Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Influentele negative ale mediului se pot manifesta imediat sau pot sa nu aiba efecte pana cand
dezvoltarea este completa.
1. Stadiul dezvoltarii embrionare
Dezvoltarea ebrionara apare imediat dupa conceptie, atunci cand ovulul si spermatozoidul
unesc informatia genetica ADN-ul fiecarui parinte, dand viata unui nou om. Adn-ul fiecarui
ovul fecundat ofera o amprenta genetica unica, pentru fiecare dintre noi. Mediul poate rani
acest ghem de celule, prin intermediul mamei, lasand semne care se pot manifesta mai tarziu,
in viata. Ca de exemplu, producerea ovulelor si a celulelor care vor produce spermatozoizii
incepe chiar din uter, desi aceste celule nu se vor maturiza decat la pubertate, astfel incat, daca
intervine o schimbare in acest proces, viitorul copil se poate naste infertil.
Acest stadiu are un set de vulnerabilitati special, la factorii veniti din mediul exterior, care nu
mai poate fi vazut la alte stadii de dezvoltare.
Perioada prenatala este, adeseori, divizata in 3 substadii: cea tuala in general, la 2 saptamani
dupa fertilizare, embrionara de la 3 la 7 saptamani si fetala de la 8 la 38 de saptamani.
Totusi, factorii nocivi din mediul exterior, din punct de vedere statistic, mai degraba cauzeaza
moarte decat rani copilului.
Majoritatea organelor incep sa se formeze in timpul perioadei embrionare, acestea continuand
sa creasca si in timpul copilariei mici. In timpul perioadei de 3 -16 saptamani, influenta factorilor
externi pot afecta aceasta dezvoltare a organelor si sistemelor, in aceasta categorie aflandu-se
si creierul, locul in care constientul si inconstientul nostru locuiesc.
Ca de exemplu, daca in cea de-a 11-a saptamana apare o infectie cu rubeola, aceasta se poate
solda cu surzirea fatului. Daca apare in perioada de dupa 16 saptamani, pe langa deficientele de
auz, apar si probleme ale inimii. Un copil care se naste cu astfel de probleme, va avea dificultati
grave pe parcursul vietii, nu doar din punct de vedere fizic, ci si psihic.
2. Primul an de viata
Odata cu prima zi de viata, copilul trece printr-o criza: mediul din jurul sau s-a schimbat, este
asaltat de sunete, mirosuri si imagini noi, face cunostinta cu parintii sai si invata ca acestia sunt
acolo pentru a ii indeplini nevoile, astfel incat se ataseaza de ei (Atasamentul parental).
Dependenta sa fata de parinti este cea care va defini relatia dintre cel mic si tutorii sai, in anii
care va urma. Daca cel mic se simte in siguranta, iar nevoile ii sunt satisfacute, atunci el va
dezvolta si o dependenta emotionala fata de ei. In cazul in care acest lucru nu se intampla,
2
momentul cand, daca parintii sai nu vor fi multumiti de performantele sale scolare, criticandu-l
adeseori si cerandu-i mai mult decat el poate oferi, poate dezvolta o teama de esec, o frica de
responsabilitate si o stima de sine scazuta.
6. Intre 12 si 24 ani
Despre adolescenta, sunt foarte multe randuri scrise, nu doar in cartile de specialitate, ci si pe
site-ul nostru. Controversata si uneori plina de griji pentru copii, ea reprezinta o perioada in
care fiecare zi este o criza pentru copil. Incercand sa-si caute drumul in viata si spre propria
identitate, el trece prin modificari continue, care, pe fondul schimbarilor hormonale, creeaza
reactii dintre cele mai nepotrivite.
Rolul parintilor este acela de a incerca sa il ajute si sa il sprijine in drumul sau spre propria
identitate si sa nu incerce sa il inhibe, chiar daca aceasta ar fi in dezacord cu principiile lor
morale. (Puntea dintre generatii: asta numesc ei dans?!). In caz contrar, el risca sa intampine
problemele care au fost dezbatute in articolul Baiatul mamei sau altele, precum frustrarile
sau tulburarile psihice.
Opunerea parintilor la incercarile sale poate aduce cu sine crize de furie, acte de rebeliune sau
chiar fuga de acasa.
Bibliografie: