu timpul se intareste mereu.

IV.MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Managementul resurselor umane const n ansamblul activit ilor orientate ctre asigurarea, dezvoltarea, motivarea i men inerea resurselor umane n cadrul organiza iei n vederea realizrii cu eficien maxim a obiectivelor acesteia i satisfacerii nevoilor angaja ilor. Obiectivele urmrite de managementul resurselor umane constau n: 1. Creterea eficien ei i eficacit ii personalului (sporirea productivit ii); 2. Reducerea absenteismului, fluctua iei i a amplorii i numrului micrilor greviste; 3. Creterea satisfac iei n munc a angaja ilor; 4

4. Creterea capacit ii de inovare, rezolvare a problemelor i schimbare a organiza iei. ASIGURAREA RESURSELOR UMANE Func ia de asigurare a resurselor umane cuprinde urmtoarele activit i: PLANIFICAREA RESURSELOR UMANE Are drept scop determinarea nevoilor, strategiilor si filozofiilor privind resursele umane ale organiza iei, inclusiv estimarea cererii si ofertei pe pia a muncii. RECRUTAREA RESURSELOR UMANE Pentru managementul resurselor umane se consider recrutarea, ca fiind procesul de cutare, localizare identificare i atragere a candida ilor poten iali, din care urmeaz s fie alei candida ii capabili care, n cele din urm, prezint caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerin elor posturilor vacante sau viitoare. SELECTIA RESURSELOR UMANE Selec ia presupune examinarea mai multor subiec i pentru a alege pe cei mai buni dintre ei, la care se constat concordan ntre calit ile personale i cerin ele profesiunii. Potrivit n sens larg, selec ia se realizeaz n dou momente importante i anume: selec ia candida ilor pentru intrarea ntr-o form de pregtire profesional, selec ia unui candidat pentru un anumit post / func ie n cadrul unei anumite organiza ii, dup ce individual are deja o anumit pregtire profesional. PREGATIREA Dupa recrutare si selectie, urmatoarea etapa in asigurarea resurselor umane adecvate pentru organizatie este pregatirea. Pregatirea este procesul de dezvoltare a trasaturilor resurselor umane care le vor permite acestora sa fie mai productivesi astfel sa contribuie mai mult la indeplinirea obiectivelor organizatiei. Scopul pregatirii este acela de a spori productivitatea salariatilor prin influenta comportamentului lor. 5

MOTIVATIA SI SATISFACTIA n ceea ce privete natura satisfac iei aceasta a fost ncadrat n rndul atitudinilor fa de munc , mai apoi insistndu-se pe componenta ei afectiv . De altfel interesul ini ial pentru satisfac ia n munc a fost legat de considerarea ei ca certitudine . Atitudinea este o predispozi ie de a rspunde pozitiv sau negativ la un set de ntmplri . Se credea c prin influen area ei se poate crete motiva ia i performan a . ntr-o manier general , motiva ia poate fi definit ca procesul de selec ie , orientare i men inere a comportamentului uman . Prin motiva ie n elegem de ce oamenii aleg un anumit mod de ac iune preferndu-l altuia sau altora , de ce i-l men in , uneori pe o perioad ndelungat , chiar n condi ii nefavorabile .

Motivele sunt resim ite ca expresie a nevoilor i ateptrilor umane . Ele sunt personale i de regul creeaz anumite tensiuni . n general nevoile sunt definite ca lipsurile pe care un individ le resimte la un moment dat . Ateptrile sunt credin ele indivizilor n existen a unor anse ce pot fi ob inute printr-un anumit nivel al efortului i al performan ei . Realizarea unei motiva ii eficiente necesit cunoaterea sistemului de nevoi i ateptri ale personalului .

Mielu Slate consider c pentru rela iile dintre motiva ie i satisfac ie esen iale sunt trei enun uri : a) starea de satisfac ie / insatisfac ie este un indicator al motiva iei , mai precis al modului acesteia de realizare eficient sau neeficient . Din acest punct de vedere starea de satisfac ie echivaleaz cu ndeplinirea motiva iei , realizarea activit ii propuse a scopului , iar insatisfac ia cu nerealizarea motiva iei ; b) motiva ia i satisfac ia apar ntr-o dubl calitate de cauz i efect : Martin Wolf pornind de la concep ia c motivul este un impuls ce face pe individ s urmreasc o 6

anumit satisfac ie consider c satisfac ia este o stare final care este sus inut pentru a fi ob inut de motiva ie . Acest autor consider rela ia fiind orientat ntr-un singur sens de la motiva ie la satisfac ie ; c) att motiva ia ct i satisfac ia se raporteaz mpreun la performan . Este necesar stabilirea unei rela ii precise coerente pentru cercetri .

V. COMUNICARE SI SCHIMBARE

Comunicarea, caracteristici i elemente structurale, tipuri sau forme

contextul de analiz definirea comunicrii de re inut

Comunicare limb limbaj (uneori aceti termenisunt folosi i ca echivalen i, alteori se face distinc ie clar de sens)

Comunicare: verbal, non.verbal, intrergrupal, intragrupal

DEFINIREA COMUNICRII

Oricare ar fi colile, domeniile sau opiniile care definesc comunicarea, se pot identifica aspecte comune: -

Comunicarea este un proces de transmitere de informa ii (informa ia se refer la concepte, semne sau simboluri), Comunicarea poate fi asimilat unui sistem structurat de elemente (emi tor, receptor, canal, cod, bariere, feed-back)

Etimologic, termenul provine din communis (latin) care nseamn a fi n rela ie cu, a pune de acord. Elemente structurale ale comunicrii

I. Partenerii: emi torul, (E), receptorul, (R).

Fiecare este programat att pentru recep ie ct i pentru emisie. Fiecare partener poate recepta (ascultnd i / sau citind) sau poate transmite mesaje. n rela ia de comunicare dintre cei doi parteneri intervin o serie de variabile (ce apar in fiecruia) care in de factorii psihologici, sociali.

II. Repertoriul ( cmpul de experien e) att al emi torului ct i al receptorului. III. Mesajele (con inuturile)

Mesajele sunt informa ii structurate dup anumite reguli. Acestea reprezint o serie de caracteristici determinate de natura subiectului tratat, de natura domeniului.

Construirea i transmiterea mesajului presupune un proces de codare i decodare.

a coda

a transpune n semne, n simboluri, n cuvinte, n termeni, gndurile, idile, sentimentele care urmeaz a fi transmise.

cod decodare

ansamblul semnelor cu semnifica iile lor verbale i non-verbale (la recep ie) a gsi echivalentul exact al mesajului. Receptorul traduce mesajul n gndire.

IV. Canalul de comunicare: mijlocul prin care trece mesajul (aplica ia 10). V. Factori perturban i: pot aprea la nivelul emi torului (voce slab). VI. Contextul: mediul comunica ional cu structurile sale. VII. Feed-back-ul: conexiunea invers, informa ia care vine de la cel care recep ioneaz Aceste elemente sunt determinan ii calit ii comunicrii. Bariere n comunicare

Comunicarea interpersonal are loc ntr-un anumit mediu (organiza ia) i ntr-un context specific (organiza ia sau un spa iu din afara acesteia). Acest context poate bloca procesul de comunicare ducnd la insuccesul acestuia. De aceea este important a studia factorii care pot inhiba procesul comunicrii ( bariere n procesul comunicrii). Aceste bariere nu pot fi mereu eliminate. Este bine s cunoatem pericolul poten ial pe care l reprezint pentru a cuta solu ii pentru diminuarea impactului lor asupra comunicrii.

Bariere

1. vorbitorul (emi torul) are o idee A, bazat pe cunoaterea i pe experien a sa; 2. vorbitorul descrie sunetele cu ajutorul sunetelor i o expediaz asculttorului (receptorului) prin canalul A-B; 3. asculttorul rspunde cu o idee bazat pe propriile cunotin e i pe propria experien ;

10

A. Filtre n mintea vorbitorului l mpiedic s i exprime n mod clar ideea; B. Filtre n mintea asculttorului l mpiedic s recep ioneze ideea aa cum a fost transmis.

