Sunteți pe pagina 1din 6

La tiganci-M.

Eliade
-Simboluri-

EVADAREA
Evadarea face parte din esenta umana;este o conditie a devenirii si in ultima instanta o
obligatie.Evadarea scriitorului reprezinta aici si o parabola despre salvarea sufletului incorsetat
si obligat la rutina,caci actiunea este plasata intr-o perioada de constrangeri si limitari,sub
dictatura comunista.In planul lumii profane evadere inseamna moarte,iar pentru Gavilescu
moarte-nunta reprezinta tot un mod de evadare.
FEMININUL
Feminitatea este asociata simbolic cu sufletul lumii si este considerata un principiu al nasterii si
al mortii.Nunta in moarte proiecteaza o cale de salvare.
GHICITUL
Ca proba initiatica ,deschisa din capacitatea omului de a-si gasi intuitiv drumul ,ghicitul se
fixeaza in scrierile lui Eliade intre clarviziune si joc.Tipica in acest sens este experierenta lui
Gavrilescu,care dobandeste dreptul de a iesi din labirintul mortii prin exercitarea intuitiei lui de
artist.Personajul are constiinta rutinarii sale si intuitia vaga a salvarii,insa nu-si cunoaste drumul
pentru ca nu si-a urmat impulsurile sufletesti.Din acest motiv tigancile il supun unui joc in care
trebuie sa ghiceasca ,adica sa-si reactiveze intuitia atrofiata.Ghicitul nu presupune pregatire
speciala,initierea intr-un mestesug oracular,ci doar un joc al norocului si al intamplarii.
GRADINA
Tot o proiectie a labirintului,gradina este un loc de initiere,dar si o imagine traditionala a
paradisului de dincolo de moarte.Eliade vorbeste adeseori despre simbolismul gradinilor de
vara,ca locuri ale desfasurarii lumesti,in care oamenii se pregatesc fara sa stie pentru
intelegerea secretului capital.Betia,cantecul lautaresc in general, petrecerea alaturi de oameni
necunoscuti reprezinta in viziunea lui un mod de cunoastere si pregatire.
HAOSUL
Gavrilescu,de pilda,rataceste prin labirint printe obiecte a caror forma o percepe vag;trairea sa
seamana cu o mistuire,cu moartea, dar legaturile sale cu lumea nu au fost definitiv
intrerupte;el primeste semne ale unei vieti ce continua fara el ,aude:voci si zgomote si scaune
trase pe parchet,parca un intreg grup s-ar fi ridicat de la masa si s-ar fi indreptat spre el.De
aceea haosul genereaza o renovare a personajului in acelasi univers de care el este prins ,insa
intr-o alta durata istorica,iar transformarile pe care timpul le-a operat sunt atat de derutante
,incat pentru Gavrilescu inseamna tot haos,o dereglare a lumii pe care numai el o simte,intucat
doar lumea lui interioara se recreeaza intr-o alta dimensiune:in moarte.
HIEROFANIA
Termenul defineste semnul purtator al sacrului,indumnezeirea unui spatiu ,unui
lucru,savarsirea constienta sau nu a unei actiuni care permite imersiunea in misterele
capitale.Bordeiul tigancilor (La tiganci) este purtator al unui secret ce se pastreaza de la

inceputul lumii sau continein nuci creatia insasi.In Sacrul si profanul,Eliade afirma :Pentru
a reda manifestarea sacrului,am propus termenul de hierofanie, care este comod, cu atat mai
mult cu cat nu implica nici o precizare suplimentara: el nu exprima decat ceea ce este implicat
in continutul lui etimologic, anume ca ceva sacru ni se arata.
De asemenea, hierofania reuneste contradictiile lumii, caci orice manifestare a sacrului in lume
ofera sansa transcenderii, prin anularea si armonizarea contrariilor. Toate hierrofaniile sunt si
simboluri, pentru ca inchid in ele secretul unui paradox.

HIEROFANTUL
Cel care reveleaza sacralitatea, preot, initiat, detonator al unui mister capital, hierofanul este
asimilat, in opera lui Eliade, in special cu oficialul spectatorului. Hierofanul este preotul care
oficiaza initierile secrete, care ii desemneaza pe cei alesi.
IUBIREA
Gavrilescu poarta in subconstient o iubire ratata si pe care o va regasi dincolo de moarte.
Iubirea ilustreaza principiul lumii, este un mod de impacare a contrariilor, anuleaza cele doua
elemente ale vietii(femininul si masculinul) si contine promisiunea unei finite noi. Prin iubire se
reface androginia initiala a universului, iar acest simbol al unitatii ascunde aspiratia spre
paradisul pierdut, spre varsta de aur a omenirii, spre timpul pur, de dinainte de inceputul
istoriei.La Eliade,iubirea este posibila doar in moarte,caci moarte inseamna intoarcere la origini,
recuperare a fiintei eterne.Iubirea profana este nesemnificativa ,vremelnica.
JOCUL
Gavrilescu este prins intr-un joc pe care nu-l cunoaste si pe care nu-l ia in serios.In acest caz
jocul contine un mesaj pentru care eroul nu este pregatit.Personajul si-a tradat iubirea,ori jocul
tigancilor incearca sa-i trezeasca acest sentiment refulat.Pentru el,moartea presupune
refacerea unitatii primordiale si prin ea reintegrarea in spatial a eternitatii-padurea verde.
LABIRINTUL
Simbol al vietii,labirintul este spatiul tenebros, dar regenerator din trupul marii zeite,forma a
imaginarului nascator de excese si proiectie a infinitului.Labirintul este creat din rapantii,ofera
posibilitati de alegere,presupune probe,incercari si ispite,experiente in care ratiunea este
inutila.O parabola bine configurata apare in La tiganci,unde Gavrilescu devine prizonierul
unui univers labirintic.Intrarea lui in bordeiul cu multe cotloane este asociata cu o regasire,dar
sugereaza si sentimentul abandonului care naste revolta.Parasit de cele trei fete ,personajul
incearca sa gaseasca drumul cel bun urmarind peretele unui paravan care pare nesfarsit,iar
momentul in care apare dincolo de acest paravan,sufocat de caldura se dezbraca.Nuditatea
inseamna parasirea formei si individualitatii,conditie pe care Gavrilescu o accepta greu ,cu
teama si apoi cu resemnare.
Gavrilescu impins de frica,inaintand cu prudenta ,alergand din instinct ,reuseste sa ajunga in
ultimul moment intr-un coridor semiluminat,probabil aproape de poarta celeilalte vieti,si capata
sansa de a fi imbracat din nou, aproape impotriva vointei sale,dupa cum ii spune baba.Instinctiv,
pleaca si rataceste in lumea existentei istorice pentru a se putea intoarce si a regasi paradisul
sau nunta cu Hildegard.Experienta lui Gavrilescu echivaleaza cu initierea in moarte, caci a
iesi si a intra intr-un labirint este ritual initiatic prin excelenta; si totusi,orice existenta, chiar si
ea mai linistita, poate fi asimilata cu inaintarea intr-un labirint .Ratacirea in bordeiul tigancilor

