Sunteți pe pagina 1din 76

REDACŢIA

Redactori:,Cătălin ANDRONIC, Ioan-Emanoil CĂLIN,


Alina IONIŢĂ, Tatiana NEGARĂ, Ion NIŢU, Anca Monica POPA, Marinel STAN
Adresa: Redacţia revistei INFOSFERA,
Bulevardul Vasile Milea nr. 7B, cod 061342, sector 6, Bucureşti
Tel. / fax (+40) 021 316 58 05
E-mail: redactia.infosfera@agat.ro
Redactor – şef: Colonel Marius-Andrei DIAMESCU
Director onorific: Colonel (r) prof. univ. dr. Teodor REPCIUC

Cuprins
Criza financiară sub lupa predictibilităţii ..................................................................................... 3
Napoleon POP, Amalia FUGARU
Neutralitatea între mit, imagine şi realitate .................................................................................. 9
Iulian CHIFU
Instituţionalizarea evaluării riscurilor de securitate ..................................................................... 18
Hari BUCUR-MARCU
Aspecte teoretice privind conceptul de „interes naţional”........................................................... 22
Marius-Andrei DIAMESCU
Securitate şi echilibru în Regiunea Extinsă a Mării Negre........................................................... 27
Cătălin-Iulian BALOG
Evoluţii geopolitice şi geostrategice în Regiunea Extinsă a Mării Negre .................................... 32
Isabela ANCUŢ, Liviu-Mihai DĂNILĂ
Dileme strategice, politice şi juridice ale „conflictelor îngheţate” din
Zona Lărgită a Mării Negre.......................................................................................................... 37
Şerban CIOCULESCU
Riscuri de natură teroristă în Regiunea Extinsă a Mării Negre .................................................... 44
Liviu-Mihai BUŢIU
România şi spaţiul Mării Negre. Evoluţii şi perspective.............................................................. 48
Nicolae MICU
Necesitatea realizării unei culturi de intelligence în domeniul militar......................................... 53
Constantin APETROAIE
Educaţia permanentă şi eficientizarea leadership-ului
în domeniul „informaţii pentru apărare” ...................................................................................... 59
Constantin IFRIM
Adaptarea psihologiei militare aplicate la cerinţele actuale ale
domeniului „informaţii pentru apărare” ...................................................................................... 64
Ionela DAVID
Rolul educaţiei de securitate în activitatea de protecţie a informaţiilor clasificate...................... 69
Mariana ALEXE

Revistă trimestrială editată de Direcţia Generală de Informaţii a Apărării


I.S.S.N. 2065 – 3395
Reproducerea oricărui material din această publicaţie este interzisă fără acordul prealabil al redacţiei.
Răspunderea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor.
2
INFOSFERA

CRIZA FINANCIARĂ SUB LUPA PREDICTIBILITĂŢII


Dr. Napoleon POP*
Drd. Amalia FUGARU**
Totul se întâmplă cu necesitate”,
Leukippos din Milet, cca. 500 î.Hr.

În orice domeniu, activitatea de cercetare cel puţin două paliere de percepţie care, abordate
implică efectul de recurenţă permanentă a informa- din perspectiva interacţiunii, ne conduc la concluzii
ţiilor, respectiv observarea îmbogăţirii semnificaţiei cu totul diferite de ceea ce înseamnă înţelegerea
unei informaţii anterioare prin elementele aduse la prima vedere. Astfel, putem distinge, pe de o
de altele ulterioare, nu neapărat conectate direct parte, o evoluţie economică tumultuoasă la vedere
între ele. Dacă analizăm acest fenomen pe care maschează interese politice statornice în
perioade mai îndelungate, se observă că procesul profunzime şi, pe de altă parte, o evoluţie
coroborării noilor informaţii, nu neapărat în economică „liniştită” la suprafaţă şi care poate
ordinea apariţiei lor cronologice sau secvenţiale ascunde, în adâncime, o agitaţie de politici
în raport cu un obiectiv urmărit, ne demonstrează perverse. Iată de ce, exaltarea produsă de ceea
parcă necesitatea unei anumite evoluţii, configu- ce numim o conjunctură economică normală are
rând interese urmărite chiar cu obstinaţie, într-un reflectări dezastruoase când este încadrată în aşa
mediu perceput chiar şi aleatoriu. * numitele cicluri lungi, după cum conjuncturi
În sfera noastră de preocupări suntem economice agitate, fragile, chiar riscante, pot
obligaţi să reiterăm inseparabilitatea dintre constitui cicluri lungi de evoluţii consolidate,
economic şi politic 1 , cu dezbaterea nu prea caracterizate prin performanţe de progres
facilă a determinismului dintre cele două şi a incontestabile.
momentelor de tracţiune, fie a economicului, fie În acest sens, „Marea Moderaţie”, care
a politicului asupra celuilalt fenomen. Experienţa reprezintă un exemplu de evoluţie conjuncturală
teoretică şi practică ne îndreaptă spre acceptarea fluidă cu conotaţia exuberanţei, a speranţei că
caracterului fluid al oricărei evoluţii, în sensul nimic nu o poate devia major, a fost, de fapt, cel
că aceasta, prin însăşi natura ei determinată de mai bun mediu al unor controverse politice
un scop, curge într-un anumit sens/direcţie. planetare tensionate, întrucât la umbra liniştii
Trebuie să subliniem aici faptul că această economice, politicul a încercat soluţionarea
curgere nu implică, în mod neapărat, o evoluţie unor probleme conflictuale majore: procesul de
lină şi, de aceea, caracterul fluid trebuie privit pace din Orientul Mijlociu asociat cu necesitatea
prin prisma realizării/atingerii obiectivului urmărit, democratizării unei părţi mai mari a lumii
ceea ce nu exclude neliniaritatea, ruperile de musulmane, gestionarea dezmembrării URSS
dinamică şi şocurile simetrice sau asimetrice. asociată cu extinderea influenţei asupra sateliţilor
În orice evoluţie economică trebuie urmărite CSI, menţinerea delimitării dintre bazinele
energetice din nord de cele din sud, tocmai
*
pentru a nu se permite contaminarea reciprocă a
Dr. Napoleon POP este director al Centrului de intereselor strategice în materie de acces la
Cercetări Financiare şi Monetare „Victor Slăvescu” din
cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice al energie, stăpânirea fenomenului de proliferare a
Academiei Române şi membru în Consiliul de Administraţie oricăror componente care să poată duce la
al Băncii Naţionale a României. crearea de arme de distrugere în masă. Pe cât de
**
Drd. Amalia FUGARU este cercetător ştiinţific principal performantă a fost creşterea economică globală,
la Institutului Naţional de Cercetări Economice al pe atât de tensionate s-au dovedit a fi intervenţiile
Academiei Române.
1
Aspect subliniat de autori şi în articolul “Criza economică politice în soluţionarea conflictului de interese
dincolo de economical predominant”, apărut în numărul 2 strategice: două războaie în Golf, stagnarea
al revistei INFOSFERA, iunie 2009.
3
INFOSFERA

procesului de pace în Orientul Mijlociu, proli- Dezbaterea pe tema crizei începuse cu mult
ferarea terorismului internaţional cu focalizarea înaintea fazei sale acute, dar se pare că s-au
luptei în Afganistan şi Pakistan corelat cu impus vocile care considerau că riscurile sunt
atragerea unei coaliţii internaţionale cât mai largi, prea îndepărtate şi că mai era timp suficient
antagonizarea Federaţiei Ruse prin încercarea de pentru a fi gestionate în marjele de control.
extinderea a NATO spre est (Ucraina şi După declanşarea crizei, analiştii şi-au adus
Georgia), retragerea reprezentanţilor statului aminte de cei care avertizau asupra iminenţei
nord-coreean de la negocierile în şase cu privire crizei, iar în baza reluării argumentelor acestora
la programul său nuclear, insistenţa Iranului în au încercat şi au reuşit să identifice responsabili
promovarea propriului program nuclear, ineficienţa - persoane fizice cu atribuţii în stat (Bill Clinton,
Consiliului de Securitate al ONU, multiplicarea George W. Bush, Alan Greenspan, Gordon Brown
interdependenţelor dintre interesele politice etc.) - care, sub diferite forme, în mod voit sau
regionale în paralel cu scăderea capacităţii nu, au eludat, prin comportamentul lor decizional,
consensuale a marilor actori etc. normativ (de orientare a priorităţilor politice şi
Marea Depresiune (1929-1933), Pearl economice etc.), cauzele reale ale crizei. Astăzi,
Harbour (1941), atacul de la World Trade Center când criza este în plină manifestare, ne vedem
(2001) reprezintă numai câteva exemple, întinse obligaţi să dăm crezare celor care au prezis-o
pe o perioadă de aproximativ 100 de ani, care indiferent de argumente, după cum celor „vinovaţi”
anunţă începutul unor modificări în ordinea trebuie să le atribuim acele circumstanţe care i-au
mondială. Într-un astfel de context, se pune determinat, fie să nu creadă în predictibilitatea
întrebarea firească dacă putem acum, la doi ani crizei, fie să acţioneze în sensul acumulării
de la declanşarea turbulenţelor financiare, să cauzelor ei din cu totul alte motive, cele de natură
excludem rolul actualei crize în creionarea unui politică neputând fi excluse. Aici revenim la
viitor previzibil? Iată o întrebare care ne apropie necesitatea dublei percepţii a unei evoluţii şi a
de abordarea necesităţii unei anumite evoluţii, resorturilor ei, o evoluţie fiind, în general, manifes-
din care nu putem exclude predictibilitatea acesteia tarea efectelor unor politici construite pe interese.
şi eventualitatea premeditării, prin identificarea La nivelul abordărilor, mult mai elaborate
scopurilor, intereselor celor presupuşi a fi în de acum, cu privire la cauzele crizei, lăsând la o
spatele unei evoluţii în desfăşurare. Menţionăm, parte invocarea facilă a unor elemente tehnice
de la bun început, că, în tratarea unor astfel de din domeniul reglementării şi supravegherii
aspecte sensibile suntem departe de orice teorie instituţiilor financiare şi disciplinei pieţelor,
a conspiraţiei şi subliniem că raţionamentele reamintim că eludarea contextului politic naţional
autorilor se fundamentează pe raportul dintre şi internaţional, în condiţiile acceptării celui mai
„provocare” şi „oportunitate” pe care îl deschide mare val al globalizării, ar fi una din greşelile
orice evoluţie. prea uşor asumate de specialiştii care cred că
Teoria economică, cu toate limitele ei în economia este o ştiinţă de sine stătătoare. „Marea
materie de crize rămâne un instrument de predic- Moderaţie” a deschis ochii multora spre fenomenul
tibilitate. Dacă acurateţea predictibilităţii din de avuţie şi înavuţire, chiar prin efectul normelor
punct de vedere al magnitudinilor caracteristicilor juridice la dispoziţie, blamarea acestora din
reale de manifestare ale crizei poate fi discutabilă, urmă fiind făcută nu numai prin prisma „wording-
nu putem afirma acelaşi lucru în ceea ce ului” asigurat de legiuitor, ci şi prin prisma unor
priveşte logica acestei manifestări. Experienţa în categorii filozofice scăpate de legislativ.
materia gestionării echilibrelor macroeconomice Legiuitorul a încercat să pună doar semne de
a inventariat suficiente stări de alertă, care egalitate între munca depusă şi remuneraţie
trebuie privite ca factori provocatori de criză. (managementul riscului, cota de piaţă, alte
Astfel, dacă e să abordăm problema crizei performanţe - bonusuri, compensaţii), cu încrederea
actuale, putem afirma că discrepanţa dintre responsabilităţii onest asumate pentru funcţionarea
economia reală/nominală şi cea financiară, extinsă corectă a pieţei, ceea ce trasează linia subţire,
de la scară naţională la cea globală, prefigura, chiar precară, dintre gradele diferite de reglemen-
chiar pe fondul percepţiei unei economii globale tare a pieţei libere, a instituţiilor financiare şi a
performante, o acumulare de dezechilibre. instrumentelor financiare utilizate.
4
INFOSFERA

pentru unele naţiuni, chiar catastrofe. Aceste


experienţe, negate de unii critici, au dispărut din
peisaj, dar ideologiile pe care s-au bazat au
intrat mereu în sistemul de forjare intuitiv al
politicului, care a elaborat şi instrumentat politici
economice în consecinţă, de la laissez-faire-ul
reglementat minimal, pe baza bunei credinţe în
om şi piaţă, la dogma fezabilităţii pieţei prin
intervenţia statului, în cele mai multe cazuri
lipsită de coerenţă.
Orice astfel de amestec de ideologii, ducând
la conduite de politici economice având în centru
un nivel de acceptare a funcţionalităţii pieţei, pe
Criza financiară a atras însă atenţia şi de o parte, dar şi eşecul demonstrat practic, pe
asupra deficienţelor comportamentului uman, de altă parte, confirmă faptul că actualul model
analişti de toate culorile re-evocând un lucru economic perfecţionat, oricât de contestat ar fi,
cunoscut şi anume că avuţia, indiferent cum putea să prevadă criza.
tratăm ştiinţa economică - cu sau fără sinergie Atât în economie, cât şi în politică, pe
cu politicul - are nevoie şi de o abordare morală. lângă ştiinţă, este nevoie şi de o anumită „artă”,
Revenirea la moralitatea economică, în nu ca rezultat al charismei ci dobândită în urma
contextul cauzelor actualei crize financiare, experienţei, ca o retrăire a ipostazelor sau
sugerează cu o mai mare putere faptul că generalizărilor surprinse de teorie, prin analiza
economia nu mai poate progresa fără prezumţii unor realităţi anterioare. Reîntoarcerea la economia
aprofundate privind natura umană şi invocarea politică, aşa cum a fost tratată de Adam Smith şi
necesităţii unui comportament uman adecvat, David Ricardo, nu face decât să ne sugereze că
evident fără a dezavua principiile bunei credinţe este greu de disociat actuala criză financiară de
şi ale prezumţiei de nevinovăţie. Acest lucru contextul politic, iar acesta din urmă trebuie
sugerează că însăşi predictibilitatea crizei trebuie privit nu neapărat ca partea vizibilă a prezentului,
să se fundamenteze, atât pe instrumentele ştiinţifice ci ca resort al unei strategii de anvergură cu
normale, cât şi pe o măsură a moralităţii în scopuri şi implementare în timp, contextul
economie, a cărei expresie juridică mai trebuie politic fiind doar o secvenţă dintr-o posibilă
căutată, însă fără a aduce prejudicii principiilor cronologie anunţată.
enumerate mai sus.
Un articol publicat în ziarul austriac „Die
Prese” ridica, poate pe bună dreptate, întrebarea
cum ar trebui abordată criza - considerăm noi că
tot din perspectiva predictibilităţii, cu ideologii
elaborate în secolele trecute (Karl Marx, 1818-
1883; John Maynard Keynes, 1883-1946;
Friedrich August von Hayek, 1899-1992) sau
prin prisma prezentului.1 Absolutismul promovat
din fiecare din aceşti ideologi, respectiv etatizarea
completă a economiei (preluată de regimurile
comuniste), politica de îndatorare a statului pentru
a genera cerere echitabilă (agreată de social-
democraţi) şi retragerea totală a statului din
economie (modelul anglo-saxon) au generat, pe Acceptând un astfel de raţionament,
ciclurile lungi, experienţe istorice perdante, iar, trebuie să ne întrebăm ce este emblematic în
desfăşurarea actualei crize, ceea ce am şi făcut
1
atunci când am afirmat că ea, criza, trebuie
http://diepresse.com/home/wirtschaft/economist/diebilanz/ analizată dincolo de predominantul economic,
465933/index.do?from=suche.intern.portal
5
INFOSFERA

adică să nu rămânem cantonaţi numai cauzelor reprobabile, care frizează moralitatea. Putem
vizibile ale crizei, dragi specializării noastre considera morală politica unui stat atunci când
economice. conduita ei este prezentată ca problemă de
Criza financiară declanşată în SUA, în august interes strategic sau de securitate naţională?
2007, are nevoie şi de o analiză a contextului Răspunsul la această întrebare, dacă nu ar fi
politic pe o perioada ceva mai îndelungată, dacă legat de domeniul politic, ar putea fi circumscris
vrem să identificăm tocmai ceea ce pare emble- unei probleme de etică. Nu este cazul politicii,
matic în evoluţia ei (mai ales în ineficienţa imediată folosirea noţiunii de premeditare, în ceea ce ne
a unor mobilizări de resurse impresionante), iar priveşte, fiind o modalitate de accentuare a funda-
modul în care percepem rezultatele reuniunilor mentului unei strategii, a unui scop strategic, de
G-20 şi nu numai, la o oarecare distanţă în timp, regulă bine apărat o anumită perioadă de timp,
evidenţiază disensiuni de abordare de economie tocmai pentru a se profita de elementul surpriză.
politică şi nu de teorie economică. Mai mult, Surpriza trebuie însă „împachetată”, la fel ca şi
parcă în încercarea de a se dilua percepţia instrumentele financiare derivate, din motive fie
necesităţii unei abordări de economie politică, de disimulare pentru cei mai puţin cunoscători
asistăm la proliferarea apelului la ideologii, sau iniţiaţi, fie de credibilitate.
demers care părea să fi apus. Criza financiară, prin caracteristicile sale -
Ne rămâne să cităm din „Die Presse” că punctul de origine şi punctele de diseminare,
actuala „criză a luat naştere din amestecul toxic efectele de anvergură - a creat circumstanţele
de intervenţie negândită a statului (un exemplu sesizării premeditării ei politice în sens de
fiind sloganul politicianist „fiecare american cu oportunitate şi test în faţa unor şocuri de tip
casa şi maşina sa” - n.n.) şi din absenţa totală provocări, întrucât schimbarea, incertitudinea,
de reguli la nivel de stat (oare întâmplător? - n.n.) evoluţiile confuze şi eterogene reprezintă condiţiile
în anumite domenii ale vieţii financiare. Cu propice punerii în aplicare a unei acţiuni
mijloace tradiţionale, criza nu se poate rezolva. planificate. Incertitudinile creează întotdeauna
Atâta vreme cât ştiinţa economică nu are aşteptări, momentul cel mai bun al surprizelor,
răspunsuri legate de problemele secolului XXI, care în timp se dovedesc a fi premeditări.
se pot construi liniştit şi pragmatic strategii de Acceptând şi cauzele politice ale evoluţiilor
soluţionare a crizei, scotocind după fragmente de financiare, criza dă curs facil unui scop politic,
teorii prin sertarele vechilor gânditori economici, putând fi comparată cu un vehicul căruia i se pot
însă vremea răspunsurilor unidimensionale la anexa scopuri politice. Această afirmaţie este din
probleme complexe a luat sfârşit” 1 . Împărtăşim plin demonstrată de faptul că, în circumstanţele
şi noi această aserţiune a inutilităţii răspunsurilor actualei crizei financiare, au fost devoalate
unidimensionale, care întăreşte ideea unui caracter mesaje politice de la cel mai înalt nivel, cel mai
emblematic al desfăşurării crizei, atât timp cât pregnant fiind resetarea noii ordini mondiale 2 .
nu încercăm să decelăm conotaţiile ei politice. Despre acest proces nu s-a mai auzit de mulţi
Aici, poate, este normal să ne întrebăm dacă nu ani, dar iată că această criză l-a făcut de
cumva crizele financiare regionale din America actualitate, din motive de oportunitate pentru
Latină, Rusia, Asia de Sud-Est, suficient de unii şi din motive de provocare pentru alţii.
înfricoşătoare, nu ar fi fost testările de anduranţă Premeditarea crizei poate fi intuită
sau teatrele de încercare pentru ce urma să fie. punându-ne întrebarea de ce aceasta a pornit, de
Pornim de la o configurare - asociere, data aceasta, din SUA, cea mai mare putere
secvenţialitate, încrucişare - ne-întâmplătoare de economică şi militară, cu cea mai lungă creştere
evenimente economice şi politice precedând economică fluidă şi cu cel mai puternic centru
criza, din perspectiva raportării provocărilor şi financiar internaţional. Puterea economică şi
oportunităţilor unei astfel de crize profunde la militară ne poate sugera capacitatea de recul la
comportamentul politic. detonarea crizei, creşterea economică îndelungată
În conotaţia ei cea mai negativă, pe cea de acumulare de resurse necesare
premeditarea reprezintă plănuirea unei acţiuni
2
“Criza economică dincolo de economical predominant”,
1
Ibidem. INFOSFERA, nr. 2, 2009, p.10
6
INFOSFERA

acoperii pierderilor, iar explozia din cel mai moralitate, ca valoare a democraţiei de tip
puternic centru financiar nevoia de reacţie. occidental, căci despre ce poate fi vorba atunci
Discrepanţa dintre economia reală şi cea când accentul pe cauzele crizei şi pe soluţiile
financiară trebuie să aibă în oglindă conflictul acesteia a căzut mereu pe reglementare,
dintre puterea politică şi cea financiară. Unde se supraveghere şi managementul riscului? Trimiterea
poate manifesta acest lucru cel mai bine? Exact este clar la comportamentul uman deviant de la
acolo unde se situează nodul cel mai puternic şi moralitate în sectorul financiar, cu efecte
funcţional al sistemului financiar internaţional, dezastruoase pe termen lung la nivelul încrederii
care nu este altul decât Wall Street. Putem cetăţeanului, cel chemat să voteze politicul. Este
presupune că unele societăţi financiare de pe în interesul politicului ca sectorul financiar, cu o
Wall Street, dispunând de capital social, cifre de putere deja depăşind politicul şi decăzut în
afaceri şi profituri de câteva ori mai mari decât imoralitatea îmbogăţirii fără justă cauză (alături
PIB-ul unor ţări şi beneficiind de prezenţă de profituri corporatiste uriaşe, bonus-uri şi
internaţională pe cele mai îndepărtate pieţe, au compensaţii individuale greu de imaginat de
devenit incomode pentru politic prin puterea cetăţeanul de rând), să fie readus la locul lui -
financiară, prin modul de structurare globală a repetăm, tocmai prin natura celei mai liberale
reţelei lor financiare, nelipsită şi de o putere de economii de piaţă - înainte de a ruina ultima şansă
influenţă, poate şi prin lipsa de reacţie la unele a politicului în faţa simplului alegător american,
obiective politice mai de largă respiraţie etc. predominant încrezător în valoarea moralităţii.
Dintr-o astfel de perspectivă, poate că era nevoie Dar „reglarea de conturi” a politicului, în
de o re-ordonare a percepţiei puterii diluate sens de nouă ordine, nu a vizat numai societatea
sau uzurpate, prima fiind cea politică cu responsa- americană. Criza financiară izbucnită în SUA a
bilităţi sociale mult mai extinse decât puterea deschis calea, poate mult aşteptată şi de alţii, şi
financiară, ceea ce putea aduce după sine, ca pentru resetarea ordinii internaţionale, cea
soluţie, o ajustare, chiar brutală, a sectorului existentă, în forma cunoscută a nodurilor de
financiar. Dar oare această ajustare trebuia putere în multiplicare şi cu pretenţii, dovedindu-
„vândută” ca o intervenţie administrativă, greu se ineficientă în soluţionarea multor probleme
de admis pentru ideologia economică şi politică transnaţionale şi reprezentând chiar pericolul/riscul
americană, sau trebuia să fie credibilă? generării unor disfuncţionalităţi globale, insurmon-
Atunci, să coroborăm această presupunere tabile în termeni de securitate, în sensul cel mai
cu întrebarea de ce a fost lovit financiar tocmai larg al cuvântului.
sectorul imobiliar american, unul din marile Oare fenomenul de emergenţă a fost lansat
motoare ale economiei SUA, cu impact ulterior întâmplător, pentru că după explicaţiile încercate
asupra celui de la doilea motor, industria auto. de noi, se pare că şi acesta este premeditat, el
Credem că răspunsul nu constă numai în simpla nefiind intrinsec economiilor respective, ci indus
conexiune financiară între Wall Street şi din afară, în principal prin fluxuri de capital în
sectorul imobiliar (cu excluderea şi a conotaţiei căutare de oportunităţi. Dacă luăm simplul
politice a instrumentului subprime, cu naşterea exemplu al statutului de ţară membră a Uniunii
şi creşterea fenomenului de bubble), ci şi în Europene, pentru a nu ne îndepărta de meridianul
nevoia demonstraţiei sacrificiului acceptat de gândirii noaste, atractivitatea pentru capitalul străin
puterea politică, ceea ce dă credibilitatea pare să fie mai puternic motivată de acceptarea
naturaleţei crizei. Economia de piaţă este în club, ca oportunitate, decât de oportunităţile
generatoare de crize prin însăşi natura ei, dar create prin efortul naţional al accedentului, iar
crizele nu trebuie pur şi simplu irosite, nici ca exemplele pot continua şi pentru alte regiuni
provocări şi nici ca oportunităţi. Politicieni de geografice unde se situează ţările emergente
mare rang, din toată lumea (SUA, Marea BRIC (Brazilia, Rusia, India, China), recunoscute
Britanie, Franţa, Rusia, China), vorbind despre deja ca puteri economice în devenire.
necesitatea unei noi ordini mondiale s-au referit State precum Rusia şi China au văzut în
la criza financiară ca la o oportunitate, iar acest provocările crizei financiare necesitatea declinării
lucru nu poate fi trecut uşor cu vederea. deschise (la Forumul de la Davos, ediţia 2008) a
Să nu uităm aspectul reîntoarcerii la interesului lor de a beneficia de avantajele noii
7
INFOSFERA

ordini mondiale, ceea ce tradus înseamnă alocarea SUA pentru scutul antirachetă plasat în vecinătatea
unui loc nu chiar aleatoriu, iar Franţa, prin vocea Rusiei, toate folosite ca atu-uri vechi într-un
preşedintelui Nicolas Sarkozy, şi-a exprimat context nou, cel al unei noi ordini. În acest nou
dorinţa de a contribui la noua ordine internaţională. context, substanţa financiară, fie de consumat,
Premeditarea trebuie văzută şi în limitarea fie de economisit, după cum va fi soarta acestor
exceselor, generată de impactul crizei financiare; programe, procese, obiective, soluţii, decise prin
amintim aici salvarea selectivă a unor societăţi negocieri multilaterale, poate deveni un tichet
financiare sistemice (doar AIG şi nu şi Lehman sau dividend la noua ordine internaţională,
Brothers), anihilarea activelor toxice, erodarea pentru multe ţări.
masivă a unor rezerve valutare (obţinute, precum Dacă, pe de o parte mesajul privind instau-
în cazul Rusiei în urma exportului de materii rarea unei noi ordini internaţionale a devenit din
prime energetice, beneficiind - oare nu tot preme- ce în ce mai clar, pe de altă parte nu pare să existe
ditat? - de o escaladare a preţurilor), deprecieri încă consensul asupra reaşezării şi responsabi-
de cursuri ale monedei naţionale ale unor ţări lităţilor, întrucât noua ordine va presupune un
mai incomode (cu efecte colaterale şi pentru burden sharing cu mai mulţi actori, iar conceptul
alţii), scăderea preţului internaţional la ţiţei cu de dominaţie generală, unipolară, va fi probabil
erodarea bugetelor de cheltuieli şi, implicit, înlocuit cu cel de dominaţie raportată la o
blocarea unor cheltuieli de natură să pericliteze responsabilitate asumată, inclusiv din punct de
unele echilibre de putere prin ambiţii politice şi vedere al contribuţiei financiare suportabile. Nu
militare brusc exprimate etc. Iată tabloul unei lumi credem că e greşit să afirmăm că până la criză,
în schimbare, caracterizată de sinergie economică „ordinea publică planetară” a fost asumată militar
şi politică şi de o „agitaţie”, mai mult decât şi financiar de lumea anglo-saxonă, respectiv
vizibilă, pentru ocuparea unui loc în noua ordine. SUA şi Marea Britanie. Costul acestui exerciţiu
Noua ecuaţie de putere în lume contrapune de echilibru global a devenit mult prea mare pentru
zona Pacificului celei Atlantice în ceea ce două ţări, comparativ cu participările simbolice,
priveşte funcţiunile economice şi financiare fie pe linia NATO, fie pe dimensiunea de
globale, contrapune G-7 sau/şi G-8 lui G-20, naşte securitate a Uniunii Europene. Ca urmare, este de
simbioza G-2 (SUA - China), implică modificarea admis că tocmai emergenţa premeditată şi limitarea
raporturilor SUA - Rusia şi UE - Rusia şi exceselor deviante - prin intermediul efectelor
conştientizarea faptului că Rusia nu poate fi crizei - au creat premisele şi resursele implicării
antagonizată la infinit, iar dacă Rusia vrea să-i selective şi a altor actori. Ceea ce întrezărim,
fie recunoscută implicarea, atunci trebuie să o deocamdată, pentru noua ordine internaţională
finanţeze. Din această ecuaţie face parte şi este supremaţia prin specializare, leadership în
continuarea jocului cu programele nucleare ale responsabilizare, parteneriate noi cu funcţiuni
Coreei de Nord şi ale Iranului, jocul temerilor definite, respectiv o multipolarizare cu actori
Israelului privind posibile atacuri nucleare din specializaţi, nici unul cu o supremaţie totală.
partea Teheranului - cu reflectarea în interesul

8
INFOSFERA

NEUTRALITATEA ÎNTRE MIT, IMAGINE ŞI REALITATE


Iulian CHIFU*

De-a lungul timpului, noţiunea de astăzi membre ale Uniunii Europene - Austria,
„neutralitate” a fost folosită din perspectiva Suedia şi Finlanda, care au aderat la UE în 1995,
raportului cu războiul. În prezent, există mai şi Irlanda; cel de-al cincilea stat este Elveţia,
multe accepţiuni ale acestui concept. Astfel, stat tradiţional neutru, practic singurul cu neutra-
neutralitatea permanentă reprezintă situaţia în litate permanentă validată prin tratate.
care se află unele state care şi-au asumat Politica de neutralitate şi legea neutralităţii
obligaţia permanentă de a nu participa la alianţe Există o confuzie ce se face între politica
militare, de a nu permite baze străine pe de neutralitate şi legea neutralităţii. Politica de
teritoriul lor şi de a nu permite utilizarea teritoriului neutralitate cuprinde acţiuni voluntare în timp
lor în scopuri militare. Într-un asemenea caz, de pace a unui stat declarat neutru pentru a-şi
statul respectiv ar fi totalmente în afara circuitului asigura credibilitatea şi eficacitatea propriei
militaro-politic (cum a fost cazul Elveţiei şi neutralităţi asumate. Politica de neutralitate este
Austriei). O altă accepţiune este neutralitatea foarte flexibilă şi poate fi adaptată la circumstanţe.
eventuală, care constă în atitudinea de neutralitate Legea neutralităţii a fost codificată ultima
a unui stat faţă de un anumit război - amintim oară în 1907, în cadrul Convenţiei de la Haga, şi
aici poziţia Japoniei şi Turciei faţă de războiul a fost implementată numai în caz de conflict
arabo-israelian din 1967. Neutralitatea imparţială armat. Ea opreşte un stat declarat neutru să
se manifestă prin neutralitatea faţă de toţi intervină în orice conflict, iar, în schimb, îi oferă
participanţii la un conflict, în timp ce neutralitatea dreptul la integritate teritorială. În orice moment,
diferenţiată presupune atitudinea de neutralitate altul decît cel al unui conflict, statul neutru poate
faţă de unul sau unii dintre beligeranţi (se renunţa la statut prin simpla declaraţie unilaterală.
concretizează în atitudinea faţă de victimă sau Legea neutralităţii nu a mai fost revizuită de mai
agresor şi presupune susţinerea victimei). bine de 100 de ani. Convenţia de la Haga este
Neutralitatea pozitivă/activă (neangajare sau bazată pe înţelegerea războiului ca o formă
nealiniere) implică atitudinea de neangajare legitimă de politică, o noţiune depăşită odată cu
militară (tradiţională în timpul Războiului intrarea în vigoare a Chartei Naţiunilor Unite.
Rece), adoptată de unele state „neutre”. * Ca rezultat, legea cutumiară este cea mai
În fapt, neutralitatea nu are nimic de-a face importantă doar pentru Elveţia şi este definită
cu imaginea teoretică a neutralităţii permanente, exclusiv de către practica elveţiană, deoarece nu
nici cu nealinierea. Neutralitatea nu este nici există alte state neutre rămase. Astfel, Suedia,
soluţie de securitate, nici angajament pe „uşa Finlanda şi Austria sînt state nealiniate, iar
din spate” pentru rezolvarea de către comunitatea Irlanda este încadrabilă în aceeaşi categorie.
internaţională/garanţi a unor probleme ale statului Istoric, neutralitatea a contribuit la stabilitatea
în cauză - trupe străine pe teritoriul său, separatism Europei şi a permis Elveţiei să ofere bune oficii
- nici nu scuteşte statul în cauză şi nu reprezintă în mai multe ocazii. În prezent, însă, neutralitatea
un transfer către eventualii garanţi ai obligaţiilor nu serveşte decât pentru a marca piatra de temelie
de a respecta angajamentele luate ca stat neutru a identităţii elveţiene.
- neadmiterea de trupe străine pe teritoriul său, etc. Ambiguităţile neutralităţii elveţiene
Studiile comparative arată că, astăzi, în Noţiunea de neutralitate elveţiană a
Europa există cinci state pretins „neutre”: patru evoluat în timp. De la înfrângerea în bătălia de
sunt şi au fost, în fapt, nealiniate, şi toate sunt la Marignano (1515), Confederaţia Elveţiană s-a
abţinut să se implice în conflicte, cu excepţia
nevoii strigente de apărare. Principalul motiv a
*
dr. Iulian CHIFU este director al Centrului pentru fost diferenţa de greutate specifică faţă de cei
Prevenirea Conflictelor şi Early Warning.
9
INFOSFERA

doi mari vecini ai săi, francezii şi germanii. parţială a doctrinei militare a intrat în vigoare şi
Pacea din Westphalia (1648) şi Congresul a reglementat participarea Elveţiei la misiunile
de la Viena al marilor puteri europene (1815) au de menţinere a păcii ale ONU şi OSCE, oferind
recunoscut „neutralitatea armată permanentă” a baza legală pentru înarmarea soldaţilor trimişi în
Elveţiei - din cauza importanţei strategice a misiuni în afara hotarelor pentru auto-protecţie.
regiunii Alpine şi a cererii constante de luptători Micheline Calmy-Rey, ministrul federal
mercenari elveţieni (şi astăzi paznicii tradiţionali elveţian de externe, a înţeles tensiunile între
ai Scaunului Papal şi ai securităţii de la Vatican). mitul neutralităţii - important pentru identitatea
După Primul Război Mondial, Elveţia a adoptat elveţiană - şi realităţile mediului de securitate
„neutralitatea diferenţiată” şi s-a alăturat Ligii actual, de aici şi promovarea unei „neutralităţi
Naţiunilor susţinând formele de sancţiuni active”, care include solidaritatea cu comunitatea
economice ale organizaţiei mondiale. Această internaţională şi adaptarea la circumstanţele
politică a fost abandonată în 1938 în favoarea reale. La rândul său, ministrul elveţian al Apărării,
„neutralităţii integrale”, când a fost eliminată Ueli Maurer, percepe chestiunea neutralităţii
şi posibilitatea ralierii la sancţiuni economice într-o cheie tradiţional-izolaţionistă, rezervând
dictate de organizaţia mondială. armatei elveţiene rolul principal în apărarea
Neutralitatea armată a fost reafirmată în naţională şi opunîndu-se implicării în misiuni
timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi externe a trupelor.
după încheierea acestuia, neutralitatea devenind Totuşi, Consiliul Federal (autoritatea
un laitmotiv al politicii externe elveţiene. Cum executivă elveţiană formată din 7 membri) a
ţara reuşise să se ţină relativ departe de război, tranşat disputa reafirmând angajamentele şi
neutralitatea a devenit un pilon important al deciziile anterioare referitoare la participarea
identităţii naţionale elveţiene. Elveţiei la operaţiunile de menţinere a păcii.
Atunci cînd Consiliul de Securitate al Acest fapt evidenţiază că neutralitatea nu a fost
ONU a adoptat sancţiuni asupra Irakului, după niciodată un scop al politicii externe elveţiene,
invadarea Kuweitului în 1990, Consiliul Federal ci mai degrabă un mijloc pentru a atinge alte
Elveţian a sprijinit aceste sancţiuni economice, obiective, precum securitatea şi integritatea
declarându-le compatibile cu neutralitatea. Deşi teritorială a Elveţiei. Astfel, se pune ultima
s-a reîntors astfel la politica neutralităţii piatră în a arăta că neutralitatea elveţiană este o
diferenţiate, Elveţia nu a mai marcat acest lucru noţiune şi concept situat pe un teren alunecos şi
şi simbolic, cuantificând această opţiune. care nu mai e deloc neutră 1 .
Pe de altă parte, încă din 1993, Consiliul Studiu de caz: Suedia şi Finlanda
Federal Elveţian a schimbat formula tradiţională La începutul secolului XXI, s-au observat
de "securitate prin neutralitate şi independenţă” cu două tendinţe cu influenţe majore asupra securităţii
cea de “securitate prin cooperare”, subliniind continentului: extinderea NATO şi adoptarea
astfel că neutralitatea singură nu poate să protejeze noului Concept Strategic al Alianţei şi extinderea
ţara împotriva ameninţărilor noi precum terorismul, UE cu adoptarea Politicii Externe şi de Securitate
crima organizată şi distrugerea mediului. Comune, în simbioză cu NATO (în special din
În 1995, Elveţia a permis tranzitul cauza numărului mare de state membre ale
personalului şi echipamentului militar pentru ambelor organizaţii, în mai mică măsură la nivel
misiunile internaţionale IFOR/SFOR din Bosnia- instituţional până la revenirea Franţei în
Herţegovina. Totuşi, a respins cererile de survol structurile militare ale Alianţei, la summit-ul de
ale zborurilor militare în timpul crizei din Kosovo, la Strasbourg şi Kiel, aprilie 2009).
în 1999, şi în timpul invaziei din Irak, în 2003, În acest context, s-a conturat poziţia
pe motivul lipsei unui mandat ONU, implemen- complicată a celor două state, neutre în timpul
tând astfel un model al legii clasice a neutralităţii. Războiului Rece, dar care, în 1995, s-au integrat
Principiul unei politici externe şi de (alături de Austria) în UE şi îşi dispută „nealinierea”
securitate participativă, pentru a răspunde amenin- în contextul participării active la deciziile UE şi
ţărilor moderne, a fost reafirmat de declaraţiile
succesive ale guvernului elveţian. Cu numai 10 1
zile înainte de 11 septembrie 2001, revizuirea Myriam Käser, “Ambiguities of neutrality”, în ISN
Security Watch, Zurich, 15 decembrie 2008
10
INFOSFERA

susţinerea PESC/PESA, au relaţii strânse cu Deşi strategiile de securitate ale celor


NATO (pe care o privesc ca principal instrument două state sunt diferite, există şi elemente
de securitate pe continent) şi-şi dezvoltă forţele comune. Astfel, ambele erau neutre militar în
militare interoperabile cu Alianţa, participând la timpul Războiului Rece (în sens de nealiniere) şi
misiuni în special în managementul crizelor. De ambele au renunţat la „nealinierea politică”
aici şi dezbaterea constantă în ambele societăţi odată cu intrarea în UE şi lansarea PESA.
despre cât de nealiniate mai sunt astăzi şi dacă Ambele susţin un rol mai important al UE în
optează sau nu pentru integrarea în NATO. politicile de securitate şi în arena internaţională

11
INFOSFERA

şi au ratificat fără probleme Tratatul Constituţional ocupaţie rusă, fapt ce ar fi afectat ambele state.
şi Tratatul de la Lisabona (asumându-şi regulile În cazul Suediei, politica de neutralitate a
PESAC, clauza de solidaritate şi angajamentul fost o poveste de succes - cu 200 de ani de pace,
respectării politicilor externe comune ale UE). după pierderea statutului de mare putere. Suedia
Ambele cooperează cu NATO şi sunt observatori nu s-a implicat nici în Războiul Crimeei (1853-
în UE. Totuşi niciuna nu a decis să renunţe la 1856), nici în cele două războaie mondiale,
ne-alinierea formală şi să intre în NATO, deşi neutralitatea fiind privită ca o soluţie de securitate.
dezbaterea internă există în ambele state. Acest Cu toate acestea, statul suedez a dispus mereu de o
lucru le leagă şi au o cooperare extrem de strânsă, armată puternică şi a făcut investiţii majore în
inclusiv prin articole şi politici comune, declarân- politica de apărare. Dacă în perioada Războiului
du-se mai aproape decât erau în 1809, când Rece a criticat în mod egal ambele tabere,
Suedia a pierdut Finlanda în favoarea Rusiei. neutralitatea sa reală, dar activă, a fost dublată
Diferenţele rezultă, pe de o parte, din de pregătiri secrete de cooperare cu NATO în
statutul geografic şi geopolitic - Finlanda este caz de război1 . Deci a fost o neutralitate pe timp de
stat de frontieră geopolitică, având graniţă cu pace care pregătea o raliere la NATO în timp de
Rusia, în timp ce Suedia e stat protejat, având război, în cazul unui atac din partea URSS.
Finlanda între ea şi Rusia. În timp ce Finlanda a Raportul Comisiei asupra Politicii de
avut două războaie cu URSS în al Doilea Neutralitate (1994) a dat publicităţii conţinutul
Război Mondial, Suedia este în stare de pace de relaţiilor dintre Suedia şi Alianţa Nord-Atlantică,
200 de ani: Finlanda percepe ameninţarea rusă din timpul Războiului Rece. Astfel, deşi nu avea
direct, Suedia în mai mică măsură - dar şi de garanţii formale de securitate din Vest şi nici nu
tradiţie - „neutralitatea”, atât cât este ea e mai era pregătită să primească asistenţă majoră
aproape de tradiţia şi identitatea suedeză decât directă din partea NATO, Suedia era pregătită
de cea finlandeză. să primească asistenţă indirectă. Mai mult,
În perioada Războiului Rece, Finlanda a Suedia a acţionat ca un aliat real al NATO în
dorit un statut similar Suediei şi s-a raportat la timp de război; este vorba despre sprijinul
decizii de securitate ale acesteia. După prăbuşirea acordat pentru bombardamentele strategice în
URSS şi abolirea Tratatului de Prietenie, Cooperare baze aeriene şi porturi de la Marea Baltică pe
şi Asistenţă Mutuală cu Uniunea Sovietică, care Suedia le-a oferit, inclusiv a pregătit
Finlanda s-a regăsit liberă şi nu şi-a mai dorit o aeroporturile, lărgind şi lungind pistele,
altă situaţie, relaţiile sale tradiţionale cu URSS, pregătind eventuale aterizări de urgenţă ale
normalizate şi transferate în relaţia cu Rusia au bombardierelor NATO/americane, inclusiv
creat o nouă valoare adăugată UE şi statutul său acordarea dreptului de survol şi utilizare a
a prosperat din această plus-valoare strategică. teritoriului în acest scop. Mai mult, Suedia avea,
Mai mult, revenită după căderea economică din din anii 80, personal militar stabilit într-un
anii ’90, Finlanda nu mai reclamă imitarea cartier general secret în Marea Britanie şi avea
modelului social al vecinului său, cum o făcea pregătită conducerea Suediei de către un guvern
anterior. Proba independenţei de Suedia a în exil aici, în caz de atac sovietic.
Finlandei vine din aderarea la Uniunea Monetară SUA îşi luaseră angajamentul apărării
Europeană, pas pe care Suedia nu l-a făcut încă. Suediei, inclusiv cu utilizarea bombei atomice,
Deşi din punct de vedere oficial, Suedia şi prin Decizia din 1960 de pregătire a asistenţei în
Finlanda au fost neutre în timpul Războiului caz de agresiune asupra Suediei. În fapt, Suedia
Rece, politicile de neutralitate au fost diferite. era acoperită de garanţii şi apărată de către
Spre deosebire de Suedia, Finlanda s-a aflat în NATO 2 , deoarece era importantă strategic
sfera de interese a Uniunii Sovietice. Este cel pentru Alianţă atât pentru apărarea Norvegiei şi
mai pur element de analiză care ne demonstrează
impactul major al poziţiei geografice asupra 1
Wilhelm Agrell, Preparation for the reception of military
politicii de neutralitate. Mai mult, securitatea assistance 1946-1969
Suediei era direct legată de cea a Finlandei şi 2
Tapani Vaahtoranta, Tuomas Forsberg, „Post-neutral or
invers, deoarece nici una nu dorea ca Finlanda pre-allied. Finnish and Swedish Policies on the EU and
să intre mai mult în controlul militar sau chiar NATO as Security Organisations”, UPI Working Papers,
29/2000, The Finnish Institute for International Affairs
12
INFOSFERA

a Danemarcei, cât şi pentru menţinerea liniilor nicidecum o aliniere (potrivit Tratatului). Mai
maritime transatlantice. Mai mult, NATO nu mult, s-a instituit conceptul de „finlandizare”
considera că Suedia ar rămâne neutră în cazul pentru a exprima controlul total sovietic asupra
izbucnirii unui conflict cu statele Tratatului de unei ţări formal neocupate şi independente.
la Varşovia, deci neutralitatea nu era un Alternativa la neutralitate a Finlandei a fost
obstacol pentru cooperarea militară. Suedia era integrarea în blocul răsăritean.
un stat neutru pro-occidental sau chiar cel de-al După 1989, URSS a utilizat „politica de
17-lea membru al NATO 1 . neutralitate” declarată de Finlanda pentru a
Suedia nu a intrat în NATO înainte de bloca accederea ei în organizaţiile occidentale.
sfârşitul Războiului Rece şi prăbuşirea Uniunii Astfel, dacă anterior Moscova controla relaţiile
Sovietice din cauza Finlandei, care, pe principiul politice şi economice ale Finlandei cu Vestul şi
„echilibrului nordic”, risca să fie ocupată de le limita drastic, după 1989 ele au fost utilizate
către URSS, fapt care s-ar fi reflectat, în mod pentru a nu permite depărtarea de Moscova –
direct, asupra propriei securităţi. Ulterior, cultura chiar dacă nu mai existau instrumente pentru
neutralităţii ca bună practică şi ca poveste de menţinerea în sfera sa de influenţă. Totuşi
succes a blocat această perspectivă, deşi apariţia ambele state au aderat la UE, în 1995, apoi au
publică a dovezilor privind „neutralitatea falsă” susţinut Politica Externă şi de Securitate Comună a
a Suediei începe să afecteze şi să schimbe Uniunii, inclusiv componenta de Securitate şi
poziţia populaţiei. Ce rămâne sigur este dependenţa Apărare, intrând formal în acorduri militare şi
de securitatea Finlandei şi, prin urmare, de securitate cu instituţiile occidentale.
necesitatea coordonării politicilor de intrare în Dacă Finlanda a apărat cu îndârjire
organismele de securitate internaţionale. neutralitatea contra forţării sale în îndeplinirea
În cazul Finlandei, situaţia este complet acordurilor de cooperare militară din tratatul cu
diferită. Ea a fost lăsată în sfera de interese URSS, în paralel a făcut o politică de neutralitate
sovietice şi obligată să semneze Tratatul de de pregătire pentru a se apăra în cazul unui atac
Prietenie, Cooperare şi Asistenţă Mutuală cu asupra sa. La intrarea în UE, Finlanda a declarat
URSS (1948). Acesta conţinea elemente de că principala motivaţie nu este una politică sau
cooperare militară cu Moscova şi, pentru a le economică - deşi Finlanda a fost întotdeauna un
evita, Finlanda a adoptat neutralitatea din 1955. stat democratic, cu economie de piaţă - ci una
Cum Moscova intervenea în afacerile interne ale de asigurare a securităţii, deci Finlanda a avut
Finlandei, autorităţile de Helsinki au fost nevoie de mai mult sprijin extern, occidental,
obligate să adopte o „politică de flexibilitate” pentru politicile sale de securitate 2 .
care contrapunea Tratatului cu URSS politica sa De aceea neutralitatea este privită în
de neutralitate - care nu a fost recunoscută de Finlanda ca un eşec. Acest stat a încercat neutra-
URSS decât în 1989. Potrivit Tratatului, litatea între cele două războaie mondiale, dar
Moscova dorea să menţină statul finlandez în politica a fost un eşec. În 1939, URSS a atacat
sfera sa de influenţă, în timp ce Finlanda utiliza Finlanda. După eşecul dintre războaie, un alt
neutralitatea pentru a se îndepărta de Moscova. eşec l-a constituit neutralitatea din timpul
Dar Hruşciov a forţat cooperarea militară în Războiului Rece, o perpetuă bătălie pentru a
timpul „crizei notelor din 1961”, fiind însă, în menţine ţara în afara sferei de influenţă
acelaşi timp, forţat să accepte amânarea aplicării sovietice. E motivul pentru care publicul din
acordului militar. În 1968, după Primăvara de Finlanda, în mod paradoxal, îşi vede viitorul
la Praga, s-au intensificat presiunile Moscovei mai aproape de o garanţie viabilă de securitate
pentru aplicarea prevederilor militare, iar în de tip NATO decât în altă formulă, chiar şi într-o
1978 Finlanda a reuşit cu greu să deturneze neutralitate utilizată astăzi împotriva aspiraţiilor
exerciţiul comun finlandezo-sovietic. Deci sale pro-occidentale.
neutralitatea Finlandei era una pro-sovietică, şi Deşi cu istorii şi culturi diferite, Suedia şi

1 2
Stephen M. Walt, „The Precarious Partnership: America Mauno Koivisto, Witness of History. The memories of a
and Europe in the New Era”, Atlantic Security, Council of former President of Finland 1982-1994, Hurst and Co,
Foreign Relations, Lillington, 1998 London, 1997
13
INFOSFERA

Finlanda nu au fost real neutre, nici măcar rămâne nealiniată1 , în timp ce Suedia menţionează
nealiniate, în perioada Războiului Rece şi nu că „nealinierea militară contribuie la stabilitatea
sunt nici astăzi. Finlanda discută cel mai acut unei părţi a Europei în vecinătatea căreia se
aderarea la NATO, în timp ce are tendinţa de a produc schimbări majore” 2 .
amplifica la maximum responsabilităţile UE, Nealinierea declarată este înţeleasă într-un
căreia îi aparţine. Cât despre Suedia, ea are o sens extrem de flexibil şi cu referire la limitări
cultură publică a neutralităţii mai dezvoltată, asupra unor domenii foarte înguste, în ambele
ultimele documente din perioada Războiului cazuri. Suedia a rămas la ideea nealinierii în
Rece recomandând-o mai degrabă pentru război, deşi atât ea cât şi Finlanda acceptă că
perspectiva integrării în structurile militare aceasta este doar o opţiune. Suedia a produs o
occidentale, iar nealinierea nu este o descriere modificare în 1992 când neutralitatea în război
corectă a situaţiei prezente. s-a restrâns doar la războaiele din vecinătatea
Fără să facem o trecere în revistă a sa, şi aici ca o posibilitate: „Suedia îşi rezervă
poziţiilor şi dezvoltărilor pro-aderare ale partidelor posibilitatea de a fi neutră în cazul unui război
şi curentelor politice din cele două ţări, ne vom în vecinătatea sa”3 . Ulterior, ministrul de Externe,
opri în cele ce urmează asupra situaţiei actuale Anna Lindh, a adus noi clarificări susţinând că
post-neutralitate a celor două state. Am văzut că „Suedia nu ar putea să rămână complet neutră
relaţia cu UE este extrem de importantă şi că dacă, de exemplu, Norvegia sau Estonia ar fi
ambele state susţin dezvoltarea responsabilităţilor atacate” 4 . Chiar şi părintele neutralităţii
în domeniul apărării şi securităţii din partea UE. suedeze, Sverker Astrom, a fost obligat să
Mai mult, ambele au făcut parte, în perioada recunoască drept superfluă neutralitatea de
crizei transatlantice, din anul 2003, din categoria astăzi pentru că „nu mai e posibil astăzi ca
statelor europene ce au insistat pentru coordonarea Suedia să rămână neutră în cazul unui război” 5 .
relaţiilor UE-NATO, recunoscând rolul NATO În cazul Finlandei, schimbările în doctrina
în securitatea Europei. de securitate sunt şi mai radicale6 . Practic, Finlanda
În ceea ce priveşte relaţia cu NATO, acceptă şi „asistenţa altor state în cazul unui
ambele state sunt în Parteneriatul pentru Pace atac” 7 şi nu mai vorbeşte în documentele sale
din 1994, apoi au intrat din 1995 în PARP – despre „apărarea independentă”, ci despre „apărarea
procesul de planificare şi trecere în revistă al credibilă”. Primirea asistenţei pentru apărare de
NATO şi statelor partenere. Din 1997 ambele au la SUA şi NATO aduce practic la zi diferenţa ce
adoptat multiple Obiective de interoperabilitate a existat faţă de Suedia Războiului Rece. Mai
cu Alianţa, participă cu armatele la exerciţii mult, Finlanda acceptă public faptul că aderarea
NATO şi au participat în operaţiunile IFOR şi Finlandei la NATO este posibilă în principiu.
SFOR din Bosnia şi KFOR din Kosovo, 1999. De altfel ambele state privesc aderarea la
Finlanda a intrat în Dialogul Intensificat din NATO ca o posibilitate, şi ambele au susţinut că
1996 şi ambele state se află în Consiliul doresc să lase uşa NATO deschisă pentru ele. Şi
Parteneriatului Euro-Atlantic încă din 1997. în cazul participării la misiuni internaţionale nu
Finlanda este observator în Consiliul Cooperării există nici o restricţie, au făcut-o ambele state,
Nord-Atlantice încă din 1992 şi ambele state au dar Finlanda are menţionată în legea privind
relaţii diplomatice cu NATO, plus civili şi
militari în structurile NATO. În fapt, în ceea ce 1
Programul de guvernare al celui de-al doilea guvern
priveşte cooperarea cu NATO, statutul poate fi Pavavo Lipponen
descris ca cel de stat membru fără Articolul 5. 2
Bjorn von Sidow, „Sweden Security in the 21-st Century”,
În ceea ce priveşte strategiile de securitate Regeringskansliet, Stokholm, 1999
3
ale celor două state, ele sunt diferite şi sunt Declaraţia Guvernului în Dezbaterea Parlamentară
influenţate de cultura, memoria istorică şi locaţiile asupra politicii Externe, 10 februarie 1999
4
Dick Ljundberg, Dagens Nyheter, 10 februarie 1999
geografice diferite. Formal, ambele au politică 5
Sverker Astrom, Dagens Nyheter, 8 februarie 2000
declarată de nealiniere, dar explicaţiile şi limitele 6
Kari Mottola, Between Order, Uncertainty and Possible.
ei sunt diferite. Finlanda promovează stabilitatea, – Outlining the Finnish Security Policy as a Mamber of
iar pentru acest lucru, în circumstanţele prezente, the EU, University of Tampere, 1998
7
“The European Security Development and Finnish Defense”,
Report by the Council of State to the Parliament, 17.03.1997
14
INFOSFERA

managementul crizelor obligativitatea unei decizii (începând cu 2005) au introdus în programele


a Consiliului de Securitate al ONU pentru a lor opţiunea de integrare în NATO. Dezbaterea
participa la orice operaţiune. se suprapune şi cu lansarea dezbaterilor privind
Aspecte privind neutralitatea R. Moldova un Parteneriat Individual cu NATO.
R. Moldova şi-a consacrat neutralitatea R. Moldova este membră a Parteneriatului
prin Constituţia adoptată în 29 iulie 1994. pentru Pace al NATO din 1995, are un Plan
Potrivit articolului 11, „Republica Moldova Individual de Parteneriat cu Alianţa şi, de
proclamă neutralitatea sa permanentă” şi “nu asemenea, participă la misiuni internaţionale de
admite dislocarea de trupe militare ale altor menţinere a păcii, inclusiv în Irak, cu trupe de
state pe teritoriul său”. Din formularea articolului deminare.
rezultă că tipul de neutralitate promovat este o Politicienii au propus două modele: „Elveţia
permanenţă nedefinită - deci presupus tradiţională. Estului” şi „finlandizarea” - în contextul unei
Menţiunea faptului că nu permite dislocarea de politici bivectoriale, cu un balans între Est şi
trupe militare ale altor state este o referinţă Vest. În primul caz, motivaţiile politicienilor vin
directă la neutralitatea militară, dar acest lucru de la simbolistica de imagine a Elveţiei, stat
nu exclude conţinutul din primul aliniat care se prosper şi bine pregătit, situat în Centrul
referă la neutralitatea politică. Europei, acceptat drept negociator internaţional
În acest context, trebuie să facem referire şi care şi-a consacrat această neutralitate ca
şi la un articolul 7 din Constituţie unde este valoare adăugată, şi, într-o mai mică măsură,
consacrată supremaţia legii fundamentale: „Consti- valoarea adăugată a neutralităţii Elveţiei pentru
tuţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. unitatea statului, cu referire directă la situaţia
Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine separatismului nistrean. În cel de-al doilea caz,
prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.” modelul ar fi Finlanda, fireşte nu cea contemporană,
În acest context, considerăm necesar să analizăm ci Finlanda de după cel de-al Doilea Război
toate tratatele, acordurile internaţionale şi orice Mondial, Finlanda din 1955 care a devenit
altă lege sau act juridic prin prisma Constituţiei. neutră pentru a-şi prezerva independenţa faţă de
Avem la dispoziţie două şcoli de abordare: una URSS, balansând între Tratatul cu Uniunea
normativistă, riguroasă, exactă, tradiţională, care Sovietică, care o lăsa în sfera de influenţă rusă,
judecă regulile şi legile în litera şi spiritul lor, şi şi legea neutralităţii, nerecunoscută de către
una funcţionalistă, care pune în prim plan modul Uniunea Sovietică pînă în 1989.
real de funcţionare în practică a normelor, a Dificultatea majoră a poziţiei vine din
raportului de forţe politice şi a echilibrului de opţiunea afirmată, lansată programatic şi normată
context, deci a unei libertăţi de interpretare a prin lege (obţinută prin consens), a integrării
normelor şi de nuanţare a interpretărilor pe europene. Deşi la nivelul acţiunii lucrurile sunt
realităţile curente. departe de o situaţie coerentă care să justifice
În continuare, vom încerca să interpretăm această opţiune, la nivel normativ şi declarativ,
tipul de politică de neutralitate pe care o propune integrarea în Uniunea Europeană ca obiectiv
R. Moldova - bazată şi pe concepţia şi soluţia de este evident incompatibilă cu neutralitatea
securitate imaginată - şi modul în care se permanentă, proclamată constituţional.
încadrează această realitate în prevederile şi La momentul proclamării constituţionale a
normele ce consacră neutralitatea permanentă, neutralităţii permanente, existau o serie de impedi-
respectiv Convenţia de la Haga din 1907. mente, acte normative şi stări de fapt incompatibile
Trebuie de asemenea, să evidenţiem două cu statutul de neutralitate permanentă:
elemente utile pentru dezbaterea ulterioară: în - pe teritoriul R. Moldova staţionau trupe străine,
căutarea fundamentelor, argumentelor şi a fără perspectiva reală a retragerii (trupele
dezbaterii privind introducerea neutralităţii în Armatei a 14-a Ruse);
cadrul Constituţiei, am identificat doar o jumătate - Republica Moldova era membră a unei alianţe
de pagină neargumentată, în schimb nici o politice (CSI), 1 în înţelesul relevat mai sus,
dezbatere publică reală nu a avut loc pe teme de
neutralitate până recent, în ultimii 6-8 ani, cînd 1
societatea civilă şi ulterior câteva partide Potrivit acordului de la Alma Ata (1993) semnat de
preşedintele Mircea Snegur.
15
INFOSFERA

fapt incompatibil cu neutralitatea permanentă; - baza juridică este complexă: calea convenţională
- neutralitatea proclamată intern nu a fost niciodată internaţională - tratat internaţional, la care se
sancţionată, recunoscută, garantată extern, deci adaugă calea internă - declaraţie sau lege. În
nu era o neutralitate consacrată 1 . cazul R. Moldova avem o neutralitate proclamată
Prin urmare, la data adoptării neutralităţii constituţional cu vicii privind argumentaţia şi
permanente, R. Moldova nu a fost în situaţia de dezbaterea publică şi competentă a neutralităţii;
a reprezenta, în fapt, o neutralitate permanentă - după cum am văzut, ambele componente sunt
şi nu a fost consacrată ca atare niciodată. Mai necesare: tratat fără acordul suveran nu e posibil,
mult, nici statul în sine nu a denunţat, schimbat declaraţie unilaterală, neratificată şi nerecunoscută,
sau amendat acordurile, normele şi tratatele iarăşi nu se poate - e doar manifestare de fapt,
anterioare care blocau consacrarea neutralităţii - de neangajare, lipsind garanţiile reale, privind
apartenenţa la CSI, trupele străine în afara recunoaşterea şi respectarea internaţională a
teritoriului - cum o solicita explicit Constituţia unui asemenea statut. Mai grav este faptul că
la articolul 7. R. Moldova era, în cel mai bun nici declaraţia de neangajare pe care o reprezintă
caz, într-o situaţie de neutralitate militară - fapt proclamarea constituţională a neutralităţii nu a
ce putea fi susţinut de refuzul apartenenţei la fost respectată în litera şi spiritul ei la nivelul
structurile militare ale CSI, contrazis ulterior autorităţilor de la Chişinău care au admis derogări
prin acordurile privind justiţia, afacerile interne, grosolane şi de la acest statut prin semnarea
schimbul de informaţii şi cooperarea cu serviciile unor acorduri constrângătoare la nivelul cooperării
de informaţii ale statelor membre CSI, precum organelor de forţă din statele CSI şi prin
şi alte acorduri (de exemplu, memorandumul admiterea unor acorduri ce permiteau staţionarea
Kozak, din 2003, şi recentul acord, semnat în trupelor străine pe teritoriul său;
2009, la Moscova şi care consacra rămânerea în - neutralitatea permanentă este un statut juridic
continuare a trupelor ruse pe teritoriul său, inclusiv al unui stat suveran, statut realizat prin libera
o perioadă după soluţionarea conflictului din sa voinţă şi acceptat, recunoscut ca atare, de
Transnistria. Putem afirma că R. Moldova prin celelalte state. La această oră, chiar şi recunoaş-
„neutralitatea sa permanentă” - neargumentată, terea formală a unui statut neutru pentru R.
nedezbătută public, proclamată constituţional şi Moldova, fără constrângeri şi obligaţii din partea
nesancţionată internaţional - nu este şi nu a fost terţelor state, nu s-a consumat în fapt. Maximum
niciodată un stat neutru permanent şi nici un stat obţinut a constat în declaraţii ale unor ambasadori
neutru militar, ci, la limită, un stat nealiniat (şi sau funcţionari şi politicieni ai unor state ce
aici cu probleme majore şi amendamente reflectau respectarea prevederilor constituţionale
multiple pe relaţia cu statele membre CSI, dar şi de la articolul 11, o chestiune formală ce ţine de
pe relaţiile cu NATO şi cu perspectiva integrării recunoaşterea actelor aprobate de organele alese
în Uniunea Europeană, după Tratatul de la ale unui stat suveran; nici un document interna-
Lisabona). ţional, acord sau declaraţie ratificată de Parlamen-
Dacă este să discutăm aspectele teoretice tele statelor ce ar trebui să facă recunoaşterea
care decurg din statutul consacrat al neutralităţii formală a neutralităţii, şi nici un angajament
permanente, putem observa următoarele: asumat legat de neutralitatea proclamată.
- neutralitatea permanentă consacrată este un Dacă este să analizăm acum modul în care
statut juridic, nu o situaţie de fapt; în cazul R. Moldova s-a achitat de obligaţiile aferente
R. Moldova, nici statutul juridic al neutralităţii statutului de neutralitate, putem să observăm
nu este complet, nici starea de fapt nu reflectă următoarele:
şi nu consacră o neutralitate permanentă; - R. Moldova participă şi a participat la conflicte
armate, după proclamarea neutralităţii, în operaţiuni
1 şi misiuni militare în afara teritoriului său;
Tentativa ulterioară a Preşedintelui Vladimir Voronin de
a realiza un Pact de Securitate pentru R. Moldova (2003) - evident, nu a păstrat starea de neutralitate în
semnat (şi garantat?) de către toţi actorii majori cu interese în timpul războiului. În afara cazului clasic al
regiune a eşuat, prin mesajul explicit al tuturor diplomaţiilor participărilor în misiuni externe, s-a pronunţat
contactate că nu vor semna sau consacra un asemenea în cazul altor conflicte, inclusiv în ultimul
document şi nu-şi vor asuma nici o responsabilitate în război ruso-georgian (până la adoptarea
legătură cu neutralitatea R. Moldova.
16
INFOSFERA

poziţiei europene de către guvern, dar şi după, angajamentele luate ca stat neutru - neadmiterea
pronunţările şi declaraţiile publice ale oficialilor de trupe străine pe teritoriul său, etc.
de la Chişinău au fost de condamnare a agresiunii Din punct de vedere oficial, R. Moldova
împotriva Georgiei şi salutarea intervenţiei ruse); nu a reuşit niciodată să formuleze o soluţie de
- neparticiparea la alianţe militare sau la pregătirea securitate credibilă, din contra, formula demilita-
războiului, pe timp de pace este de asemenea rizării teritoriului şi păstrării doar a unui
un punct nerespectat pe diverse nuanţe: participarea contingent pentru participarea la misiuni interna-
la operaţiuni şi exerciţii internaţionale, etc.; ţionale nu doar contrazice neutralitatea permanentă,
- a nu admite folosirea teritoriului său pentru consacrată juridic, dar nici nu oferă comunităţii
amplasarea de baze militare străine - această internaţionale o soluţie credibilă de securitate
prevedere este încălcată evident de către pentru ca neutralitatea permanentă proclamată
numeroase acorduri convenite şi semnate - să fie credibilă.
chiar dacă nerespectate - cu Federaţia Rusă; În cazul Elveţiei şi Finlandei, ambele state
- a nu deţine, produce sau experimenta arme care au fost luate drept modele în declaraţiile
nucleare sau componente ale acestora - nu despre neutralitate ale conducătorilor R. Moldova
avem date care ar contrazice respectarea în au armate puternice şi soluţii de securitate credibile
litera şi spiritul ei a acestei prevederi; şi le-au avut întotdeauna. Demilitarizarea, în
- a promova relaţii de cooperare cu toate statele, sensul eliminării complete a trupelor militare
fără discriminare, este un subiect contrazis de înseamnă incapacitatea de a asigura apărarea
acţiunile în diferite etape, ale R. Moldova faţă statului de unul singur. În cazul R. Moldova,
de România, vecinul său direct. acest lucru face necredibilă proclamarea neutralităţii
Absenţa soluţiei de securitate. Aberaţia - presupune că în timp de război sau în caz de
demilitarizării complete agresiune cineva trebuie să intervină (în cazul
Un stat neutru este obligat să-şi asigure unora din documente se vorbeşte despre stoparea
singur securitatea şi apărarea teritoriului şi a agresiunii pentru un timp scurt până la intervenţia
populaţiei. Din acest punct de vedere, chiar comunităţii interna-ţionale) - în plus generează o
admiţând că neutralitatea proclamată a R. vulnerabilitate care se poate transforma în risc şi
Moldova ar fi şi recunoscută, am văzut că între poate deveni, chiar, ameninţare la adresa statelor
obligaţiile statelor care recunosc neutralitatea vecine, acestea fiind obligate, în consecinţă, să
(sau garanţilor neutralităţii) nu intră garanţii privind planifice şi să aloce resurse şi forţe pentru a
apărarea suveranităţii, a integrităţii teritoriale contracara această ameninţare a unui stat lipsit
sau a statului dacă este ameninţat, garanţii de capabilităţi credibile de apărare la graniţele
privind securitatea statului respectiv sau sprijin statelor vecine.
pentru recuperarea unor asemenea drepturi În concluzie trebuie spus că adoptarea
pierdute de statul în sine. neutralităţii proclamate de către R. Moldova nu
Neutralitatea nu este nici soluţie de este consecinţa unei strategii sau a unei argumentaţii
securitate, nici angajament pentru rezolvarea de solide, urmărindu-se de fapt pasarea responsabilităţii
către comunitatea internaţională/garanţi a unor apărării şi asigurării securităţii statului în exterior
probleme ale statului în cauză - trupe străine pe şi neasumarea costurilor acestei obligaţii a statului
teritoriul său, separatism - nici nu scuteşte statul faţă de proprii săi cetăţeni, obligaţie decurgând
în cauză şi nu reprezintă un transfer către din însăşi statalitatea recunoscută a acestui stat.
eventualii garanţi a obligaţiilor de a respecta

17
INFOSFERA

INSTITUŢIONALIZAREA EVALUĂRII
RISCURILOR DE SECURITATE
Hari BUCUR-MARCU*

De mai bine de cincisprezece ani, la nivel Politico-Military Aspects of Security) din 1994
internaţional, există o presiune susţinută pentru şi „Documentul de la Viena privind măsurile
ca fiecare guvern să instituţionalizeze sau să îşi de edificare a încrederii şi securităţii” (Vienna
reinstituţionalizeze mecanismele şi normele Document on Confidence and Security Building
proprii de evaluare a riscurilor şi ameninţărilor Measures) din 1999, emise de OSCE, sau „Planul
la adresa propriei securităţi, în sensul controlului de acţiune al Parteneriatului pentru edificarea
democratic asupra sectorului de securitate şi al instituţiilor de apărare (PAP-DIB)”, elaborat
bunei guvernări, ceea ce presupune, printre de NATO în 2004.
altele, atât transparenţa procesului de evaluare a Se întâmplă ca aşa-zisele state-ţintă ale
riscurilor, cât şi transparenţa rezultatelor sale. * acestor documente să fie, în primul rând, acele
O asemenea cerinţă se bazează pe state care doresc să se integreze în modelul cel
argumentul de bun-simţ potrivit căruia o politică mai de succes, reprezentat de cei care au câştigat
de securitate şi apărare deschisă observaţiei şi Războiul Rece, respectiv modelul democraţiei şi
influenţei publice este mai benefică pentru statul al economiei de piaţă liberă. De regulă, aceste
care o promovează decât păstrarea cu stricteţe a state sunt, în primul rând, statele aparţinând fostului
secretului asupra detaliilor acelei politici. În bloc socialist, cele provenite din dezmembrarea
acest context, evaluarea riscurilor şi ameninţărilor fostei Uniuni Sovietice, precum şi state din Asia
la adresa securităţii naţionale este o componentă şi Africa. Aceasta nu pentru că alte state dezvoltate
esenţială a unei politici de securitate şi apărare. social şi economic n-ar trebui să îşi revizuiască
Această presiune internaţională este concretizată propriile aranjamente de instituţionalizare a
într-o serie de documente colective, norme şi politicilor de securitate şi apărare, ci pentru că
mecanisme internaţionale sau regionale de unele state din categoriile menţionate mai sus
creştere a încrederii între statele suverane, ca pot fi mai uşor convinse să pornească pe calea
actori principali pe scena globală. reformelor necesare, sub presiune internaţională
Atât Organizaţia Naţiunilor Unite, cât şi şi ca o condiţie obligatorie pentru accederea la
alte organizaţii de securitate cu vocaţie regională, structurile internaţionale, cum ar fi Uniunea
cum sunt Organizaţia pentru Securitate şi Europeană şi NATO.
Cooperare în Europa (OSCE) sau NATO au Trebuie menţionat faptul că ideile din
dezvoltat unele norme sau recomandări privind acest articol reprezintă rezultatul preocupărilor
cadrul instituţional al formulării şi implementării autorului privind aspectele legate de edificarea
politicilor de securitate şi apărare. Aceste instituţiei de apărare, în conformitate cu propunerile
recomandări nu sunt obligatorii, în sens juridic, NATO pentru statele din Consiliul Parteneriatului
pentru statele membre, ci doar se aşteaptă de la Euro-Atlantic, în special pentru statele partenere
aceste state să îşi respecte angajamentul politic din Caucaz, Asia Centrală şi Republica Moldova.
pe care şi l-au luat la semnarea sau acceptarea În cei cinci ani care au trecut de la lansarea
documentelor care introduc respectivele norme iniţiativei PAP-DIB, la Summit-ul NATO de la
şi recomandări, cum că le vor aplica la nivel Istanbul (2004), aceste state au manifestat o
naţional. Exemple de asemenea documente sunt abordare diferită a cerinţelor de instituţionalizare,
„Codul de conduită în aspectele politico- ceea ce ne duce cu gândul la un comentariu
militare ale securităţii” (Code of Conduct on privind semnificaţiile de securitate ale demersurilor
de a conferi transparenţă procesului de evaluare
*
Hari BUCUR-MARCU este Associate Senior Fellow a riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii
pentru Politici de Apărare în cadrul Centrului pentru Controlul naţionale şi rezultatelor acestuia.
Democratic asupra Forţelor Armate (DCAF) din Geneva.

18
INFOSFERA

De când există sistemul de state suverane, puterea militară decât în raport cu riscurile şi
adică de aproape patru sute de ani, la nivelul ameninţările la adresa securităţii statului sau a
fiecărui guvern există o necesitate strategică de cetăţenilor săi. Cea mai comodă ipostază în care
informaţii credibile şi cât mai exacte privind se poate afla un guvern care alocă resurse
intenţiile celorlalţi actori internaţionali în financiare importante pentru înzestrarea cu
domeniul securităţii naţionale şi internaţionale. armament, echipamente şi instalaţii militare etc.
Astfel, o parte semnificativă a structurilor de este aceea de a arăta că acestea sunt vitale
informaţii la nivel strategic s-a ocupat şi se pentru prezervarea existenţei statului.
ocupă de culegerea şi procesarea informaţiilor
de acest tip. În plus, dacă aducem în discuţie
principiul surprinderii strategice în raporturile
de putere dintre state, în special când este
implicată şi puterea armată, intenţiile de
poziţionare şi de acţiune ale unui stat suveran
intră în categoria celor mai bine păstrate secrete
strategice. Şi iată că, în prezent, există cerinţa
expresă ca aceste demersuri să fie transparente.
De ce acest lucru? În primul rând, identifi-
carea, analiza şi, mai ales, enunţarea publică a
riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii
naţionale, aşa cum sunt percepute şi acceptate la
nivel politic, este un exerciţiu obligatoriu şi
esenţial al procesului de constituire a puterii
militare a statului. Identificarea nevoilor de În realitatea înconjurătoare României,
apărare, concretizate în cantitatea şi calitatea situaţia este mult mai nuanţată decât simpla
forţelor armate, inclusiv capabilităţile pe care aplicare a cerinţelor menţionate anterior. După
aceste forţe le deţin, este realizată pe considerente cum afirmam mai sus, recomandările şi normele
politice, fiind motivată de riscurile şi ameninţările stabilite la nivel global sau regional sunt plasate
identificate, care, la rândul lor, justifică şi explică sub semnul angajamentelor politice, încălcarea
eforturile materiale, financiare şi umane pe care lor sau refuzul de a le pune în practică putând
naţiunea le face în scopul edificării acelor forţe. atrage doar consecinţe politice şi nu sancţiuni în
adevăratul sens al cuvântului. Ca urmare, imple-
mentarea cerinţelor legate de evaluarea riscurilor
şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale
într-o formă instituţionalizată, pe baza unor
norme general acceptate, rămâne la latitudinea
fiecărui guvern din sfera de securitate a României.
În ceea ce priveşte, atitudinea statelor privind
instituţionalizarea evaluării riscurilor şi amenin-
ţărilor, am identificat câteva tipuri (modele).
Există, astfel, state care au instituţionalizat
pe deplin evaluarea riscurilor la adresa propriei
securităţi. În acest context, se impune să subliniem
faptul că instituţionalizarea unui proces guverna-
mental, precum cel al evaluării riscurilor de
securitate, presupune mai mult decât normarea
acestuia din punct de vedere al reglementărilor
necesare şi procedurilor de aplicare a acestora.
Acesta este argumentul formal, corect din Desigur, este necesar să existe un set de legi şi
punct de vedere politic. Un stat care nu are reguli care să reglementeze activitatea agenţiilor
vocaţie agresivă sau nu vrea să fie perceput ca guvernamentale implicate, de la serviciile de
având o astfel de vocaţie, nu poate să-şi justifice informaţii la reprezentanţii aleşi ai poporului.
19
INFOSFERA

Dar, la fel de important, pentru ca un astfel de acceptabile de control şi supervizare a sectorului


set normativ să aibă o relevanţă reală, instituţiona- de securitate. În consecinţă, România îşi
lizarea presupune un proces care implică existenţa îndeplineşte angajamentele internaţionale,
unor tradiţii, cutume şi valori însuşite şi aplicate inclusiv participarea cu forţe la diferite misiuni
de toţi cei care acţionează în cadrul său. Deci, externe. Avem aici în vedere, în mod special,
există state, asociate primului model, care au angajamentele privind atingerea obiectivelor
legi, norme şi proceduri clare, cunoscute nu pentru forţele destinate apărării comune în
numai de către cei implicaţi, dar şi de publicul cadrul NATO; totodată, calitatea de membru
larg. Plecând de la aceste reglementări, guvernele NATO, face imposibil ca România să se înscrie
emit documente oficiale care conţin analize şi în al doilea tip sau model, pe care îl vom
evaluări ale riscurilor de securitate naţională, pe analiza, imediat, mai jos.
baza cărora sunt fundamentate opţiunile de Acest al doilea tip este reprezentat de
constituire a forţelor armate naţionale. statele care consideră că analiza riscurilor şi
Putem exemplifica cu marea majoritate a ameninţărilor la adresa propriei securităţi,
statelor membre NATO, în special cele cu o precum şi concluziile acestei analize, constituie
vechime mai mare, care au dobândit o experienţă un exerciţiu confidenţial, ca, de altfel, întregul
consistentă şi de lungă durată în planificarea proces de planificare a apărării naţionale. Aceste
apărării şi securităţii proprii şi colective. De state ori nu publică nimic, ori publică
exemplu, în cazul Turciei, transparenţa analizei documente de securitate şi apărare cu caracter
riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii generic, fără valoare de planificare reală sau de
naţionale nu este neapărat rezultatul angajamentelor alocare de resurse. Este cazul Armeniei şi
internaţionale şi nici al presiunilor controlului Federaţiei Ruse, printre altele. Dacă, în cazul
democratic, ci al seriozităţii şi înaltei responsabilităţi Armeniei, o asemenea atitudine se explică prin
a leadership-ului militar faţă de menirea forţelor faptul că acest stat se consideră, la modul
armate de prezervare a securităţii naţionale informal, încă în stare de conflict armat cu
împotriva unor riscuri şi ameninţări clar definite. Azerbaidjanul şi, ca urmare, orice transparenţă a
Această acurateţe a făcut posibilă atitudinea procesului de planificare a apărării naţionale
fermă a Turciei faţă de declanşarea războiului este dăunătoare securităţii sale, în cazul Federaţiei
din Irak (2003), când manevra strategică de pe Ruse lucrurile trebuie, ca întotdeauna, nuanţate.
teritoriul turcesc în nordul Irakului nu a fost Secretul care înconjoară procesele din domeniul
posibilă tocmai datorită rezultatelor evaluării planificării apărării naţionale poate duce la
riscurilor, care indicau posibila apariţie a unei comentarii divergente, de la îngrijorarea liderilor
situaţii de securitate inacceptabile, din perspectiva politici şi militari, care văd în oricare alt actor
autorităţilor de la Ankara. Iar Statele Unite şi internaţional un posibil inamic, până la mai
ceilalţi membri ai „coaliţiei de voinţă” au înţeles plauzibila situaţie că ruşii sunt actualmente în
şi acceptat acest punct de vedere tocmai datorită incapacitate de planificare strategică şi operativă
faptului că el a fost formulat pe baza unui a propriilor capacităţi militare.
proces uşor de înţeles pentru toată lumea. România este ferită să fie inclusă într-un
Putem spune, fără să greşim, că, în România, asemenea model prin faptul că este implicată în
procesul de planificare a apărării şi, în context, transpunerea/îndeplinirea obiectrivelor documen-
procesul de evaluare a riscurilor şi ameninţărilor telor de planificare strategică NATO (cum sunt
la adresa securităţii sunt aproape de aceste criterii Concepţia strategică - NATO Strategic Concept,
de completă instituţionalizare. Pregătindu-se să din 1999, sau Indicaţiile politice cuprinzătoare -
devină stat membru NATO, România a amendat Comprehensive Political Guidance, din 2006) şi
Constituţia sa în 2003 şi a adoptat, până la participă activ la elaborarea şi aprobarea noii
sfârşitul anului 2004, legile necesare implementării concepţii strategice (noul Concept Strategic al
cerinţelor de instituţionalizare a apărării, inclusiv Alianţei urmează să fie adoptat în 2010). Aceste
Lega planificării apărării. Agenţiile de securitate documente identifică şi actualizează riscurile şi
şi apărare au un statut clar şi roluri bine definite ameninţările la adresa securităţii comune a
în structurile de stat. Puterile legislativă, membrilor NATO, deci şi a securităţii României, şi
executivă şi juridică ale statului exercită forme indică drumul de urmat pentru realizarea puterii

20
INFOSFERA

militare necesară contracarării acestor riscuri şi georgiene ar trebui să recâştige prin luptă
ameninţări, într-o manieră transparentă. teritoriile separatiste. Evenimentele din august
Un al treilea tip este cel al statelor care 2008 au arătat că, de fapt, F. Rusă a invadat
mimează instituţionalizarea evaluării riscurilor Georgia, pe când georgienii au intervenit armat
şi ameninţărilor. Aceste state au legislaţia necesară, în una dintre cele două regiuni separatiste,
precum şi procedurile pentru aplicarea ei, dar respectiv Osetia de Sud. Cele două evenimente
exerciţiul acesta duce la documente lipsite de au găsit atât forţele armate, cât şi opinia publică
valoare practică. Georgia este un exemplu georgiană şi internaţională total nepregătite
interesant în acest sens. Cu dorinţa manifestă de pentru o soluţie de succes.
a accede la umbrela de securitate a NATO şi O asemenea situaţie, în care se produc
având problema teritoriilor separatiste şi a documente strategice ce includ evaluarea riscurilor
implicării F. Ruse în aceste teritorii, guvernul de şi ameninţărilor de securitate, care sunt supuse
la Tbilisi a făcut, în ultimii cinci ani, eforturi atenţiei publice şi sectoarelor de securitate şi
susţinute pentru introducerea unui sistem apărare cu pretenţia de utilitate şi relevanţă pentru
competitiv de planificare a apărării naţionale. demersurile de realizare şi angajare a puterii
Astfel, în anul 2005, a fost publicată Concepţia militare a unui stat, dar în realitate nu sunt
de securitate naţională, document esenţial pentru respectate nici de decidenţii politici, nici de
conturarea viziunii strategice pentru Georgia şi planificatorii şi realizatorii apărării statului respectiv,
care făcea referire la anumite riscuri şi ameninţări este chiar mai dăunătoare decât absenţa sistemului
de securitate. De asemenea, în acelaşi an, a fost instituţionalizat şi a produselor sale.
publicat documentul numit „Evaluarea riscurilor Deşi evaluarea riscurilor şi ameninţărilor
naţionale” (National Threat Assessment), prin la adresa securităţii este un exerciţiu esenţial
care sunt definite cerinţele militare, pe baza politic, aceasta se bazează pe activitatea coerentă
analizei ameninţărilor şi riscurilor, şi care a fost şi condusă democratic a agenţiilor şi departa-
reactualizat în 2007, cu numai un an înainte de mentelor de informaţii din sistemul securităţii
războiul cu F. Rusă (august 2008). Subsecventă naţionale. În funcţie de tipul de atitudine dintre
evaluării riscurilor a fost Strategia militară cele descrise mai sus, credibilitatea acestor
naţională, adoptată la sfîrşitul anului 2005. agenţii şi departamente poate fi afectată sau nu.
Această strategie ar fi trebuit însoţită, imediat, Se poate ajunge la situaţia în care membri ai
de „Reevaluarea Strategică a Apărării” (Strategic comunităţii de informaţii la nivel naţional să
Defense Review), document care urma să constituie performeze excepţional în activitatea specifică
baza procesului de planificare a apărării, dar de colectare şi prelucrare de informaţii de natură
care a fost aprobat abia în anul 2007 şi publicat tactică, operativă şi chiar strategică şi, în acelaşi
într-o variantă desecretizată pentru public. timp, exerciţiul de evaluare a riscurilor de securitate
Din punct de vedere al evaluării riscurilor să fie irelevant sau chiar inexistent. Pentru
şi ameninţărilor, aceste documente au fost caracte- opinia publică internă şi internaţională vor fi
rizate de o auto-cenzură din partea planificatorilor întotdeauna vizibile rezultatele analizei riscurilor
de la Tbilisi, fapt care a diminuat capacitatea de şi ameninţărilor de securitate, dacă nu în documente
reacţie a Georgiei în cazul intervenţiei armate formale, cel puţin în declaraţii politice şi
ruse din august 2008, în sensul că, pe de o parte, atitudini ale statului faţă de diferitele aspecte de
nu identificau ca fiind posibilă o intervenţie pe agenda internaţională de securitate, în timp ce
armată rusă pe teritoriul Georgiei, iar, pe de altă activitatea serviciilor de informaţii va rămâne,
parte, certificau că nu există o soluţie militară la aşa cum şi trebuie, ferită de ochii publicului. Ca
problema teritoriilor separatiste. Potrivit aprecierii urmare, în conştiinţa colectivă, calitatea muncii
unui expert internaţional, implicat în evaluarea de informaţii va fi mai uşor legată de evaluarea
problemelor de securitate ale Georgiei, georgienii riscurilor şi ameninţărilor de securitate decât de
au considerat inacceptabil să identifice, în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, indiferent
documentele lor strategice, F. Rusă ca un posibil cât de importante ar fi acestea din urmă pentru
agresor în sens clasic sau că forţele armate securitatea şi apărarea naţiunii.

21
INFOSFERA

ASPECTE TEORETICE PRIVIND


CONCEPTUL DE „INTERES NAŢIONAL”
Marius-Andrei DIAMESCU*

Originile conceptului de interes naţional ajutorul unor criterii anterior stabilite şi asumate
pot fi asociate cu apariţia statului naţional, în de comunitatea în interiorul căreia se dezvoltă.
secolele XVII-XVIII. Ca orice concept utilizat În cea dea doua categorie sunt cuprinse toate
politic, noţiunea este greu de surprins într-o definiţie definiţiile care interpretează interesul naţional
unanim acceptată. Elementul central îl constituie ca ,,un set de referinţe subiective care se
noţiunea de „interes”. Interesele reprezintă modifică în mod constant”.
orientări selective, relativ stabile şi active care Unii teoreticieni consideră că factorii care
implică interacţiunea directă între diverşi actori. Ele determină modificări în articularea intereselor
presupun planificare, coordonare, consistenţă, unui stat sunt de natură economică, politică,
remanenţă şi eficienţă, incluzând în structura lor ideologică, militară 4 . Astfel, interesul economic
elemente cognitive, afective şi volitive. * al unui stat îl reprezintă conservarea şi dezvoltarea
Conceptul de interes naţional este foarte potenţialului său economic. În prezent, există
vag şi presupune o înţelegere în acord cu tendinţa de a acorda prioritate obiectivului
contextul în care este folosit. Ca o consecinţǎ, asigurării bunăstării economice (sau dezvoltării
nu este posibilǎ o interpretare exhaustivă universal în cazul anumitor state) în faţa celui al asigurării
acceptată a acestui concept. Potrivit lui Hans securităţii naţionale. De-a lungul istoriei, realizarea
Morgenthau 1 ceea ce numim, în general, interes obiectivelor economice a îmbrăcat diferite
naţional e format dintr-un „nucleu dur”, prezent forme. În general, se observă tendinţa entităţilor
în orice împrejurare, şi un înveliş format din statale/organizaţionale de a modifica coordonatele
elemente variabile în funcţie de împrejurările sistemului internaţional în scopul accederii la
istorice. Cu toate acestea, utilizarea de către resurse ieftine şi structurarea unui sistem economic
Morgenthau a termenului de ,,interes”, cu multiple internaţional care asigură beneficii. Amintim, în
înţelesuri cum sunt conflictul de interese, interes acest context, justificarea economică a cuceririlor
primar sau secundar, comunitate de interese, portugheze şi spaniole din secolele XV-XVII,
interese vitale, interese identitare şi chiar cu privind căutarea de surse noi de materii prime,
sensul comun de interes, a condus la o şi mai în condiţiile decăderii veniturilor nobiliare, aspect
mare confuzie. La rândul său, James Rosenau care a oferit, în acelaşi timp, oportunitatea de a
înţelege prin interes naţional „tot ceea ce este modifica balanţa politică şi economică mondială5 .
mai bun” pentru o societate naţională 2 . Pe de altă parte, pentru alţi autori nu este clar
Benjamin Frankel 3 clasifică abordările dacă realizarea cooperării în vederea creşterii
asupra conceptului de interes naţional în două eficienţei economice sau războiul continuu pentru
mari categorii: obiective şi subiective. În prima redistribuirea resurselor este forţa predominantă
categorie el include toate abordările care văd care motivează, din umbră, modificarea raporturilor
interesul naţional ca un concept definit cu internaţionale 6 .
Referitor la dimensiunea economică a
* puterii şi, deci, la criteriul economic de articulare
Marius-Andrei DIAMESCU este analist militar în
cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării.
1
Hans Morgenthau, Politica între naţiuni, Ed. Polirom,
4
Iaşi, 2007, cap. „Cele 6 principii ale politicii realiste” Daniel Papp, Contemporary International Relations.
2
James Rosenau, Turbulenţa în politica mondială, Ed. Frameworks for understanding. Third edition, MacMillan,
Academiei Române, Bucureşti, 1994 New York, 1991, p.39
3 5
Benjamin Frankel, “Pursuing National Interest in the Immanuel Walerstein, Sistemul mondial modern, vol. I,
1990s”, in In the International Interest: a National Ed. Meridiane, Bucureşti, p.50
6
Interest reader, ed. Benjamin Frankel, University Press of Robert Gilpin, Război şi schimbare în politica mondială,
America, Washington DC, 1990, p. ix-xi Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2000, p. 284

22
INFOSFERA

a interesului unui stat, Paul Kennedy porneşte putere de calitate superioară, devine adevărata
de la ideea creşterii şi descreşterii marilor puteri pârghie a puterii în detrimentul celorlalte surse:
în funcţie de interacţiunea economie-strategie, violenţa (calitate inferioară) şi bogăţia (calitate
tradusă în termeni de bogăţie şi putere. Astfel, medie) 4 .
fără a minimiza importanţa celorlalte tipuri de Apariţia actorilor non-statali a determinat
putere, se susţine ideea că statele care au o bază şi activarea altor poli de putere, mai ales financiară
productivă puternică sunt cele care vor câştiga şi economică. Pornind de la devalorizarea
pe termen mediu şi lung 1 . resurselor militare ale puterii, J. Rosenau consideră
Un alt factor care determină dinamica criteriul eficacităţii funcţionale ca fiind superior
articulării interesului unui stat îl reprezintă cel celui al legitimităţii statului 5 , accentuând faptul
ideologic. Ideologia, ca sistem intern de valori că toate dimensiunile puterii (securitate, producţie,
prin intermediul cărora se poate descifra realitatea finanţe, cunoaştere) au tendinţa de a se încadra
înconjurătoare, este, cel puţin la nivel declarativ, în noua schemă a reţelelor globale. Deci, chiar
alături de moralitate şi legalitate, o componentă ancorat în accepţiunea de putere, fundamentele
de bază a politicii externe. Dacă Fukuyama interesului naţional încep să se clatine sub
vedea în prăbuşirea comunismului sfârşitul presiunea noilor coordonate ale criteriilor de
evoluţiei ideologice a umanităţii şi universalizarea cuantificare a puterii, coerciţia prin forţă luând
democraţiei liberale occidentale, ca formă finală forme mult mai subtile şi ne referim aici la
a guvernării politice 2 , Alvin Toffler consideră influenţă şi control. Cu toate acestea, asigurarea
că omenirea să află abia la începutul emergenţei securităţii fizice a unui stat prin forţă militară
unei multitudini de ideologii şi apariţiei este şi rămâne principalul mijloc de obţinere şi
democraţiei în mozaic 3 . garantare a securităţii fizice a statului.
Relativitatea criteriului ideologic, generată
de natura sa subiectivă, îl poate preschimba într-un
instrument de justificare a puterii pentru a o
transforma în autoritate. Ajungem, astfel, la
interesul naţional formulat în termeni de putere
şi la afirmaţiile lui Morgenthau potrivit cărora
supravieţuirea statelor este direct proporţională
cu creşterea gradului de putere a acestora.
Definită ca o sumă de capabilităţi militare,
economice, tehnologice, diplomatice, absolute
sau relative, tangibile sau intangibile sau ca şi
capacitatea de a influenţa şi controla alte state,
puterea unui stat apare astfel ca un concept
integrator al dimensiunilor economică şi ideologică,
potenţate de cea militară. Ideologia, în afara
declinului în care a intrat după încheierea În ceea ce priveşte componentele subiective
Războiului Rece, este supusă presiunilor economice. ale interesului naţional, în categoria factorilor
Se poate observa că natura puterii şi, deci, determinanţi în formularea interesului naţional
a interesului naţional, se află într-un proces se remarcă raportarea la un set de imperative
continuu de transformare, în sensul că puterea morale universale şi atemporale, obligaţiile impuse
cuantificată în funcţie de capabilităţile militare de apartenenţa la o comunitate internaţională,
îşi pierde din relevanţă în favoarea altor componente afinitatea culturală sau considerentele etnice.
(ştiinţă, tehnologie, cunoaştere). Cunoaşterea, ca Identificarea şi analiza principalilor factori
care stau la baza formulării interesului naţional
1 al oricărui stat ne dezvăluie comportamentul
Paul Kennedy, The Rise and Fall of the Great Powers.
Economic Change and Military Conflict from 1500 to 2000, statului respectiv într-un mediu concurenţial, în
Fontana Press, London, 1989, p.3
2
Francis Fukuyama, Sfârşitul istoriei?, Ed. Vremea, Bucureşti,
4
1994, p.25 Idem.
3 5
Alvin Toffler, Powershift,Ed. Antet, Bucureşti, 1995, p. 257 James Rosenau, op.cit., p.75

23
INFOSFERA

funcţie de interesul declarat sau reevaluat în şi intereselor, cu atât mai mult cu cât mediul de
funcţie de caz. securitate a devenit extrem de complex şi
Astfel dimensiunea economică se dovedeşte impredictibil. Acest aspect a fost corect sesizat
a fi o variabilă cu un grad ridicat de persistenţă de fostul secretar de stat american, Condoleezza
de-a lungul istoriei. În condiţiile în care Rice, care, încă din anul 2000, arǎta cǎ ,,Statele
siguranţa şi dezvoltarea economică reprezintă Unite ale Americii au dificultăţi extrem de mari
baza materială a existenţei unui stat, situaţia în a-şi defini interesul naţional în absenţa puterii
devine complicată în contextul globalizării deoarece sovietice, fapt evidenţiat de referinţele continue
realizarea obiectivelor de natură economică la perioada post-Rǎzboi Rece. Totuşi fiecare
presupune conectarea la o reţea de interdependenţe perioadǎ de tranziţie este importantǎ deoarece
economice în care se regăsesc interesele economice poate oferi oportunităţi strategice (...)” 2 .
ale celorlalţi actori aflaţi în interacţiune. În Cu toate acestea se poate afirma că există
concluzie, cel puţin din punct de vedere economic, un acord general cel puţin cu privire la ceea ce
urmărirea interesului naţional depăşeşte, în mod constituie unul dintre interesele naţionale strategice
necesar, cadrul autarhic şi conduce inevitabil la şi anume acel element despre care ,,popoarele
concurenţă sau/şi cooperare între interesele sau naţiunile sunt de acord că trebuie apărat
economice ale statelor. Cadrul instituţional al chiar cu preţul existenţei lor” 3 . Dar şi această
relaţiilor economice internaţionale, ca şi specificul formulare extrem de subiectivă este problematică
companiilor multinaţionale, reprezintă o oglindire a deoarece, de departe, este una ambiguă. Din
acestei realităţi complexe. În ciuda interdependenţei acest motiv soluţia propusă de reprezentanţii
economice şi a perspectivei câştigului reciproc, realismului în relaţiile internaţionale este de a
se perpetuează tendinţa statelor de a-şi promova căuta şi de a identifica o cale cât mai precisă şi
în mod competitiv şi unilateral interesele1 . obiectivă de a gândi asupra intereselor statelor.
De asemenea, dimensiunea militară repre- Din această perspectivă, marile puteri îşi
zintă o constantă în formularea interesului naţional asumă patru tipuri de interese naţionale
deoarece, după cum am afirmat şi mai sus, strategice. În primul rând, ca în cazul oricărui
securitatea va continua să ocupe locul central în stat, principala misiune a unei mari puteri este
politica externă a unui stat, în ciuda vocilor care aceea de a-şi apăra teritoriul naţional. În al
plasează războiul în zona desuetă a interacţiunii doilea rând, ,,marile puteri au nevoie să-şi apere
dintre state. interesele în zonele/spaţiile din afara ţării care
În paradigma realistă asupra relaţiilor pot contribui direct la amplificarea propriei
internaţionale, interesul naţional este definit prin puteri militare” 4 . Astfel de spaţii, în general cu
raportarea la stat, ca unitate fundamentală de populaţie numeroasă, coezivă şi educată, cu o
analiză, considerându-se că interesul naţional se economie puternică, resurse naturale rare, un
află la baza comportamentului statelor în exterior. înalt nivel de tehnologizare şi o remarcabilă
Din acest motiv, formularea interesului naţional putere militară, au o valoare intrinsecă pentru
porneşte de la cerinţele de securitate şi, implicit, marile puteri şi includ elemente importante ale
de la forţa militară necesară satisfacerii acestora. balanţei de putere mondiale. De regulă, marile
În viziune post-realistă, interesul unui stat puteri interesate în menţinerea statu-quo-ului
reprezintă, pe de o parte, media ponderată a balanţei de putere preferă ca aceste spaţii să
componentelor relevante în definirea sa, inclusiv rămână independente, în timp ce, la polul opus,
parametrii reactualizaţi ai sistemului internaţional, marile puteri revizioniste sunt interesate să le
şi, pe de altă parte, o consecinţă a modificării controleze. Însă, în ambele cazuri, menţinerea
intereselor celorlalte state din cadrul sistemului
internaţional. 2
Condoleezza Rice, „Campaign 2000: Promoting The
Principala problemă este aceea că nu National Interest”, Foreign Affairs january/february 2000,
există consens referitor la componentele aşa- www.foreignaffairs.com/articles/55630/condoleezza-
numitului ,,interes naţional strategic”, aspect care rice/campaign-2000-promoting-the-national-interest
3
face dificilă stabilirea unei ierarhii a ameninţărilor Walter Lippmann, U.S. Foreign Policy: Shield of the
Republic, Little, Brown, 1943, p.86
4
Nicolas John Spykman, America’s Strategy in World
Politics; The United States and the Balance of Power,
1
Robert Gilpin, op.cit, p.280 Harcourt, Brace and Company, New York, 1942, p.19

24
INFOSFERA

unor astfel de spaţii în sfera de influenţă/control din perspectiva securităţii 2 . Însă controlul fiecărui
este considerată un interes vital pentru asigurarea teritoriu/spaţiu este costisitor şi, din acest motiv,
supravieţuirii unei mari puteri. În al treilea rând, trebuie avut permanent în vedere costul aferent
există zone care au o valoare intrinsecă redusă, renunţării la acestea 3 . Această a patra categorie
dar care sunt vitale din perspectivă strategică de interese strategice devine, în esenţă, o
deoarece contribuie la asigurarea securităţii problemă de economie politică şi de management
marilor puteri sau a unor valori ale acestora. al riscurilor de securitate. Interesele naţionale nu
derivă din factori externi, ci din opţiunile
politice şi, de aceea, voluntare, ale elitei aflate la
putere.
Cu excepţia intereselor naţionale strategice,
în literatura de specialitate americană mai putem
distinge următoarele categorii de interese: interese
„vitale” - dacă nu se realizează, vor fi consecinţe
imediate asupra intereselor naţionale; interese
„majore” - dacă nu se realizează, se vor produce
daune care vor afecta eventual interesele naţionale;
interese „periferice” - dacă nu se realizează, este
puţin probabil ca interesele naţionale să fie afectate.

Un astfel de exemplu poate fi considerată


Cuba pe timpul crizei rachetelor. Astăzi, este
evident că dislocarea rachetelor balistice
nucleare sovietice în Cuba a afectat grav balanţa
nucleară a lumii la acea dată deoarece timpul de
zbor al rachetelor sovietice către o potenţială
ţintă de pe teritoriul american a fost scurtat
foarte mult, ceea ce a făcut extrem de dificilă o
eficientă avertizare a structurilor statului
american cu privire la iminenţa unui atac
sovietic, iar SUA nu beneficiau în acel moment
de un sistem coerent de avertizare timpurie şi
reacţie la graniţa sa sudică. Astfel, Cuba a
devenit un multiplicator al forţei nucleare a
Uniunii Sovietice. Cu alte cuvinte, ,,valoarea
unui spaţiu extern/periferic pentru o mare O sintezǎ a intereselor naţionale de securi-
putere este în mod clar dependentă de tate formulate de principalele state occidentale
context” 1 . Cea de-a patra categorie de interese ne permite identificarea următoarelor cinci
strategice poate fi considerată cea referitoare la categorii de bazǎ: apărarea ţării (protecţia
zonele fără o valoare semnificativă pentru o fizică a cetăţenilor şi păstrarea integrităţii
mare putere într-un anumit moment. Percepţia teritoriale a statului); libertatea (păstrarea
asupra unui spaţiu definit astfel este foarte sistemului politic al statului şi, ceea ce este mai
subiectivă şi, în acelaşi timp, confuză deoarece important, a libertăţii de a alege propria formă
se poate aplica practic oricărui teritoriu. O astfel de guvernare şi propriile instituţii politice -
de logică a stat la baza aşa numitei „teorii a stabilirea legitimităţii sau difuzarea valorilor
dominoului”, potrivit căreia majoritatea 2
,,periferiilor” sunt importante pentru marile Conform acestei teorii, „dacă un obiectiv este pierdut la
inamic, alte teritorii contigue acestuia vor fi inevitabil
puteri, oricare dintre acestea putând fi valoroasă pierdute, apoi altele, ca un întreg şir de piese de domino
care cad atunci când a fost doborâtă prima”, conform
Snyder, Detterence and Defense, p. 36.
1 3
Robert E. Harkavy, Bases Abroad: The Global Military Kenneth Boulding, Conflict and Defense: A General
Presence, Oxford University Press, Oxford, 1989 Theory, Ed. Harper, New York, 1962, p.245-247

25
INFOSFERA

fundamentale ale naţiunii; bunăstarea economică Pentru promovarea valorilor şi intereselor


(capacitatea unei naţiuni de a-şi asigura hrana, naţionale, statul român are în vedere următoarele
habitatul, cele necesare unei vieţi prospere); obiective: transformarea profundǎ şi creşterea
ordinea mondială (interesul unei naţiuni de a capacităţii de acţiune a instituţiilor care au
stabili şi de a păstra un o conjunctură interna- responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale;
ţională politică şi economică în care să se poată consolidarea rolului României în cadrul NATO
simţi în siguranţă. şi al UE, concomitent cu întărirea capacităţii
În ceea ce priveşte statul român, conform sale de a acţiona ca vector dinamic al politicilor
Strategiei de Securitate Naţională (2007), interesele vizând securitatea euroatlanticǎ; dezvoltarea
naţionale ,,reflectǎ percepţia dominantǎ, relativ economicǎ susţinutǎ şi garantarea accesului la
constantǎ şi instituţionalizatǎ cu privire la resurse vitale; prevenirea şi contracararea eficientǎ
valorile naţionale. Ele vizează promovarea, a terorismului internaţional, proliferării armelor
protejarea şi apărarea - prin mijloace legitime - de distrugere în masǎ şi a criminalităţii
a valorilor prin care naţiunea românǎ îşi transfrontaliere; participarea activǎ, în spiritul
garantează existenţa şi identitatea, pe baza legalităţii internaţionale şi al multilateralismului
cărora îşi construieşte viitorul şi în temeiul efectiv, la operaţiuni de pace şi la alte acţiuni
cărora se integrează în comunitatea europeanǎ vizând soluţionarea crizelor internaţionale;
şi euroatlanticǎ şi participǎ la procesul de reconfigurarea strategiei de securitate energeticǎ
globalizare”. În acord cu aceastǎ definiţie, în a României în consonanţǎ cu strategia energeticǎ a
document se precizează cǎ ,,progresul, prosperitatea Uniunii Europene 2 .
şi securitatea naţionalǎ ale României nu pot fi În legătura directǎ cu eforturile depuse în
decât rezultanta majorǎ a unui proces complex scopul protejării, apărării şi promovării intereselor
de promovare şi garantare a valorilor şi sale de securitate, în Strategia de Securitate
intereselor naţionale” care vizează: integrarea Naţionalǎ a României se aratǎ cǎ ţara noastǎ
realǎ şi deplinǎ în Uniunea Europeanǎ; asumarea ,,respectǎ principiile şi normele dreptului
responsabilǎ a calităţii de membru al Alianţei internaţional şi dezvoltǎ dialogul şi cooperarea
Nord-Atlantice; menţinerea integrităţii, unităţii, cu organizaţiile internaţionale şi cu statele
suveranităţii si independenţei şi indivizibilităţii interesate în realizarea securităţii internaţionale”
statului român, în condiţiile specifice ale şi, totodată, cǎ ,,România trebuie sǎ fie
participării la construcţia europeanǎ; dezvoltarea pregătită ca, împreunǎ cu aliaţii şi partenerii,
unei economii de piaţǎ competitive, dinamice şi sǎ folosească toate mijloacele legale - inclusiv
performante; modernizarea radicalǎ a sistemului cele ce privesc întrebuinţarea elementelor de
de educaţie şi valorificarea eficientǎ a potenţialului forţǎ ale capacităţii naţionale - ca soluţie de
uman, ştiinţific şi tehnologic; creşterea bunăstării ultimǎ instanţǎ” 3 .
cetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate ale
populaţiei; afirmarea şi protejarea culturii, identi-
tăţii naţionale şi vieţii spirituale ale românilor,
în condiţiile create de cadrul unional european 1 .

1 2
Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, Ibidem, p.18
3
2007, p.9 Idem.

26
INFOSFERA

SECURITATE ŞI ECHILIBRU
ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE
Cătălin-Iulian BALOG*

Lumea în care trăim se transformă şi se spaţiu: evoluţiile politico-militare din statele


redimensionează. Strategiile de confruntare se regiunii, intersectarea în zonă a intereselor marilor
combină cu strategii de parteneriat politico- puteri şi ale celor regionale şi instabilitatea
economic şi acţiuni de gestionare internaţională politică dublată de stagnarea economică a zonei.
a crizelor şi conflictelor. În acest context, În continuare, vom aborda problema evolu-
complexitatea aspectelor politice, economice, ţiilor politico-militare din statele acestei regiuni.
sociale, militare şi culturale din actualul mediu Astfel, Republica Moldova se confruntă
de securitate au tendinţa de a transforma orice cu două probleme majore: problema transnistreană
tentativă de înţelegere a acestora într-un demers şi tranziţia puterii ca urmare a procesului
analitic care necesită, înainte de orice, o disociere electoral început în aprilie 2009. Situaţia politică
netă între faptele reale şi cele ipotetice. Unul internă continuă să fie dominată de acţiunile
dintre spaţiile în care se manifestă pregnant întreprinse de cele două principale forţe politice
această tendinţă este cel al Regiunii Extinse a - Alianţa pentru Integrare Europeană şi Partidul
Mării Negre * (REMN 1 ). Comuniştilor, în timp ce întreaga societate este
Spaţiu al oportunităţilor strategice, care ar marcată de o profundă divizare pe fond identitar
putea să se caracterizeze prin prosperitate, şi politic. Criza economică se amplifică permanent,
stabilitate şi securitate, regiunea poate fi asociată exercitând o influenţă directă asupra negocierilor
şi cu termenii de „incertitudine”, „turbulenţă” dintre comunişti şi Alianţa pentru Integrare
sau „criză”. Această caracteristică ambivalentă Europeană, pentru depăşirea crizei politice. În
este surprinsă şi în Carta Albă a Securităţii şi pofida numeroaselor declaraţii ale liderilor
Apărării Naţionale a României (2004), politici de la Chişinău, scena politică se menţine
document potrivit căruia spaţiul Mării Negre tensionată şi imprevizibilă, R. Moldova devenind
reprezintă, în acelaşi timp, „o oportunitate şi o scena unui conflict între valori, principii de
sursă de risc, aflându-se la interferenţa a două guvernare şi culturi politice incompatibile.
axe strategice: 1) Marea Neagră - Marea Situaţia internă din Ucraina este caracterizată
Mediterană, respectiv flancul sudic al NATO, de numeroase tensiuni de ordin politic şi social,
zonă de importanţă strategică pentru Alianţa iar pe plan extern, acest stat are diferende cu
Nord- Atlantică, afectată în principal de riscuri Federaţia Rusă pentru Peninsula Crimeea 3 ; în
transfrontaliere şi 2) Marea Neagră - Caucaz - acelaşi timp, autorităţile de la Kiev încearcă şi
Marea Caspică, spaţiu de tranzit pentru resursele stabilirea unor relaţii speciale cu UE şi NATO.
energetice ale Asiei Centrale, influenţat de Mecanismele democratice folosite la limită,
anumite forme de instabilitate subregională instabilitatea instituţională şi confruntarea politică
provenite din zona Asiei Centrale” 2 . permanentă, califică Ucraina drept un stat cu o
Problematica actuală a Regiunii Extinse a evoluţie imprevizibilă şi alterează perspectivele
Mării Negre rezultă din interacţiunea a cel puţin acesteia de aderare la UE şi integrare în NATO.
trei tipuri de probleme specifice în acest La rândul său, Georgia, afectată de războiul

* 3
Iulian Cătălin BALOG este expert în probleme de Crimeea, o regiune cu populaţie majoritar rusă, a devenit
securitate naţională în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. republică autonomă din 1999. Flota rusă a Mării Negre,
1
Regiunea Extinsă a Mării Negre cuprinde statele riverane, dislocată la Sevastopol, reprezintă un subiect sensibil care
Republica Moldova şi statele din zona Caucazului de Sud: a acutizat criza existentă în relaţiile ruso-ucrainene. Moscova
Georgia, Armenia şi Azerbaidjan. nu numai că nu intenţionează să înceapă procesul de
2
Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, retragere, ci pune problema revenirii Sevastopolului şi a
2004, www.mapn.ro/diepa/planificare/carta_alba.htm Crimeei la F. Rusă.

27
INFOSFERA

28
INFOSFERA

cu F. Rusă (august 2008), se află într-o situaţie economică şi aderarea la Organizaţia Mondială
dificilă, confruntându-se, pe de o parte, cu lipsa a Comerţului (OMC) - condiţie necesară alăturării
de stabilitate şi nevoia de reconstrucţie şi, pe de unui grup în vederea unor relaţii mai strânse cu
altă parte, cu ameninţarea dreptului la suveranitate UE, iar cea de-a doua la reintegrarea regiunii
şi integritate teritorială. După evenimentele din Nagorno-Karabah şi a regiunilor adiacente
vara anului 2008 şi recunoaşterea independenţei acestora, ocupate de Armenia. În contextul regional
Abhaziei şi Osetiei de Sud de către F. Rusă, se creat de conflictul din Georgia, preşedintele azer
menţine pericolul declanşării unui nou conflict, pare să fie dispus pentru ajungerea la un compromis
în condiţiile în care Moscova exclude dialogul cu autorităţile armene, admiţând soluţia dialogului
cu autorităţile georgiene şi şi-a întărit dispozitivul în detrimentul celei militare. Cu toate acestea,
militar din Caucaz. Autorităţile georgiene, confrun- Azerbaidjanul continuă să-şi consolideze forţele
tate şi cu o contestare internă, păstrează o atitudine sale armate.
fermă faţă de menţinerea integrităţii sale teritoriale, În al doilea rând, evoluţia REMN este
căutând sprijin pentru strategia de eliminare a marcată de probleme generate de interacţiunea
consecinţelor războiului, beneficiind, în continuare, intereselor marilor puteri şi a puterilor regionale
de sprijin occidental, în special din partea SUA. şi, implicit, a ariilor de securitate ale mai multor
Astfel, la nivel militar, a luat fiinţă Comisia centre de putere politică, economică şi militară:
parteneriatului strategic SUA-Georgia 1 . În urma SUA, UE, NATO, F. Rusă şi Turcia, în special.
analizei privind modul de desfăşurare a conflictului Actorii principali din REMN îşi propagă la nivel
ruso-georgian, realizate de Statul Major General regional propriile probleme, transformându-le în
al forţelor armate georgiene, a fost examinată crize ale principalilor actori regionali.
posibilitatea implementării unei noi structuri la Astfel, după şocul extinderii şi dificultăţile
nivelul Forţelor Armate georgiene, care să permită legate de intrarea în vigoare a Tratatului de la
utilizarea optimă a acestora în condiţiile de teren Lisabona, Uniunea Europeană se confruntă cu
specifice regiunii sud- caucaziene. o problemă de identitate, cu impact asupra
Armenia este interesată, pe de o parte, de extinderii şi a politicii sale în regiune. Majoritatea
reluarea relaţiilor cu Turcia, iar pe de altă parte, statelor din REMN sunt ţări de tranzit al resurselor
de soluţionarea conflictului cu Azerbaidjanul, energetice, ceea ce face ca acestea să deţină un
pentru a putea ieşi din starea de izolare regională loc important în politica Uniunii. În acest sens,
care i-a fost impusă. Din acest punct de vedere, Uniunea a promovat o serie de iniţiative pentru
una din priorităţile economice ale autorităţilor a oferi statelor din imediata sa vecinătate o nouă
de la Erevan o reprezintă participarea la proiectele alternativă, cea mai recentă fiind Iniţiativa
regionale de transport, inclusiv în domeniul „Parteneriatul Estic” 3 .
energetic 2 , care, în prezent, ocolesc Armenia. Asumându-şi rolul unui centru mondial de
Deşi dominaţia capitalului de provenienţă rusă îi putere, cu tendinţe hegemonice şi revizioniste în
asigură Moscovei influenţa politică în Armenia, spaţiul ex-sovietic, F. Rusă se confruntă, simultan,
oficialităţile de la Erevan nu au exclus bunele cu efectele crizei economico-financiară şi cu o
legături pe care statul armean continuă să le cultive criză de auto-definire a statutului său internaţional.
cu Occidentul. Armenia este singurul stat din Comunitatea Statelor Independente, în calitate
Caucazul de Sud care este membru al Organizaţiei de organizaţie regională, aflată sub coordonarea
Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). F. Ruse, nu mai are aceeaşi soliditate iniţială, tot
În ceea ce priveşte Azerbaidjanul, acest mai multe state membre privind din ce în ce mai
stat se confruntă cu două chestiuni importante: insistent spre UE, în timp ce Moscova urmăreşte
prima se referă la stadiul reformelor democratice şi prin toate mijloacele (politice, economice şi de
îmbunătăţirea drepturilor omului, liberalizarea
3
Parteneriatul Estic oferă ţărilor participante (R. Belarus, R.
1
Prima reuniune a comisiei a avut loc pe 22.06.2009, la Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia) acorduri cuprinzătoare
Washington, sub conducerea adjunctului secretarului de de liber schimb, programe complexe finanţate de UE,
stat american, James Steinberg, şi a ministrului de externe anularea restricţiilor de călătorie, schimburi culturale şi
georgian, Grigol Vaşadze. programe de asistenţă. În schimb, statele din Estul Europei
2
Proiectul transcontinental de transport TRACECA, vor trebui să realizeze reforme politice şi economice
proiectul NABUCCO. considerabile.

29
INFOSFERA

altă natură) să-şi menţină statutul de lider regional OSCE se bucură de credibilitate în sudul
şi să creeze un bloc economic şi politico-militar, Caucazului, dar nu dispune nici de puterea, nici
care se doreşte o continuare a fostei Uniuni de mijloacele necesare pentru soluţionarea
Sovietice1 . În luna mai 2009, preşedintele Dmitri marilor probleme ale regiunii, jucând doar rolul
Medvedev a promulgat „Strategia de Securitate de observator.
Naţională a Federaţiei Ruse până în anul Cea de-a treia categorie de probleme din
2020”, document care stabileşte priorităţile în REMN este generată de instabilitatea regimurilor
materie de politică externă, militară, economică şi politice, amplificată de problemele economice.
socială ale statului rus şi identifică principalele Unele ţări din zonă au adoptat un model de
riscuri şi ameninţări la adresa F. Ruse. regim politic de tip democrat-liberal, fără a
SUA, care în ultimii ani au fost interesate însoţi această opţiune de investiţii şi proiecte
de democratizarea şi stabilizarea REMN, au capabile să declanşeze dezvoltarea economică şi
încheiat parteneriate strategice cu Georgia, socială, în timp ce altele adoptă modelul rus al
Ucraina şi, respectiv, Turcia 2 . Afectate de criza „democraţiei suverane”. În acelaşi timp, trebuie
economico-financiară, SUA par să se concentreze evidenţiat faptul că Marea Neagră este plasată la
mai mult asupra problemelor interne şi să îşi intersecţia a trei centre de influenţă geopolitică:
reorienteze, sub actuala administraţie, priorităţile euro-atlantic, ex-sovietic (eurasiatic) şi cel al
obiectivelor de politică externă. Orientului Mijlociu. Astfel, Ucraina şi R. Moldova
Extinderea ariei de securitate a NATO sunt captive faliei dintre F. Rusă şi comunitatea
este percepută de către F. Rusă ca o ameninţare euro-atlantică, iar Caucazul, în întregul său, este
la adresa propriei securităţi şi, implicit, a sferei o zonă de falie între F. Rusă şi Orientul Mijlociu,
sale de influenţă, temere ponderată de cooperarea, cu influenţe euro-atlantice, Georgia, Armenia şi
destul de limitată, în cadrul Consiliului NATO- Azerbaidjan fiind confruntate cu dependenţa
Rusia. Totodată, pornind de la situaţia din economică faţă de Moscova şi tensiuni interetnice
Afganistan, NATO se găseşte într-o perioadă de cu tendinţe separatiste. În ceea ce priveşte
regândire a rolului său de actor major pe scena Turcia, aceasta se află pe o linie de mijloc, între
internaţională. instituţii şi fluxuri economice din Occident şi
În ceea ce priveşte Turcia, aceasta identitatea colectivă a lumii islamice.
beneficiază de o poziţie strategică remarcabilă şi Abordarea actuală a REMN porneşte de la
de potenţial uman şi militar deosebit, acestea faptul că acest spaţiu se află în epicentrul
transformând-o într-un „pilon” al NATO. Guvernul eforturilor occidentale de a-şi proiecta interesele
musulman moderat se află într-un echilibru spre zonele Caucazului şi Asiei Centrale. Pe
fragil în ceea ce priveşte relaţia cu reprezentanţii măsură ce NATO îşi extinde atribuţiile şi se
conducerii forţelor armate naţionale, însă pe pregăteşte pentru o implicare pe termen lung în
fondul criticilor europene, aceştia din urmă au Afganistan, REMN începe să fie privită într-o
acceptat menţinerea guvernului condus de altă lumină. „Punctul de plecare al abordării
primul ministru, R. Erdogan. occidentale de azi în Marea Neagră a fost 11
septembrie 2001, moment care a condus la o
1 modificare a opticii statelor occidentale faţă de
Potrivit Strategiei de Securitate Naţională a F. Ruse
până în anul 2020, Moscova este dispusă să recurgă la întreaga regiune” 3 .
mijloace militare pentru a-şi atinge obiectivele de politică Pe de altă parte, această abordare nu este
externă în sfera de influenţă declarată, aşa cum s-a lipsită de dificultăţi. Astfel, una din dilemele legate
demonstrat cu ocazia conflictului ruso-georgian. de modul de creare a unei Regiuni Extinse a
2
După încheierea conflictului ruso-georgian din august Mării Negre a fost subliniată într-un studiu elaborat
2008, SUA au oferit sprijin Georgiei prin încheierea unui
parteneriat strategic intensificat. Deşi, pentru noua în anul 2004: „Finalizarea acestei viziuni pentru o
administraţie americană, REMN nu va mai constitui o Europă unitară şi liberă ar putea fi un avans
prioritate a politicii externe „europene”, după Marea considerabil pentru cauza democraţiei, integrării
Britanie, Turcia (principalul rival regional al Federaţiei şi securităţii în regiunea euro-atlantică. Ar
RUSE) a fost prima ţară vizitată de către preşedintele reprezenta şi o poziţie mai bună a SUA şi UE în
american B. Obama, unde a declarat că SUA susţin
iniţiativa turcă „Platforma de Stabilitate şi Securitate a
3
Caucazului de Sud”, probabil în cadrul parteneriatului Costin Ionescu, „Marea Neagră - un pivot geopolitic în
strategic intensificat SUA-Turcia. dispută?”, Geopolitica, nr.1/2005, anul IV.

30
INFOSFERA

abordarea provocărilor din Orientul Mijlociu economico-financiară, trafic transfrontalier de


Lărgit. Întrebarea cheie nu este dacă acest persoane, droguri, materiale radioactive şi
lucru este dezirabil, ci dacă este realizabil” 1 . strategice, armament şi muniţii).
Pe măsură ce volumul resurselor energetice În contextul în care poziţionarea strategică
care tranzitează zona Caucazului şi a Mării a REMN atrage după sine vulnerabilitatea în faţa
Negre sporeşte cu fiecare zi, regiunea devine ameninţărilor asimetrice, este necesar ca statele din
din ce în ce mai importantă atât pentru UE, cât regiune şi cele din imediata apropiere să-şi
şi pentru SUA. În acest context, „politicienii şi menţină focalizată atenţia asupra unor fenomene
militarii sunt obligaţi să acorde o atenţie sporită care capătă amploare, cum ar fi terorismul,
asigurării securităţii tranzitului petrolului şi traficul de droguri şi de fiinţe umane, contrabanda
gazului, cu atât mai mult cu cât conductele, cu armament şi proliferarea armelor de distrugere
terminalele şi tancurile petroliere pot deveni în masă. În ceea ce priveşte domeniul apărării,
ţinte atrăgătoare pentru terorişti”2 . Nu întâmplător, riscurile provin din două direcţii: conflictele
la summit-urile Alianţei Nord-Atlantice - de la latente existente şi grupările armate din anumite
Istanbul (iunie 2004) şi Bucureşti (aprilie 2008) regiuni ex-sovietice.
- a fost recunoscută importanţa regiunii Mării În concluzie, putem observa că Regiunea
Negre, fiind lansat un apel către partenerii şi Extinsă a Mării Negre rămâne o scenă de
aliaţii riverani ca aceştia să coopereze în vederea confruntare a intereselor divergente dintre F.
consolidării stabilităţii acestei regiuni. Din acest Rusă, care urmăreşte refacerea sferei de influenţă
punct de vedere, ţările din regiune au căzut de în spaţiul Comunităţii Statelor Independente,
acord asupra faptului că este necesară coordonarea blocarea extinderii NATO spre frontierele sale
eforturilor pentru asigurarea securităţii în zona şi limitarea/interzicerea accesului Occidentului
Mării Negre. Acest lucru nu este numai în spre resursele energetice caspice prin intermediul
folosul Europei, spre care - prin această regiune Caucazului de Sud, şi unele state occidentale
- tranzitează o cincime din totalul resurselor importante. În acelaşi timp, conflictul ruso-georgian
minerale folosite de către statele membre ale a pus sub semnul întrebării întregul edificiu
UE, ci şi în folosul statelor riverane Mării Negre. instituţional de cooperare la Marea Neagră, probând
Având în vedere caracteristicile mediului ineficienţa tuturor mecanismelor de cooperare
regional de securitate, se poate aprecia că regională, indiferent de iniţiatorii acestora.
principalele ameninţări şi provocări din REMN Competiţia energetică între Occident şi F.
sunt: instabilitatea internă care se manifestă în Rusă va creşte în intensitate, cele două părţi
numeroase state şi regiuni, constituite după angajându-se atât în „bătălia conductelor de
destrămarea Uniunii Sovietice; accentuarea sau tranzit”, cât şi în cea pentru impunerea propriei
menţinerea conflictelor etnic-separatiste; încercările influenţe asupra furnizorilor caspici. Practic,
de dezintegrare şi constituire a unor entităţi „bătălia conductelor” se duce între eforturile
statale independente (Transnistria, Abhazia şi europene de materializare a proiectelor de tranzit
Osetia de Sud, Nagorno-Karabah); exportul de alternativ şi eforturile ruseşti de blocare a acestora,
instabilitate, prin promovarea fundamentalismului eforturi concertate pe două direcţii: (1) îngrădirea
islamic şi a intereselor statelor islamice către partenerilor strategici desemnaţi de UE privind
sud-estul Europei şi prin existenţa unor grupuri tranzitul energetic (Ucraina şi Turcia), prin
etnice compacte în aceste zone (turco-tătarii în dezvoltarea de proiecte concurente de tranzit
Peninsula Crimeea, găgăuzii în R. Moldova); care să ocolească cele două state (oleoductul Burgas
competiţia economică declanşată de exploatarea - Alexandroupolis şi gazoductul South Stream)
şi transportul petrolului din Marea Caspică; şi (2) menţinerea monopolului deţinut asupra
expansiunea reţelelor şi activităţilor teroriste şi a furnizorilor caspici din perioada URSS, în
crimei organizate transnaţionale (criminalitate special asupra Kazahstanului, în ceea ce priveşte
petrolul, şi Turkmenistanului, în ceea ce priveşte
1
gazul natural.
Ronald D. Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig,
O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării
Negre, Editura IRSI „Nicolae Titulescu”, 2004, p. 26.
2
Laurenţiu Constantiniu, Marea Neagră, un lac prea
disputat, Cadran Politic, nr. 39

31
INFOSFERA

EVOLUŢII GEOPOLITICE ŞI GEOSTRATEGICE


ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE
Ing. dr. Isabela ANCUŢ*
Drd. Liviu - Mihai DĂNILĂ**

Regiunea Extinsă a Mării Negre (REMN) acestea sunt reprezentate atât de dependenţa de
a fost caracterizată, indiferent de timp, regimuri resurse a unor actori, culminând cu o etapă de
politice şi/sau blocuri politico-militare, de propria cronicizare a stării de insecuritate, determinată
sa „balanţă” de putere, determinată de câteva de dinamica economică regională şi/sau interna-
„chei” care au particularizat-o şi care au contribuit ţională (ex.: încetarea asistenţei economice a UE
la reliefarea importanţei sale geopolitice şi pentru anumite state, recrudescenţa grupurilor
geostrategice. * radicale şi acţiunea lor prin intermediul pârghiilor
Dacă în perioada Războiului Rece cele financiare etc.), cât şi de transformarea competiţiei
două blocuri politico-militare - NATO şi Tratatul pentru creşterea influenţei în regiune în conflicte
de la Varşovia - au demonstrat că echilibrul politico-economice, care pot degenera chiar în
mondial de putere exista de facto şi era tratat cu conflicte militare clasice, directe sau indirecte 1 .
foarte mare atenţie, după prăbuşirea blocului Tensiunile existente în regiune sunt rezultatul
sovietic manifestările de insecuritate determinate intersectării intereselor SUA şi ale statelor
de situaţiile conflictuale din zona Mării Negre au occidentale puternic industrializate, cu cele, nu
determinat începerea construcţiei unei noi mai puţin importante, ale statelor riverane
balanţe de putere, însă cu actori noi (statali şi (inclusiv Federaţia Rusă şi Turcia) care, fiecare
non-statali). Astfel, reaşezările de natură geopolitică în parte, reclamă recunoaşterea formală a statutului
şi geostrategică sunt reliefate de intense şi de actor, indispensabil în luarea unor decizii
confuze frământări ale căror evoluţii au devenit strategice privind regiunea. Astfel, jocul geopolitic
greu de prevăzut, dar care evidenţiază cât de din REMN este întreţinut, în principal, de emergenţa
concentrate sunt interesele din zonă. a două curente contradictorii (prin determinările
Vulnerabilităţile actorilor regionali, fie că lor geostrategice), respectiv apropierea/includerea
ne referim la entităţi statale, instituţionale sau treptată a statelor din zonă în UE şi NATO,
chiar la iniţiative regionale, se pot constitui ca simultan cu creşterea eforturilor F. Ruse de „a
premise pentru manifestarea unor ameninţări dezvolta şi consolida un bloc politico-militar şi
externe pentru alţi actori, totul depinzând de economic, care să aibă un cuvânt decisiv în
contextul în care acestea devin active sau de gestionarea evoluţiei contraproductive în arealul
perioada şi intensitatea cu care acestea se <vecinătăţii apropiate>” 2 .
desfăşoară. De exemplu, o vulnerabilitate a unui Prin urmare, regiunea este şi va fi, în
sistem economic aflat în curs de implementare - continuare, caracterizată de tensionarea relaţiilor
specifică unui anumit actor din regiune - manifestată dintre Occident şi F. Rusă, ca urmare a opiniilor
intens, pe termen lung, într-un spaţiu cu turbulenţe diferite referitoare la extinderea iniţiativelor euro-
politice şi sociale, poate deveni o ameninţare de atlantice în spaţii considerate ca fiind, tradiţional,
natură externă pentru vecinii acestuia. în sfera de influenţă a Moscovei, dar şi asupra
În ceea ce priveşte ameninţările, în REMN modalităţilor de soluţionare a conflictelor şi
crizelor din zonă.
Din această perspectivă, principalul demers
*
Isabela ANCUŢ este dr. în ştiinţe economice şi doctorand de politică externă al F. Ruse a constat în reconfi-
la Universitatea Naţională de Apărare, specializarea ştiinţe gurarea arhitecturii de securitate europeană,
militare. În prezent este expert în studii de securitate în
cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
** 1
Liviu Mihai DĂNILĂ este analist militar în cadrul Direcţiei Sorin Vicol, Securitatea europeană şi securitatea în Regiunea
Generale de Informaţii a Apărării, doctorand la Universitatea Extinsă a Mării Negre, Editura Militară, 2009, pag. 141
2
Naţională de Apărare. Idem, pag. 108

32
INFOSFERA

Moscova dorind să dezvolte o relaţie de egalitate termen mediu şi lung a statului ucrainean, un prim
cu SUA şi UE, fapt concretizat atât prin propunerea element în acest sens reprezentându-l rezultatul
privind un Tratat de Securitate Europeană (TSE1 ), alegerilor prezidenţiale de anul viitor. Pe de altă
cât şi prin încercarea de a-şi restabili statutul de parte, interesele grupurilor oligarhice din
centru unic de putere în spaţiul CSI - orice imixtiune interiorul Ucrainei influenţează, încă, în mod
fiind percepută ca o ameninţare la adresa intereselor semnificativ, atât direcţiile de politică externă,
sale. În acest sens, autorităţile de la Moscova şi-au cât şi nivelul de stabilitate politică internă a
corelat iniţiativele politice şi militare pentru ţării. În cazul Ucrainei, F. Rusă desfăşoară un
spaţiul ex-sovietic cu acordarea de ajutoare joc complex, dus pe mai multe planuri strategice
economice şi financiare (ex.: facilităţi fiscale pentru şi tactice: geografic, economic şi militar.
unele din statele considerate a fi în sfera sa de Un astfel de joc, dar la scară mai redusă,
influenţă sau dezvoltarea prioritară a relaţiilor cu poate fi observat şi în cazul R. Moldova,
statele CSI, inclusiv prin utilizarea potenţialului de coordonatele fiind de natură etnică, religioasă şi
integrare regională şi subregională oferit de militară. În ultimii ani, atitudinea autorităţilor de
Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă). la Chişinău a fost de pendulare între deschiderea
Încă de la crearea sa ca stat independent, spre Occident, pe de o parte, şi întărirea
în 1991, Ucraina a încercat să realizeze un echilibru, relaţiilor cu F. Rusă 3 , pe de altă parte. Un aspect
pe plan intern, între estul ţării, pro-rus 2 , şi vestul determinant în acest caz îl reprezintă aspiraţiile
mai apropiat, din punct de vedere cultural şi de independenţă ale Autoproclamatei Republici
istoric, de valorile pro-occidentale. Pe viitor, Transnistrene. Deşi similitudinile existente între
autorităţile de la Kiev ar putea fi nevoite situaţia separatiştilor abhazi şi sud-osetini - actori
să-şi clarifice poziţia referitoare la orientarea pe noi pe scena REMN - pe de o parte, şi cea a
separatiştilor transnistreni, pe de altă parte, nu
sunt de neglijat, probabil că teritoriul R. Moldova,
1
Principiile postulate în cadrul acestui tratat promovează inclusiv al regiunii separatiste transnistrene, nu
ideea securităţii egale pentru toate statele şi în baza căreia va deveni un teatru de ostilităţi militare între
nu se pot permite acţiuni ce ar putea fi percepute ca riscuri
pentru securitatea altor state. Cu sprijinul special al Germaniei,
Chişinău şi Tiraspol 4 .
Italiei şi Franţei, dar şi al preşedinţiei elene a OSCE, s-a
reuşit organizarea Reuniunii informale a miniştrilor de
3
externe din statele membre OSCE, obiectivul acesteia fiind Şerban Liviu Pavelescu, „Consideraţii asupra conceptului de
stabilirea cadrului organizaţional de analiză a posibilităţilor Regiune Extinsă a Mării Negre”, Occasional Papers 6,
de revizuire a arhitecturii de securitate europeană. 2007, nr.10, Editura Militară, 2007, pag. 153
2 4
Un procent de 17% din populaţia Ucrainei este de etnie Mihail E. Ionescu, „Regiunea Extinsă a Mării Negre:
rusă, 45% din aceasta locuind în zonele considerate a fi privire istorică şi dinamici contemporane”, Occasional
fieful partidelor care menţin legături strânse cu Moscova. Papers 6, 2007, nr.10, Editura Militară, 2007, pag. 53

33
INFOSFERA

Chiar dacă Moscova şi-a suspendat activitatea care leagă regiunile Europei de Sud, Orientului
în cadrul Tratatului CFE şi a declanşat ostilităţile Apropiat şi spaţiului post-sovietic. Chiar dacă
împotriva Georgiei (2008), nu dimensiunea posibilităţile economice pentru tendinţele pan-
militară a fost cea care a definit în mod esenţial turce nu sunt mari (volumul total al investiţiilor
acţiunile acesteia în REMN, ci cea politico- turce în ţările CSI nu depăşeau 3 miliarde USD,
energetică. În perspectiva contracarării iniţiativelor până de curând), Turcia se sprijină pe afinitatea
politico-militare occidentale, F. Rusă a reuşit să limbii, pe rădăcinile istorice comune şi pe comuni-
desfăşoare şi să controleze un joc strategic tatea de religie. În plus, puterea forţelor militare
complex de perpetuare a conflictelor îngheţate maritime ale Turciei o depăşeşte, în momentul
în spaţiul ex-sovietic. Conform concepţiilor de faţă, pe cea a flotei ruse din Marea Neagră.
autorităţilor ruse, alimentarea de instabilităţi Pe de altă parte, Turcia a trecut de la
controlate în Georgia va descuraja NATO şi UE atitudinea de răceală faţă de Moscova, specifică
să încheie parteneriate strategice cu aceste state, Războiului Rece, la cea de partener, politicile şi
indiferent dacă se au în vedere dimensiunea strategiile Ankarei fiind, uneori, similare sau
economică sau cea militară. F. Rusă a reuşit, apropiate celor moscovite 1 . Turcia s-a folosit de
prin jocurile sale să elimine noţiunea de actor restabilirea unor relaţii bune cu F. Rusă şi
atribuită Ucrainei, Georgiei şi R. Moldova, pentru a dezvolta conceptul de stat eurasiatic,
reinstaurând-o pe cea de jucător, paleta metodelor punte de legătură între Est şi Vest, precum şi de
şi strategiilor fiind extrem de largă: diplomaţia, pivot energetic regional. Strategia Ankarei a
pârghiile economice, menţinerea instabilităţii vizat consolidarea poziţiei de lider regional, care
controlate prin perpetuarea conflictelor îngheţate, să îi confere monede de schimb suplimentare în
exploatarea divergenţelor etnice şi religioase, a relaţia cu UE. Turcia a încercat, cu succes, să
intereselor şi relaţiilor tensionate, aducând în forţeze UE în dosarul integrării europene,
prim-plan noul său concept de revenire la noţiunea condiţionând participarea la proiectul Nabucco -
de securitate individuală în detrimentul celei prin care statul turc primeşte oricum acces la
colective. Pe scurt, Moscova a încercat şi va stocurile europene de gaz - de urgentarea
încerca, în continuare, să reducă rolul şi importanţa negocierilor de aderare. Se confirmă, astfel,
actorilor regionali la cel de simpli jucători şi să faptul că Turcia a înţeles să îşi protejeze şi
restrângă, totodată, rolul actorilor externi. promoveze interesele economice, în special
Conflictul ruso-georgian a pus sub semnul energetice, dar şi politice, prin construirea unui
întrebării întregul edificiu instituţional de cooperare parteneriat special cu F. Rusă, chiar cu riscul de
la Marea Neagră, probând ineficienţa mecanis- a genera senzaţia unei reorientări către Est a
melor de cooperare regională, indiferent de iniţiatorii politicii externe a ţării, în contradicţie cu apartenenţa
acestora. Prin declanşarea operaţiunilor militare la NATO a statului laic turc şi cu parteneriatul
în republica separatistă Osetia de Sud, Georgia special existent între Washington şi Ankara.
şi-a anulat, practic, toate câştigurile politico- Iniţial, F. Rusă a inclus Turcia în categoria
militare din ultimul deceniu, putându-se ajunge statelor care sponsorizează mişcările separatiste,
chiar şi la atingerea integrităţii şi suveranităţii mai ales în Caucazul de Sud. Apropierea dintre
teritoriale, neincluderea sa în Planul de Acţiuni cei doi actori nu a putut anula subiecte controversate
pentru integrarea în NATO sau pierderea statutului precum separatismul cecen, respectiv kurd;
de ţară sigură pentru tranzitul resurselor energetice dosarele Nagorno-Karabah şi cipriot; bazele
din regiunea caspică spre Europa. militare ruse din Caucaz; acţiunile de politică
Un alt aspect al politicii externe ruse îl externă întreprinse de Turcia în Caucaz şi
reprezintă abordarea prin prisma „periferiei
geopolitice strategice”. Unul dintre principalii 1
Turcia a pledat şi acţionat pentru respectarea strictă a
„concurenţi” ai F. Ruse în zona graniţei sale prevederilor Convenţiei de la Montreaux privind regimul
sudice (dar şi pe teritoriul propriu-zis rus - în strâmtorilor; cooperarea militară din Marea Neagră să se
Transcaucazia, pe Volga sau chiar în Iacuţia) desfăşoare, pe cât posibil, exclusiv sub egida uneia dintre
este Turcia, stat cu o semnificaţie geopolitică cele două iniţiative regionale în Marea Neagră -
BLACKSEAFOR şi BLACK SEA HARMONY, considerate
aparte, în calitate de centru de putere în regiune. instrumente necesare şi suficiente de securizare, fără a mai
În afară de aceasta, Turcia este un nod geopolitic fi necesară prezenţa altor actori statali sau organizaţionali - în
speţă NATO sau SUA.

34
INFOSFERA

considerate ca fiind intruziuni în politica internă Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat 3 ,
a Georgiei şi Azerbaidjanului sau construcţia Reuniunea anuală a miniştrilor apărării din Europa
conductei Baku–Tbilisi–Ceyhan. Există divergenţe de Sud - Est (SEDM) 4 , Grupul Naval de
ruso-turce pe tema dosarului energetic, eforturile Acţiune Comună în Marea Neagră
ruse de a monopoliza piaţa energetică europeană (BLACKSEAFOR) 5 , Black Sea Harmony
şi exporturile de hidrocarburi caspice fiind (OBSH) 6 , Acordul de cooperare al Gărzilor de
considerate de Turcia drept o încercare de a-i Coastă 7 , Cooperarea navală între statele
minimiza rolul regional şi a o transforma într-un riverane (care este subiectul Documentului
pivot energetic subsumat intereselor occidentale. privind Creşterea Încrederii şi Securităţii) 8 .
În plus, Turcia a început revizuirea politicii Atât NATO, în special SUA, cât şi UE,
externe faţă de ceilalţi jucători din regiune, respectiv
Armenia şi Azerbaidjan. Dacă Armenia nu mai
3
priveşte recunoaşterea de către Turcia a genocidului Forumul are menirea să sprijine ţările riverane Mării
asupra populaţiei armene drept o pre-condiţie Negre, să anticipeze şi să rezolve rapid şi eficient potenţialele
probleme, înainte ca acestea să devină surse de
pentru stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale, în instabilitate şi ameninţări la adresa securităţii regionale.
schimb Azerbaidjanul a făcut cunoscut faptul că 4
Se urmăreşte sporirea încrederii şi transparenţei în domeniul
redeschiderea graniţei comune turco-armene, fără militar.
5
soluţionarea conflictului din Nagorno-Karabah, Este cel mai important organism de cooperare militară
contravine intereselor sale naţionale. între statele riverane, vizând operaţiunile de salvare, asistenţă
umanitară, securitatea traficului şi protecţia mediului,
Derularea evenimentelor din ultimii ani a combaterea terorismului şi a traficului cu arme de
evidenţiat dificultatea funcţionării eficiente a distrugere în masă.
iniţiativelor de cooperare regională între statele 6
Se doreşte a fi echivalentul operaţiunii NATO „Active
riverane Mării Negre, precum şi cu cele din Endevour” din M. Mediterană şi vizează monitorizarea
zona extinsă a acesteia. Pe de altă parte, actorii traficului în zona de coastă şi semnalizarea autorităţilor
portuare naţionale în privinţa navelor suspecte.
şi jucătorii locali, indiferent de mărime şi importanţa 7
Acordul stă la baza cooperării între Gărzile de
lor, par să fi conştientizat, în acest context, Coastă/Poliţiile de Frontieră, fiind constituit într-o serie
faptul că pentru asigurarea dezvoltării durabile de acorduri bilaterale între statele riverane, cel mai recent
şi a stabilităţii în zonă este necesară îmbunătăţirea fiind semnat între Bulgaria şi Turcia în anul 2003. În acest
formelor de cooperare regională. Din această document au fost introduse şi elemente de cooperare
multilaterală pe timpul întâlnirilor la nivel regional între
perspectivă, putem menţiona că principalele factorii de decizie şi la nivelul experţilor care se ţin anual
mecanisme instituţionale de cooperare sunt: din 2000. Punctul culminant al acestui proces a fost luarea
Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre deciziei, în 2003, de stabilire a unui Centru Regional Integrat
(OCEMN/BSEC)1 , Organizaţia pentru Democraţie pentru Coordonare şi Informare în Marea Neagră, situat
şi Dezvoltare Economică (fosta GUAM)2 , Forumul la Burgas, Bulgaria. Centrul are rolul de a îmbunătăţi
comunicarea şi integrarea la nivel multinaţional regional
prin menţinerea unei legături directe între toate centrele
Poliţiei de Frontieră şi coordonarea operaţiilor întrunite
ale acestor instituţii. Din păcate, cooperarea regională în
1
Promovează cooperarea regională în domeniile domeniul Gărzii de Coastă nu a fost folosită la întreaga
economic, transporturi, energie şi mediu şi are grupuri de capacitate datorită angajamentului politic relativ scăzut,
lucru pentru controlul frontierelor, gestionarea crizelor, mijloacelor inadecvate din dotare şi a sub-finanţării. Mai
contra-terorism. Organizaţia este structurată pe mai multe mult, acest potenţial este limitat datorită faptului că forţele
dimensiuni de cooperare: guvernamentală, parlamentară, Gărzii de Coastă pot opera numai în apele teritoriale ale
de afaceri, ştiinţifică, financiar – bancară, precum Banca statelor respective.
8
pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre, Fondul Documentul este în vigoare din 2003 şi conţine referinţe
pentru Dezvoltarea Proiectelor în domenii prioritare explicite la cooperarea în domeniul prevenirii terorismului
pentru statele membre. şi prevederi pentru acordarea asistenţei în combaterea
2
A fost iniţiată la sugestia SUA, ca structură politico – crimei organizate şi traficului ilegal de droguri şi armament.
economică cu rol de alternativă la organizaţiile regionale Documentul privind Măsurile de Creştere a Încrederii şi
(din spaţiul CSI) coordonate de către F. Rusă şi care este Securităţii în Domeniul Naval în Marea Neagră, semnat
compusă din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi R. Moldova şi pe 25 aprilie 2002, este un instrument robust care creează
are ca principale obiective crearea unei zone de comerţ o bază solidă pentru eforturile regionale în această direcţie.
liber între statele membre. Cu prilejul summit-ului Acest document stipulează cooperarea în domeniul naval
GUAM de la Kiev, din 2006, această structură de cooperare cât şi contacte la diferite nivele, invitaţii în bazele navale,
s-a transformat în Organizaţia pentru Democraţie şi schimb de informaţii şi exerciţii anuale pentru creşterea
Dezvoltare Economică (ODDE), cu sediul la Kiev. încrederii reciproce.

35
INFOSFERA

sunt active în regiunea Mării Negre, însă realitatea Oficialităţile ruse nu numai că şi-au declarat iniţial
ne confirmă faptul că nu există încă o coordonare susţinerea parţială pentru demersul Ankarei, dar
formală. UE a lansat Politica Vecinătăţii Europene au şi accelerat participarea lor la rezolvarea
(PVE) - care se adresează ţărilor care au graniţe problematicii azero-armene.
comune cu state-membre UE, cum este cazul Astfel de iniţiative au avut ca obiectiv
Moldovei, Ucrainei şi al celor trei ţări caucaziene. prezentarea actorilor regionali ca mediatori indis-
În plus, conceptul PVE urmăreşte creşterea pensabili şi restrângerea rolului actorilor externi
compatibilităţii instituţiilor între statele membre (în acest caz euro-atlantici). Tot ca o constatare,
UE şi ţările vecine 1 . Cele patru libertăţi (accesul până la conflictul ruso-georgian, UE nu a reuşit
la comerţ, mobilitatea forţei de muncă, a să articuleze nicio strategie exhaustivă cu privire
investiţiilor şi călătoriilor) oferite în Politicile de la regiunea Mării Negre, centrată pe cea mai
Vecinătate ale Uniunii Europene sunt, în mod sensibilă problematică regională - securitatea, şi
evident, complementare la ceea ce pot oferi care să coopteze toţi actorii regionali principali.
aliaţii, mai cu seamă SUA, în termeni de După conflictul din Georgia, diplomaţia germană
asistenţă de securitate şi ajutor de dezvoltare. (sub patronajul căreia s-a lansat şi „Sinergia
În relaţia UE cu ţările din zona Mării Negre, Mării Negre”) a semnalat că intenţionează să
Moscova pledează pentru configurarea unei propună crearea unui cadru de cooperare cuprin-
„Dimensiuni pontice”, similare „Dimensiunii zător, care să includă Caucazul, regiunea Mării
nordice”, şi în care OCEMN să devină beneficiar al Negre, precum şi Azerbaidjanul, Turkmenistanul
fondurilor europene. În ceea ce priveşte relaţia şi Uzbekistanul 3 .
politică a UE cu acest spaţiu, Moscova ar dori Potrivit fostului coordonator special pentru
ca aceasta să fie dezvoltată tot prin intermediul Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est,
OCEMN, deoarece preferă modul supra-instituţio- Erhard Busek, articularea unui „pact de stabilitate”
nalizat de funcţionare şi mecanismele de adoptare pentru Caucaz, după modelul sud-european, ar
a deciziilor din cadrul acestei organizaţii, care putea contribui la pacificarea regiunii, însă
permite Rusiei blocarea iniţiativelor care nu momentan nu este fezabil din cauza lipsei unor
corespund intereselor sale. Cât despre Sinergia resorturi motivaţionale puternice pentru ţările
europeană privind Marea Neagră, Moscova susţine din regiune. Succesul Pactului de Stabilitate
că va avea succes doar dacă Uniunea Europeană pentru Europa de Sud-Est a fost dat de
va recunoaşte rolul F. Ruse, care ar putea să se perspectivele integrării în NATO şi UE, iar fără
implice în astfel de iniţiative numai dacă i se astfel de perspective, iniţiativa probabil va fi
solicită valorificarea experienţei proprii şi dacă este sortită eşecului, pentru că nu există nici o forţă
cooptată încă din faza de elaborare a proiectelor. motrice în spatele acesteia.
Iniţiativele de cooperare apărute imediat
după conflictul din Caucaz au derivat din abordări
regionale geopolitice şi instituţionale. Astfel,
autorităţile de la Ankara au anunţat intenţia
articulării unei Platforme de Stabilitate şi Cooperare
în Caucaz, la care să adere cele trei state din
Caucazul de Sud - Georgia, Armenia şi Azerbaidjan,
şi două puteri regionale, Rusia şi Turcia 2 .

1
Iulian Chifu, „Zona extinsă a Mării Negre în căutarea Ankarei, care urmăreşte transformarea Turciei în mediator
unui concept de securitate strategică” pe www.patrir.ro, indispensabil în regiunea sud-caucaziană.
2 3
Ideea nu este nouă, încă de la sfârşitul anilor ‘90 Ankara Noul format ar urma tot modelul Pactului de Stabilitate
vehiculând posibilitatea creării unui Grup Pan-Sud- pentru Europa de Sud-Est şi ar presupune integrarea
Caucazian. Propunerea turcă, cel mai probabil modelată iniţiativelor regionale existente (Parteneriatul Estic, Sinergia
după Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, care Mării Negre, platforma de cooperare în Caucaz, propusă de
a urmat războiului din Kosovo, vizează aspecte variate, de Turcia). Elementul de noutate ar fi extinderea cooperării şi
la creşterea cooperării economice la dezvoltarea de mecanisme pe teme de securitate. Obiectivul principal ar fi asigurarea
de gestionare a crizelor similare OSCE. Scopul principal unui rol activ al Europei în procesul de gestionare şi eventual
este crearea condiţiilor pentru stabilitate prin cooperare soluţionare a conflictelor îngheţate, cu impact şi asupra
regională, conform noii agende de politică externă a consolidării securităţii energetice.

36
INFOSFERA

DILEME STRATEGICE, POLITICE ŞI JURIDICE


ALE „CONFLICTELOR ÎNGHEŢATE”
DIN ZONA LĂRGITĂ A MĂRII NEGRE
Dr. Şerban F. CIOCULESCU*

Actualmente, în sfera politicii externe şi state-victimă pot fi tentate să contracareze


de securitate, precum şi în mass-media, conflictele violent sprijinul acordat de alte state mişcărilor
din „zona lărgită a Mării Negre” (Transinistria, separatiste, recursul la forţă este clar respins de
Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabach) comunitatea internaţională şi se dovedeşte
apar sub denumirea de „conflicte îngheţate”. contraproductiv. Soarta Georgiei, care a încercat
Dincolo de caracterul oarecum confuz, aceste să reocupe militar Osetia de Sud (august 2008),
conflicte sunt menţionate în toate documentele dar care a fost zdrobită militar şi, parţial, ocupată
strategice, de securitate şi politică externă ale de armata rusă, constituie o dovadă în acest sens.
ţărilor din regiune, iar, uneori, şi în cele ale UE Sintagma de „conflict îngheţat” desemnează
şi NATO. * De exemplu, potrivit Strategiei de o situaţie conflictuală acută, dar fără recurs la
Securitate Naţională a României, „regiunea violenţă armată pe scară largă, din cauza epuizării
Mării Negre este cea mai bogată parte a reciproce a combatanţilor în faza anterioară de
Europei şi – probabil - una din cele mai dense conflict militar şi/sau a descurajării exercitate de
de pe glob, în conflicte separatiste, dispute sau prezenţa unei puteri regionale sau a unei mari
stări tensionate”, care „reprezintă grave ameninţări puteri din afara sistemului 2 . Părţile se percep ca
la adresa securităţii regiunii şi creează pericolul fiind, în continuare, în situaţia de a avea scopuri
declanşării sau reizbucnirii unor confruntări incompatibile şi miza este de tip „joc cu sumă
violente” 1 . Toate aceste documente afirmă, mai nulă”; aşadar, principala preocupare a fiecăreia
mult sau mai puţin explicit, că prezenţa acestor este de a acumula putere (atât prin consolidare
conflicte în vecinătatea strategică a UE şi NATO economică şi politică internă, prin înarmare, cât
constituie o ameninţare la adresa securităţii şi prin eventuale alianţe cu alte state) şi de a-şi
europene şi euroatlantice. ameliora poziţia relativă faţă de adversari. Rezol-
Ne propunem în acest studiu nu atât varea finală a conflictului este amânată voluntar,
evaluarea, cât, mai ales, relevarea importanţei în aşteptarea unei conjuncturi favorabile când
reale a conflictelor îngheţate pentru securitatea adversarul va fi convins sau constrâns să cedeze.
Zonei Lărgite a Mării Negre. Deşi marea majoritate Desigur, relaţiile internaţionale sunt un
a statelor interesate doreşte rezolvarea echitabilă fenomen complex, neliniar, comportamentul normal
a acestor conflicte, există grave dileme privind al statelor fiind rezultanta unor doze variabile de
căile optime: negocierea revenirii la statu-quo cooperare, conflict, şi, uneori, neutralitate. Privite
sau folosirea forţei în scopul „legal” sau „legitim” dintr-o perspectivă realistă şi neorealistă, stările
de a respinge o agresiune externă asociată unei de conflict îngheţat reprezintă un moment firesc
imixtiuni grave în treburile interne. Deşi unele într-o ţesătură formată din unităţi suverane,
rivale, temătoare, plasate într-un mediu anarhic,
*
Dr. Şerban Filip Cioculescu este cercetător ştiinţific la unde fiecare se bazează mai mult pe sine (self
Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară help) şi, ocazional, pe aliaţi pentru a supravieţui.
(ISPAIM) şi cadru didactic invitat (lector) al Facultăţii de Din acest unghi, competiţia pentru resurse şi teritorii
Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, catedra de Relaţii între state apare ca fiind absolut normală şi greu
Internaţionale şi Studii Europene. Acest material reprezintă o de ocolit, soluţiile temporare fiind echilibrul de
adaptare a studiului „Conflicte îngheţate şi crize politico-
militare în Regiunea Extinsă a Mării Negre: o radiografie”,
apărut în cadrul unui Occasional Papers, publicat în anul
2
2008 de către Editura Militară, sub egida ISPAIM. Vezi de pildă, Vladimir Socor, The Frozen Conflicts : a
1
Strategia de Securitate Naţională a României, Preşedinţia Challenge to Euro-Atlantic Interests, 2004, German Marshall
României, Bucureşti, 2006, www.presidency.ro, p. 33 Fund, www.jamestown.org/images/doc/KonstRon.doc

37
INFOSFERA

putere şi descurajarea 1 . „Îngheţarea” stărilor impera”). Conflictele etnice pot fi văzute, eventual,
conflictuale este considerată, astfel, un fenomen ca „naturale”, în sensul că statele caucaziene
firesc, mai ales în condiţiile parităţii de putere sunt multietnice, aşadar predispuse la conflicte,
sau al intervenţiei unor actori externi. Apariţia dar la fel de adevărat este faptul că F. Rusă le-a
unor cvasi-state separatiste, nerecunoscute de favorizat şi le-a intensificat deliberat. De pildă,
nimeni, dar sprijinite totuşi de unele ţări, se explică, în 2009, Moscova a determinat plecarea misiunilor
mai ales, prin grila de interpretare a sociologiei OSCE şi ONU care asigurau un minim de
istorice a statului şi a naţiunii, fiind destul de stabilitate la graniţele Georgiei cu Osetia de Sud
numeroase cazurile istorice de favorizare a şi Abhazia, cu toate că acest lucru agravează, în
desprinderii unor teritorii din cadrul unor state, mod cert, situaţia de securitate din zonă.
de către alte state, din motive geopolitice. Entităţi separatiste mai mici şi mai slabe
Din perspectivă liberal-instituţionalistă, au reuşit, cu sprijin rusesc, să triumfe în
conflictele îngheţate constituie o deviere de la războaiele de la începutul anilor ‘90 împotriva
norma corectă de comportament inter-statal, şi statelor din care făceau parte şi luptă constant
anume securitatea prin cooperare. Existenţa lor pentru recunoaşterea statalităţii lor. Conform
împiedică evoluţia mediului de securitate către dreptului internaţional, aceste entităţi nu există,
forme „îmblânzite” ale anarhiei sistemice, către cu toate că unele ţări le pot acorda unilateral
regimuri internaţionale de securitate şi, ulterior, recunoaştere. Actuala „graniţă” dintre entităţile
către „comunităţi de securitate 2 ”. În mod separatiste şi statele din care s-au desprins
obişnuit, atât experţii în securitate, cât şi politicienii, reflectă, în general, linia de front existentă în
precum şi mass-media, descriu conflictele momentul armistiţiului 3 între părţile beligerante
îngheţate ca fiind focare de instabilitate, „pete şi nicidecum rezultatul unor negocieri corecte
negre”, zone de turbulenţă. Automat, asemenea (scenariul disoluţiei Cehoslovaciei). Entităţile
catalogări pleacă de la premisa că mediul separatiste nu ar putea supravieţui din punct de
internaţional de securitate ar trebui să fie stabil, vedere economic fără ajutorul F. Ruse, iar în
liniar, previzibil, ceea ce constituie mai mult o cazul Nagorno-Karabah, fără cel al Armeniei,
formă de wishful thinking decât de realitate care, la rândul său, este susţinută de Moscova.
demonstrabilă. Iar faptul că avem timp să ne Ca elemente de deosebire, se poate demonstra
preocupăm de istoricul şi evoluţia acestor conflicte că nu toate minorităţile etnice au o conştiinţă
care ameninţă, de regulă, indirect, prin „ricoşeu”, naţională la fel de puternică şi o dorinţă de
securitatea naţională a statelor neafectate direct autonomie autentică, unele fiind manipulate
de ele, se datorează mai ales mediului actual de puternic din exterior 4 . În plus, conflictul din
securitate, caracterizat prin declinul probabilităţii Nagorno-Karabah a fost iniţial unul etnic, intern
războaielor dintre marile puteri şi mutarea al Azerbaidjanului, dar a evoluat către o rivalitate
războiului în zona conflictelor interne şi al acută între două state, Armenia şi Azerbaidjan,
statelor zise „periferice”. faţă de primul dintre cele două state Rusia
Referindu-ne la conflictele îngheţate din jucând un rol de susţinător, iar în relaţia cu
Zona Lărgită a Mării Negre, analizăm de fapt ambele, simultan, de mediator 5 .
binecunoscutele situaţii conflictuale din spaţiul Aşadar, o tipologie a acestor conflicte
ex-sovietic. Fie că este vorba de Transnistria, îngheţate ar trebui să distingă între situaţiile
Osetia de Sud, Abhazia sau Nagorno-Karabah unde conflictul etnic a existat independent de
(eventual şi Cecenia), toate aceste conflicte au
elemente structurale comune, dar şi unele diferenţe. 3
Ele sunt consecinţa directă a politicilor aplicate Există o conexiune logică şi etimologică între noţiunuile
de “front” şi “frontieră” - vezi Michel Foucher, Fronts et
de fosta URSS faţă de naţionalităţi, expertă în frontières. Un tour du monde geopolitique, Fayard, Paris,
decupaje etno-teritoriale arbitrare, menite să 1994 - mai ales capitolul “L'invention des frontières”.
învrăjbească popoarele (principiul „divide et 4
Vezi Svante Cornell, Small Nations and Great Powers.
A Study of Ethnopolitical Conflict in the Caucasus, Routledge
Curzon, 2001, pp. 41-42
1 5
Şerban F. Cioculescu, Introducere în Teoria Relaţiilor “Report on the Frozen Conflicts Workshop Queen’s
Internaţionale, Ed. Militară, Bucureşti, 2007, p. 35 Centre for International Relations”, 20 April 2007, Policy
2
Emanuel Adler, Michael Barnett, Security Communities, Studies Building, Queen’s University, http://www.queensu.ca/
Cambridge University Press, Cambridge, 1998 cir/files/Frozen%20Conflict%20Workshop%20Report.pdf

38
INFOSFERA

implicarea F. Ruse şi unde minorităţile au afişat musulmane transcaucaziene. Mai cunoscuţi sunt
constant dorinţa de secesiune şi situaţiile în care cazacii loiali Moscovei, care au participat în
Moscova a intervenit prin „inginerie” geopolitică aceste războaie de secesiune din anii ’90.
şi a „fabricat” minorităţi cu idealuri separatiste.
A nu se uita că osetinii şi o mare parte a
transnistrenilor rusofoni ar dori unirea cu F.
Rusă, pe când armenii din Karabah vor, în
majoritate, unirea cu Armenia, în timp ce
abhazii doresc un stat de sine stătător.
De asemenea, trebuie luate în calcul acele
conflicte unde organizaţiile internaţionale s-au
implicat masiv în identificarea de soluţii (Nagorno
Karabah - „Procesul Minsk” al OSCE) şi cele în
care acestea au fost mai puţin prezente (Osetia
de Sud şi Abhazia, unde OSCE şi ONU au păstrat
un profil discret, fiind apoi înlocuite de misiunea
UE de monitorizare la frontieră). De asemenea, Aşadar, existenţa comunităţilor etnice fără
trebuie văzut dacă există lideri locali separatişti contururi spaţiale clar definite, bazate pe triburi
de tip carismatic, cu legitimitate şi putere şi clanuri, şi fenomenul migraţiilor transnaţionale
efectivă sau doar simple marionete ale unei şi al gherilelor deteritorializate au constituit de
puteri exterioare, dacă există sau nu opoziţie foarte multă vreme un fenomen destabilizant în
internă faţă de separatişti şi de politicile ruseşti. regiune, oferind actorilor externi, dornici să
fragilizeze un stat-ţintă, mase umane uşor de
instigat şi mobilizat la luptă. Istoria tinde să se
repete, astfel că pe 30 octombrie 2007, cu ocazia
unui incident pe frontiera abhazo-georgiană,
preşedintele Georgiei a afirmat că, de fapt, în
rândurile forţelor ruse de menţinere a păcii, care
au hărţuit poliţia de frontieră georgiană, activau
şi ceceni (formaţiunile paramilitare kadyrovtsy)
aflaţi în solda lui Ramzan Kadârov, lider cecen
pro-rus 1 . Uneori, minorităţile etnice dintr-un
stat se învecinează cu majoritatea etnică din alt
stat, iar acest lucru alimentează tensiuni şi
dispute. De exemplu, în Georgia există şi o
puternică minoritatea armeană, concentrată în
sudul statului, şi ai cărei membri se plâng frecvent
de discriminare şi condiţii socio-economice
grele, înregistrându-se şi ciocniri sporadice cu
forţele de ordine. Osetia de Sud mai avea
populaţie georgiană (cel puţin până la războiul din
august 2008), înconjurată de teritorii georgiene,
Diaspora şi refugiaţii joacă, de asemenea, pe când Abhazia este pură din punct de vedere
un rol important, fiind cunoscut cazul armenilor etnic, cu excepţia districtului Gali, şi mai izolată
din SUA şi UE, dar şi din F. Rusă, care au geografic de teritoriul georgian. Sentimentul anti-
sprijinit efortul de război al conaţionalilor din georgian şi naţionalist este mai puternic la
Nagorno-Karabah. În războiul abhazo-georgian, abhazi, care îşi doresc, în marea majoritate,
din 1992-1993, F. Rusă a înarmat şi trimis în
sprijinul abhazilor o miliţie cecenă voluntară, 1
Pavel Felgenhauer, “Russian Soldiers Leave South Georgia,
condusă de seniorul războiului, Şamil Basaev, Others Deployed In The North“, November 14, 2007,
iar aceasta a luptat în numele solidarităţii http://www.jamestown.org/edm/article.php?article_id=23
72588.

39
INFOSFERA

independenţa, decât la osetini, aceştia din urmă asemenea instituţii. Ţările caucaziene au relaţii
fiind mai dependenţi de ajutorul rusesc (totuşi limitate sau chiar ostile între ele şi relaţii mai
atât abhazii, cât şi osetinii, în proporţie de peste intense cu alte state, din afara regiunii (F. Rusă,
70%, au paşapoarte ruseşti, iar rubla circulă ca Turcia, SUA etc.); din acest motiv, mecanismul
monedă oficială) 1 . de „dilemă a securităţii” este greu de evitat, iar
Contează şi posibilitatea de a se ajunge la politicile de apărare ale ţărilor respective par
o soluţie de coexistenţă paşnică de tip federal, provocatoare şi agresive pentru celelalte state.
ca alternativă la secesiune, acceptabilă pentru De exemplu, Orientul Mijlociu şi Africa de
majoritatea populaţiei 2 . Această soluţie federală Nord dispun de Organizaţia Islamică, de Liga
este periodic evocată în cazul Transnistriei şi Arabă şi de Consiliul de Cooperare al Golfului,
Osetiei de Sud, dar foarte puţin în cazul Abhaziei şi aşadar au armătură instituţională, deşi rezultatele
aproape deloc în cazul Nagorno-Karabahului. nu sunt deloc spectaculoase. Dar statele din
Conflictul transnistrean are o natură preponderent Caucaz duc lipsă de aşa ceva şi nici nu se întrevăd,
politică şi geopolitică şi mai puţin una etnică - pe termen scurt, posibilităţi de remediere.
interesul Moscovei de a controla enclava Entităţile separatiste care au aspirat să
separatistă şi, de asemenea, dorinţa liderilor devină state suverane au recurs la imitarea rapidă a
separatişti de a menţine puterea şi de a controla modelului statal westfalic: au creat armate,
resurse economice valoroase. administraţii centrale, poliţie, justiţie, instituţii
Nu putem încheia această perspectivă fără sociale şi culturale. Autorităţile rebele au sfârşit
a arăta faptul că atât ţările din Caucaz, cât şi prin a crea pseudo-state dictatoriale, fiefuri personale
Republica Moldova, într-o anumită măsură, sunt ale unor lideri autoritari de tip Igor Smirnov sau
state cu un aspect pre-modern, prin structurarea E. Kokoiti. Pe de altă parte, au dezvoltat o
loialităţilor în funcţie de etnii, clanuri şi reţele obsesie a întâlnirilor cu reprezentanţi ai ONU, UE,
socio-economice, şi prin economia dominată de OSCE, CSI, probabil în speranţa obţinerii
aspectele informale. Ele nu au putut deveni legitimităţii internaţionale. Mai mult chiar,
arbitri ai clivajelor etnice, sociale şi religioase, entităţile separatiste au creat diverse forme de
fiind percepute adesea ca simple instrumente ale cooperare, imitând activităţile statelor. Astfel, în
unora dintre grupuri, în dauna altora. Trebuie 2006 s-a creat Comunitatea pentru Democraţie
subliniat faptul că regiunea Caucazului de Sud şi Drepturile Popoarelor (CDDP), incluzând
nu dispune de o structură de securitate regională, Abhazia, Transnistria, Osetia de Sud şi Nagorno-
de tip organizaţie de cooperare, indispensabilă Karabah. Faptul că CDDP se reuneşte, de regulă,
pentru negocierea de soluţii pentru stările în aceeaşi perioadă cu reuniunile GUAM, poate
conflictuale, spre deosebire de Balcani sau zona conduce la ideea că urmăreşte, de fapt,
Mării Baltice unde s-au creat cu succes contracararea legitimităţii acesteia. Abhazia şi
Transnistria au ajuns, în 2007, să solicite
constituirea, sub egida F. Ruse, a unei forţe de
1
Salome Asatiani, “Georgia: Could More Dialogue, Fewer menţinere a păcii, imitând cererile similare ale
Demands, Be Ticket On Abkhazia?”, http://www.rferl.org/ Georgiei şi R. Moldovei (dar cu trupe ONU,
featuresarticle/2008, 16 April 2008. Literatura de specialitate NATO sau UE).
arată că în Abhazia, identitatea etnică se defineşte prin
opoziţie cu cea georgiană (clivajul etnico-lingvistic abhaz Prin urmare, credem că tensiunile etnice
vs georgian şi cel religios - musulman versus creştin), bazate pe traume istorice, intervenţia unor imperii
astfel încât Georgia este văzută de obicei ca un fel de stat (adesea prin „inventarea” unor naţiuni) şi inegalitate
„colonial” faţă de care abhazii au dreptul să revendice socio-economică dintre diverse grupuri identitare
statalitate autonomă. La începutul lunii aprilie 2008, când au reprezentat cauzele structurale ale acestor
şeful statului georgian a propus din nou autorităţilor abhaze o
autonomie foarte largă („nelimitată”), reprezentare în conflicte, iar ajutorul dat de puteri terţe (inclusiv
guvernul central, o eventuală zonă economică liberă şi privilegierea unor minorităţi) şi existenţa unor
chiar drept de veto privind problemele abhaze, Serghei „antreprenori identitari” fără scrupule au fost
Bagapsh, autoproclamatul lider al „republicii” abhaze a factorii favorizanţi. Conflictele au escaladat,
replicat agresiv: „Au venit (georgienii - n.m.) în patria mai ales, datorită faptului că aceşti lideri locali
noastră, Abhazia, să ne omoare şi să ne distrugă”, sugerând
că a rămâne parte din Georgia este un risc mortal la s-au bazat pe sprijinul F. Ruse (şi al Armeniei în
adresa identităţii lor naţionale. cazul Nagorno-Karabah) şi nu au putut fi descurajaţi
2
Ibidem

40
INFOSFERA

de ţările din care doreau să se desprindă. propunerile statelor victimă spre a obţine mai
În general, crizele au fost escaladate mult în viitor prin negocieri, ci spre a obţine
voluntar de separatişti, dornici să atragă represaliile legitimitate internă şi a atrage atenţia F. Ruse că
forţelor regulate ale statelor afectate şi, apoi, de e posibilă o agresiune armată prin surprindere
intervenţia unor puteri exterioare. R. Moldova, din partea acelor state frustrate. Iar aceste
Georgia şi Azerbaijan s-au lăsat „atrase” în semnale de alarmă sunt receptate la modul cel
conflict neavând opţiuni alternative reale: nici mai serios de către Moscova, aceasta intervenind
un stat nu cedează de bunăvoie porţiuni din după caz, la nivel verbal sau chiar faptic. De
teritoriul său, decât în foarte rarele cazuri de exemplu, acţiunea militară a Georgiei contra
separare voluntară, consimţită de toate părţile Osetiei de Sud, din 8-10 august 2008, a reprezentat
(cazul Cehoslovaciei în anul 1993). o strategie de forţă prin care Tbilisi a încercat să
Nu e mai puţin adevărat că au fost destule dea o replică atacurilor de gherilă osetine printr-
reacţii în lanţ cauzate de teama unor comunităţi o intervenţie militară care ar fi dus la ocuparea
dominante până atunci de a-şi pierde brusc şi definitivă a teritoriului separatist. Escaladarea a
definitiv privilegiile, aşadar un mecanism de fost tolerată de georgieni care nu au putut anticipa
„insecuritate societală” şi dilemă a securităţii reacţia furibundă a Moscovei, deşi aceasta anunţase
societale1 . Dacă aplicăm un model clasic, simplu, de multe ori că va face tot ce este necesar ca să
de soluţionare a conflictelor, ar trebui ca după apere cetăţenii ruşi (adică abhazii şi osetinii cu
încetarea ostilităţilor militare, să urmeze o perioadă cetăţenie rusă).
de armistiţiu (refacere a părţilor, „îngheţare” a În orice negociere de conflict, taberele opuse
conflictului), iar apoi prin negociere şi concesii au un spectru de opţiuni ce poate fi reprezentat
reciproce să se meargă spre o soluţie - scenariul ca o axă cu două puncte: unul sus, numit punct
optimist. Or, în viziunea negativă, ar urma să de satisfacţie maximală şi altul jos, numit punct
reizbucnească războiul. de ruptură sau de satisfacţie minimă acceptabilă2 .
Din păcate, în toate cele patru cazuri de Fiecare adversar vrea să atingă punctul de sus,
„conflict îngheţat” din spaţiul ex-sovietic este vorba dar în practică rezultatul negociat tinde să se
de conflicte durabile („protracted conflicts” în afle între cele două puncte. Dacă se ajunge la
literatura anglo-saxonă a relaţiilor internaţionale), punctul de ruptură, părţile încetează negocierea
în care cel puţin una dintre părţi are interesul deoarece nu mai pot obţine nimic care să le
clar de a menţine situaţia existentă, dacă nu îşi satisfacă şi simt că se află în pierdere. De pildă,
poate atinge scopul maximal ideal. Aşadar, în cazul conflictului moldo-transnistrean, Chişinăul
chiar dacă Georgia şi Moldova ar oferi Abhaziei are ca punct superior revenirea fără condiţii a
şi Transnistriei o autonomie politico-administrativă Transnistriei în componenţa R. Moldova, iar ca
maximală, dreptul de a participa la guvernare şi punct minimal menţinerea ei într-o structură
alte privilegii politico-economice, acestea nu le- federativă foarte laxă, unde autoritatea guvernului
ar accepta deoarece scopul real al separatiştilor central este minimă dar prezentă, iar separatiştii
este desprinderea de statele respective, iar scopul nu au drept de veto în Parlament. Dacă separatiştii
intermediar îl reprezintă păstrarea situaţiei obţin dreptul de veto şi dublează absolut toate
existente. Aşa se explică de ce ofertele făcute de structurile de stat (armată, poliţie, parlament,
Tbilisi, Chişinău şi Baku, deşi raţional vorbind fisc etc.), atunci se ajunge sub punctul de ruptură -
ar putea fi satisfăcătoare pentru comunităţile cum este cazul „proiectului Kozak” din anul
etno-religioase separatiste, permiţând păstrarea 2003. Tot ce se află între aceste puncte convine,
specificului colectiv, sunt respinse categoric de teoretic, autorităţilor de la Chişinău. Pentru
separatişti. În plus, liderii separatişti au interesul separatişti, punctul superior ar fi independenţa
direct de a „îngheţa” situaţia politică, deoarece totală de Chişinău, iar cel minimal (de ruptură)
dacă regiunile secesioniste s-ar reîntoarce la menţinerea într-o federaţie în care au drept de
ţările de origine, ei şi-ar pierde privilegiile de veto faţă de deciziile guvernului central moldovean.
auto-proclamaţi „şefi de stat şi de guvern”.
Prin urmare, liderii separatişti nu resping 2
Vezi mai ales Jean-Louis Dufour, Crizele internaţionale.
De la Beijing la Kosovo, Ed. Corint, Bucureşti, 2002, pp.
1
Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security. A 15-50. De asemenea, Teodor Frunzeti, Soluţionarea crizelor
New Framework for Analysis”, Lynne Rienner, 1998 internaţionale, Ed. Institutul European, Iaşi, 2006

41
INFOSFERA

Evident, părţile nu îşi dezvăluie reciproc mental (de aşteptare) plin de imagini negative la
punctele de ruptură, dar ele se pot deduce din adresa „majoritarilor”, acumulaseră frustrări şi
diverse poziţii şi atitudini de parcurs. Se observă resentimente. Însă influenţa factorului extern (mai
uşor că punctul de ruptură al Chişinăului nu ales intervenţia F. Ruse) a avut un rol decisiv în
corespunde cu punctul de ruptură al Tiraspolului, escaladarea conflictului şi, mai ales, în împiedicarea
deoarece nu există un acord privind eventualul găsirii unor soluţii convenabile părţilor.
drept de veto al uneia dintre părţi. Teoretic, dacă Teoria conflictelor ne demonstrează că
autorităţile de la Chişinău ar fi acceptat „planul existenţa unor conflicte de lungă durată, care au
Kozak”, el ar fi corespuns cu aria de dinainte de inclus şi ciocniri militare sângeroase, face foarte
punctul de ruptură transnistrean şi conflictul dificilă rezolvarea acestora deoarece părţile
putea ajunge la final. Este clar că fără sprijinul dezvoltă o simbolistică eroico-naţională care
direct al F. Ruse, punctul de ruptură al separatiştilor face puţin probabil compromisul. Miturile politice
ar fi fost unul mai apropiat de un compromis şi discursurile eroice devin instrumentele favorite
(autonomie extinsă, dar fără drept de veto), dar ale liderilor, iar compromisul apare ca fiind
şi cel al moldovenilor ar fi tins către o autonomie trădare. Eroismul soldaţilor pe câmpul de luptă,
limitată şi controlată. În ceea ce priveşte aşa- sacrificiul civililor nevinovaţi, nedreptatea istorică
zisul „plan Iuşcenko-Poroşenko”, din vara sunt elemente care produc mituri etno-politice
anului 2005, el ar fi avut un punct de ruptură persistente. Existenţa acestor conflicte, amintirea
ceva mai favorabil R. Moldova, dar nu suficient masacrelor comise, miturile eroice şi problema
de mult încât Chişinăul să accepte compromisul. refugiaţilor sunt considerate de politologul Roy
Un alt aspect se referă la caracteristicile Allison ca fiind „un obstacol important în calea
negocierii - de pildă, georgienii abordează relaţiile dezvoltării unor identităţi regionale mai largi, în
cu abhazii şi osetinii atât cu mesaje de conciliere şi locul celor definite prin criterii etnice şi
compromis, cât şi cu o retorică eroico-militară, naţionaliste mai restrictive” 2 .
percepută drept agresivă de aceştia 1 . Astfel, în Teoretic, dispariţia sau discreditarea în
anul 2006, ministrul Apărării georgian de la acea timp a liderilor extremişti şi dispariţia biologică
vreme, Irakli Okruaşvili, anunţa că va petrece noul a adepţilor separatismului şi conflictului pot
an în Abhazia, sugerând, aşadar, o intervenţie ameliora situaţia. Astfel, de exemplu, aproape
militară. În schimb, F. Rusă a inversat complet nimeni nu mai revendică azi în Germania
propria strategie de susţinere a separatismelor provinciile Alsacia şi Lorena sau Silezia. Însă,
etno-teritoriale atunci când în 2009 a anunţat acest lucru necesită timp şi multă răbdare. Dar
victoria totală contra separatiştilor ceceni şi l-a teoria ne mai spune şi că, dacă nu se poate
„mandatat” pe preşedintele cecen Kadîrov, instalat negocia rezolvarea conflictului în mod global
la putere de Moscova, să îi combată armat pe (package deal), este mai bine să se înceapă cu
separatiştii din Daghestan. Acest fapt avea loc unele aspecte considerate minore, mai mult tehnice,
după ce Moscova instalase baze militare permanente unde compromisul pare mai degrabă realizabil.
în Abhazia şi Osetia de Sud şi determinase Iar după ce se vor obţine succese „sectoriale”,
plecarea misiunilor OSCE şi ONU din zona de părţile vor dezvolta un minim necesar de încredere
graniţă cu Georgia. reciprocă şi vor tinde către alte compromisuri
În concluzie, „vina” pentru declanşarea pozitive. De pildă, se poate observa că între
conflictului a aparţinut atât minorităţilor separatiste separatişti şi guvernele statelor victimă nu se
cât şi, într-o anumită măsură, statelor-victimă, poate negocia din start statutul final al
pe fondul raportării la chestiunea separaţiei ca la teritoriilor respective: transnistrenii, abhazii etc.
un „joc cu sumă nulă” şi al activării mecanismului nici nu vor să discute despre posibila revenire de
de spirală a violenţei cu bază etno-politică facto în componenţa Moldovei şi respectiv
(identitară). Liderii separatişti au jucat rolul de Georgiei, iar cele două ţări nu concep pierderea
antreprenori identitari, instigând populaţiile
minoritare să se revolte şi să lupte pentru propria
statalitate. Aceste populaţii aveau deja un univers 2
Roy Allison, „The Unresolved Conflicts in the Black
Sea Region”, in Olexander Pavliuk, Ivanna Klimpush-
Tsintadze (eds), The Black Sea Region. Cooperation and
1
Salome Asatiani, op.cit. Security Building, East West Institute, 2004, p. 87

42
INFOSFERA

definitivă a acestor teritorii 1 . La fel, armenii din entităţi loiale faţă de centru, create „în exil”,
Karabah resping din start scenariul revenirii adică pe teritoriul său. Se ştie că efectul
provinciei la Azerbaidjan, în aceste condiţii prezenţei ONU şi OSCE asupra conflictelor din
negociindu-se un eventual referendum popular Abhazia şi Osetia de Sud a fost unul redus.
care să decidă soarta teritoriului 2 , revenirea Misiunea ONU de observare în Georgia
refugiaţilor sau eliberarea celorlalte districte (UNOMIG) nu a putut împiedica instalarea
azere (Lachin etc.) ocupate de armeni. Armenii forţei ruse de menţinere a păcii (sub autoritatea
spun că dacă ar ceda Nagorno-Karabah, ar rămâne CSI) şi nici nu a permis întoarcerea celor peste
izolat sudul ţării, prins între acest teritoriu şi 200.000 de refugiaţi de etnie georgiană.
enclava azeră Nahicevan. Compromisul este Tergiversarea soluţionării acestor conflicte
perceput, în aceste situaţii, ca echivalent cu de către separatiştii susţinuţi de un actor extern
sinuciderea geopolitică a unei naţiuni. foarte puternic a permis menţinerea ţărilor
S-a dovedit până acum că nici soluţia afectate în stare de instabilitate şi de slăbiciune
negociată a revenirii la statu-quo ante şi nici socio-politică şi economică. În acelaşi timp,
recursul la violenţă din partea statelor victimă „dezgheţarea” bruscă a conflictului georgiano-
nu au fost strategii de succes. Primul scenariu ruso-abhaz s-a soldat cu victime şi distrugeri,
presupune fie eliminarea regimurilor separatiste, precum şi cu debilitarea regimului democratic
fie „convingerea” lor, prin diverse metode, de a de la Tbilisi, dar mai ales cu modificarea –
renunţa la revendicările maximaliste şi de a se ilegală din punct de vedere al dreptului
mulţumi cu un statut de autonomie lărgită. internaţional – a ordinii teritoriale acceptate prin
Varianta „eliminării” a fost deja realizată cu Actul Final de la Helsinki (Conferinţa pentru
succes de către preşedintele Georgiei, Saakaşvili, Securitate şi Cooperare în Europa, 1975).
contra liderilor separatişti din Adjaria şi s-a Războiul ruso-georgian din 2008 a demonstrat
soldat cu alungarea liderului Abaşidze şi din plin că un conflict îngheţat gestionat
preluarea controlului de către guvernul de la deficitar se poate transforma oricând într-un
Tbilisi asupra provinciei rebele (mai 2004). conflict militar deschis. Acest scenariu s-a
Ulterior, forţele armate georgiene au ocupat şi realizat pe 8-13 august 2008, când forţe militare
Defileul Kodori, impunând acolo un „guvern” georgiene au invocat agresiunile la graniţă ale
creat în exil, favorabil revenirii Abhaziei în osetinilor spre a desfăşura un atac terestru şi
componenţa Georgiei. De menţionat că zona aerian contra Osetiei de Sud. Preşedintele
Kodori era singura din Abhazia care nu era Saakaşvili a preferat soluţia militară fără a lua în
controlată de guvernul separatist, ci de un lider calcul riposta dură a F. Ruse sau scontând pe o
local, Emzar Kvitsiani, legat însă de interesele reacţie americană care ar fi inhibat voinţa de
separatiştilor osetini. Invocând rebeliunea represalii a ruşilor. Moscova a ripostat militar în
acestuia, guvernul de la Tbilisi a preluat controlul nordul şi centrul Georgiei, a recuperat Osetia de
direct asupra regiunii, obligându-l să se refugieze. Sud şi a îndemnat miliţiile abhaze să deschidă
De asemenea, în aprilie 2007, preşedintele un nou front în Abhazia, ceea ce a reprezentat
Georgiei a autorizat crearea unei structuri politico- eşecul strategiei de recuperare teritorială,
administrative paralele, intitulată „unitatea iniţiată de autorităţile georgiene.
administrativă temporară” din Osetia de Sud, de Deşi soarta acestor „conflicte îngheţate”
natură a reprezenta interesele populaţiei osetine ar trebui negociată de reprezentanţii părţilor
faţă de Tbilisi. Aşadar, una dintre metodele direct implicate, cu sprijin extern multilateral, în
aflate la dispoziţia statului afectat de secesiune fapt unele mari puteri practică imixtiunea brutală în
este duplicarea structurilor de guvernare prin afacerile interne ale ţărilor din Zona Lărgită a
Mării Negre şi vor să ofere legitimitate şi legalitate
1
De menţionat că în R. Moldova există totuşi un curent entităţilor separatiste. Ignorarea regulilor de
politic actualmente puţin reprezentativ, care militează drept internaţional prin favorizarea fragmentării
pentru abandonarea Transnistriei şi renunţarea la neutralitate, teritoriale a unor state-naţiune post-sovietice este
urmată de solicitarea aderării la NATO şi UE. un fapt grav, aducător de instabilitate, teamă şi
2
Un asemenea referendum ar fi corect doar dacă în prealabil
s-ar permite reîntoarcerea zecilor de mii de azeri alungaţi tentaţia înarmării în scopul luării revanşei sau
de războiul din 1991-1994, altfel va vota doar o parte din măcar al descurajării agresiunilor.
populaţie.

43
INFOSFERA

RISCURI DE NATURĂ TERORISTĂ


ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE
Liviu-Mihai BUŢIU*

Spaţiu de legătură între Europa şi Asia, organizate; implicarea unor personalităţi politice
între Occident şi Orient, între creştinism şi şi militare în activităţi ilegale; amplificarea şi
islamism, Regiunea Extinsă a Mării Negre (REMN) generalizarea corupţiei), probleme de securitate
reflectă, în bună măsură, evoluţia şi tendinţele (ex.: persistenţa unor stări tensionate latente,
din viaţa politică, economică şi socială manifestate determinate de mişcări separatiste sau dispute
în plan internaţional şi, îndeosebi, european. teritoriale; incapacitatea multor state de a-şi
Reprezentând prelungirea bazinului mediteranean securiza eficient frontierele, fapt ce permite
către Marea Caspică şi, de aici, către Asia proliferarea reţelelor de crimă organizată
Centrală şi Orientul Mijlociu, REMN are transfrontalieră; existenţa în zonă a unei cantităţi
caracteristici politice şi de securitate asemănătoare impresionante de armament insuficient securizat
zonei Balcanilor, dar şi trăsături proprii, sau deţinut ilegal), probleme economice şi sociale
determinate de interesele ţărilor riverane şi de (ex.: existenţa decalajelor între state, ca urmare
cele ale principalilor actori pretendenţi la topul a crizelor economice, a reformelor, a privatizărilor
ierarhiei mondiale (SUA, UE, Rusia, China), de cu implicaţii politice şi a liberalizării preţurilor;
potenţialul economic, militar şi demografic, scăderea nivelului de trai al populaţiei; emigraţia
precum şi de rolul de element de legătură între în masă, ca rezultat al unor situaţii conflictuale
Asia Centrală şi Orientul Mijlociu (în jocul interne şi externe).
intereselor politice şi economice globale). *
Vidul de securitate generat de destrămarea
URSS şi de desfiinţarea Tratatului de la Varşovia,
pe fondul tranziţiei la statul de drept şi la
economia de piaţă, au condus la transformarea
REMN într-un spaţiu de instabilitate, marcat de
dispute de natură politico-militară şi economică,
dar şi de preocuparea altor state de a-şi revizui
interesele în zonă.
Analiza conflictelor şi stărilor tensionate
din REMN evidenţiază faptul că majoritatea au
premise istorice asemănătoare, la care se adaugă
faptul că, în contextul tranziţiei, întreaga zonă se
confruntă cu probleme de natură economică, Aceşti factori de risc pot genera stări de
politică şi socială. Din acest punct de vedere, pe pericol şi ameninţări la nivel regional sau cu impact
fondul existenţei unor vulnerabilităţi specifice, internaţional, în funcţie de anumite conjuncturi,
în REMN continuă să se manifeste ameninţări şi pot evolua către:
provocări militare sau non-militare, care pot ƒ instabilitate internă în statele constituite după
pune în pericol securitatea şi stabilitatea întregii destrămarea Uniunii Sovietice şi a Iugoslaviei;
regiuni. În funcţie de natura lor, factorii de risc ƒ accentuarea sau menţinerea conflictelor etnic-
sunt generaţi de: probleme de natură politică separatiste, corelate cu încercările de dezintegrare
(ex.: mediul politic instabil şi sensibil care şi constituire a unor entităţi statale independente
determină diminuarea autorităţii statale şi şi cu prezenţa unor facţiuni paramilitare în
proliferarea unor fenomene specifice crimei regiune;
ƒ competiţia economică declanşată de exploatarea
*
Liviu-Mihai BUŢIU este analist politico-militar în cadrul şi transportul petrolului din Marea Caspică,
Ministerului Apărării Naţionale.

44
INFOSFERA

aspect care poate contribui fie la aplanarea teroriste şi mafiile apărute în regiune, în
unor dispute, fie la acutizarea şi diversificarea special în spaţiul ex-sovietic, reprezintă,
stărilor tensionate; de asemenea, o gravă ameninţare la adresa
ƒ apariţia şi persistenţa unor vulnerabilităţi ce securităţii şi stabilităţii zonei;
pot alimenta factori de risc neconvenţionali - traficul cu droguri este favorizat de
privind mediul şi sănătatea populaţiei, pe fondul dezvoltarea pieţei de producţie şi consum
ineficienţei unor mecanisme de coordonare a a stupefiantelor, precum şi de schimbarea
acţiunilor de protecţie în situaţii de urgenţe şi diversificarea rutelor, inclusiv a celor
civile (poluare, pandemii, contrabandă cu maritime.
bunuri de consum contrafăcute etc.); ƒ tendinţa elementelor teroriste de a utiliza
ƒ importul de instabilitate în regiune ca efect al filierele şi rutele infracţionalităţii transfrontaliere,
manifestării fundamentalismului islamic, a suportului logistic şi uman al acestora,
îndeosebi wahhabit, pe fondul existenţei unor pentru asigurarea surselor de finanţare;
grupuri etnice defavorizate în aceste zone şi ƒ proliferarea şi diseminarea necontrolată a
al susţinerii financiare acordate de către ţări tehnologiilor şi materialelor nucleare, a mijloa-
islamice; celor de distrugere în masă, a armamentelor
ƒ expansiunea reţelelor şi activităţilor teroriste şi altor mijloace letale neconvenţionale.
şi a crimei organizate transnaţionale (crimina- Amploarea fără precedent a fenomenului
litate economico-financiară, trafic transfrontalier terorist şi a crimei organizate, concomitent cu
de persoane, droguri, materiale radioactive şi dinamizarea competiţiei pentru resurse energetice
strategice, armament şi muniţii): şi căile de transport al acestora, a adus zona
- acţiunile structurilor criminalităţii organizate Mării Negre de la periferie spre centrul atenţiei
sunt favorizate de climatul politic instabil principalelor organisme europene şi euro-atlantice.
din unele state sau spaţii limitrofe, de Dintre statele riverane Mării Negre,
corupţie şi de starea precară din punct de Turcia este caracterizată de potenţialul terorist
vedere economic a populaţiei, contribuind cel mai ridicat, în acest complex de ameninţări
la proliferarea contrabandei, migraţiei asimetrice înscriindu-se resurgenţa fundamenta-
ilegale şi altor activităţi infracţionale; lismului islamic, etno-separatismul kurd, ultra-
- fluxurile migraţioniste traversează regiunea naţionalismul şi extremismul de stânga, exemple
preponderent pe rute terestre (Ucraina şi concludente fiind atentatele executate în Istanbul,
Turcia fiind plăci turnante), dar, pe fondul Cesmet, Kusadasi şi Antalya după anul 2000.
măsurilor de securizare a frontierelor Deşi obiectivele vizate de terorişti au fost
întreprinse de statele membre şi candidate preponderent guvernamentale, civile şi turistice,
la Uniunea Europeană, este de aşteptat o nu sunt excluse atentate asupra facilităţilor
sporire a fluxurilor de migraţie din Africa, energetice sau a rutelor de transport maritim.
Orientul Mijlociu şi Orientul Extrem pe Dintre organizaţiile teroriste active în Turcia pot
rute maritime ce traversează bazinul fi menţionate următoarele:
Mării Negre; • Partidul Muncitorilor din Kurdistan (Congresul
- traficul cu armament, tehnică de luptă şi Poporului din Kurdistan, PKK, KONGRAGEL,
muniţie este stimulat atât de existenţa KADEK), grupare cu fundamente marxist-
unor zone cu potenţial conflictual ridicat, a leniniste, al cărei obiectiv este crearea unui
unei mari cantităţi de arme în regiune, stat kurd independent. Principalele ţinte ale
cât şi de producţia de armament a unor actelor teroriste au fost forţele guvernamentale
regiuni separatiste, nesupusă unor verificări de securitate din Turcia, oficiali turci locali şi
internaţionale (ex. Transnistria) - o parte locuitori ai satelor care se opuneau grupării.
a armamentului traficat se transportă • Hezbollah-ul turc, organizaţie fundamentalist
prin porturile de la Marea Neagră, rutele islamică kurdă care a apărut ca reacţie la
maritime de contrabandă fiind considerate acţiunile grupării teroriste de extremă stângă
de traficanţi mai sigure decât cele terestre; Partidul Muncitorilor din Kurdistan împotriva
- traficul cu materiale strategice, consecinţă a musulmanilor din sud-estul Turciei, unde
conlucrării între grupările/organizaţiile doreşte să instaureze un stat fundamentalist

45
INFOSFERA

islamic independent. internaţional şi transnaţional s-a produs începând


• Partidul/Frontul Revoluţionar de Eliberare a cu anii ‘90, constatându-se, în prezent, tendinţa
Poporului (DHKP/C), promovează o ideologie de structurare a unor adevărate reţele şi filiale
marxist-leninistă şi se declară în mod virulent autonome. Acestea acţionează ilegal, sub diferite
împotriva SUA, NATO şi împotriva administra- acoperiri, în vederea colectării de fonduri pentru
ţiei turceşti. organizaţiile teroriste, strângerii de informaţii
La rândul său, Federaţia Rusă se confruntă despre potenţialele ţinte de pe teritoriul ţării
cu o mare provocare la adresa securităţii naţionale noastre şi organizării unor structuri logistice
şi regionale - „palestinizarea” Caucazului de capabile să sponsorizeze viitoare atacuri.
Nord. Administraţia de la Kremlin apreciază că Prezenţa în România a aproximativ 10.000
situaţia din Cecenia s-a stabilizat în ultimii ani, de kurzi, mulţi membri activi sau simpatizanţi ai
cu participarea unor impresionante forţe militare PKK, reprezintă un factor important de ameninţare,
ruse, însă pe plan mai larg zona Caucazului de deoarece această organizaţie foloseşte în mod
Nord rămâne marcată de ciocniri cu islamişti tradiţional teritoriile ţărilor gazdă din Europa ca
radicali, organizaţi pe fronturi distincte în teatru de acţiuni contra intereselor Turciei,
principalele enclave cu populaţii preponderent uneori împreună cu elemente ale Frontului
musulmane, în unele dintre acestea legile statului Revoluţionar de Eliberare Populară.
fiind înlocuite cu Sharia islamică. Securizarea Organele mandatate cu apărarea siguranţei
zonei devine cu atât mai importantă pentru F. naţionale au descoperit în România şi prezenţa
Rusă cu cât singurul port rus important la Marea unor elemente teroriste aparţinând Babbar Khalsa
Neagră - Novorosiisk, prin care trec exporturile şi Tigrii Eliberatori ai Eelamului Tamil (L.T.T.E.),
de petrol către Europa, este înconjurat de un arc în condiţiile în care România s-a confruntat, în
de instabilitate. anul 1991, cu un atac terorist dirijat împotriva
În ceea ce priveşte Ucraina, o zonă cu un unui diplomat indian.
grad de risc apreciabil, prin prisma prezenţei O altă ameninţare teroristă o reprezintă
unor organizaţii islamiste extremiste, o reprezintă prezenţa şi activitatea unor membri şi susţinători
Peninsula Crimeea. Aceste organizaţii sunt în ai organizaţiilor palestiniene care se opun procesului
strânsă legătură cu mişcările separatist-teroriste de pace din Orientul Apropiat (Al-Fatah-Consiliul
din Cecenia, având wahhabismul ca bază Revoluţionar, Frontul Popular de Eliberare a
ideologică comună. Totodată, Crimeea a devenit Palestinei, Frontul Democratic de Eliberare a
unul din locurile „de atracţie” pentru luptătorii Palestinei şi altele). De asemenea, în România a
ceceni, care încearcă să facă din această zonă un mai fost constatată prezenţa şi activitatea unor
loc de propagare a ideologiei wahhabite şi o grupări fundamentalist-islamice (Frăţia Musulmană,
bază logistică şi umană pentru sprijinul acţiunilor Hezbollah), precum şi a unor elemente tactice
teroriste din Afganistan, Irak sau Cecenia. ale organizaţiilor teroriste din Europa Occidentală.
Răspândirea cultului wahhabit în Crimeea, în Pericolul pentru siguranţa naţională a
rândul comunităţii tătare, reprezintă mai mult un României, ca urmare a prezenţei/acţiunilor acestor
pericol la adresa securităţii regionale decât a organizaţii, este determinat de:
Ucrainei. În plus, zona poate fi folosită pentru ƒ crearea şi consolidarea unor structuri de
tranzitul unor elemente teroriste/extremiste către acoperire, în principal de natură comercială,
Europa de Vest. care asigură condiţiile de legalitate privind
În ceea ce priveşte România, principalele stabilirea în ţara noastră a membrilor acestor
ameninţări de natură teroristă la adresa securităţii organizaţii teroriste;
naţionale derivă din evoluţiile externe care pot ƒ stabilirea în România a unor membri cu
influenţa dinamica unor organizaţii străine experienţă din centrele de pregătire ale unor
considerate pe plan internaţional drept teroriste. organizaţii teroriste, care asigură activităţile
Acestea sunt reprezentate în România de nuclee clandestine de culegere de informaţii despre
care, deşi nu au întreprins acţiuni teroriste reprezentanţii legitimi ai Autorităţii Naţionale
asupra unor obiective de pe teritoriul naţional, Palestiniene, obiective israeliene şi occidentale
şi-ar putea modifica, în viitor, această atitudine. din ţara noastră;
În România, infiltrarea actorilor terorismului ƒ menţinerea în conservare a unor membri cu

46
INFOSFERA

capabilităţi executive teroriste deosebite, care O tendinţă importantă pentru activităţile


pot intra în acţiune la ordin; teroriste din REMN o reprezintă trecerea de la
ƒ preocuparea constantă de realizare a unor grupări bine localizate, organizate în jurul unei
depozite clandestine de armament, muniţii şi anumite baze teritoriale sau regionale, susţinute
explozivi, în vederea folosirii în acţiuni teroriste; uneori de state-sponsor, la reţele internaţionale,
ƒ racolarea de aderenţi din rândul cetăţenilor delocalizate. Acestea apelează tot mai mult la
români/rezidenţilor (persoane debusolate, surse alternative de finanţare, inclusiv la sponso-
nemulţumite social, cu convingeri etnice/ rizare privată, trafic de narcotice, crimă şi comerţ
religioase extremiste), în vederea pregătirii şi ilegal. Datorită disponibilităţii de a forma alianţe
utilizării acestora pentru susţinerea şi executarea practice, conjuncturale, a sporit şi caracterul de
acţiunilor teroriste, contra unor sume mari de imprevizibilitate al acţiunilor pe care le coor-
bani sau în virtutea unor convingeri; donează, precum şi capacitatea acestor reţele de
ƒ existenţa unor conaţionali care derulează a comite acte de violenţă extremă.
activităţi comerciale sau care au înfiinţat Deosebit de actuală este amplificarea
fundaţii/ asociaţii în România pentru crearea terorismului cu caracter etnic şi religios, aflat la
condiţiilor care să faciliteze spălarea banilor originea unui mare număr de incidente care s-au
proveniţi din activităţi ilicite. produs în lume în decursul ultimilor ani. De
Totodată, atentatele teroriste din SUA, asemenea, aşa-numitul terorism naţional continuă
Spania, Marea Britanie şi Turcia au adus în prim să fie prezent în numeroase state, majoritatea
plan rolul jucat de statele REMN în prevenirea cazurilor fiind consecinţa tensiunilor politice
şi combaterea pătrunderii ilegale de membri şi atribuite revendicărilor teritoriale, conflictelor
susţinerii logistice şi financiare a celulelor etnice şi religioase sau unor regimuri politice
europene ale organizaţiilor teroriste, cât şi rolul instabile. Cazuistica în materie relevă faptul că
ulterior, major în războiul antiterorist, REMN anumite state continuă să finanţeze şi să asigure
oferind acces direct la zonele de risc din Asia grupurilor teroriste susţinerea logistică, existând
Centrală şi Orientul Mijlociu Extins. încă tabere de antrenament în Asia, în Orientul
În acest context, principalele acţiuni şi Mijlociu şi în Africa de Nord.
reacţii teroriste, care pot afecta securitatea în Teroriştii îşi perfecţionează constant meto-
REMN, au origini atât regionale, cât şi globale, dele, atât pe plan acţional, cât şi în ceea ce priveşte
şi ar putea include următoarele aspecte: manipularea opiniei publice şi a mass-media.
ƒ intensificarea acţiunilor teroriste cu profil Astfel, imensul interes pe care îl suscită acest
identitar împotriva autorităţii ruse în Caucazul de fenomen în mediile de informare a favorizat
Nord şi în Asia Centrală; difuzarea imaginilor atentatelor dincolo de graniţele
ƒ recrudescenţa terorismului etnic şi religios şi statului în care au fost comise, ceea ce conduce,
chiar a ostilităţilor tip gherilă în Nagorno- în mod perfid, la o popularizare a cauzei lor.
Karabah, Cecenia, Osetia de Nord, Inguşetia Terorismul nu va putea fi eradicat complet,
şi în alte spaţii din Caucaz; deoarece este un fenomen imposibil de anihilat
ƒ acţiuni ale mafiei internaţionale (îndeosebi pe termen scurt. Comunitatea internaţională are
ruseşti) în zona Caucazului, pentru crearea însă puterea să-l pună sub supraveghere, să-i
unei stări de haos în exploatarea şi transportul limiteze efectele şi să protejeze omenirea împotriva
petrolului; lui. De aceea, prima măsură de protecţie este
ƒ acţiuni ale separatiştilor de la Tiraspol pentru cunoaşterea profundă a acestui fenomen, în
menţinerea unei stări de tensiune în zonă, toată complexitatea lui, inclusiv sub noile sale
care să asigure condiţiile exercitării şi menţinerii aspecte, depistarea cauzelor care-l generează,
influenţei ruseşti în acest spaţiu; precum şi executarea de acţiuni unitare şi concertate
ƒ acţiuni de destabilizare încurajate sau întreţinute asupra reprezentanţilor acestuia.
de diferite cercuri de interese politice şi econo-
mice care urmăresc realizarea unor obiective
punctuale, în principal de natură financiară;
ƒ acţiuni teroriste ale reţelelor de traficanţi sau
în sprijinul acestor reţele.

47
INFOSFERA

ROMÂNIA ŞI SPAŢIUL MĂRII NEGRE.


EVOLUŢII ŞI PERSPECTIVE
Ambasador Nicolae MICU*

Evoluţii geopolitice în Estul Europei ieşirea onorabilă din aceste conflicte în care
Faptul că la reuniunea la nivel înalt a numai abordarea militară nu pare capabilă să
ţărilor NATO, desfăşurată la Bucureşti în aprilie ofere soluţii viabile, ca şi pentru scoaterea din
2008, membrii Alianţei nu au putut ajunge la un impas a negocierilor vizând pacea în Orientul
consens asupra acordării planului de acţiuni pentru Mijlociu şi pentru rezolvarea dosarelor nucleare
aderare (Membership Action Plan) Georgiei şi ale Iranului şi Coreei de Nord, SUA au nevoie
Ucrainei, a ridicat un semn de întrebare în vitală de concursul politic şi diplomatic al
legătură cu perspectivele extinderii NATO în Federaţiei Ruse, Chinei, Turciei, Iranului şi al
zonele respective. Patru luni mai târziu a urmat altor state asiatice.
războiul georgiano-rus (august 2008), încheiat Tocmai de aceea, guvernul SUA a decis să
printr-o mediere hotărâtă şi eficace a preşedintelui modifice poziţia americană din ultimii ani faţă
Franţei, Nicolas Sarkozy, în calitate de repre- de lumea islamică şi să caute căi de normalizare
zentant al statului care deţinea preşedinţia Uniunii a relaţiilor cu Iranul. Actualmente, în SUA se
Europene, dar şi cu proclamarea independenţei a înţelege tot mai clar că fără un concurs pozitiv
două regiuni ale Georgiei - Osetia de Sud şi din partea Iranului, este dificilă, dacă nu chiar
Abhazia. Federaţia Rusă a găsit în proclamarea imposibilă, o stabilizare a situaţiei din Irak şi
unilaterală anterioară a independenţei Kosovo, Afganistan, care să permită ieşirea responsabilă
un temei şi o justificare pentru recunoaşterea din aceste conflicte. Această înţelegere explică,
noului statut al celor două entităţi georgiene. * în mare măsură, o serie de acte şi demersuri ale
În ultimul timp, şi în special după instalarea noii administraţii americane. Astfel, prima vizită
la Washington a noii administraţii americane, a unui înalt reprezentant al noului guvern al
situaţia geopolitică din Regiunea Extinsă a SUA, secretarul de stat Hillary Clinton, în afara
Mării Negre a cunoscut schimbări sensibile. Cea continentului american nu a mai avut loc în
mai semnificativă schimbare în situaţia geopolitică Europa, conform tradiţiei, ci în Asia. Această
a spaţiului extins al Mării Negre constă într-o vizită a inclus, pe lângă Japonia, Coreea de Sud
deplasare a accentului politicii externe a celui şi China, de asemenea, Indonezia, în calitate de
mai puternic stat al lumii - SUA - din Europa cel mai populat stat musulman. Iar când a venit
către Asia. Din punct de vedere al intereselor în Europa pentru reuniunile G-20, NATO şi ale
naţionale şi globale americane, raţiunile acestei parteneriatului SUA-UE, în primăvara acestui
reorientări de accent sunt clare şi logice. În an, preşedintele Obama a vizitat o singură ţară
primul rând, preşedintele Barack Obama a în context bilateral - Turcia, în special pentru
moştenit de la predecesorul său o situaţie de influenţa pe care o are acest stat în Orientul
neinvidiat: războiul de opt ani din Afganistan şi Mijlociu, Irak, Afganistan şi Iran şi, bineînţeles,
cel de şase ani din Irak, care au cauzat SUA în regiunea Mării Negre, Caucazul de Sud şi
imense pagube materiale, numeroase victime şi, Asia Centrală. Totodată, Turcia este privită ca
foarte important, o scădere considerabilă a un factor esenţial de legatură şi bună înţelegere
prestigiului şi influenţei sale în lume. Pentru între lumea creştină (europeană şi transatlantică)
şi cea musulmană, jucând, în acelaşi timp, un rol
major în tranzitul de petrol şi gaze din zona
*
Nicolae Micu, fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar Caspicii şi Asiei Centrale către Europa şi, implicit,
şi reprezentant permanent al României la Consiliul
în asigurarea securităţii energetice europene.
Europei, este în prezent redactor-şef al revistei Romanian
Journal of International and Regional Studies, publicaţie În aceeaşi logică se înscrie şi suspendarea
editată de Institutul Român de Studii Internaţionale din proiectului de amplasare în Republica Cehia şi
cadrul Fundaţiei EURISC.

48
INFOSFERA

Polonia a unui sistem de apărare anti-rachetă, clar, raţiunile prezenţei Uniunii Europene în
care era privit de către Federaţia Rusă ca o amenin- formularea şi înfăptuirea proiectelor regionale
ţare la adresa securităţii sale, iar de către Iran ca din bazinul Mării Negre şi evidenţiază, totodată,
o măsură incompatibilă cu intenţiile declarate ale cerinţele unei implicări mai substanţiale a UE în
guvernului american de a căuta o reglementare eforturile de pace, stabilitate şi progres din
diplomatică a neînţelegerilor cu această ţară. această zonă.
Acordul semnat la 10 octombrie a.c. între Turcia şi Mecanismele cooperării în Regiunea
Armenia cu privire la normalizarea relaţiilor dintre Extinsă a Mării Negre
cele două state introduce, la rândul său, un element Pentru promovarea cooperării regionale, a
semnificativ nou în ecuaţia cooperării regionale păcii şi stabilităţii în zona Mării Negre, nu lipsesc
din Regiunea Extinsă a Mării Negre, cu consecinţe mecanismele de acţiune multilaterală special
potenţial favorabile pentru reglementarea create în acest scop. Curând după căderea barierelor
conflictului din Nagorno - Karabah. ideologice din Europa, cele şase state riverane la
Pe de altă parte, criza economică globală a Marea Neagră - Bulgaria, Georgia, România, F.
afectat sever şi economia ţărilor din spaţiul Rusă, Turcia şi Ucraina - împreună cu alte cinci
Mării Negre, obligându-le să caute mai insistent naţiuni situate în proximitatea acestui spaţiu -
modalităţi de intensificare a cooperării lor Albania, Armenia, Azerbaidjan, Grecia şi Republica
bilaterale şi regionale, ca şi a raporturilor dintre Moldova, au adoptat la iniţiativa Turciei (Istanbul,
ele şi Uniunea Europeană, în perspectiva 25 iunie 1992), programul de Cooperare Economică
eventualelor aderări la această organizaţie. a Mării Negre. Filozofia de bază a acestei
Cerinţe ale cooperării regionale în zona iniţiative constă în aceea că o cooperare
Mării Negre regională reuşită, de natură să contribuie la
Noua conjunctură internaţională invită la accelerarea proceselor de dezvoltare economică
un efort sporit din partea statelor din Regiunea şi socială, care reprezintă interesul major comun
Extinsă a Mării Negre şi a Uniunii Europene al tuturor ţărilor din zonă, ar conduce inevitabil
pentru amplificarea cooperării regionale în vederea la creşterea încrederii reciproce dintre ele şi,
consolidării păcii, stabilităţii şi securităţii, ca şi implicit, la crearea unui climat mai favorabil
a accelerării proceselor de dezvoltare economică pentru reglementarea prin eforturi unite a
în această importantă parte a continentului. În problemelor din această parte a Europei.
gândirea politică europeană se afirmă, tot mai Iniţiativa a fost gândită, de asemenea, ca o
pregnant, convingerea că obiectivul creării unei parte integrantă a proceselor de integrare
Europe democratice, paşnice şi unite, enunţat în europeană şi ca un aport important la efortul
Carta de la Paris pentru o nouă Europă (din istoric de edificare a unei Europe unite,
noiembrie 1990), şi al exercitării efective a democratice, paşnice şi prospere. Amplificarea
rolului de echilibru al Uniunii Europene pe cooperării multilaterale dintre ţările din spaţiul
scena mondială nu va putea fi atins pe deplin pontic a condus, în 1998, la crearea Organizaţiei
atât timp cât părţi ale continentului vor continua pentru Cooperare Economică a Mării Negre
să rămână instabile. (OCEMN). În contextul OCEMN, la care s-a
În plus, asigurarea stabilităţii în zona Mării alăturat şi Serbia, şi în strânsă conlucrare cu
Negre, ca spaţiu de legătură cu zonele bogate în aceasta, o serie de alte structuri aduc contribuţii
hidrocarburi din bazinul Mării Caspice, Asiei semnificative, fiecare în sfera sa de activitate, la
Centrale şi Golfului Persic, este de o însemnătate întărirea cooperării şi înţelegerii reciproce în
fundamentală pentru securitatea energetică zonă. Aceste structuri cuprind Adunarea
europeană. În acelaşi sens, este neîndoielnic că Parlamentară a OCEMN, Banca pentru Comerţ
numai în condiţii de pace şi stabilitate şi printr-o şi Dezvoltare a Mării Negre, Consiliul Oamenilor
largă cooperare regională pot fi combătute eficient de Afaceri, Centrul Internaţional de Studii în
fenomenele de crimă organizată, trafic ilicit de problemele Mării Negre, Reţeaua Universităţilor
stupefiante şi arme, terorism şi degradare a din regiunea Mării Negre, Euroregiunea Mării
mediului, şi depăşite diferendele şi conflictele Negre. Deşi OCEMN s-a consacrat de la început
din zonă, care ameninţă, într-o măsură crescândă, impulsionării cooperării regionale, în special pe
întreaga Europă. Toate acestea indică, în mod plan economic, ea joacă, în acelaşi timp, un rol

49
INFOSFERA

important în domeniul securităţii, cum ar fi instabilitate şi proiectează pe tot continentul


combaterea crimei organizate, în înţelesul larg spectrul unor noi posibile explozii şi confruntări
al cuvântului, sau conlucrarea în lichidarea militare. Este vorba de conflictele din Nagorno -
situaţiilor de catastrofe naturale sau tehnologice. Karabah şi Transnistria, ca şi de stările de
Totodată, întâlnirile periodice ale miniştrilor de tensiune generate de războiul georgiano-rus şi
externe, cu ocazia reuniunilor consiliului de proclamarea unilaterală a independenţei
ministerial, joacă un rol de primă însemnătate în Abhaziei şi Osetiei de Sud.
dezvoltarea cooperării politice şi realizarea unei
mai bune înţelegeri între statele din regiune.
Celelalte mecanisme din structura OCEMN
contribuie şi ele semnificativ la colaborarea
regională în domeniile parlamentar, investiţional,
academic, ştiinţific şi al autorităţilor locale.
Cunoscutul specialist în istoria Mării
Negre, Neal Ascherson, consideră că semnificaţia
specială a Cooperării Economice a Mării Negre
constă tocmai în faptul că, pentru prima dată în
istoria milenară a acestei regiuni, toate naţiunile
Toate aceste raţiuni au determinat Uniunea
din Bazinul Mării Negre au decis să se reunească
Europeană să întreprindă, în ultimii ani, o serie
pentru a examina împreună, ca parteneri egali,
de iniţiative menite să asiste statele din bazinul
problemele lor comune şi să adopte decizii
Mării Negre în eforturile de stimulare a cooperării
corespunzătoare intereselor lor. Este posibil,
regionale şi de consolidare a stabilităţii şi
conchide Ascherson, „ca soarta a însăşi Mării
securităţii în regiune, precum şi în aspiraţiile lor
Negre, a apelor şi faunei sale să înceapă să
de aderare la această organizaţie. Prima dintre
realizeze ceea ce activitatea umană nu a reuşit
aceste iniţiative, cunoscută sub denumirea de
să înfăptuiască în decurs de atâtea milenii:
Politica Europeană de Vecinătate (PEV), şi-a
unirea popoarelor care trăiesc în jurul său.” 1
propus dezvoltarea colaborării dintre UE şi 17
Pentru Uniunea Europeană, asigurarea
state din spaţiile pontic şi mediteranean, în
stabilităţii în Regiunea Extinsă a Mării Negre
vederea grăbirii proceselor de apropiere treptată
este de însemnătate fundamentală, din mai
a acestora de standardele comunitare pe plan
multe puncte de vedere. În primul rând, această
politic, umanitar, juridic şi economic. În zona
zonă este parte integrantă a continentului european
Mării Negre, ţările care au beneficiat de programele
şi, ca atare, este crucial ca evoluţia ei să meargă
PEV - Armenia, Azerbaidjan, Georgia, R. Moldova
în aceeaşi direcţie a edificării unei Europe unite,
şi Ucraina - au făcut paşi însemnaţi pe traiectoria
democratice, paşnice şi prospere. În al doilea
integrării lor europene.
rând, Regiunea Extinsă a Mării Negre este un
Prin aderarea Bulgariei şi a României la
coridor esenţial de transport de resurse energetice
Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, UE a
din zona Mării Caspice, Asiei Centrale şi
devenit o entitate riverană la Marea Neagră. De
Golfului Persic către Europa, care depinde într-o
pe această poziţie, ea a înţeles mai bine interesul
măsură substanţială, de importurile de petrol şi
său major în participarea la proiecte regionale
gaze. Prin urmare, stabilitatea şi securitatea
vizând modernizarea şi dezvoltarea infrastructurilor
spaţiului pontic reprezintă o condiţie esenţială a
de transport, comunicaţii şi energie, combaterea
siguranţei infrastructurilor de energie din această
crimei organizate, traficului ilicit de stupefiante
zonă şi, în acest sens, o componentă majoră a
şi arme, protecţia mediului şi reglementarea
securităţii enegetice europene. În al treilea rând,
diplomatică a conflictelor şi diferendelor din
în această parte estică a Europei, persistă un
zonă. Astfel, în urma insistenţelor Greciei,
număr de conflicte aşa-zise „îngheţate” şi stări
României, Bulgariei şi a celorlalţi membri ai
de tensiune, care frânează cooperarea regională,
OCEMN ca UE să susţină mai substanţial
menţine în zonă un climat de neîncredere şi
cooperarea regională în spaţiul Mării Negre, tot
1
aşa cum a făcut-o şi în cazul colaborării în zona
Neal Ascherson, Black Sea, Jonathan Cape, London, Mării Baltice, Uniunea Europeană a răspuns
1995, pag.270

50
INFOSFERA

pozitiv prin iniţiativa din 11 aprilie 2007, privind Perspectivele cooperării multilaterale în
Sinergia Mării Negre. După cum se ştie, aceasta regiunea Mării Negre
a fost lansată oficial la reuniunea miniştrilor de Privind spre viitor, este evident că Regiunea
externe ai ţărilor UE şi ale OCEMN, din 14 Extinsă a Mării Negre dispune de un potenţial
februarie 2008, de la Kiev. considerabil de dezvoltare, în continuare, a
Cea mai recentă iniţiativă a UE, formulată cooperării regionale, în avantajul major al statelor
la propunerea Poloniei şi Suediei, vizând cooperarea din această parte a Europei şi al întregului
regională în zona Mării Negre, este Parteneriatul continent. Uniunea Europeană, prin ţările membre
Estic (PE), lansat oficial la Praga, la data de 7 din zonă - Bulgaria, Grecia şi România - şi prin
mai 2009. Iniţiativa are ca principal obiectiv o iniţiativele sale la Marea Neagră poate contribui,
intensificare a colaborării dezvoltate de UE în de asemenea, într-o măsură substanţială la
ultimii ani în cadrul Politicii Europene de înscrierea tuturor statelor din acest spaţiu pe
Vecinatate cu cinci state din Regiunea Extinsă a traiectoria valorilor politice, economice, democratice
Mării Negre - Armenia, Azerbaidjan, Georgia, şi de securitate europene. Un aport semnificativ
R. Moldova şi Ucraina – plus Belarus. În esenţă, la stabilitatea şi securitatea regiunii, şi în special
Parteneriatul Estic îşi propune să sprijine mai la aprofundarea reformelor democratice şi la
substanţial cele şase ţări partenere în accelerarea eforturile de reglementare paşnică a conflictelor
proceselor de apropiere a acestora de standardele şi diferendelor din această parte a continentului,
UE, în perspectiva eventualei lor aderări la revine Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare
această organizaţie. Programele care sunt sau în Europa (OSCE) şi Consiliului Europei (CE).
urmează să fie înfăptuite în cadrul PE, şi cărora În calitatea lor de state membre ale celor două
UE le va aloca aproape 800 de milioane de euro organizaţii, toate naţiunile din spaţiul pontic au
pentru viitorii patru ani, vor cuprinde, în principal, subscris la principiile şi valorile OSCE şi CE şi,
patru domenii esenţiale: promovarea democraţiei, prin urmare, la obligaţia respectării şi transpunerii
bunei guvernări şi a stabilităţii în aceste ţări; lor în viaţă. În acelaşi spirit, şi NATO, prin
stimularea integrării economice şi a convergenţei membrii săi de la Marea Neagră - Bulgaria, Grecia,
lor cu politicile sectoriale ale UE; asigurarea România şi Turcia - şi prin parteneriatele
securităţii energetice; încurajarea contactelor promovate de Alianţă cu Federaţia Rusă,
între oameni în raporturile ţărilor partenere cu Ucraina şi alte ţări din regiune, este în poziţia de
UE. În desfaşurarea acestor programe, UE şi a aduce o contribuţie esenţială la stabilitatea şi
statele partenere urmează să organizeze reuniuni securitatea acestui spaţiu, în interesul comun al
la nivel înalt odată la doi ani, întâlniri ale tuturor statelor din zonă, al întregii Europe, al
miniştrilor de externe anual şi şedinţe la nivel de SUA şi al păcii mondiale.
experţi de două ori pe an pentru fiecare dintre Nu în ultimul rând, Organizaţia Naţiunilor
cele patru domenii menţionate. Este de aşteptat Unite (ONU), prin atenţia crescândă pe care o
ca înfăptuirea proiectelor din cadrul PE să atribuie extinderii cooperării regionale în diferite
contribuie sensibil la stabilitatea, securitatea şi zone ale globului şi prin statutul de observator
prosperitatea ţărilor partenere, precum şi ale al OCEMN la ONU, reprezintă un sprijin
întregii zone. considerabil în favoarea adâncirii colaborării
Pe lângă cele trei direcţii de acţiune multilaterale în Regiunea Extinsă a Mării Negre.
desfăşurate de UE în Regiunea Extinsă a Mării Rolul României
Negre, sunt de avut în vedere, desigur, celelalte România, ca stat membru al UE, NATO,
două programe esenţiale ale acesteia în zonă: OSCE, Consiliului Europei şi ONU, riveran la
Parteneriatul strategic UE - Rusia şi negocierile Marea Neagră şi având raporturi tradiţional
de preaderare UE - Turcia. Toate aceste iniţiative şi bune cu toate celelalte naţiuni din spaţiul pontic,
programe de cooperare regională în bazinul are de jucat un rol important în creşterea eficacităţii
Mării Negre, împreună cu proiectele înfăptuite OCEMN şi în promovarea iniţiativelor UE în
în cadrul OCEMN şi al instituţiilor sale, sunt, această parte a Europei. De altfel, factori de
fără îndoială, complementare, scopul lor comun răspundere ai Uniunii Europene au subliniat, în
fiind accelerarea progresului şi consolidarea nenumărate ocazii, că aceasta aşteaptă din partea
stabilităţii şi securităţii în întregul spaţiu pontic. ţării noastre contribuţii de substanţă la construirea

51
INFOSFERA

unui climat de încredere şi bună vecinătate între crearea la nivelul instituţiilor specializate din ţară
toate ţările din regiunea Mării Negre şi la (MAE, în primul rând) a unui mecanism special
amplificarea cooperării între ele şi UE. În acest de conciliere şi mediere pentru încurajarea
sens, ţara noastră care, împreună cu Bulgaria şi soluţionării diferendelor şi conflictelor din
Grecia, a jucat un rol deosebit în lansarea Sinergiei Regiunea Extinsă a Mării Negre. Pentru succesul
Mării Negre, poate acţiona acum, în zonă şi la iniţiativelor româneşti în acest spaţiu, este,
Bruxelles, pentru dezvoltarea acestei iniţiative desigur, esenţial ca substanţa lor să fie stabilită
într-o strategie a Uniunii Europene, cu obiective în strânsă conlucrare cu Turcia, Grecia, F. Rusă,
şi priorităţi precise pentru spaţiul pontic, după Ucraina, precum şi cu celelalte state din zonă.
modelul strategiilor UE pentru regiunea Mării O asemenea abordare ar contribui, în mod
Baltice şi pentru Procesul de Cooperare Dunăreană. efectiv, la întărirea poziţiei României în regiune,
De asemenea, având în vedere faptul că problemele sporind, în acelaşi timp, influenţa sa în dezbaterile
acestei părţi a Europei nu pot fi soluţionate din cadrul Uniunii Europene cu privire la construcţia
decât prin mijloace politico-diplomatice, printr- europeană şi la creşterea rolului moderator al
o cooperare largă, cu luarea în considerare a UE în politica mondială.
intereselor tuturor părţilor în cauză, ar fi potrivită

52
INFOSFERA

NECESITATEA REALIZĂRII UNEI CULTURI


DE INTELLIGENCE ÎN DOMENIUL MILITAR
Col. dr. Constantin APETROAIE*
„Agenţiile de informaţii care îşi ignoră trecutul sunt
la fel de vulnerabile ca persoanele care îşi pierd memoria”.
Christopher Andrew şi David Dilks

Strategia de Securitate Naţională a României vulnerabilităţilor potenţiale, inclusiv a celor


subliniază că „la început de mileniu, lumea a transnaţionale, de genul terorismului, necesită o
intrat într-o nouă fază a evoluţiei sale, marcată angajare totală şi susţinută a structurilor de
de coexistenţa şi confruntarea unor tendinţe informaţii militare, ştiut fiind că cine deţine
pozitive majore cu altele care generează riscuri, informaţia, deţine puterea.
ameninţări şi pericole.* Vechea ordine mondială, Astfel, pentru ca factorii de decizie politico-
bazată pe o logică bipolară - caracterizată de militari şi militari, precum şi comandanţii tuturor
rivalitate şi capacitate de anihilare reciprocă a structurilor tactic-operative să poată lua cele
unor blocuri de state - a dispărut, iar tranziţia mai bune decizii în timp util, este necesar, pe de
postbipolară s-a încheiat, în timp ce germenii o parte, ca structurile destinate activităţii de
construcţiei unei noi arhitecturi globale de informaţii să asigure produse specifice de calitate
securitate ocupă un loc tot mai important în din domeniul informaţiilor pentru apărare cu
cadrul preocupărilor comunităţii internaţionale”1 . privire la problemele de interes naţional, iar pe
Lumea se află într-un amplu proces de de altă parte, liderii politico-militari şi militari
transformare şi remodelare, caracterizat, pe de o să posede cunoştinţele necesare exploatării,
parte, de extinderea valorilor occidentale, repre- manipulării şi difuzării, în deplină siguranţă şi în
zentate de afirmarea democraţiei, a drepturilor cunoştinţă de cauză a informaţiilor disponibile.
omului şi a principiilor economiei de piaţă, iar
pe de altă parte, de cristalizarea unor ideologii
fundamentaliste şi extremiste, de promovarea
terorii şi ameninţării cu forţa. În paralel, se
constată menţinerea şi diversificarea riscurilor
de natură militară şi nonmilitară, în primul rând
a terorismului, precum şi creşterea gradului de
vulnerabilitate a instituţiilor internaţionale şi
naţionale în faţa acestora.
Caracteristicile vieţii social-politice şi
economice mondiale necesită o nouă abordare a
activităţii de informaţii, abordare care să permită
eliminarea neajunsurilor politice şi profesionale
care au influenţat negativ această activitate.
Acţiunile desfăşurate de grupări teroriste au scos în
evidenţă faptul că existenţa unor deficienţe în
activitatea de informaţii generează o mare
vulnerabilitate a ţintelor la atacurile asimetrice. Din aspectele menţionate reiese necesitatea
Contracararea riscurilor, ameninţărilor directe şi formării şi dezvoltării unei concepţii unitare,
comune, atât la nivelul producătorilor, cât şi al
*
Col. dr. Constantin Apetroaie este expert pe probleme
beneficiarilor produselor de intelligence. Realizarea
de analiză de intelligence în cadrul Direcţiei Generale de unei astfel de concepţii trebuie să se fundamenteze
Informaţii a Apărării. pe o cultură de intelligence la nivelul întregului
1
Strategia de Securitate Naţională a României, 2007, p.9

53
INFOSFERA

spectru militar. Demersul de a stabili necesitatea care desfăşoară activităţi specifice) 2 .


reală a formării unei culturi de intelligence în Dacă unele definiţii tratează noţiunea de
domeniul militar ar putea fi mai uşor înţeles prin intelligence într-un mod restrictiv, cu referire
definirea separată a culturii şi intelligence-ului doar la una din componentele sale (capacităţi,
şi, pe această bază a culturii de intelligence, ca activităţi, operaţii), Stevan Dedijer apreciază că
parte a culturii de securitate atât la nivel general, intelligence reprezintă însăşi informaţia şi procesarea
cât şi în cazul nostru particular. sa, iar organizaţia care se ocupă de ea caută să o
La nivelul factorilor de decizie politică şi obţină, să o evalueze şi s-o utilizeze în condiţii
politico-militară este necesar să existe o înţelegere mai mult sau mai puţin secrete, de competiţie
cuprinzătoare a culturii, atât organizaţionale, cât sau de cooperare, necesare conducerii oricărui
şi sociale, în scopul conştientizării eficienţei sistem social şi în strânsă legătură cu natura,
activităţilor specifice, pe de o parte, şi înţelegerii capacitatea, intenţiile, operaţiile actuale sau
necesităţii modificării comportamentului organi- potenţiale ale opozanţilor interni sau externi 3 .
zaţional într-un mod cerut de o viziune strategică. Dacă Michael Hermann, fost ofiţer în
În sensul cel mai larg, noţiunea de cultură serviciile de informaţii britanice, consideră că
desemnează totalitatea credinţelor de bază, intelligence reprezintă o formă a puterii statului4 ,
valorilor şi criteriilor care ghidează comportamentul potrivit altor teoreticieni acesta nu este decât un
social, modul în care definesc ceea ce este drept mijloc de exercitare a puterii politice.
şi corespunzător şi felul în care fac aprecieri Succesul în intelligence contribuie la stabili-
asupra lor şi a altora. Cultura este, prin urmare, tatea şi securitatea unei naţiuni. Pe de altă parte,
un cadru comun de referinţă în care oamenii scăderea încrederii în securitatea individuală, în
dezvoltă pârghiile adecvate, prin care se capacitatea statului de a-şi proteja cetăţenii şi
realizează consensul asupra aspectelor importante, valorile fundamentale poate avea ca efect discredi-
şi stabilesc scopurile comune şi obiectivele de tarea instituţiilor de intelligence în rândul populaţiei.
realizat. Acest cadru comun de referinţă reprezintă Sintagma „cultură de intelligence” poate
un instrument de descifrare a tiparelor (patterns) fi definită ca un complex de norme, concepte,
de producere a evenimentelor, în special a valori, tradiţii, credinţe şi practici etice prin
intenţiilor şi acţiunilor altor oameni. Cultura, ca intermediul căruia personalul, altul decât cel care
şi cadru comun de referinţă, devine astfel importantă lucrează în serviciile de informaţii, este pregătit
pentru o comunicare eficientă. Elementele care să asigure, atât la pace, cât şi în situaţii conflictuale,
concură la formarea ideii generale de cultură protecţia valorilor, istoriei şi tradiţiilor naţionale
sunt normele, valorile, tradiţiile, credinţele şi, faţă de un potenţial adversar, din perspectiva
nu în ultimul rând, practicile etice. activităţii de intelligence. Problema culturii de
Termenul de intelligence a fost şi este intelligence este de mare actualitate şi armatele
abordat diferit în funcţie de cultură, evoluţie moderne au definit atât modalităţile de realizare,
istorică şi preocupările cercetării ştiinţifice în tipul şi durata cursurilor, cât şi structurile care
domeniu. Cea mai simplă definiţie ar fi aceea că organizează şi desfăşoară activităţile de învăţământ
intelligence-ul reprezintă capacitatea de a avea în domeniul intelligence. Nivelul cunoştinţelor
informaţii pentru a înţelege şi rezolva o problemă transmise este diferit, în funcţie de gradul
sau „capacitatea de trata situaţii noi prin cursanţilor şi locul ocupat de aceştia în cadrul
furnizarea de răspunsuri alternative” 1 . Dintr-o ierarhiei militare.
perspectivă mai complexă, activitatea de informaţii Pentru a putea identifica, în continuare,
poate fi abordată ca proces (succesiune de utilitatea şi căile de promovare a culturii de
activităţi prin care informaţiile secrete sunt colectate, intelligence, se impune abordarea culturii de
analizate şi diseminate), ca produs (analize,
rapoarte, prezentări generatoare de acţiune) şi ca
organizaţie (o comunitate de unităţi sau agenţii 2
Gheorghe Savu, Adriean Pârlog Producţia de intelligence,
Editura MEDRO, 2008, pag. 25
3
Stevan Dedijer, „Development & Intelligence 2003-2053”,
National security and the future, vol.3 No.3-4. September
1
G.D. Garson, Handbook of Political Science Methods, 2002, Zagreb, pag. 3-14
4
Holbrook Press, 1976, în O provocare strategică: Michael HERMANN, Intelligence power in peace and
războiul informaţional, 2002, pag. 92 war, Cambridge University Press, 2003, p. 10

54
INFOSFERA

securitate (concept care include cultura de unitare la nivel european, evoluţia culturilor
intelligence), iar pentru completarea acestui naţionale de securitate ale statelor din Europa
cadru, ar putea fi invocate şi unele elemente Centrală şi de Est a cunoscut un curs ascendent.
asociate culturii de securitate la nivel european. În acest context, cultura de intelligence,
ca parte componentă a culturii de securitate,
reprezintă o preocupare pentru toate statele şi
îndeosebi ţările membre NATO şi/sau UE. Astăzi
serviciile de informaţii pentru apărare nu se mai
concentrează aproape exclusiv pe domeniile
politico-militar şi militar, misiunile lor acoperind
parţial multe alte domenii (economic, social,
educaţional, precum şi terorism, crimă organizată,
trafic de armament, de persoane şi de substanţe
interzise etc.).
În domeniul militar, formarea culturii de
intelligence reprezintă un proces complex şi de
durată care nu se desfăşoară fără dificultăţi.
Astfel, în unele ţări occidentale, s-a constatat că
studiile de intelligence, ca disciplină a învăţămân-
tului academic, au fost dezvoltate cu dificultate
la nivelul universităţilor, posibil şi din cauza
faptului că o mare parte din conţinutul temelor
La modul general, cultura de securitate era clasificat şi, de asemenea, din cauza reţinerilor
reprezintă pregătirea întregii societăţi în spiritul manifestate de instituţiile respective de învăţământ
apărării patriei, respectării legii şi valorilor de a conlucra cu serviciile de informaţii/
naţionale, a obiceiurilor neamului şi tradiţiilor contrainformaţii/securitate, de teamă că ar putea
pentru contracararea unui posibil adversar intern fi “penetrate”, “manevrate”, “pervertite” ori
sau extern, constituind un reper de conduită, “corupte” de către acestea.
moral, educativ şi formativ.
Pentru realizarea unei culturi naţionale de
securitate este necesară şi cunoaşterea culturii
de securitate a comunităţii europene. Creşterea
numărului de operaţii în afara graniţelor, a
misiunilor desfăşurate în contextul Politicii
Europene de Securitate şi Apărare, a măsurilor
antiteroriste luate, precum şi întărirea angajamentelor
de a atinge cerinţele de prevenire a conflictelor
şi de management al crizelor, evidenţiază clar
rolul Uniunii Europene în problematica securităţii
şi, prin urmare, nevoia de acceptare şi legitimare
a acesteia. Instituţionalizarea domeniului de
securitate a evoluat în discursul european şi a
plasat răspunsul UE la provocările globale în
raport direct cu evoluţia culturii europene de
securitate. Acesta identifică, pe de o parte, amenin- În timpul Războiului Rece, doar câteva
ţările la adresa Europei şi, pe de altă parte, universităţi occidentale aveau oferte de cursuri
reiterează principiile ce trebuie să călăuzească de intelligence şi acestea erau mai mult de
acţiunile bătrânului continent. istorie a informaţiilor, în timp ce majoritatea
Într-un astfel de context, strategia europeană programelor academice de relaţii internaţionale,
de securitate s-a dovedit a fi un important punct ştiinţe politice şi chiar de studii ale conflictelor
de referinţă. Deşi există încă diferenţe de opinie evitau să facă orice referiri la intelligence. La
cu privire la formularea unei concepţii de securitate sfârşitul secolului trecut, un raport întocmit de

55
INFOSFERA

conducerea Asociaţiei Şcolilor de Relaţii în domeniu); funcţională (axată pe activităţile şi