Generalit i conflictul ntre oameni este inevitabil i natural; conflictul poate constitui pentru pr ile implicate o for constructiv sau distructiv; conflictul poate avea efecte pozitive asupra rela iilor constituind: o surs a schimbrii, o modalitate de prevenire a stagnrii, a rutinei i de stimulare a interesului pentru procesul de rezolvare de probleme, un mod de testare i de reglare a rela iilor, o metod de reglare / nnoire a organiza iei (vzut ca ntreg: sistem social complex);

situa iile conflictuale au un con inut obiectiv i unul subiectiv (creat de ncrctura emo ional a pr ilor); cu ct este mai apropiat rela ia ntre pr ile aflate n conflict, cu att crete intensitatea conflictului; comunicarea este necesar dar nu suficient n rezolvarea conflictelor. conflictele ntre grupuri duc la creterea coeziunii grupului.

Surse ale conflictelor: lipsa informa iilor / calitatea informa iilor; nivel ridicat al ncrcturii emo ionale, percep ii eronate sau stereotipuri; sistemul de valori la care se raporteaz indivizii; constrngerea (determinat de timp, de interculturalitate); raportarea fa de putere. 11

Conflictul i dinamica acestuia Cauzele conflictelor se regsesc n interac iunile i n interdependen ele dintre indivizi care pot ac iona ca bariere puternice n procesul comunicrii. n teoria conflictului e important de urmrit: cursul conflictului (fazele acestuia) dinamica propriu-zis (particularit ile fiecrei faze) evaluarea conflictului - poate fi pozitiv, constructiv (dezvoltarea grupului), sau negativ, distructiv (sub aspect fizic, moral, intelectual cnd se respinge principiul acceptrii reciproce). Etapa Dezacord Manifestri - apari ia diferen elor ntre membri grupului; cauzele diferen elor pot fi a) legate de - interese personale - opinii diferite - ac iuni orientate valoric diferit de grup b) minore n raport cu scopul grupului c) nen elegeri d) interese de moment care dac ar fi contientizate nu ar constitui baza dezacordului. Confruntarea. - apar ac iuni ce sus in opiniile, credin ele sau convingerile; - se explic pozi ia indivizilor n grup; - se accentueaz erorile din gndirea celorlal i; Este momentul n care conflictul se poate stinge sau poate continua cu apari ia justificrilor ce sus in diferen ele. Tensiunea crete, expresiile emo ionale iau locul celor ra ionale.

12

Escaladarea

violen a verbal se transform n violen fizic sau moral; situa ia scap de sub control, punctul culminant al conflictului; se intensific angajrile i disputele astfel fiind greu de separat subgrupurile; se trece la etapa autodefensiv lipsa de ncredere a unuia n cellalt i apare nen elegerea i frustrarea precum i reciprocitate negativ distructiv. ncepe negocierea (trecerea de la tensiune, ira ionalitate, spontaneitate, lips de logic la o discutare normal a intereselor pr ilor aflate n conflict) trecndu-se de la concluzii distributive pe subgrupuri la concluzii integrative apare momentul de construire a ncrederii (promisiuni, comunicare ntre pr i, deschidere, respect reciproc.

Deescaladarea

Rezolvarea

- intervine mediatorul, ca a treia parte; - conflictul se stinge; este momentul negocierilor.

Exist cinci modalit i de ac iune pentru a ne descurca ntr-un conflict: renun area, for area, aplanarea, compromisul i confruntarea.

renun area for area aplanarea compromisul confruntarea

- renun area la obiective dar i la rela ie, - evitarea att a problemei ct i a persoanei; ndeplinirea obiectivelor cu orice risc chiar i acela de a afecta rela ia; renun area la obiective pentru pstrarea unei rela ii pe care o considerm mai important renun area la o parte din obiective dar i sacrificarea unei pr i din rela ie ini ierea negocierii; presupune pstrarea rela iei la un nivel ct mai nalt posibil dar i ndeplinirea obiectivelor. 13

14