Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul civil este acea ramur de dilrept care reglementeaz raporturi juridice, patrimoniale i nepatrimoniale, n
care prile figureaz ca subiecte egale n drepturi. Obiectul de reglementare a dreptului C sun relatiile socile
reglementate de normele acestui drept (patrimoniale si nepatrimoniale). Metoda de reglementare totalitatea de
mijloace folosite de stat pentru a reglementa anumite categorii de rel sociale. Specifica si generala este metoda
egalitatii juridice a partilor; in raportul juridic civil, o parte nu este subordonata celeilalte, ci ele sunt pe picior de
egalitate.
2. Rolul i funciile dreptului civil.
3. Principiile dreptului civil.
se intelege ineile in conformitate cu care se reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza activitati
juridice.
P.inviolabilitati proprietetii- dr. La proprietate sunt garantate de stat si nimeni nu poate expropriat decit in
cazurile prevazute in lege.
P.libertatii conractuale-Subiectele raporturilor civil pot sai aleaga singuri persoanele cu care sa incheie acte
juridice sis a negocieza condiitiile contractuale.
P.inadmisibilitati imixtiunii in afacerile private statul si organelle lui nu pot sa intervina in afacerile private
decit doar in cazurile prevazute de lege.
P.egalitatii in fata legii raporturile de drept se bazaeza pe egalitatea participantilor.
P.exercitarii cu buna credinta a drepturilor persoanele care participa la raporturile juridice trebuie sasi exercite
drepturile si obligatiile cu buna credinta.
4. Izvoarele dreptului civil.
Expresia izvor de drept este primitoare de doua sensuri ori intelesuri, intr-un prim sens, sens material, prin izvor
de drept civil intelegem conditiile materiale de existenta ce genereaza normele acestei ramuri, iar in cel de-al doilea
sens, formal, juridica, expresia de izvor de drept civil desemneaza forma de exprimare specifica normelor de drept
civil. Izvorele dr.civil sunt: costitutia legea suprema, Actele normative internationale, legile interne, ordonantele
guvernului, decretele presedintele, practica judiciara, doctrina, uzanta(cutuma-obicei juridic acceptata de legislatie)
5. Aplicarea legii civile n timp, n spaiu i asupra persoanelor.
legea civila are efecte juridice aita timp cit ea se afla in vigoare. Momentul intrrii n vigoare l poate reprezenta:
momentul publicrii legii n M. Of.;
o alt dat ulterioar menionat n textul legii. Momentul ieirii din vigoare poate fi marcat prin:- intrarea n
vigoare a unei legi civile noi care reglementeaz acelai relaii sociale ;- abrogarea expres sau tacit (poate fi total
sau parial) ;- ajungerea la termen a legii civile;- ncetarea condiiilor care au determinat adoptarea legii
excepionale; Principiul neretroactivitatii legii civile este regula potrivit careia o lege civila se aplica numai
situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, iar nu situatiilor anterioare, trecute. Retroactivitatea legii civile
noi inseamna aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii ei si isi poate gasi aplicarea numai daca
este consacrat expres in noua lege.Ultraactivitatea legii civile vechi inseamna aplicarea, inca un timp oarecare a legii
vechi, desi a intrat in vigoare legea noua, la unele situatii determinate, precizate in legea noua.Aplicarea legii civile
in spatiu, trebuie sa tinem seama de doua aaspecte ale problemei: unul intern, care vizeaza situatia raporturilor civile
stabilite intre subiecte de drept civil dintrun stat,pe teritoriul statului sau; unul international care vizeaza ipoteza
raporturilor civile cu un element de extraneitate (cetatenie, nationalitate, locul incheierii si executarii
contractului,).Aspectul intern al aplicarii legii civile in spatiu: actele normative civile care emana de la organele
centrale de stat se aplica pe intregul teritoriu al tarii, iar reglementarile civile ce emana de la un organ de stat local,se
aplica doar pe teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale. Exceptii- imunitatea diplomatica,
6. Interpretarea legii civile.
Pentru ca normele civile sa fie aplicate corect este necesar sa fie intele exact sensul lor. Intelegerea corecta a
sensului normei civile se face cu ajutorul interpretarii lor, care constituie o faza a procesului de aplicare a acestora.
In lit de specialit au fost expuse mai multe definitii ale interpretarii normei civile. O opinie ar fi: interpretarea
presupune determinarea continutului si a intinderii de aplicatie a normei j a intelesului ei exact. Def legala a
interpretarii legii civile o intilnim in art 42 alin 1 a CC in conformitate cu care interpretarea actelor legisl repr un
sistem de operatiuni logice prin care se explica sensul exact si complet al dispozitiilor normative. Observam ca atit
in definitiile doctrinare cit si in cea legala se mentioneaza ca interpretarea legii civile urmareste sa explice sensul
1
exact al normelor civile. Intelegerea exacta a sensului normei civile se impune atunci cind norma civila , formulata
concis aparent poate avea mai multe sensuri, precum atunci cind noile relatii din societate nu pot fi incadrate in
cuprinsul normei cae a fost adoptata cu mult inainte. Se mai sustine ca interpretarea legii este necesara si atunci
cind termenii folositi de legiuitor sint omogeni sau cind sensul exact al dispozitiei normative nu reiese cu claritate,
fiecare norma juridica generala trebuie aplicata unui caz particular tipic.
7. Noiunea i caracterele raportului juridic civil.
Raportul juridic intemeiat de natura sa, sa este o relatie sociala reglementata de norma jurid. Cu alte cuvinte relatia
nu poate devein raport juridic fara existenta unei norme juridice care sa o reglementeze deoare exista relatii sociale
cum ar fi cele de preietenie de colaboarare etc. care tin de domeniul moralii si nu sunt reglementate de norme
juridice. Raportul juridic asa dar este o categorie speciala de relatii care apar si se dezvolata pe baza normei juridice.
2.
Subiectele sau prile raportului juridic civil sunt persoanele fizice i persoanele juridice, titularii de drepturi i
obligaii civile.
Coninutul raportului juridic civil reprezint totalitatea drepturilor subiective i a obligaiilor civile pe care le au
prile.
Obiectul raportului juridic civil const n aciunile ori inaciunile spre care sunt ndreptate prile ori pe care acestea
trebuie s le respecte Cu alte cuvinte, pbiectul_raportului juridic civil este conduita pe care o pot avea ori trebuie s
o aib prile.
8. Structura raportului juridic civil.
Structura (elementele, partile componente):
- Subiecte (parti) intre care are loc raportul civil;
- Continut- drepturile si obligatiile partilor raportului civil;
- Obiect, care cuprinde actiunile si inactiunile, la care se refera drepturile si obligatiile partilor.
9. Subiectele raportului juridic civil. Pluralitatea, determinarea i schimbarea subiectelor raportului juridic
civil.
Pluralitate ?
Subiectele raport jur civil
Participantii la raport juridice civile se numesc subiecte. Ca si celelalte raport juridice, cele civile au loc intre
oameni. In calitate de subiecte ale raport juridic civil, apar indivizii luati aparte si colectivele de persoane.
Subiecte individuale se numesc persoane fizice, iar subiecte colective- persoanele juridice.
Potrivit CC al RM, subiecte ale raport jur civil sunt:
- Persoana fizica: cetatenii RM, cetatenii straini si apatrizii- omul privit ca titular de drepturi subiective si
obligatii civile.
- Persoana juridica- subiect colectiv ce este titular de drepturi subiective si obligatii civile.
Toate categoriile de subiecte sint incorporate in notiunea de persoane ca notiune de gen. Persoanele se
caracterizeaza prin faptul ca sint purtatori de drepturi subiective si obligatii civile si au capacitate juridica
civila.
In raporturile juridice civile, totdeauna sint prezente, cel putin doua parti care pot fi reprezentate de doua sau
mai multe persoane.
In raportul juridic civil, persoana care dobindeste drepturi civile reprezinta subiectul activ, iar persoana care
isi asuma obligatii se numete subiectul pasiv. In raporturile juridice civile, persoana care dobindeste drepturi
civile, reprezinta subectul activ, iar persoana care isi asuma obligatii se numeste subiect pasiv. In raporturile
juridice civile de obligatii, subiectul activ (titular de drepturi) se numeste creditor, iar subiectul obligatdebitor, deoarece datoreaza una din prestatiile de a da, de a face sau de a nu face ceva.
Schimbarea subiectelor
In virtutea faptului ca raporturile juridice civile sint dinamice, este posibila schimbarea subiectelor. In, acest
caz, trebuie sa tinem seama de continutul raportului juridic, deoarece schimbarea subiectelor este posibila
numai in raporturile patrimoniale. In raporturile obligationale, poate fi schimbat atit subiectul activ cit si cel
pasiv. In primul caz, avem cesiunea de creanta, reglementata in art. 556-566 CC al RM, iar in al doilearemiterea de datorie, reglementata in art. 567-571 CC al RM. In raporturile reale, se poate schimba numai
titularul dreptului real (de exemplu, proprietarul), deoarece cealalta parte a raportului nu este determinanta.
2
(2) Minorul dobndete prin cstorie capacitate deplin de exerciiu. Desfacerea cstoriei nu afecteaz
capacitatea deplin de exerciiu a minorului. n cazul declarrii nulitii cstoriei, instana de judecat l poate
lipsi pe soul minor de capacitatea deplin de exerciiu din momentul stabilit de ea.
(3) Minorul care a atins vrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avnd capacitate de exerciiu deplin dac
lucreaz n baza unui contract de munc sau, cu acordul prinilor, adoptatorilor sau curatorului, practic
activitate de ntreprinztor. Atribuirea capacitii depline de exerciiu unui minor (emancipare) se efectueaz prin
hotrre a autoritii tutelare, cu acordul ambilor prini, adoptatorilor sau curatorului, iar n lipsa unui astfel de
acord, prin hotrre judectoreasc.