contine un mesaj si un avertisment asupra lumii profane, deoarece, intors in realitatea istorica,
eroul afla un alt labirint: in locurile conuscute sunt alti oameni si alte posibile drumuri.
LIBERTATEA
In general, Eliade vorbeste despre libertatea absoluta, tine de conditia umana si trebuie
cucerita ca toate libertatile castigate de om de-a lungul istoriei. Numai ca sensul libertatii
eliadesti se intemeiaza spre o cunoastere ritualica.De aceea, personajele lui Eliade se pregatesc
prin teatru ritualic pentru a-si redobandi conditia fireasca de fiinte libere la modul absolut.
LUMINA
Gavrilescu este lovit de lumina, inainte de a patrunde in universul miraculos de la tiganci.
Intalnirea cu lumina este anticipata prin povestea despre colonelul Lawrence, pe carearsita
Arabiei l-a lovit ca o sabie.Obsedat de aceasta fraza auzita intamplator, Gavrilescu isi traieste
experienta mortii ca pe o luminaalba,incandescenta,orbitoare si care ii declanseaza
anamneza.Sub imperiul luminii, Gavrilescu isi aduce aminte de ziua insorita din Charlottenburg,
adica de momentul in care si-a abandonat adevaratul destin.Lumina zilei, cu precadere a
ceasului halucinant care este amiaza, proiecteaza fiinta intr-un univers magic.Si libertatea
individuala este reprezentata prin simbolul luminii.
MOARTEA
Gavrilescu,un musician ratat ,care a trait cu sentimentul inutilitatii,considerandu-se pedepsit
pentru pacatele lui , isi percepe si moartea ca pe o ratare .Moartea sa inseamna ,in primul
rand ,anularea acestui sentiment al mediocritatii;el este condamnat sa-si traiasca in labirintul
intunecat toate dorintele ratate,apoi i se deschide poarta mortii.De aceea ,pentru el moartea
este mai intai o atingere,apoi un fior si in cele din urma o constrangere.Pentru Gavrilescu
,moartea nu inseamna lumina;el isi gaseste mireasa (pe Hildegard),dar pornesc spre padure,adica
spre un alt labirint,in care este condamnat sa-si traiasca iubirea ratata,sa simta aripa,fiorul si
necrutarea mortii si abia dupa aceea sa ajunga la fereastra luminata,adica la implinirea armoniei
prin nunta mioritica.Povestea sa ilustreza frica normala de moarte.
NUMERELE
La Eliade,apar o serie de numere simbolice,a caror semnificatie se pastreaza ,de regula,in sfera
mitului.In La tiganci aproape toata experienta lui Gavrilescu este subliniata prin numere
semnificative;el merge cu tramvaiul de trei ori pe saptamana,numar al tuturor ritualurilor si al
hierofaniilor;tot odata ,in traditia folclorica ,trei este si semnul echilibrului si al perfectiunii.In
aceeasi nuvela ,sapte,cifra a creatiei anunta regenerarea personajului dincolo de moarte ,caci
mireasa se afla in a saptea camera.Tigancile s-au stabilit in Bucuresti de 21 ani,adica de trei ori
sapte,semn al creatiei perfecte,caci lui Gavrilescu i se da sansa renasterii.
POARTA
Simbol al ambiguitatii,loc al plecarilor si al sosirilor,legatura intre lumi si intre stari ale
fiintei.Usa pe care o deschide Gavrilescu are sens mioritic;prin regasirea perechii
destinate,dincolo de usa inchisa,el capata dreptul de a iesi din labirintul mortii,spre padurea
verde,adica spre eternitate.
RAIUL
In gandirea arhaica,raiul nu este doar un spatiu al perfectiunii,ci o stare, singura importanta

care precede actuala conditie a omului Padurea verde devine o proiectie a raiului in nuvela
La tiganci,care se incheie cu plecarea perechii reunite spre padurea paradisului.
RATAT
In planul vietii sociale sau in cel al istoriei individuale,ratarea declanseaza revolta sau
preocuparea pentru universul interior,ceea ce obliga la cautarea altor cai de
devenire.Gavrilescu este profesor de pian care traieste din meditatii,impacat cu ideea ca
plateste pentru pacatele sale.Invinuirea vaga,compatimitoare si ironica pe care si-o
aduce,provine din nostalgia iubirii ratate.El si-a gasit perechea ursita ,pe Hildegard,dar a fugit
din cauza unor ratiuni marunte si lase.Si-a impus sa uite si sa se resemneze,insa in fiinta sa
profunda sentimentul s-a pastrat intact.Inainte de a intra in curtea tigancilor,are senzatia ca a
mai trait o astfel de zi,iar apoi isi aminteste ca era ziua in care o parasise pe Hildegard.Moartea
sa inseamna regasirea iubirii pierdute,adica tocmai ceea ce ratase in timpul vietii.
SETEA
Expresie a conditiei umane ,setea dubleaza tendinta naturala a devenirii: cu cat omul sufera
mai mult,cu atat e mai insetat de Dumnezeu,de adevar ,de liniste,de iubire .Setea topeste
fiinta,o aduce la starea impersonala, nediferentiata, de samanta. Gavrilescu, desi avertizat sa
nu bea prea multa cafea,el cere si apa, si isi potoleste setea band direct din cana,satisfacandusi setea intrand in starea de disolutie si in moarte.
IELELE
Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in
superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a
variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice,
cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele,
Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe
stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede
despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni
silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale,
numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri
transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat
ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur
fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e
pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia "lingura zinei". Ielele
apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei
vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare,
nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

NUCUL
Arbore demonic in folclorul si credintele vechi si noi, ale multor popoare. Dupa Talmud,
fiecare craca de nuc are noua frunze si in fiecare frunza se ascunde un demon. In aria noastra
culturala, nucul nu se planteaza in curte, deoarece sub nuc nu creste nimic altceva. Mai exista
credinta ca cel care va planta un nuc va muri in momentul in care grosimea tulpinii sale atinge
pe cea a grumazului omului.

CAFEAUA poate fi :
AHERON
Fluviu infernal in mitologia greaca, ale carui ape fac pe oricine le traverseaza sa-si uite trecutul.
Numele fluviului repeta numele zeitei uitarii. Ea strabate campiile Elizee, iar umbrele mortii lor,
ajunse acolo sunt obligate sa bea din apa fluviului spre a-si anihila orice amintire.
STYX
Fluviu infernal in mitologia greaca. Grecii credeau ca apa otrvita a Styxului e in stare sa dizolve
orice nava din orice material. Zeii greci jurau pe Styx, iar divinitatea care-si calca juramantul
era privata un an de dreptul la viata, iar alti noua ani de orice relatie cu ceilalti zei.
Baba poate fi:
CERBERUL
Caine monstruos din mitologia greaca care avea misiunea eterna de a veghea intrarea in Infern
a umbrelor celor morti si de a nu permite nimanui iesirea in lumea umana; ingaduind numai
intrarea umbrelor, nu si a oamenilor vii; ca orice bun caine de paza, care ii lasa pe straini sa
patrunda pe teritoriul sau, controla mai cu seama iesirea, nelasandu-i sa plece. El era imaginat
cu trei, rareori cu o suta de capete.
Fetele pot fi:
PARCELE
Sunt armature ale marelui cosmos, ca si cele ale micului cosmos, care concentreaza cele trei
calitati ale fiintei, forme fundamentale ale zeitei-radacina. Tiganca poate fi Tamas(simbolizata
de negru), grecoaica este Sattwa(simbolizata de alb), evreica este Rajas(simbolizata de rosu).
Sunt Tamas, descendenta, intunecata, insumand in ea posibilitatile de inertie si de ignoranta,
goana dupa indeplinirea dorintelor, tendintele materialiste, faza de inspiro; Sattwa, tendinta
ascendenta, luminoasa, cu nazuinta de reintegrare in principiu, dorinta de evolutie tendintele
mistice, sufletul, faza de inspiro; Rajas, expansiva, pasionala, epuizand amploarea, adica
dimensiunea orizontala, neutralitate, spiritual, faza de apnce.

FEMEIA ca principiu reprezinta viata (Eva) si isi trage seva din pamant(Adam),care este
principiul masculine,spiritul.
TIGANCA pe care Gavrilescu trebuie s-o ghiceasca ar sugera optiunea pentru India,pentru
mistica oriental,pentru yoga,pentru Cunoastere ca sens al vietii,plecarea spre India,spre a
cunoaste mistere Tibetului,adica dobandirea drumului prin smochin.Acest drum va fi dezvoltat
in romanul Maitreyi.
EVREICA ar sugera legea veche,iudaismul,un alt model de viata,istoria religiilor,initierea in
textile sacre,dobandirea intelepciunii,binecuvantarea sau blestemul,adica un alt drum,o alta

patima sugerata in romanul Maitreyi prin Jenia,evreica finlandeza venita in Himalaya sa caute
absolutul,misterul vietii,un loc unde sa evadeze din civilizatie .
GRECOAICA ar sugera viata spiritual europeana,filosofia Elena,ceea ce il atrage pe Mircea
Eliade in tinerete,crestinismul pe care l-a uitat si nu l-a inteles,incat pe buna dreptate n-a
dobandit mantuirea ,desi autorul a trait in mod symbolic in Bucuresti,pe strada
Mantuleasa.Moare ca un eretic.