Articolul 21. Capacitatea de exerciiu a minorului care a
mplinit vrsta de 14 ani
(1) Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani ncheie acte juridice cu ncuviinarea prinilor, adoptatorilor sau a
curatorului, iar n cazurile prevzute de lege, i cu ncuviinarea autoritii tutelare.
(2) Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani are dreptul fr consimmntul prinilor, adoptatorilor sau al
curatorului:
a) s dispun de salariu, burs sau de alte venituri rezultate din activiti proprii;
b) s exercite dreptul de autor asupra unei lucrri tiinifice, literare sau de art, asupra unei invenii sau unui
alt rezultat al activitii intelectuale aprate de lege;
c) s fac depuneri n instituiile financiare i s dispun de aceste depuneri n conformitate cu legea;
d) s ncheie actele juridice prevzute la art.22 alin.(2).
(3) Din motive ntemeiate minorul poate fi limitat de instana de judecat, la cererea prinilor, adoptatorilor
sau a curatorului ori a autoritii tutelare, n drepturile prevzute la alin.(2) lit.a) i b).
(4) Minorul care a mplinit vrsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativ.
Articolul 22. Capacitatea de exerciiu a minorului care nu
a mplinit vrsta de 14 ani
(1) Toate actele juridice pentru i n numele minorului pn la mplinirea vrstei de 14 ani pot fi ncheiate doar
de prini, adoptatori sau tutore, n condiiile prevzute de lege.
(2) Minorul n vrst de la 7 la 14 ani este n drept s ncheie de sine stttor:
a) acte juridice curente de mic valoare care se execut la momentul ncheierii lor;
b) acte juridice de obinere gratuit a unor beneficii care nu necesit autentificare notarial sau nregistrarea de
stat a drepturilor aprute n temeiul lor;
c) acte de conservare.
Articolul 23. Inadmisibilitatea lipsirii i limitrii capacitii
de folosin i de exerciiu
(1) Capacitatea civil este recunoscut n msur egal tuturor persoanelor, indiferent de ras, naionalitate,
origine etnic, limb, religie, sex, opinie, apartenen politic, avere, origine social, grad de cultur sau de alte
criterii similare.
(2) Persoana fizic nu poate fi lipsit de capacitate de folosin.
(3) Nimeni nu poate fi limitat n capacitate de folosin i n capacitate de exerciiu dect n cazul i n modul
prevzut de lege.
(4) Renunarea total sau parial a unei persoane fizice la capacitatea de folosin sau la capacitatea de
exerciiu, alte acte juridice ndreptate spre limitarea persoanei n capacitatea de folosin sau de exerciiu snt
nule.
Articolul 24. Declararea incapacitii persoanei fizice
(1) Persoana care n urma unei tulburri psihice (boli mintale sau deficiene mintale) nu poate contientiza sau
dirija aciunile sale poate fi declarat de ctre instana de judecat ca incapabil. Asupra ei se instituie tutela.
(2) Actele juridice n numele persoanei fizice declarate incapabile se ncheie de ctre tutore.
(3) Dac temeiurile n care persoana fizic a fost declarat incapabil au disprut, instana de judecat o
declar ca fiind capabil. n baza hotrrii judectoreti, tutela asupra persoanei se anuleaz.
Articolul 25. Limitarea persoanei fizice n capacitatea de
exerciiu
(1) Persoana care, n urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri i de alte substane
psihotrope, nrutete starea material a familiei sale poate fi limitat de ctre instana de judecat n
capacitatea de exerciiu. Asupra acestei persoane se instituie curatela.
(2) Persoana indicat la alin.(1) are dreptul s ncheie acte juridice cu privire la dispunerea de patrimoniu, s
primeasc i s dispun de salariu, de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului.
4
(3) Dac au disprut temeiurile n care persoana fizic a fost limitat n capacitatea de exerciiu, instana de
judecat anuleaz limitarea. n baza hotrrii judectoreti, curatela asupra ei se anuleaz.
15. Numele, domiciliul i reedina persoanei fizice.
Articolul 28. Numele persoanei fizice
(1) Orice persoan fizic are dreptul la numele stabilit sau dobndit potrivit legii.
(2) Numele cuprinde numele de familie i prenumele, iar n cazul prevzut de lege, i patronimicul.
(3) Numele de familie se dobndete prin efectul filiaiei i se modific prin efectul schimbrii strii civile, n
condiiile prevzute de lege.
(4) Prenumele se stabilete la data nregistrrii naterii, n baza declaraiei de natere.
Articolul 29. Utilizarea numelui
(1) Orice persoan are dreptul la respectul numelui su.
(2) Persoana fizic dobndete i exercit drepturile i execut obligaiile n numele su.
(3) Cel care utilizeaz numele altuia este rspunztor de toate confuziile sau prejudiciile care rezult. Att
titularul numelui, ct i soul sau rudele lui apropiate pot s se opun acestei utilizri i s cear repararea
prejudiciului.
(4) Persoana fizic este obligat s ia msuri pentru avizarea debitorilor i creditorilor si despre schimbarea
numelui i poart rspundere pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea acestei obligaii.
Articolul 30. Domiciliul i reedina
(1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta i are locuina statornic sau principal. Se consider
c persoana i pstreaz domiciliul atta timp ct nu i-a stabilit un altul.
(2) Reedina persoanei fizice este locul unde i are locuina temporar sau secundar.
(3) Persoana al crei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consider domiciliat la locul reedinei
sale.
(4) n lips de reedin, persoana este considerat c domiciliaz la locul unde se gsete, iar dac acesta nu
se cunoate, la locul ultimului domiciliu.
Articolul 31. Domiciliul minorului i al persoanei lipsite
de capacitate de exerciiu
(1) Domiciliul minorului n vrst de pn la 14 ani este la prinii si sau la acel printe la care locuiete
permanent.
(2) Domiciliul minorului dat n plasament de instana de judecat unui ter rmne la prinii si. n cazul n
care acetia au domicilii separate i nu se neleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul, asupra acestuia
decide instana de judecat.
(3) Instana de judecat poate, n mod excepional, avnd n vedere interesul suprem al minorului, s-i
stabileasc domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de ncredere, cu consimmntul acestora, ori la o
instituie de ocrotire.
(4) Domiciliul minorului, n cazul n care numai unul din prini l reprezint ori n cazul n care se afl sub
tutel, este la reprezentantul legal.
(5) Domiciliul minorului aflat n dificultate, n cazurile prevzute prin lege, se afl la familia sau la persoanele
crora le-a fost dat n plasament ori ncredinat.
(6) Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciiu este la reprezentantul ei legal.
16. Temeiurile, modul i efectele declarrii persoanei fizice disprute fr veste. Efectele apariiei persoanei
fizice disprute fr veste.
Absenta indelungata a persoanei fizice de la locul de trai, daca nu este cunoscut locul aflarii ei, preocupa
organizatiile si persoanele cu care s-a aflat in diferite raporturi juridice. De exemplu, daca persoana fizica este
debitor, creditorii ei sint lipsiti de posibilitatea de a-i cere executarea obligatiei. Persoanele inapte pentru munca
intretinute de persoana disparuta nu mai primesc mijloace de intretinere si nici nu pot solicita pensie fiindca se
considera ca au intretinator. Pe de alta parte, in cazul absentei indelungate a persoanei fizice se pot cauza daune
bunurilor ei lasate fara supraveghere.
Pentru inlaturarea acestor instabilitati juridice, legate de absenta indelungata a persoanei fizice, pentru inlaturarea
consecintelor negative, indicate mai sus, legea prevede stabilirea unui statut special si anume declararea persoanei
disparute fara veste.
Declararea persoanei disparute fara veste este o institutie a dreptului civil, prin care, prin hotarire
judecatoreasca, se stabileste un fapt juridic complex de absenta a persoanei fizice de la domiciliul sau
statornic ( sau principal) in cazul imposibilitatii stabilirii locului ei.
Temeiurile declararii persoanei fizice disparute fara veste sunt indicate in Codul Civil la art. 49 alin. 1, care
prevede ca persoana fizica poate fi declarata disparuta fara veste, daca lipseste de la domiciliul si a trecut cel putin
un an din ziua primirii ultimelor stiri despre locul aflarii ei.
Pentru declararea persoanei fizice disparute fara veste este necesara survenirea faptului juridic complex:
lipsa la domiciliu a stirilor despre locul aflarii ei;
absenta stirilor ( de cel putin un an)
imposibilitatea constatarii din aceste stiri, pe toate caile posibile, a locului de aflare a persoanei.
Nu orice absenta de la domiciliu insa va servi drept temei pentru declararea disparitiei. Pentru ca instanta
judecatoreasca sa adopte o hotarire de declarare a disparitiei, trebuie intrunite cele trei conditii de mai sus.
Modul de declarare a disparitiei.
Disparitia se declara de instanta de judecata la cererea persoanei interesate (art. 49 alin. 1 ). Instanta
judecatoreasca este unicul organ competetnt sa decida asupra declararii disparitiei.
Declararea disparitiei fara veste se face conform prevederilor capitolului 27 din Codul de procedura civila. Dreptul
de a inainta o asemenea cerere o are orice persoana cointeresata, de regula: sotul, parintii, copii, creditorii
disparutului. Cererea privind declararea persoanei disparuta se depune in instanta judecatoreasca dupa expirarea a
cel putin un an din momentul primirii ultimilor stiri despre cel disparut.
Momentul primirii ultimelor stiri se poate dovedi prin diferite probe, ca de exemplu, ultima scrisoare de la cel
disparut, precum si prin alte mijloace, inclusiv prin depozitii ale martorilor.
In cererea de declararea a disparitiei trebuie sa fie expus scopul declararii, precum si imprejurarile care ar confirma
disparitia persoanei fizice.
Instanta de judecata poate declara ca persoana este disparuta doar daca se constata ca este imposibil de aflat locul
disparutului, de aceea judecatorul, in cadrul pregatirii pricinii spre examinare va stabili cercul de persoane care pot
furniza informatii despre persoana disparuta. Astfel de persoane pot fi rudele, prietenii, colegii de serviciu, organele
de politie, organele de exploatare a spatiului locativ, etc.
Efectele declararii disparitiei.
Hotarirea instantei judecatoresti de declarare a disparitiei produce efecte juridice doar la domiciliu disparutului si
nu influenteaza asupra capacitatii juridice a persoanei la locul aflarii ei. Toate actele incheiate de persoana declarata
disparuta, daca corespund cerintelor legii, sunt valabile, hotarirea judecatoreasca de declarare a disparitiei
neinfluentind asupra valabilitatii lor.
Unele efecte ale declararii disparitiei se desprind din Codul Civil art. 50. In primul rind, faptul ca, daca este
necesara administrarea permanenta a bunurilor disparutului, instanta judecatoreasca numeste un administrator. La
cererea persoanei interesate, instanta poate numi un administrator si inainte de expirarea unui an din ziua primirii
ultimilor stiri despre locul aflarii persoanei disparute. Cu acest administrator, autoritatea tutelara va incheia un
contract de administrare fiduciara. Administratorul fiduciar va intretine, din contul bunurilor disparutului,
persoanele care se aflau la intretinerea acestuia. Tot din acele bunuri se sting disparutului catre creditori.
Persoanele intretinute de cel declarat disparut fara veste obtin dreptul de a primi pensie in cazul pierderii
intretinatorului. Pensia, si marimea ei, se stabileste in conformitatea cu legislatia asigurarilor sociale.
Contractul de mandat, parte la care a fost persoana disparuta fara veste, inceteaza. Declararea persoanei fizice
disparute fara veste serveste drept temei si pentru incetarea valabilitatii procurii.
Conform art. 36 din Codul familiei, in cazul declararii disparitiei unuia dintre soti, casatoria se poate desface pe cale
simplificata, si anume la organul de inregistrare a actelor de stare civila, la cererea celuilalt sot.
Efectele aparitiei persoanei declarate disparute fara veste.
Principalele efecte ale aparitiei persoanei declaate disparuta fara veste sunt consemnate la art. 51 din Codul Civil.
Daca persoana declarata disparuta fara veste apare sau daca parvin stiri despre locul unde se afla, instanta de
judecata la cererea persoanei interesate anuleaza hotarirea de declarare a disparitiei, si desfiinteaza, dupa caz,
administrarea fiduciara a patrimoniului celui disparut. Daca administrarea fiduciara a fost desfiintata,
administratorul fiduciar urmeaza sa faca o dare de seama privind administrarea bunurilor. El va fi tinut la repararea
prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzatoare a patrimoniului celui disparut.
17. Temeiurile, modul i efectele declarrii decedate a persoanei fizice. Efectele apariiei persoanei fizice
declarate decedate.
Dupa cum s-a mentionat, capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza o data cu moartea sau cu declararea
mortii ei. Evident, moartea si declararea mortii sunt doua lucruri diferite. Declararea mortii se face in cazul in care
moartea nu poate fi constatata fizic din motiv ca lipseste cadavrul ori ca acesta nu poate fi identificat.
Conform art. 52 din Codul Civil, persoana fizica poate fi declarata decedata pe cale judecatoreasca. Temei pentru
declararea persoanei decedate poate servi:
lipsa ei de la domiciliu sau in decursul a 3 ani;
lipsa in decursul a 6 luni a stirilor despre ea daca a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau o primejdie
de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui anumit accident;
militarul sau o alta persoana, disparuti fara veste in legatura cu actiuni militare, pot fi declarati morti pe cale
judecatoreasca numai daca au trecut doi ani din ziua incetarii actiunilor militare.
In aceste 3 cazuri este necesar sa fie intreprinse toate masurile pentru aflarea locului unde se gaseste persoana, dar
care nu au dat nici un rezultat si nu se stie daca ea este vie sau moarta.
Termenul de sase luni pentru declararea mortii se aplica, dupa cum se indica in lege, daca persoana a disparut fara
veste in imprejurari ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui
accident. De exemplu, daca se stie ca persoana a fost pasager ori membru al echipajului aeronavei care a suferit
catastrofa pentru declararea mortiii ei trebuie sa treaca 6 luni, fiindca in acest caz probabilitatea mortii este foarte
mare. Dar judecata, in acest caz, nu constata moartea persoanei, ci o declara moarta in baza prezumtiei producerii
mortii in timpul catastrofei.
Declararea persoanei decedata se efectueaza conform prevederilor capitolului 27 din Codul de procedura civila.
Procedura declararii mortii coincide cu cea de declarare a disparitiei fara veste, fapt la care s-au facut referinte mai
sus. Declararea judecatoreasca a decesului trebuie deosebita de constatarea faptului mortii cetateanului,
reglementata de art. 281-285 din Codul de procedura civila. Declarind persoana decedata, judecata, dupa cum s-a
mentionat, reiese din presupunerea (prezumtia) mortii lui. Cu toate acestea, intrarea in vigoare a hotaririi
judecatoresti de declarare a persoanei moarte serveste drept temei pentru trecerea inscrierilor despre moartea ei in
actele de stare civila. In baza hotaririi judecatoresti de declarare a persoanei moarte, organele de inregistrare a
actelor starii civile elibereaza persoanelor interesate certificatul de deces.
Drept data a mortii persoanei declarata decedata se considera ziua in care hotarirea judecatoreasca de declarare a
decesului a ramas definitiva. Daca persoana disparuta fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau
care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident a fost declarata decedata, instanta poate sa declare ca
data mortii acestui cetatean ziua mortii lui prezumtive. Deci, dupa regula generala ziua mortii persoanei declarate
decedate este ziua in care a ramas definitiva hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii. Regula aceasta se va
aplica si la cazurile in care persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau care
dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident. Leguitorul a dat posibilitate judecatorului ca in acest ultim
caz ziua mortii sa fie considerata ziua in care persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de
moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident, acesta insa fiind un drept al judecatorului si
nu o obligatie.
Declararea judecatoreasca a decesului are aceleasi efecte juridice ca si moartea, adica drepturile persoanei
inceteaza ori trec la mosternitori, se dechide mostenirea cu toate efectele sale. Declararea persoanei decedate nu
exclude posibilitatea aflarii ei in viata. Din acest considerent, hotarirea judecatoreasca de declararea a persoanei
decedate are efect juridic pentru ea si pentru alte persoane numai la domiciliul sau, adica la locul unde a fost
declarata moarta. Numai in acest loc se fac inscrieri in actele de stare civila despre moartea ei, casatoria cu aceasta
persoana se considera desfacuta, bunurile ce ii apartineau trec la mostenitor.
Daca persoana declarata decedata se afla undeva in viata, hotarirea judecatoreasca nu influenteaza asupra
capacitatii de folosinta si asupra capacitatii de execitiu la locul aflarii ei. Toate actele juridice incheiate de persoana
declarata decedata sunt valabile si au putere juridica datorita faptului ca ea are capacitate de exercitiu. Declararea
mortii ei nu are impact asupra drepturilor sale subiective, dobindite in locul unde nu se stia ca a fost declarata
moarta. Cu alte cuvinte, independent de hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii persoanei decedata, ea este
apta a fi titular de drepturi si obligatii.
7
Pornind de la aceste constatari se poate spune ca este posibil ca persoana declarata moarta sa se intoarca la
domiciliul sau. Daca ea se prezinta ori daca parvin stiri despre locul aflarii ei, instanta de judecata anuleaza hotarirea
respectiva. Hotarirea instantei serveste drept temei pentru anularea inscrierilor din actele de stare civila privitoare la
decesul persoanei.
Restabilirea persoanei aparute in capacitate de folosinta nu este necesara, deoarece ea nu a pierdut-o. In acest caz,
apare doar necesitatea repunerii ei in drepturile subiective. Regulile de repunere in drepturi a persoanei aparute sunt
expuse la art. 53 din Codul Civil. Din acest articol se deduc urmatoarele trei situatii referitor la trecerea bunurilor
persoanei declarate decedate:
au trecut la dobinditor cu titlu gratuit;
au trecut la dobinditor cu titlu oneros;
au trecut la stat;
Conform art. 53 alin. 2, indiferent de timpul prezentarii sale, persoana declarata decedata poate cere oricarei
persoane restituirea bunurilor care s-au pastrat si care au trecut cu titlu gratuit la aceasta persoana, dupa declararea
decesului sau. In principiu dobinditorii bunurilor cu titlu gratuit, nu vor suferi prejudicii in urma restituirii bunurilor
catre persoana declarata decedata. Dupa ce hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii este anulata, lucru fiind
adus la cunostinta dobinditorului cu titlu gratuit al bunurilor persoanei declarate decedata, el este considerat posesor
nelegitim. Daca dobinditorul refuza sa restituie bunurile, persoana aparuta este in drept sa inainteze o actiune prin
care revendica bunurile. O data cu restituirea bunurilor, se vor solutiona si alte probleme, dobinditorul poate retine
imbunatatirile aduse daca ele pot fi separate. In caz contrar, are dreptul la restituirea valorii lor. In art. 52 din Codul
Civil, se prevede ca bunurile pot fi restituite daca s-au pastrat, adica daca exista in natura. In cazul in care bunurile
nu s-au pastrat nu se poate cere costul lor. De exemplu daca o casa ce apartinea persoanei declarate decedata a trecut
la mostenitor si acesta a vindut-o contra a 150 000 de lei, dupa anularea hotaririi de declarare a mortii nu se poate
cere mostenitorului suma aceasta, aceasta regula este exprimata la art 53 alin. 3 dobinditorul cu titlu oneros nu este
obligat sa restituie bunurile..., insa aceasta regula are si o exceptie, dobinditorul este dator sa le restituie daca se
va face dovada ca atunci cind le-a dobindit, dobinditorul stia ca cel declarat mort este in viata.
18. Starea civil a persoanei fizice.
Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea ataseaza anumite consecinte juridice cu
ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza.
Dupa cum se afirma in literatura de specialitate, starea civila este totalitatea calitatilor persoanei fizice, care
constituie conditia juridica a acestei in stat, in societate si in familie.
Codul Civil contine, in art. 54, reglementari generale ce se refera la starea civila a persoanei fizice. In conformitate
cu prevederile alin. 1, sunt pasibile de inregistrare de stat urmatoarele acte de stare civila: nasterea, adoptia,
stabilirea paternitatii, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, schimbarea numelui, decesul. Organele care
efectueaza inregistrarea actelor de stare civila, procedura de inregistrare a acestor acte, procedura de rectificare si
modificare a lor, restabilirea si anularea inscrierilor actelor de stare civila, forma registrelor actelor de stare civila si
a certificatellor, precum si modalitatea si termenele de pastrare a registrelor actelor de stare civila sunt stabilite prin
lege si anume prin legea privind actele de stare civila. In conformitate cu articolul 3, actele de stare civila sunt
inscrisuri autentice de stat, prin care se confirma faptele si evenimentele ce influenteaza aparitia, modificarea sau
incetarea drepturilor si obligatiilor persoanelor si se caracterizeaza statutul de drept al acestora.
Actele de stare civila sunt imprejurarile care individualizeaza persoana (conferirera numelui copilului nou-nascut,
schimbarea numelui de familie, prenumelui) si de care sint legate aparitia si incetarea drepturilor si obligatiilor:
nasterea, moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea, stabilirea paternitatii.
Legea prevede ca inregistrarea de stat a actelor de stare civila este stabilita in scopul protectiei drepturilor
patrimoniale si personale nepatrimoniale ale personelor, precum si in interesul statului.
Inregistrarea actelor de stare civila se efectueaza de catre organele inregistrarii actelor de stare civila. Aceste organe
inregistreaza nasterea, moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea copiilor, stabilirea paternitatii,
schimbarea numelui de familie, prenumelui, modifica, completeaza, rectifica si anuleaza actele de stare civila,
restabilesc actele care s-au pierdut, pastreaza registrele de stare civila si elibereaza a doua oara ceritificate.
Nu toate evenimentele si actiunele care, in conformitate cu legea, influenteaza regimul juridic al persoanei se
inregistreaza in organele de inregistrare a actelor de stare civila. De exemplu, lipsirea persoanei de capacitatea de
exercitiu din cauza alienatiei mintale sau debilitatii mintale influenteaza asupra starii ei civile, dar despre acest fapt
nu se face inscriere la organele de inregistrare a actelor starii civile.
8
telefonul,
faxul etc.
Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanenta, din momentul nfiinrii i pn la ncetarea ei.
Importana identificrii i evideniaz valenele n privina capacitii juridice a persoanei (naionalitate, sediu),
n privina competentei jurisdicionale (sediu), a soluionrii operative a tuturor aspectelor legate de ncheiere i
executare a actelor juridice.
Natura juridic i caracterele atributelor de identificare
Ca natura juridic, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din categoria drepturilor personale
nepatrimoniale.
Atributele de identificare au urmtoarele caractere juridice, specifice categoriei de drepturi de care aparin:
- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor;
- inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu poate renuna la ele;
22. nfiinarea persoanei juridice.
Prin nfiinare a persoanei juridice se nelege procesul legal de creare a subiectului de drept.
Modaliti de nfiinare a persoanelor juridice
1. Crearea direct a persoanelor juridice de ctre stat prin efectul legii: acest mod de constituire este prevazut
expers de lege pentru anumite persoane juridice. nscrierea lor ntr-un registru de stat certific nceputul
activitii persoanei juridice i nu dobndirea personalitii juridice
2. Recunoaterea actelor constituitive de ctre autoritatea public competent :astfel, se creaz societile
comerciale, cooperatiste, asociaiile. Organul de stat competent verific legalitatea actelor prezentate de
fondatorii persoanei juridice, ndeplinirea tuturor formalitilor stabilite de lege, iar n cazul respectrii lor
are loc nscrierea n registrul de stat , fondatorilor li se elibereaz certificatul de nregistrare.
3. Autorizarea prealabil de ctre o autoritate public a nfiinrii i recunoaterea ulterioar a actelor
constituitive public : pn la nregistrarea persoanei juridice, trebuie s se obin autorizaia organului de
stat care supravegheaz activitatea ntr-un anumit domeniu.
nregistrarea persoanelor juridice
Art. 63 alin (1) din Codul civil stabilete c persoanele juridice de drept privat nu pot exista pn la nregistrare.
nregistrarea persoanei juridice n R.M. Se face prin act administrativ.
23. Reorganizarea persoanei juridice.
Reorganizarea este defenitit ca o operaiune juridic ce cuprinde cel puin dou persoane juridice i care
produce efecte creatoare, modificatoare ori de ncetare a lor.
Persoana juridic poate s se reorganizeze prin fuziune, dezmembrare i transformare.
Reorganizarea prin fuziune
Este o operaiune juridic prin care 2 sau mai multe persoane juridice i unific patrimoniul ntr-o singur persoan
juridic.
Fuziunea are dou forme: contopirea i absorbia.
Fuziunea prin contopire prin care dou sau mai multe persoane juridice se unific pentru a constitui o nou
persoan juridic.
Fuziunea prin absorbie prin care o persoan juridic nglobeaz (absoarbe) una sau mai multe persoane juridice,
care n consecin se dizolv i este radiat din Registrul de stat.
Reorganizarea prin dezmembrare
Este o operaiune juridic potrivit creia dintr-o persoan juridic apar dou sau mai multe persoane juridice.
Dezmembrarea se face prin divizare i separare.
Dezmembrarea prin divizare o operaiune n care persoana juridic i pierde calitatea de subiect de drept prin
dizolvare i se mparte n dou sau mai multe persoane juridice.
Dezmembrarea prin separare este o operaiune juridic n care din componena unei persoane juridice care nu se
dizolv i nu-i pierde personalitatea juridic se desprind i iau fiin una sau mai multe persoane juridice.
Transformarea persoanei juridice
Este o operaiune juridic de modificare a formei persoanei juridice.
Persoana juridic nregistrat poate s-i continuie existena sub o alt form, dac o astfel de hotrre este adoptat
de organul suprem cu majoritatea indicat de lege. Dup cum rezult din operaiunea de transformare, nu are loc
trecerea drepturilor i obligaiilor de la o persoan la alta, fiindc persoana juridic nu dispare, ci i continu
10
intre oameni, fie individual (ca persoane fizice), fie in colectiv (ca persoane juridice);
Raportul juridic civil, sub aspectul structurii, cuprinde urmtoarele trei elemente:
subiectele (prile), coninutul i obiectul.
Subiectele sau prile raportului juridic civil sunt persoanele fizice i persoanele
juridice, titularii de drepturi i obligaii civile.
Coninutul raportului juridic civil reprezint totalitatea drepturilor subiective i a
obligaiilor civile pe care le au prile.
Obiectul raportului juridic civil const in aciunile ori inaciunile spre care sunt
indreptate prile ori pe care acestea trebuie s le respecte.
26. Definirea i clasificarea bunurilor.
Bunurile formeaza elementul exterior al raportului juridic. In afara de bunuri obiecte ce deriva din raportul juridic
civil sunt valorile personale nepatrimoniale. Unii autori atribuie aceste categorii de obiecte, actiunile si serviciile,
astfel obiectele raportului juridic civil se clasifica in 4 categorii:
1. Bunuri, inclusiv bani si titluri de valoare
2. Servicii
Acestea doua reprezentind obiecte patrimoniale
3. Rezultatele activitatii intelectuale
4. Drepturi personale nepatrimoniale
Ultimele doua reprezentind obiecte nepatrimoniale
Bunurile reprezinta obiectul material al raportului juridic civil.bunurile reprezinta o valoare economica utila, pentru
satisfacerea necesitatilor materiale ori spirituale ale omului si care sunt susceptibile de apropiere sub forma
dreptului material.
Bunurile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
1. In functie de regimul circulatiei juridice
A. Bunuri ce sa afla in circuitul civil (care pot fi dobindite sau instrainate prin acte juridice)
B. Bunuri supuse unui regim special de circulatie ( armele, monumentele, etc)
C. Bunuri scoase din circuitul civil ( apele, spatiul cosmic, etc)
2. Dupa natura lor juridica:
A. Bunuri mobile
B. Bunuri imobile ( nemiscatoare, care au asezare fixa)
3. Dupa posibilitatea schimbarii destinatiei lor:
A. Bunuri divizibile ( ce pot fi schimbate dupa destinatie, dee xemplu stofa, terenurile, etc )
B. Bunuri indivizibile ( destinatia carora nu poate fi schimbata, de exemplu automobilul)
4. Dupa modul cum pot fi inlocuite:
A. Bunuri fungibile ( ce pot fi cintarite, de exemplu banii, griul, etc)
B. Bunuri nefungibile ( ce nu pot fi inlocuite, de exemplu tablourile, apartamentele, etc)
5. Dupa posibilitatea folosirii sau consumarii substantei acestor bunuri
A. Bunuri consumptibile ( produse materiale, alimentare, etc)
B. Bunuri neconsumptibile ( cladiri, utilaje, etc)
6. Dupa posibilitatea producerii de fructe civile
A. Bunuri frugifere
B. Bunuri nefrugifere
7. Dupa corelatia intre bunuri
A. Bunuri principale ( ce pot exista de sine statator, televizorul, casa, etc)
B. Bunuri accesorii ( ce nu poate exista separat, cheia de la automobil, etc)
8. Dupa modul determinarii
A. Bunuri determinate individual ( cartea, calculatorul, etc)
B. Bunuri determinate generic ( ce pot fi cintarite, determinate, 10 m, 10 kg, etc)
9. Dupa modul de percepere
A. Bunuri corporale (adica cele ce au o existenta materiala)
B. Bunuri incorporale ( ce nu au o existenta materiala, drepturile patrimoniale, si nepatrimoniale)
10. Dupa domeniul in care se afla bunurile
A. Bunuri ale domeniului public ( cele ce apartin statului, unitatilor administrativ teritoriale, sunt inalienabile,
insesizabile, si inprescriptive)
12
B. Bunuri ale domeniului privat ( cele ce apartin persoanelor fizice si juridice inclusiv statului si unitatilor
administrativ teritoriale care deja sunt alienabile prescriptibile si sesizabile)
11. Dupa criteriul financiar-economic
A. Mijloace economice ( fondurile fixe, si circulante)
B. Surse ale mijloacelor economice ( capital propriu, capital atras)
In afara de aceste clasificari, codul civil mai prevede si bunuri simple alcatuite dintro singura unitate si bunuri
complexe, atunci cind mai multe bunuri formeaza un tot intreg.
Pe linga aceasta codul civil mai reglementeaza categoria de universalitate de bunuri, prin care se desemneaza o
masa de bunuri, care sunt supuse unor reguli identice ( taxiuri, etc)
Bunurile si modul lor de clasificare sunt reglementate in normele aticolelor 285-298 din Codul Civil.
27. Banii i titlurile de valoare.
Banii sunt o categorie speciala de bunuri, ce constituie instrumentul general al schimbului. Conform codului civil
banii sunt atribuiti categorii de bunuri mobile, corporale, determinate generic, fungibile, consumptibile. Banii in
calitate de bun pot face obiectul atit al drepturilor reale cit si al celor de creante. De cele mai dese ori banii fac
obiectul dreptului de proprietate si a dreptului de uzufruct. Banii sunt categorie speciala de bunuri ce reprezinta
echivalentul general celorlate bunuri. Banii sunt bunuri mobile, corporale, determinate generic, fungibile si
consumtibile.
In afara de bani in circuitul civil se afla si alte documente banesti precum titluriled e valoare. Titlul de valoare
reprezinta un document banesc , ce atesta dreptul patrimonial sau raporturile de imprumut si care prevede de regula
plata baneficiului, in forma de dividente sau procente precum si posibilitatea transmiterii catre alte persoane a
drepturilor financiare si de alta natura nascute din acest drept.
Titlurile de valoare este un document banesc care atesta dreptul patrimonial, drepturi ce nu pot fi realizate fara
prezentarea acestui titlu. Titlurile se emit in forme stabilite de lege, poseda atribute stabilite de lege, se pot afla in
circuitul civil.
Sunt 3 categorii:
T.de valoare la purtator (nu are indicat titularul, drepturile fiind exercitate de posesor),
T.de valoare la ordin (emise la ordinal unui persoane),
T.de valoare nominative (se indica prcis persoana care poate sasi foloseasca drepturile).
Din titluri de valoare fac parte:
Actiunea(T.de valoare emis de o societate pe actiuni aratind aprtenenta unei parti din capital actionarului),
Obligatiunea( dreptul posesorului de a primi de la eminent pretul ei nominal si un procent fix din acest pret).
Cecul (dispozitie scrisa data de eminent, de a plati beneficiarului suma indicata).
28. Definiia actului juridic civil.
Actul juridic civil
Conform Art. 195 din Codul Civil, actul juridic civil este manifestarea de catre persoanele fizice si juridice a
vointei indreptate spre nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor civile.
Statutul actelor juridice este reglementat de Art. 195-241 al Codului Civil
Mijloacele de manifestare a vointei interne pentru aparitia unui act juridic pot fi divizate in 3 grupe:
1. Exprimarea nemijlocita verbala sau scrisa a vointei interne ( eliberarea procurei, intocmirea testamentului, etc)
2. Exprimarea relativa a vointei interne ( cind persoana prin comportamentul sau arata vointa de a incheia acte
juridice )
3. Exprimarea vointei prin tacere
Actul juridic poate fi perceput in 2 sensuri:
1. Prin manifestarea de vointa
2. Prin consemnarea manifestarii de vointa
Actele juridice pot fi materializate prin 3 tipuri de acte:
1. Conventia ( care reprezinta un acord de vointa intre 2 sau mai maulte persoane pt a crea un raport juridic)
codul civil a sustituit termenul de conventie prin act juridic civil
2. Contractul ( de asemenea reprezinta un acord de vointa intre 2 sau mai multe persoane) in dreptul civil al
republicii moldova termenii de conventie si contract reprezinta sinonime.
3. Tranzactia ( reprezinta actul prin care se solutioneaza un litigiu aparut intre partile unui raport juridic civil)
13
scrisa cu autentificare notariala sau inclusa in registru de stat. Nerespectarea tuturor acostor contitii trage la nulitatea
actului juridic.
32. Nulitatea actului juridic.
Nulitatea este o sanctiune care desfiinteaza actul juridic in cazul in care aceste a fost incheiat cu nerespectarea
conditiilor de valabilitate cerute de lege. Nulitatea actelor juridice se incadreaza in 2 mari categorii. Nulitate
absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana interesata si care consta in faptul ca
actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau astinge un raporj juridic nu produce efecte juridice.
Nulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un
interes particular, individual, stabilita in favoarea unei anumite persoane. Alta clasificare: nulitate totala :
desfiinteaza actul juridic in intrgime, nulitate partiala
Desfiinteaza dor o parte din efectele actului juridic
Nulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un
interes particular, individual, stabilita in favoarea unei anumite persoane. Aceasta nulitate poate fi invocate doar de
un cerc restrins de persoane, poate fi acoperita prin confirmarea actului si poate fi invocat doar inautru termenului
de prescriptie. Exemple : acte incheiate de persoane cu capacitate restrinsa de exercitiu, incheiate prin dol, eroare,
violenta.
Nulitatea absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana interesata si care consta
in faptul ca actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau astinge un raporj juridic nu produce efecte
juridice. Daca nulittea este invocate de un tert atunci el trebuie sa dovedeasca interesul sau in nulitatea actului
respective. Nu poate fi acoperita prin confirmare (chiar daca subiectii sunt de accord cu actul juritic acesta se
declara nul-exceptie casatoria, norme din codul familiei). Poate fi invocate oricind indifferent de timpul care sa
scurs. Sunt nule deasemenea actele juridice fictive (care nu produc efecte juridice), simulatorii (incheat cu intentia
de a ascunde ceva-un bun care trebu de confiscat), actele juridical incheiate de persoane fara capacitate de exercitiu,
fara a se respecta forma ceruta de lege, indreptate spre limitare unei pesoane in capacitatea de folosinta si exercitiu.
Nulitatea acului juridic trebuie deosebite de alte cause similare ca : rezolutiunea (desfiinteaza actul pe modiv de
nerespectare a unei obligatii contractuale avin character retroactiv), Rezilierea (desfiinteaza actul ca rezultat al
nerespectarii unei obligatii, fac effect doar viitor), Revocarea (desfacerea voluntare pentru viitor a actului juridic de
ambele parti), Caducitatea (lipsirea de effect a unui act juridic din motive independente de vointa partilor),
Inopozabilitatea (desfacerea actului juridic in urma nerespectarii cerintelor de publicitate a actului juridic).
Efectele nulitatii actului juridic civil Efectele nulitii unui act juridic sunt aceleai, indiferent dac este vorba de o
nulitate absolut sau de o nulitate relativ, constnd n desfiinarea totala sau partiala actului juridic i a raportului
juridic creat prin act. Actul juridic poate inceta cu efect retroactiv (efectele produse de la inceputul efectelor actului
sunt anulate si si situatia restabilita), alt efet este restitutia bilaterala (fiecare parte trebuie sa restituie tot ceea ce
aprimi in baza actului sau sa plateasca contravoaloarea prestatiei), si alte efecte : persoane in a care interes sa
declarat nulitatea este obligata sa repare celelaltei parti prejudiciile aduse.
33. Noiunea i importana reprezentrii.
Un act juridic poate fi ncheiat personal sau prin reprezentant. mputernicirile reprezentantului rezult din lege,
din act juridic sau din mprejurrile n care acioneaz.
(2) Actul juridic ncheiat de o persoan (reprezentant) n numele unei alte persoane (reprezentat) n limitele
mputernicirilor d natere, modific sau stinge drepturile i obligaiile civile ale reprezentatului.
(3) Dac actul juridic este ncheiat n numele unei alte persoane, prii cu care a contractat reprezentantul nu i
se poate opune o lips a mputernicirilor dac reprezentatul a creat astfel de mprejurri n virtutea crora aceast
parte presupunea cu bun-credin existena unor asemenea mputerniciri.
(4) Dac la ncheierea unui act juridic reprezentantul nu prezint mputernicirile sale, actul produce efecte
nemijlocit pentru persoana reprezentat doar n cazul n care cealalt parte trebuia, pornind de la mprejurrile n
care s-a ncheiat actul, s presupun existena reprezentrii. Aceeai regul se aplic i atunci cnd pentru cealalt
parte persoana contractantului nu are importan.
(5) Este interzis ncheierea prin reprezentant a actului juridic care, dup natura lui, urmeaz a fi ncheiat
nemijlocit de persoana contractant sau a crui ncheiere prin reprezentant este interzis expres de lege.
...un procedeu de tehnic-juridic prin care o persoan, numit reprezentant, ncheie acte juridice cu terii n
numele i n contul unei alte persoane, numit reprezentat, avnd drept consencin producerea direct n
persoana reprezentantului a efectului actelor juridice.
15
Procura
-mputernicirile exist att ct este valabil procura,care se elibereaz pe termen pe cel mult 3 ani.
-Dac termenul de valabilitate nu este indicat n procur,aceasta este valabil timp de un an de la data
ntocmirii.
-Procura n care nu este indicat data ntocmirii nu are valoare juridic.
-Procura eliberat pentru ncheierea unor acte juridice n afara R.M i autentificat notarial este valabil
pn la anularea ei de ctre persoana care a eliberat-o.
Daca rezult dintr-un act bilateral(contract),mputernicirile sunt valabile pe ntreaga perioad de
valabilitate a contractului.
38. Procura.
Noiunea de procur:
Codul Civil definete,la art.252,procura ca nscris ntocmit pentru atestarea mputerniciriilor conferite de
reprezentat uni sau mai muli reprezentani prin care se deleag dreptul de a ncheia acte juridice n numele i
pe contul primului.
Forma procurii:
Procura este un act juridic scris(art.252 alin.(1)).Lipsa unei procuri n form scris lipsete
reprezentatul,reprezentantul i terul de dreptul de a demonstra prin martori existena ei(art.211).Procura
persoanei fizice i procura persoanei juridice se elibereaz n scris sub semnatura privat,iar n cazul cnd
reprezentatul dorete sau legea prevede ,se va ntocmi n form autentic.
Procur general este procura prin care reprezentatului i se acorda mputerniciri de a ncheianorice act
juridic cu un bun al su.
Procur special este procura prin care reprezentantului i se deleg mputernicirea de a ncheia acte
concrete.
Procur de baz este procura prin care reprezentatul deleg reprezentantului dreptul de a ncheia acte
juridice.Reprezentantul trebuie s svreasc personal aciuniile indicate n procur.
Procur de substituire este procura prin care reprezentantul transmite mputernicirea ctre o alta
persoan,numita substitutitor.
Aciunea procurii nceteaz ,de regul odat cu svrirea aciunilor pentru a cror efectuare a fost
eliberat.Pe lng aceast regul,art.255 din Codul civil stabilete ca valabilitatea procurii nceteaz i la:
-expirarea termenului ei;
-revocrii mputernicirilor de ctre reprezentat;
-renunarea reprezentantului de a executa mputernicirile delegate;
-dizolvrii persoanei juridice care a avut calitatea de reprezentat/reprezentant;
-decesul,declararea dispariiei fra urm persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau calitatea de
reprezentant.
39. Noiunea i importana termenelor n dreptul civil.
Articolul 259. Instituirea termenului
(1) Termenul se instituie prin lege, hotrre judectoreasc sau prin acordul prilor.
(2) Indiferent de temeiul apariiei, termenul se calculeaz dup regulile stipulate n prezentul titlu.
40. Calcularea termenelor.
Articolul 260. Modul de stabilire a termenului
Termenul se instituie prin indicare a unei date calendaristice, a unei perioade sau prin referire la un eveniment
viitor i sigur c se va produce.
Articolul 261. nceputul curgerii termenului
(1) Dac nceputul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment n timp care va surveni
pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia n considerare la calcularea
termenului.
(2) Dac nceputul curgerii termenului se determin prin nceputul unei zile, aceast zi se include n termen.
Regula se extinde i asupra zilei de natere la calcularea vrstei.
Articolul 262. Diferitele modaliti ale termenului
(1) Prin jumtate de an ori semestru se neleg 6 luni, prin trimestru 3 luni, prin jumtate de lun 15 zile,
prin decad 10 zile.
17
(2) Dac termenul este stipulat printr-o perioad i o fraciune din aceast perioad, fraciunea se calculeaz la
urm.
(3) n cazul n care este indicat nceputul, mijlocul sau sfritul lunii, se are n vedere data de nti, de
cincisprezece sau, respectiv, ultima zi a lunii.
Articolul 263. Calcularea termenelor de un an i de o lun
Dac termenele de un an i de o lun se calculeaz fr a se ine cont de curgerea lui nentrerupt, se consider
c luna are 30 de zile i anul 365 de zile. Articolul 266. Prelungirea termenului
n cazul prelungirii, termenul nou se calculeaz din momentul expirrii termenului precedent.
41. Clasificarea termenelor.
42. Noiunea i clasificarea termenelor de prescripie.
Articolul 267. Termenul general de prescripie extinctiv
(1) Termenul general n interiorul cruia persoana poate s-i apere, pe calea intentrii unei aciuni n instan de
judecat, dreptul nclcat este de 3 ani.
(2) Aciunile privind aprarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai n cazurile expres prevzute
de lege.
Articolul 268. Termenele speciale de prescripie extinctiv
Se prescriu n termen de 6 luni aciunile privind:
a) ncasarea penalitii;
b) viciile ascunse ale bunului vndut;
c) viciile lucrrilor executate n baza contractului de deservire curent a persoanelor;
d) litigiile ce izvorsc din contractul de transport.
e) repararea prejudiciului cauzat prin nclcarea dreptului la judecarea n termen rezonabil a cauzelor sau a
dreptului la executarea n termen rezonabil a hotrrilor judectoreti.
Articolul 269. Prescripia n cazul viciilor construciei
(1) n contractul pentru executarea de lucrri, dreptul ce se nate din viciul construciei se prescrie n termen de 5
ani.
(2) n contractul de vnzare-cumprare, dreptul ce se nate din viciul construciei nu se prescrie nainte de trecerea
a 5 ani de la executarea lucrrii de construcie.
(3) Pentru viciile materiilor prime sau ale materiilor livrate, destinate realizrii unei construcii, care au cauzat
viciul acesteia, dreptul se prescrie n termen de 5 ani.
Articolul 270. Interzicerea modificrii termenului de prescripie
extinctiv sau a modului de calculare
Actul juridic privind modificarea termenului de prescripie extinctiv sau a modului de calculare ori privind
renunarea la dreptul de a invoca prescripia este nul.
43. Expirarea termenului.
Articolul 264. Expirarea termenului
(1) Termenul stabilit n ani expir n luna i ziua respectiv a ultimului an al termenului.
(2) Termenul stabilit n luni expir pe data respectiv a ultimei luni a termenului. Dac ultima lun nu are data
respectiv, termenul expir n ultima zi a lunii.
(3) Termenul stabilit n sptmni expir n ziua respectiv a ultimei sptmni.
(4) Termenul expir la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dac aciunea trebuie svrit la o organizaie,
termenul expir la ora cnd aceast organizaie, n conformitate cu normele stabilite, ncheie programul de lucru.
(5) n cazul n care este mai scurt de o zi, termenul expir la expirarea unitii de timp respective. Dispoziia a
doua din alin.(4) se aplic n modul corespunztor.
(6) Documentele depuse la oficiile potale sau telegrafice pn la ora 24 a ultimei zile a termenului se
consider depuse n termen. Echivaleaz cu depunerea la pot transmiterea textului documentului prin teletip,
fax i prin alte mijloace de comunicaie.
Articolul 265. Expirarea termenului ntr-o zi de odihn
Dac ultima zi a termenului este o zi de duminic, de smbt sau o zi care, n conformitate cu legea n
vigoare, la locul executrii obligaiei este zi de odihn, termenul expir n urmtoarea zi lucrtoare.
18
k) neaplicarea de ctre instana de judecat a actului ce contravine legii emis de o autoritate public;
l) alte ci prevzute de lege.
B. Caracterul prescriptibil, conform caruia titularii pot sa isi apere dreptul incalcat prin inaintarea unei actiuni in
instanta in termenul stabilit de lege.
C. Caracterul sesizabil conform caruia aceste bunuri pot fi urmaritedde catre creditori.
2. Domeniul public, sunt bunurile incluse prin lege in aceasta categorie, sau atunci cind prin natura lor sunt de uz
sau de interes public. Art. 296.
Aceste bunuri au 4 caractere:
A. Caracter inalienabil, nu pot fi incluse in circuitul civil si nu pot constitui obiect al raportului juridic.
B. Caracterul imprescriptibil, fapt ce denota imposibilittea dobindirilor prin uzucapiunea.
C. Caracter insezibabil comform careia bunurile domeniului public nu pot fi urmarite de creditori.
D. Aflarea bunurilor in domeniul public este reglementata prin lege. Art. 127 alin. 4
58. Noiunea i categoriile modalitilor dreptului de proprietate.
Notiunea si categoriile modalitatilor dreptului de proprietate: definim ca situatii cind 2 sau mai multe subiecte
detin dreptul de proprietate asupra aceluiasi bun, sau dreptul de proprietate, se afla in situatie de incertitudine
temporara.
Se disting 3 categorii a mod,aitatikor dreptului de proprietate:
1. Proprietatea comuna
2. Proprietatea anulabila
3. Proprietatea rezolubila
Proprietatea anulabila este foarte apropiata de cea rezolubila avind in vedere incertitudinea dreptului de
proprietate ce poate fi desfiintat oricind. Proprietatile anulabile sunt acelea care sunt detinute prin acte ce pot fi
lovite de nulitate relativa. Precum prin viciere consimtamintului. Art. 224, nerespectarea conditiilor privind
capacitatea sau discernamintul. Incalcarea limitelor imputernicirilor. Art. 226., prin leziune art. 230 si altele.
Prin rezolutiune se considera caarctul este incheiat prin conditie rezolutorie, daca realizarea conditiei atrage
desfiintarea actului juridic si restabilirea situatiei existente pina la incheierea lui. De exemplu donatia incheiata
in stare de nevoie.
59. Noiunea dreptului de proprietate comun.
Dreptul de proprietate comuna, este acea proprietate juridica a dreptului de proprietate care se caracterizeaza
prin faptul ca toate prerogativelesau atributele dreptului acesta apartin impreuna si concomitent mai mult
persoane. In calitate de obiecte pot fi atit bunuri mobile cit si cele imobile. Dreptuld e proprietate comuna se
caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. Titulari ai dreptului de proprietate comuna sun cel putin 2 persoane
2. Intinderea dreptului fiecarui titular este precis delimitata sub forma de cote parti
3. Bunul ce constituie obiectul dreptului de proprietate comuna nu este divizat in materialitatea sa. Temei de
aparitie a unei proprietati comune, poate servi atit legea cit si actul juridic.
Codul civil cunoaste 2 forme a proprietatii comune:
1. Proprietate comuna pe cote parti, cind sunt stabilite cotele parti.
2. Proprietate comuna in devalmasie,cind nu sunt stabilite cotele parti.
60. Dreptul de proprietate comun pe cote-pri.
Dreptul de proprietate pe cote parti este acel drept de proprietate care apartine la 2 sau mai multe persoane,
exprimate in cote ideale asupra unui bun nefractionat in materialitatea sa.
Codul civil divizeaza proprietatea comuna pe cote parti in obisnuita sau temporara si fortata sau perpetua. Cea
mai raspundita este cea obisnuita sau temporara. Obiecte ale dreptului de proprietate comuna pe cote parti a
cetatenilor pot fi orice bun cu exceptia celor care conform legii nu pot fi in proprietatea acestora. Case, obiecte,
etc..
Articolul 346. Cota-parte n proprietatea comun
pe cote-pri
(1) Fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-pri ideale din bunul comun. Cotele-pri snt
prezumate a fi egale pn la prob contrar. Dac bunul a fost dobndit printr-un act juridic, nu se va putea face
prob contrar dect prin nscrisuri.
(2) Coproprietarul care a fcut din contul su, cu acordul celorlali coproprietari, bunului comun mbuntiri
inseparabile are dreptul s cear modificarea respectiv a cotelor-pri sau compensarea cheltuielilor.
Articolul 347. Folosina bunului proprietate comun pe
22
cote-pri
(1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comun pe cote-pri n msura care nu
schimb destinaia lui i nu aduce atingere drepturilor celorlali coproprietari.
(2) Modul de folosire a bunului comun se stabilete prin acordul coproprietarilor sau, n caz de divergene,
prin hotrre judectoreasc n baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor.
(3) Coproprietarul este n drept s cear n posesiune i folosin o parte din bunul comun corespunztor cotei
sale, iar n caz de imposibilitate, s cear coproprietarilor care posed i folosesc bunul plata unei compensaii
echitabile.
(4) Coproprietarul care exercit n mod exclusiv folosina bunului comun fr acordul celorlali coproprietari
poate fi obligat la plata unei despgubiri.
Articolul 348. Fructele produse de bunul proprietate comun
pe cote-pri
(1) Fructele produse de bunul proprietate comun pe cote-pri se cuvin tuturor coproprietarilor proporional
cotei-pri deinute dac acetia nu au stabilit altfel.
(2) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile de producere sau de culegere a fructelor are dreptul la
compensarea acestor cheltuieli de ctre coproprietari proporional cotei lor pri.
Articolul 349. Beneficiile i sarcinile proprietii comune
pe cote-pri
Coproprietarii vor mpri beneficiile i vor suporta sarcinile proprietii comune pe cote-pri proporional
cotei lor pri.
61. Dreptul de proprietate comun n devlmie.
Drept de proprietate in devalmasie este acel drept de proprietate ce apartine a doua sau mai multa persoane,
asupra bunului ce le tin in proprietate. Acestea ramin nefractionate in materialitatea lor, de asemenea nefiind
determinata nici cota parte ideala din dreptul de proprietate. Devalmasia tine de anumite relatii existente intre
titularii dreptului, in primul rind relatiile de familie.
Articolul 366. Dispoziii generale cu privire la proprietatea
comun n devlmie
(1) n cazul n care dreptul de proprietate aparine concomitent mai multor persoane fr ca vreuna dintre ele s
fie titularul unei cote-pri ideale din bunul comun, proprietatea este comun n devlmie.
(2) Proprietii comune n devlmie se aplic n modul corespunztor dispoziiile cu privire la proprietatea
comun pe cote-pri dac prezenta seciune nu prevede altfel.
Articolul 367. Folosina bunului proprietate comun n
devlmie
Fiecare coproprietar devlma are dreptul de a folosi bunul comun potrivit destinaiei acestuia, fr a limita
dreptul celorlali coproprietari dac n contract nu este prevzut altfel.
Articolul 368. Actele de conservare i administrare a
bunului proprietate comun n devlmie
Oricare dintre proprietarii devlmai este prezumat a avea consimmntul celorlali pentru efectuarea oricror
acte de conservare i administrare a bunului proprietate comun n devlmie dac legea sau contractul nu prevede
altfel.
Articolul 369. Actele de dispoziie asupra bunurilor
proprietate comun n devlmie
(1) Fiecare din coproprietarii devlmai poate dispune de bunul mobil proprietate comun n devlmie dac
acordul ncheiat ntre ei nu prevede altfel.
(2) Pentru actele de dispoziie asupra bunurilor imobile proprietate comun n devlmie este necesar acordul
scris al tuturor coproprietarilor devlmai.
(3) Actul juridic de dispoziie ncheiat de unul dintre coproprietarii devlmai poate fi declarat nul dac se face
dovad c cealalt parte tia sau trebuia s tie despre acordul care limiteaz dreptul de dispoziie, despre faptul c
ceilali coproprietari devlmai snt mpotriva ncheierii actului juridic sau c nu a fost cerut acordul la nstrinarea
imobilelor.
Articolul 370. mprirea bunului proprietate comun n
devlmie
mprirea bunului proprietate comun n devlmie ntre coproprietarii devlmai se va face proporional
aportului fiecruia la dobndirea bunului. Pn la proba contrar, aportul coproprietarilor devlmai este prezumat a
23
fi egal.
Articolul 371. Proprietatea comun n devlmie a soilor
(1) Bunurile dobndite de soi n timpul cstoriei snt proprietatea lor comun n devlmie dac, n
conformitate cu legea sau contractul ncheiat ntre ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri.
(2) Orice bun dobndit de soi n timpul cstoriei se prezum proprietate comun n devlmie pn la proba
contrar.
Articolul 372. Proprietatea personal a fiecruia dintre soi
(1) Bunurile care au aparinut soilor nainte de ncheierea cstoriei, precum i cele dobndite de ei n timpul
cstoriei n baza unui contract de donaie, prin motenire sau n alt mod cu titlu gratuit, snt proprietatea exclusiv a
soului cruia i-a aparinut sau care le-a dobndit.
(2) Bunurile de folosin individual (mbrcminte, nclminte i altele asemenea), cu excepia bijuteriilor i a
altor obiecte de lux, snt bunuri personale ale soului care le folosete, chiar dac snt dobndite n timpul cstoriei
din contul mijloacelor comune ale soilor.
(3) Bunurile fiecruia dintre soi pot fi declarate proprietate a lor comun n devlmie dac se constat c n
timpul cstoriei s-au fcut din mijloacele lor comune investiii care au sporit simitor valoarea acestor bunuri.
Articolul 373. Determinarea prilor din proprietatea comun
n devlmie a soilor n caz de mprire a
bunurilor
(1) n cazul mpririi bunurilor proprietate comun n devlmie a soilor, prile lor se consider egale.
(2) Bunurilor proprietate comun n devlmie a soilor pot fi mprite att la divor, ct i n timpul cstoriei.
mprirea bunurilor comune n timpul cstoriei nu afecteaz regimul juridic al bunurilor care vor fi dobndite n
viitor.
62. Noiuni generale privind limitele de exercitare a dreptului de proprietate.
Mijloacele de aparare a dreptului de proprietate in doctrina juridica sunt actiunile prin care proprietarul tinde sa
inlature atingerile care sunt aduse dreptului sau si sa asigure exercitarea lui in conditii normale.
1. Mijloacele reale - urmaresc restabilirea dreptului de posesiune, de folosinta sid e dispozitie. Aici fac partedoua
actiuni si anume, actiunea in revendicare, actiunea negatorie si actiunea confesorie.
2. Mijloace obligationale - cind dintre proprietar si tert exista raporturi obligationale. De exemplu actiunea
privind repararea prejudiciului cauzat proprietarului.
3. Mijloace prevazute de unele institutii ale dreptului civil, cum ar fi dreptul de proprietate aparat in cazul
aparitiei persoanei declarate disparute fara urma sau declarata moarta.
4. Mijloace prevazute de lege care au ca scop protejarea dreptului de proprietate de stingerea lui.
63. Caracteristica general a dreptului de vecintate.
Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile nvecinate, pe lng respectarea drepturilor i obligaiilor
prevzute de lege, trebuie s se respecte reciproc. Se consider vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot
produce influene reciproce.
) Proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influena pe care o exercit asupra bunului su
gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, cldura, vibraia sau o alt influen similar provenit din
terenul vecin dac nu mpiedic proprietarul n folosirea bunului sau dac ncalc nesemnificativ dreptul acestuia.
Proprietarul poate cere interzicerea ridicrii sau exploatrii unor construcii sau instalaii despre care se poate afirma
cu certitudine c prezena i utilizarea lor atenteaz n mod inadmisibil asupra terenului su.
Dac construcia sau instalaia a fost ridicat respectndu-se distana de la hotar stabilit de lege, demolarea sau
interzicerea exploatrii acestora poate fi cerut doar n cazul n care afectarea inadmisibil s-a produs n mod
evident.
Dac exist pericolul prbuirii construciei de pe terenul vecin peste terenul su, proprietarul poate cere vecinului
s ia msurile necesare pentru prevenirea acestui pericol.
Acoperiul trebuie s fie construit astfel nct apa, zpada sau gheaa s cad exclusiv pe teritoriul proprietarului.
Fructele czute din pomi sau arbuti pe terenul vecin se consider fructe de pe acel teren.
Proprietarul terenului poate s taie i s-i opreasc rdcinile de arbori i de arbuti care au ptruns la el de pe
terenul vecin. Aceeai regul se aplic i ramurilor de arbori i de arbuti ce atrn de pe terenul vecin.
24
(2) Dreptul prevzut la alin.(1) nu se acord proprietarului n cazul n care rdcinile i ramurile nu mpiedic
folosirea terenului su.
Orice construcie, lucrare sau plantaie se poate face de ctre proprietarul terenului numai cu respectarea unei
distane minime fa de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, n lips, conform obiceiului
locului, astfel nct s nu se aduc atingere drepturilor proprietarului vecin.
(2) Arborii, cu excepia celor mai mici de doi metri, a plantaiilor i a gardurilor vii, trebuie sdii la distana
stipulat de lege, de regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care s nu fie mai mic de 2 metri de
linia de hotar.
64. Coninutul dreptului de vecintate
65. Noiunea i sistemul mijloacelor juridico-civile de aprare a dreptului de proprietate.
Revendicarea de ctre proprietar a bunurilor sale
(1) Proprietarul este n drept s-i revendice bunurile aflate n posesiunea nelegitim a altuia.
(2) Posesorul poate refuza s predea bunul dac el sau posesorul mijlocit pentru care posed are dreptul
preferenial de posesiune n raport cu proprietarul. Revendicarea bunului poate fi aplicat n raport cu cel care
are un drept superior dac acesta a obinut bunul prin violen sau prin dol.
(3) De la momentul ncetrii bunei-credine, iar n cazul posesorului de rea-credin de la momentul dobndirii
posesiunii, posesorul rspunde fa de proprietar pentru prejudiciul cauzat prin faptul c din vina lui bunul s-a
deteriorat, a pierit sau nu poate fi restituit din alt motiv.
(4) n legtur cu revendicarea bunului proprietarului se vor aplica n modul corespunztor prevederile
art.307, 310-312.
(5) Dac a dobndit posesiunea prin samavolnicie sau prin svrirea unei infraciuni, posesorul rspunde fa
de proprietar n conformitate cu normele privind rspunderea delictual.
Revendicarea de ctre proprietar a bunurilor aflate n posesiunea unui dobnditor de bun-credin
(1) Dac un bun a fost dobndit cu titlu oneros de la o persoan care nu a avut dreptul s-l nstrineze,
proprietarul poate s-l revendice de la dobnditorul de bun-credin numai n cazul n care bunul a fost pierdut
de proprietar ori de persoana creia bunul a fost transmis de proprietar n posesiune sau dac i-a fost furat unuia
ori altuia, sau a ieit n alt mod din posesiunea acestora, fr voia lor.
(2) Dac bunurile au fost dobndite cu titlu gratuit de la o persoan care nu avea dreptul s le nstrineze,
proprietarul este n drept s-i revendice bunurile n toate cazurile.
(3) Banii, titlurile de valoare la purttor i bunurile dobndite la licitaie nu pot fi revendicate de la un
dobnditor de bun-credin.
Cererea privind nlturarea nclcrilor care nu snt legate de privarea de posesiune
(1) Dac dreptul proprietarului este nclcat n alt mod dect prin uzurpare sau privare ilicit de posesiune,
proprietarul poate cere autorului ncetarea nclcrii. El poate cere, de asemenea, despgubiri pentru prejudiciul
cauzat. Pot fi solicitate despgubiri i n cazul n care nu se cere ncetarea nclcrii sau executarea acestei
cerine este imposibil.
(2) Dac exist temei de a presupune c se vor face nclcri ulterioare, proprietarul poate intenta o aciune
negatorie.
(3) Dispoziiile alin.(1) i (2) nu se aplic dac proprietarul trebuie, n temeiul legii i al drepturilor unor alte
persoane, s admit influena asupra bunului.
66. Aciunea n revendicare ca mijloc de aprare a dreptului de proprietate.
Actiunea in revendicare
Actiunea in justitie aflata la indemina proprietarului bunului impotriva posesorului sau impotriva altei persoane
care detine bunul respectiv, fara drept.
Particularitati:
Este imprescriptibila, adica nu poate fi introdusa oricind;
Poate introduce actiunea in revendicare numai titularului dreptului de proprietate;
Pentru imobile, dovada dreptului se poate face prin extrasul din registrul bunurilor imobile;
Proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietar si restituirea
lucrului;
67. Aciunea negatorie ca mijloc de aprare a dreptului de proprietate.
25
Actiune negatorie
Actiunea in justitite aflata la indemina proprietarului bunului impotriva persoanei ( piritului) ce pretinde ca are
un drept real ( uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea sa, obligindu-l
sa inceteze exercitarea lui nelegitima.
Particularitati:
Este imprescriptibila, adica poate fi introdusa oricind;
Poate introduce actiunea negatorie numai titularul dreptului de proprietate;
Pentru imobile, dovada dreptului se poate face prin extrasul din registrul bunurilor imobile;
Actiunea confesorie
Actiunea in justitie aflata la indemina unei persoane ce pretinde ca are un drept real (uzufruct, uz, abilitate,
servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea altei persoane ( piritului), obligindu-l sa permita
exercitarea lui nelegitima.
Particularitati:
Nu este reglementata expres in codul civil;
Se introduce impotriva titularului dreptului de proprietate( pirit);
Se introduce de persoana ce pretinde ca este titularului unui drept real asupra bunului altuia ( reclamat);
Protejeaza drepturile reale ( uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie);
68. Dreptul de uzufruct.
Dreptuld e uzufruct este dreptul unei persoane ( uzufructuar) de a folosi pentru o perioada determinata sau
determinabila bunul unei alte peraoane ( nudul proprietar) si de a culege fructele bunului, intocmai ca
proprietarul, cu indatorirea de a-i conserva substanta.
Dobindirea: prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de carte
funiciara fiind aplicabile.
Obiectul: orice bunuri mobile si imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate
de fapt ori o cota- parte din aceasta.
Apararea: printr-o actiune confesorie. Termenul stabilit de lege sau actul juridic:
- in favoarea unei persoane fizice - cel mult viager; ( pe viata)
- in favoarea unei persoane juridice - cel mult 30 de ani;
Dreptul de servitute
Reglementare: Art. 428-442 CC
69. Dreptul de servitute.
Dreptul de servitute este sarcina care greveaza un imobil ( terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului
unui alt proprietar ( teren dominant).
Dobindirea: numai in temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune ( cu exceptia celor neaparente si negative);
Obiectul: sarcina impusa asupra unui fond ( teren) pentru utilitatea unui alt fond invecinat, care apartine unui alt
proprietar;
Clasificarea:
Aparente - se cunosc prin semne exterioare ( carare,canal, apeduct);
Neaparente - nu se atesta prin semne ( interzicerea de a contrui un zid);
Continue- al caror exercitiu este sau poate fi continuu fara a fi necesara fapta omului ( scurgerea apelor de
ploaie, apeductul);
Necontinue - pentru a caror existenta este necesara fapta omului ( de trecere,dce a lua apa din lac);
Pozitive - ce indreotatesc pe proprietarul terenului dominant sa faca in mod direct anumite acte de folosinta pe
terenul aservit ( sa treaca singur sau cu mijloace de transport);
Negative - ce impun proprietarului terenului aservit anumite restrictii in exercitiul dreptului sau de proprietate
( de a nu construi pe terenul ce-i aoartine careva cladiri mai inalte decit inaltimea stipulata sau mai aproape de o
anumita distanta);
Foma actului: numai autentica;
Stingerea servitutii:
1. Consolidare ( ambele terenuri ajung sa aiba acelasi proprietar)
2. Renuntarea proprietarului terenului dominant;
3. Expirarea termenului;
26
4. Rascumpararea;
5. Imposibilitatea de exercitare;
6. Neuz pentru o perioada de 10 ani;
7. Disparitie a oricarei utilitati a lor;
8. Expropriere a terenului aservit daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat bunul
expropriat;
70. Dreptul de superficie.
Dreptul de superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia in vedere edificarii si exploatarii unei
constructii, deasupra si sub acest teren sau a exploatarii unei constructii existente;
Dobindirea: prin act juridic ( act unilateral, precum testamentul), precum si prin uzucapiune sau prin alt mod
prevazut de lege.
Obiectul: suprafata de teren pe care urmeaza sa se contruiasca si cea necesara exploatarii constructiei sau
suprafata de teren aferenta si cea necesara exploatarii constructiei sau suprafata de teren aferenta si cea necesara
exploatarii constructiei edificate;
Stingera dreptului :
- la expirarea dreptului;
- prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane;
- in alte cazuri prevazute de lege;
Efectele stingerii dreptului: constructia aflata pe teren se transmite de drept proprietarului acestuia.
27