Internaţionale din Canada acorda o importanţă procesele operaţionale); structurală (studierea
redusă studiilor de securitate, neglijând complet rolului serviciilor de informaţii în derularea relaţiilor
studiile de intelligence, care, mai târziu, au fost internaţionale) şi politică (care se adresează
catalogate drept „dimensiunea lipsă” (missing factorilor politici de decizie).
dimension) a studiilor de relaţii internaţionale 1 . În domeniul militar, cultura de intelligence
S-a constatat o dezvoltare a programelor reprezintă complexul de norme, concepte,
universitare de studii internaţionale şi de istorie a valori, tradiţii, credinţe şi practici etice, prin
diplomaţiei în mai multe instituţii de învăţământ intermediul căruia personalul armatei este
superior, dar fără ca acestea să includă teme de pregătit continuu pentru a fi capabil să asigure,
intelligence. Interesul mediului academic pentru atât la pace, cât şi în situaţii conflictuale,
dependenţa de intelligence a politicului şi a relaţiilor protecţia valorilor europene, naţionale şi militare
internaţionale a fost “trezit” de preocuparea tot mai în faţa unui potenţial adversar, utilizarea eficientă
pregnantă a publicului pentru evenimentele din a informaţiilor şi produselor informative în
Chile (instaurarea, în 1973, a unui regim militar luarea deciziilor şi hotărârilor şi transmiterea
marcat de numeroase încălcări ale drepturilor oportună a informaţiilor obţinute.
omului) şi Iran (izbucnirea revoluţiei iraniene în Implementarea culturii de intelligence în
1978), scandalurile politice de amploare (Watergate), rândul forţelor armate ale statelor europene se
dezvăluirile sau mărturisirile unor foşti ofiţeri de realizează în funcţie de obiectivele propuse şi de
intelligence, atentatele teroriste din 11 septembrie posibilităţile umane, material-financiare, precum
2001 sau evoluţiile recente din teatrele de şi de asigurarea cadrului legal. O caracteristică
operaţii (Irak, Afganistan sau Balcani) cu comună a acestor state este utilizarea unui personal
implicaţii directe asupra mediului de securitate. specializat pentru instruirea specifică a întregului
Ca urmare a acestui interes, ofiţeri şi foşti personal din structurile militare, realizarea de
ofiţeri de informaţii cu experienţă în domeniul studii privind impactul şi modul de pregătire în
operativ-informativ au fost solicitaţi să susţină diversele etape ale învăţământului militar etc.
în colegii şi universităţi cursuri cu referiri la Cultura de intelligence se formează prin
activitatea de intelligence şi să promoveze module distincte de pregătire, de-a lungul carierei
interesul universitar în acest nou domeniu de militare, prin cursuri în cadrul instituţiilor
studii. În acelaşi timp cu instituţionalizarea militare de învăţământ sau centrelor de pregătire
studiilor de intelligence în învăţământul superior, în domeniul intelligence.
s-au dezvoltat exponenţial cercetarea ştiinţifică Baza culturii de intelligence se realizează
academică, precum şi elaborarea de către în perioada de formare a viitorilor ofiţeri prin
studenţi a unor materiale pe tematica intelligence. „Cursul introductiv în domeniul informaţiilor
Pentru conştientizarea importanţei domeniului militare”, care pune accentul pe transmiterea şi
informaţiilor au fost iniţiate diferite forme de însuşirea cunoştinţelor legate de ciclul informaţional
colaborare (asociaţii/colegii/institute) pentru studii şi metodele de prelucrare şi exploatare a
de securitate şi informaţii, unele devenind forum informaţiilor. În cadrul pregătirii militare superioare
de dialog pentru guvern, cadre didactice, ofiţeri sunt prevăzute discipline de intelligence specifice
de informaţii ş.a. fiecărei categorii de forţe armate, axate pe
O privire asupra studiilor actuale din alte însuşirea metodelor de culegere şi de analiză a
ţări în domeniul culturii de intelligence remarcă informaţiilor.
patru tipuri de abordare a tematicilor: cea din Pregătirea ulterioară a ofiţerilor în domeniul
punct de vedere istoric (unde accentul este pus intelligence se face pe timpul cursurilor de carieră
pe experienţele anterioare şi pe “personalităţile” şi de nivel în cadrul disciplinei de intelligence.
La începutul carierei militare, ofiţerii sunt
şcolarizaţi în intelligence-ul tactic şi pregătirea
1
Christopher Andrews and David Dilks, eds. The Missing informativă a câmpului de luptă. Ulterior,
Dimension: Governments and Intelligence Communities pregătirea continuă cu intelligence-ul de nivel
in the Twentieth Century, London and Basingstoke, Macmillan
Ltd, 1984, in Conflict Quaterly, Winter 1986, pg 58, operativ şi strategic, specific misiunilor categoriilor
http://www.lib.unb.ca/Texts/JCS/CQ/vol006_1winter198 de forţe ale armatei. Pentru a asigura pregătirea
6/stafford.pdf

56
INFOSFERA

necesară conducerii optime a unităţilor şi militară de învăţământ şi de forma de pregătire.


marilor unităţi în cadrul tactic şi operativ, pentru Baza unei culturi de intelligence solide trebuie
comandanţii de batalioane, regimente şi brigăzi să înceapă încă din liceele militare, în cadrul
sunt organizate cursuri de intelligence. şedinţelor de pregătire militară, prin abordarea
O atenţie deosebită este acordată ofiţerilor noţiunilor introductive. Formarea culturii de
din unităţile operative cărora le este destinat un intelligence va continua apoi, pe durata cursurilor
curs cu un pronunţat caracter practic, cu durată din academiile categoriilor de forţe şi din şcolile
variabilă, în funcţie de domeniul în care se face de aplicaţii, cu teme de nivel tactic şi tactic-
specializarea. operativ.
Pasul premergător pentru acceptarea şi La nivelul de pregătire militară superioară,
generalizarea culturii de securitate (inclusiv a în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare este
culturii de intelligence) în societatea românească necesar să se introducă disciplina ”Informaţii
contemporană şi clarificarea conceptuală a pentru apărare” cu teme de nivel operativ şi strategic
acestei noţiuni a fost făcut prin adoptarea, la 23 la cursurile de masterat, iar la cursurile post
iunie 2005, în Consiliul Suprem de Apărare a universitare de conducere să includă o tematică
Ţării, a Doctrinei Naţionale a Informaţiilor pentru specifică privind elemente de conducere a
Securitate Naţională, care, în Nota de fundamentare, structurilor de informaţii de la nivel brigadă şi
prevede că aceasta „se adresează factorilor superioare, exploatarea eficientă a produselor
implicaţi în realizarea securităţii naţionale din structurilor de informaţii pentru apărare,
sfera legislativului, executivului, sistemului managementul cererilor de informaţii etc.
naţional de securitate, autorităţilor şi instituţiilor Un prim pas în implementarea culturii de
publice, organizaţiilor de drept privat, celor intelligence a fost deja făcut prin organizarea şi
neguvernamentale, altor forme asociative ale desfăşurarea de cursuri de pregătire în domeniul
societăţii civile, constituind baza teoretică a informaţiilor pentru apărare în cadrul centrelor
activităţilor şi preocupărilor referitoare la de pregătire destinate personalului din structurile de
domeniul securităţii naţionale şi al serviciilor cercetare, informaţii, contrainformaţii şi cele de
de informaţii, contrainformaţii şi securitate”. securitate militară; prin asigurarea perfecţionării
Contextul realităţilor actuale generate de pregătirii de intelligence în cadrul unor cursuri
apartenenţa României la NATO şi UE, precum postuniversitare organizate de Colegiul de
şi experienţa obţinută în pregătirea şi desfăşurarea informaţii pentru apărare, din cadrul Universităţii
misiunilor în teatrele de operaţii pun în evidenţă Naţionale de Apărare, dar şi prin demersurile de
necesitatea acumulării unor cunoştinţe specifice conştientizare a necesităţii corelării acestora cu
şi formării unui limbaj comun domeniului promovarea în carieră pentru comandanţii de la
informaţiilor pentru apărare. În prezent, personalul eşalon brigadă (similare) şi superioare.
Armatei României posedă elemente ale unei În sprijinul formării culturii de intelligence,
culturi de intelligence axate în principal pe probleme comandanţii şi şefii de la toate eşaloanele pot
legate de pregătirea acţiunilor militare şi, într-o utiliza tehnici şi instrumente specifice pregătirii
mai mică măsură, pe domeniul informaţiilor pentru personalului: organizarea şi desfăşurarea de
apărare, în ansamblul lor. simpozioane, seminarii şi conferinţe, promovarea
Introducerea sistematică a elementelor unor articole tematice în publicaţii militare,
componente ale culturii de intelligence, în etapa elaborarea şi editarea unor studii şi lucrări de
de formare profesională a personalului în cadrul specialitate, pregătirea pentru misiunile externe
instituţiilor militare de învăţământ, reprezintă o etc. Studiile de intelligence de genul celor
necesitate ce derivă din evoluţia actuală a menţionate nu îşi propun să pregătească personal
mediului internaţional de securitate, a riscurilor care să activeze în domeniul intelligence, acest
şi ameninţărilor la adresa României şi a amplorii lucru ţinând strict de resortul componentelor
participării Armatei României la operaţiile militare comunităţii naţionale de informaţii. Rolul studiilor
internaţionale. Astfel, se impune ca, în cadrul în cauză, indiferent că se adresează personalului
instituţiilor militare de învăţământ, să se introducă din structurile forţelor armate sau mediului civil,
disciplina ”Informaţii pentru apărare”, într-un se consideră a fi, de la caz la caz, cel de iniţiere/
cuantum de ore diferit, în funcţie de instituţia dezvoltare a cunoştinţelor şi de construire a

57
INFOSFERA

încrederii privind strategiile, structurile şi O consecinţă logică a acestui fapt o reprezintă


funcţionarea serviciilor de informaţii şi organismelor necesitatea dezvoltării unei culturi temeinice de
de securitate atât în prezent, cât şi în perspectivă. intelligence la nivelul întregului personal al
Totodată, aceste studii au drept scop educarea Armatei, astfel încât beneficiarii produselor de
participanţilor în privinţa aspectelor legate de intelligence să înţeleagă, să aprecieze şi să
intelligence pentru a contribui la o înţelegere utilizeze la maxim potenţialul acestora, indiferent
pragmatică a importanţei comunităţii naţionale de eşalonul, funcţia sau gradul în ierarhia militară.
de informaţii pe multiple planuri, precum şi Adaptarea activităţii de intelligence la
relaţionarea factorilor politici, militari, economici, noile realităţi impune reconsiderări fundamentale
sociali ş.a. cu domeniul intelligence. pornind de la educaţia şi pregătirea profesională
În prezent, un serviciu de informaţii a ofiţerilor de informaţii, concomitent cu cea a
pentru apărare este solicitat, tot mai mult, să întregului personal al Armatei, la definirea
ofere nu doar produse rezultate din procesarea noilor atribuţii şi, implicit, a competenţelor
informaţiilor, ci şi opţiuni acţionale, în baza asumate, de la o nouă matrice legislativă şi
unor modele de proiectare a deciziilor, capabile instituţională, la educaţia cetăţenilor ca factori
să simuleze consecinţele deciziilor strategice şi activi în managementul elementelor asociate
să vizualizeze variantele posibile. Se poate astfel securităţii naţionale şi, în final, la reconfigurarea
afirma că activitatea de intelligence devine tot mai relaţiei public-privat în sfera securităţii.
mult o activitate bazată mai ales pe colectarea În concluzie, feed-back-ul culturii de
informaţiilor din surse deschise/oficiale (media, securitate trebuie să fie rezultatul activităţii de
studii, bănci de date, sondaje etc.), pe prelevarea intelligence şi counterintelligence, înţeleasă,
de date/informaţii utile şi pe utilizarea unor acceptată şi aplicată conştient la toate nivelurile
specialişti în modelarea fenomenelor specifice ierarhiei militare, de la vârful piramidei militare
evoluţiei societăţii pentru a putea fi astfel până la ultimul nivel de execuţie şi în mediul
integrate cu alte surse secrete tehnice ori umane. adiacent acestei instituţii.

58
INFOSFERA

EDUCAŢIA PERMANENTĂ ŞI EFICIENTIZAREA


LEADERSHIP-ULUI ÎN DOMENIUL
„INFORMAŢII PENTRU APĂRARE”
Drd. Constantin IFRIM*
„Leadership-ul şi învăţarea sunt indispensabile unul altuia.”
John F. Kennedy

În prezent, în toate organizaţiile şi la toate componente educaţionale circumscrise efortului


nivelurile, este resimţită acut, chiar dacă în de creare şi instituire treptată a unei culturi de
diferite grade, nevoia unui leadership modern şi intelligence, în cadrul căreia structurile specifice
eficient.*Disproporţia dintre creşterea exponenţială de pregătire în domeniul informaţiilor pentru
a cererii, în raport cu dezvoltarea insuficientă a apărare joacă un rol central.
capacităţilor de formare a unui număr suficient
de lideri, este universal recunoscută, fiind
reflectată atât în lucrările de specialitate 1 , cât şi
la nivelul publicului larg 2 .
Performanţa unei organizaţii care, în funcţie
de natura şi locul acesteia, poate avea o paletă
largă de înţelesuri, de la simpla supravieţuire
până la nivelul maxim de competitivitate cu
întindere cvasi-globală, este determinată de
calitatea leadership-ului. Acest adevăr incontestabil
se manifestă şi mai pregnant în cazul organizaţiilor
care acţionează în domenii caracterizate de un
grad înalt şi foarte înalt de competiţie, aşa cum
este domeniul intelligence.
Toate aceste elemente conduc inexorabil
la necesitatea fundamentării şi implementării, în
etapa actuală, a unui demers sistematic de formare
a liderilor, ca o componentă a procesului
formării şi perfecţionării personalului din domeniul Demersul nostru porneşte de la principiul
informaţiilor pentru apărare. Acest demers trebuie, conform căruia succesul reprezintă rezultanta
totodată, integrat şi coordonat cu celelalte acţiunii combinate a trei componente: auto-
perfecţionarea, experienţa structurată şi educaţia
* formală. Instituţiile de învăţământ (componenta
Drd. Constantin IFRIM este comandor în cadrul Direcţiei
Generale de Informaţii a Apărării. formală) trebuie să direcţioneze experienţa şi să
1
James MacGregor Burns, “Leadership” şi “The crisis of asigure consultanţă autoeducaţiei. Este de la
Leadership” în The Leader’s Companion, cap.2: “Una din sine înţeles faptul că acest tip de implicare,
cele mai intense nevoi ale timpurilor noastre o reprezintă împreună cu faptul că aici se desfăşoară şi o
foamea după un leadership adecvat şi creativ”, “Running activitate semnificativă de cercetare fundamentală
alone, Presidential Leadership JFK to Bush II”: America
are nevoie de lideri mai buni; John W Gardner, “The Cry şi specializată, impun ca sarcina orientării
for Leadership” în The Leader’s Companion, cap.1: “De întregului proces să revină tot acestora.
ce nu avem noi un leadership mai bun?”; Lee Iaccoca Primul pas în această direcţie îl reprezintă
„Where Have All the Leaders Gone?”, etc. - toţi în analiza detaliată a condiţiilor contextuale în care
Kristan Wheaton, Introduction to Leadership, ianuarie
se va desfăşura procesul menţionat. În pofida
2009, www.mciis.org.
2
De exemplu, 80% din cetăţenii americani consideră că existenţei unui număr foarte mare de studii,
naţiunea traversează o criză de leadership (conform National analize şi teorii în materie de leadership, ceea ce
Leadership Index, Harvard University, noiembrie 2008).

59
INFOSFERA

ştim în realitate şi am putea folosi cu adevărat şi deprinderilor, redefinirea şi modificarea atitudinii


este foarte puţin. În oglindă cu multitudinea de subiectului şi modelării acestuia pentru a face
şcoli de management existente, atât în ţara faţă cu succes în cele mai diverse situaţii, cu
noastră, cât şi peste tot în lume, nu se poate îndeplinirea obiectivelor prestabilite, continuarea
vorbi încă de o şcoală autentică de leadership, ci autoevaluării performanţei sale şi dezvoltarea
doar de abordări secvenţiale sau chiar tangenţiale. potenţialului de leadership deţinut.
Mai mult decât atât, chiar şi aceste abordări Dintre fundamentele cu impact semnificativ
incomplete suferă de un mare grad de teoretizare şi în închegarea unui proces coerent amintim definirea
nu conduc, după cum ar fi firesc, la însuşirea leadership-ului de intelligence şi eficientizarea
unor deprinderi practice adecvate funcţiunilor utilizării tipurilor de putere. Deşi numărul de
specifice. Astfel, tot ce s-ar putea face pe această definiţii date leadership-ului este practic egal cu
linie se rezumă, pe de o parte, la procesarea cel al autorilor care au abordat subiectul, analiza
adecvată a unui anumit volum de cunoştinţe din structurată şi coroborarea tuturor elementelor la
surse academice de vârf din diverse ţări cu care fac referire lucrările de specialitate au
preocupări avansate în domeniu 1 şi din autorii permis lansarea unei definiţii-propunere pentru
consacraţi 2 şi, pe de altă parte, la ceea ce ar leadership-ul de intelligence de către catedra de
putea fi obţinut prin colaborare cu firme de specialitate a Institutului american Mercyhurst 3 .
consultanţă şi de coaching atent selecţionate. Apreciem că această definiţie întruneşte toate
După conturarea corpusului principal de idei, condiţiile pentru a fi utilizată în continuare pentru
principii şi cunoştinţe teoretice necesar a fi scopurile activităţii de formare şi perfecţionare a
transmise subiecţilor, se poate trece la determinarea liderilor din domeniul informaţiilor pentru apărare.
acelor deprinderi practice necesar de format şi În urma adaptării la specificul limbii române a
dezvoltat la aceştia, în strânsă legătură cu traducerii din limba engleză, această definiţie
nevoile de structurare logică a etapelor de urmat arată astfel: „Leadership-ul este arta de a inspira
şi necesităţile reale ale poziţiilor ierarhice ce oamenii să accepte schimbarea şi dezvoltarea
urmează a fi deţinute. Urmează apoi o distribuţie instituţional-organizaţională, în vederea îndeplinirii
adecvată a cunoştinţelor şi deprinderilor identificate acelor obiective care reprezintă cel mai adecvat
ca fiind necesare pe structura cursurilor existente. lucru pentru ei, pentru organizaţie şi pentru
Se va lua totodată în calcul coordonarea cu aceia pe care organizaţia îi deserveşte” 4 .
acţiunile pe această linie ce vor trebui continuate Această abordare pune în centrul activităţii
şi pe perioadele dintre cursurile individuale personalul - resursa principală a oricărei organizaţii.
urmate de personalul ţintă. La nevoie, se vor asupra căreia liderul trebuie să acţioneze cu
prevedea cursuri de leadership de sine stătătoare mijloace specifice. Scopul acţiunii sale este acela
pentru acoperirea nevoilor specifice structurilor de a capacita resursa umană existentă, acest
de informaţii pentru apărare deservite. lucru fiind posibil prin inspiraţie şi influenţarea
În prima etapă, se impune evaluarea atentă pozitivă a personalului, concomitent cu
a trăsăturilor de bază ale leadership-ului de promovarea intereselor legitime atât individuale
intelligence care trebuie urmărite în formarea şi cât şi colective ale personalului la acelaşi nivel
perfecţionarea liderilor. Aceasta presupune cu interesele organizaţiei şi ale beneficiarilor.
evaluarea mediului şi a constrângerilor specifice Un al doilea tip de influenţe care rezultă
asupra subiectului acţiunii, dezvoltarea trăsăturilor din fundamentele leadership-ului poate fi generat
de utilizarea tipurilor de putere. Relaţia puterii
1
cu leadership-ul a fost perfect surprinsă de
Câteva exemple în acest sens ar putea fi reprezentantele Aristotel: „Nu confundaţi conducerea cu puterea.
diferitelor „şcoli” de leadership: Harvard Business School,
aflată în poziţie de lider în cadrul şcolii americane, The Conducerea conferă putere, însă puterea nu
Chartered Institute of Personnel and Development -
www.cipd.co.uk şi The Institute of Leadership - www.iofl.org
3
sau www.instituteofleadership.com pentru şcoala britanică, Mercyhurst College, Institute for Intelligence Studies,
INSEAD Fontainbleau pentru şcoala franceză, ş.a. www.mciis.org
2 4
Printre cei mai reprezentativi autori amintim pe Abraham În original: „Leadership is the art of inspiring people to
Zaleznik, John Kotter, Jim Collins, Tom Davenport, Daniel accept change and improve to accomplish goals that are
Goleman, Adele Lynn, Stephen Covey, John Maxwell, the right thing to do for themselves, the organization and
Graham Lee, Manfred Kets de Vries, Hilarie Owen, etc. those whom the organization supports.”

60
INFOSFERA

aduce conducere” 1 . Cu mici excepţii, literatura unele calităţi şi trăsături specifice (generale,
de specialitate face referire, în principal, la cinci individuale şi de lucru) care vor fi îmbunătăţite
tipuri de putere 2 : puterea coercitivă (bazată pe prin procesul educaţional specific. În acest
frică) - constând în abilitatea liderului de a pedepsi articol, am ales să ne rezumăm la abordarea
subordonaţii „pentru lipsa de conformare”; puterea calităţilor generale ale viitorului lider.
de recompensă - legată de „abilitatea liderului de
a furniza recompense” celor consideraţi merituoşi;
puterea legitimă - generată de „poziţia liderului în
ierarhia organizaţiei”; puterea expertizei - bazată
pe recunoaşterea de către subordonaţi a liderului
ca „unic deţinător de expertiză”; puterea referenţială
- determinată de capacitatea liderului de a se
face admirat „pentru una sau mai multe
trăsături personale”.
Din cele două componente de fundamentare
a leadership-ului decurg principalele responsabilităţi
ale acestuia, din care se deduc ulterior calităţile
şi trăsăturile a căror formare şi perfecţionare
trebuie urmărite. Responsabilităţile liderului din
domeniul intelligence pot fi rezumate astfel: Calităţile şi trăsăturile generale ale liderului
- să câştige şi să menţină încrederea oamenilor militar şi ale celui de intelligence au făcut
din organizaţie; obiectul a numeroase studii întreprinse de organizaţii
- să identifice răspunsul adecvat la schimbările şi de specialişti recunoscuţi. În pofida diferitelor
externe care afectează organizaţia şi măsurile perspective aparţinând celor implicaţi, există un
necesare îmbunătăţiri mediului intern al consens larg cu privire la cinci trăsături
organizaţiei; fundamentale asupra cărora atât cei implicaţi în
- să stabilească cele mai adecvate obiective formarea şi perfecţionarea liderilor, cât şi
pentru oamenii din organizaţie, pentru organizaţia viitorii lideri înşişi trebuie să se aplece cu
însăşi şi pentru beneficiarii activităţii organizaţiei; atenţie şi responsabilitate. Primele trei, şi anume
- să inspire personalul în sensul acceptării de către integritatea, competenţa şi curajul, sunt indis-
acesta a schimbării (personale şi organizaţionale) pensabile pentru obţinerea încrederii subordo-
în scopul îndeplinirii obiectivelor. naţilor, în vreme ce ultimele două, viziunea şi
capacitatea de a-i inspira pe ceilalţi, sunt
esenţiale pentru a conduce procesele de
schimbare/transformare a organizaţiei. Evident,
fiecare dintre aceste trăsături necesită o tratare
detaliată din care să rezulte raţiunea pentru care
a fost inclusă în categoria celor fundamentale în
detrimentul altor trăsături şi calităţi care ar putea
fi considerate, poate pe bună dreptate, la fel de
importante, precum apelul la principii, cinstea,
curiozitatea, îndrăzneala, etc. În acest context,
sunt necesare două observaţii. Prima este că cele
cinci trăsături menţionate nu le exclud pe
celelalte care ar putea fi invocate, ci se află chiar
Pentru a se putea achita de aceste în centrul activităţii liderului, astfel încât
responsabilităţi, viitorul lider trebuie să posede absenţa oricăreia dintre ele ar compromite total
calitatea de lider. În al doilea rând, aceste cinci
1
trăsături sunt acceptate ca având cel mai mare
Aristotel, Politica, accesată pe Internet la http:/ grad de reprezentativitate şi le implică obligatoriu
/www.scribd.com/doc/3046109/Aristotel-Politica în 02.09.2009
2
Desmond D. Martin, Richard L. Shell, The Relationship pe celelalte propozabile. De exemplu, integritatea
Between Power and Leadership, cap IX presupune automat atât apelul la principii cât şi
61
INFOSFERA

onestitate. Pentru scopul articolului de faţă riscul să-şi compromită cariera. Liderul va
apreciem ca fiind suficientă o scurtă trecere în permite celor cu care lucrează să îşi asume, la
revistă a principalelor considerente în legătură rândul lor, riscuri similare, iar în situaţii de eşec
cu fiecare din trăsăturile fundamentale menţionate. îşi va asuma responsabilitatea pentru acţiunile
Integritatea, reprezentând în esenţă acestora. Subliniem în acest context că, în mod
concordanţa dintre principii şi comportament, special în domeniul de intelligence, unde liderul
este indispensabilă unui lider. În primul rând, îşi reprezintă organizaţia în relaţiile cu
numirea într-un post de conducere nu aduce beneficiarii, acesta trebuie să aibă tăria susţinerii
recunoaşterea automată a calităţii de lider. Dacă, produselor specifice.
anterior numirii, viitorul lider era cunoscut Integritatea, competenţa şi curajul sunt
pentru integritatea sa, acesta va fi recunoscut şi strâns interconectate. Curajul este rezultatul
acceptat foarte repede; în caz contrar, oamenii integrităţii şi competenţei, pentru că îşi are
vor încerca să afle totul despre persoana sa pe originea în încrederea de sine, care vine din
căi informale. Altfel spus, reputaţia precede faptul că în trecut ai fost capabil să îţi menţii
persoana, facilitând semnificativ abordarea directă integritatea de a face ceea ce trebuie şi ai avut
a activităţii. În al doilea rând, după instalarea în competenţa profesională şi de leadership pentru
funcţie, liderul trebuie să confirme şi să consolideze a-ţi îndeplini sarcinile încredinţate. Ca urmare,
încrederea acordată iniţial prin concordanţa menţinându-ţi integritatea şi perfecţionându-ţi
permanentă dintre principiile declarate şi pregătirea profesională şi de leadership, vei avea
comportament. În al treilea rând, comportamentul curajul de a face şi pe viitor ceea ce trebuie.
integru al liderului va induce şi subordonaţilor Cercul se închide prin aceea că, prin curajul de a
un tip adecvat de comportament, în situaţii face ceea ce trebuie, vei continua să-ţi demonstrezi
neaşteptate sau chiar de criză, aceştia devenind integritatea şi să îţi întăreşti reputaţia de lider
conştienţi de faptul că liderul respectă cu competent.
fermitate şi consecvenţă un set de principii Abilitatea de a gândi la viitor sau de a
solide. În ultimul rând, trebuie subliniat faptul planifica viitorul cu imaginaţie şi inteligenţă
că liderul nu poate supraveghea permanent este prima componentă a setului de calităţi indis-
activităţile desfăşurate de subordonaţi. Astfel, pensabile liderului de intelligence pentru a putea
aceştia trebuie să-şi exerseze propria lor gestiona schimbarea. Noţiunea de „viziune”,
integritate şi să acţioneze cu bună credinţă, excluzând conotaţiile sale mistice, presupune, în
bucurându-se de încrederea liderului şi fiind prima fază, un efort laborios de culegere şi
motivaţi de exemplul său. procesare a informaţiilor privind mediul intern
Cele două condiţii asociate competenţei 1 şi extern al organizaţiei, modelele de relaţionare
unui lider de intelligence sunt profesionalismul şi interconectare, evoluţia probabilă a acestora,
şi capacitatea de a înţelege oamenii. Definită descifrarea celui mai probabil curs al evoluţiilor
dintr-o astfel de perspectivă, competenţa nu se de care depinde activitatea viitoare a organizaţiei
rezumă numai la abilităţile specifice meseriei etc. În acest context, liderul identifică cea mai
(dobândite prin instrucţie, educaţie şi experienţă), importantă provocare externă cu care organizaţia
ci include şi toate competenţele şi abilităţile de va trebui să se confrunte. O a doua componentă
lider dobândite de-a lungul unei practici constante. o reprezintă suma concepţiilor profesionale ale
Aceasta contribuie fundamental la câştigarea şi liderului, formate pe baza cunoştinţelor şi a
menţinerea încrederii la locul de muncă. experienţei sale. Acestora li se adaugă contribuţiile
Manifestarea curajului în ambele sale celorlalţi membri ai organizaţiei, obţinute prin
componente - fizic şi moral - ca trăsătură indis- consultare şi/sau acţiune voluntară. În final,
pensabilă făuririi încrederii în cadrul organi- intuiţia liderului cu privire la ce se întâmplă în
zaţiei, presupune asumarea riscurilor şi oferirea organizaţie, dar mai ales referitor la ce îi rezervă
exemplului personal, în situaţii extreme existând acesteia viitorul, vine să închidă cercul analizei
întreprinse. Pe baza concluziilor reieşite din
1 această analiză, liderul va trebui să fundamenteze
„Abilitatea de a face ceva bine” sau „o îndemânare de
care ai nevoie într-o anumită slujbă sau pentru a îndeplini o proiecţie a ceea ce urmează să devină organizaţia
o anumită sarcină” - Oxford Advanced Learner’s Dictionary, pe care o conduce şi schiţează strategiile generale
Oxford University Press, London, 2002

62
INFOSFERA

de urmat pentru a atinge aceste obiective. altora de a acţiona în cadrul viziunii, planificarea
Viziunea nu trebuie să fie inovativă cu orice şi generarea unor succese pe termen scurt,
preţ. În realitate, cele mai multe viziuni care şi- consolidarea rezultatelor pozitive dobândite şi
au dovedit eficienţa nu au fost deloc inovative, instituţionalizarea noilor abordări propuse. Nimic
ci mai degrabă au reprezentat o combinaţie însă nu este mai important decât atitudinea
particularizată a unor idei binecunoscute 1 . În pozitivă şi entuziasmul afişate de lider, însoţite
esenţă, o asemenea viziune ar trebui să includă de utilizarea adecvată a retoricii, logicii şi
principalele elemente de răspuns la întrebarea emoţiilor în comunicare. „Dispoziţia liderului
„Unde ar trebui să se situeze această este contagioasă” şi dacă el este „optimist,
organizaţie peste trei-cinci ani pentru a-şi autentic şi se simte în putere” cei care lucrează
îndeplini misiunile pe care le va avea?”, urmată cu el „simt şi acţionează la fel” 5 . Cu alte cuvinte
de întrebarea „Cum poate ajunge acolo?”. „subordonaţii îşi oglindesc întocmai liderii” 6 .
În fine, ultima cerinţă fundamentală care Pe baza consolidării trăsăturilor fundamentale
stă în faţa liderului şi cea de a doua necesară se poate trece la etapele următoare de formare şi
pentru a gestiona schimbarea este capacitatea sa perfecţionare, abordând setul trăsăturilor de caracter
de a-i inspira pe ceilalţi 2 . Elaborarea unei (cultură, etică, morală, valori, principii şi obiceiuri)
viziuni este doar începutul adevăratei munci a şi, ulterior, cel al trăsăturilor de lucru (tipul şi
liderului. Factorul timp este critic pentru etapa stilul de leadership, echipa inter-departamentală,
de implementare a viziunii, în condiţiile unui echipa intra-departamentală şi liderul-manager),
mandat limitat. În cazul liderilor militari şi/sau completând astfel întregul proces.
de intelligence, acesta se rezumă la aproximativ Concluzionând, formarea şi perfecţionarea
trei-patru ani, în acest caz liderul fiind nevoit să liderilor de intelligence de pe toate treptele
înceapă imediat să comunice celorlalţi viziunea ierarhice constituie o sarcină dificilă, de mare
sa şi să nu înceteze să o facă ori de câte ori este actualitate şi cu un impact semnificativ asupra
necesar sau are ocazia. Cea mai frecventă greşeală viitorului organizaţiei de informaţii pentru apărare,
în această etapă 3 o reprezintă insuficienţa fapt ce reclamă cu necesitate adoptarea măsurilor
comunicării, apreciată ca desfăşurându-se la corespunzătoare pentru realizarea triadei
aproximativ o zecime din necesar. Implementarea autoperfecţionare - experienţă structurată-proces
viziunii mai necesită4 , printre altele, împuternicirea educaţional.

1
John P. Kotter, „What leaders really do”, Harvard Business
Review, HBR OnPoint Product no. 3820, www.hbr.org
2
Referitor la această caracteristică a liderului, în literatura
de specialitate întâlnim noţiuni precum „lider inspiraţional”,
„lider transformaţional”, „liderul tranzacţional”sau „liderul
5
charismatic”. La fel se întâmplă şi cu stilurile de leadership, Daniel Goleman, Richard Boyatis, Annie McKee, „Primal
unde prevalează, de regulă, una din caracteristici. Leadership The Hidden Driver of Great Performance”,
3
John Kotter, „Leading Change: Why Transformational Harvard Business Review, december 2001
6
Effort Fail”, capitolul „Eight Steps to Transforming Your Daniel Goleman, Richard Bozatis, „Social Intelligence
Organization”, Harvard Business Review, january 2007 and the Biology of Leadership”, Harvard Business Review,
4
Idem. september 2008

63
INFOSFERA

ADAPTAREA PSIHOLOGIEI MILITARE APLICATE


LA CERINŢELE ACTUALE ALE DOMENIULUI
„INFORMAŢII PENTRU APĂRARE”
Lt. col. psiholog Ionela DAVID*

Factorul uman şi asigurarea pregătirii viitoare, în vederea generării unui răspuns adecvat
profesionale a personalului din domeniul informa- la provocările potenţiale: dinamica sistemului
ţiilor pentru apărare reprezintă aspecte definitorii internaţional de securitate şi a domeniului de
ale arhitecturii de informaţii. Succesul oricărui responsabilitate, tipologia ameninţărilor şi agre-
serviciu de informaţii, nu numai al celui pentru siunilor, diversificarea actorilor, apariţia de noi
apărare, este strict condiţionat de organizarea, comportamente, tehnologii şi percepţii potenţial
pregătirea şi conducerea personalului pentru ostile etc.
obţinerea de performanţe în domeniul informa- Una dintre activităţile circumscrise trinomului
ţiilor. * Pregătirea trebuie să pornească de la selecţie - formare - asistenţă, care trebuie să
misiunea de îndeplinit şi de la calitatea de răspundă cerinţelor prezentate mai sus, o
membru al unei alianţe/coaliţii. Aceasta se poate reprezintă şi pregătirea psihologică specifică,
desfăşura prin cursuri în ţară sau în străinătate. desfăşurată în cadrul cursurilor.
O arhitectură modernă a structurilor de informaţii Imperativul dezvoltării şi perfecţionării
militare va trebui să conţină, în propria muncii în domeniul informaţiilor pentru apărare
organică, structuri de pregătire a personalului aduce în prim plan calitatea cadrelor de la toate
propriu. Aceste structuri vor putea realiza, pe de eşaloanele ierarhice (tactic, operativ, strategic),
o parte, pregătirea de specialitate a personalului problema concordanţei dintre potenţialul lor
din domeniul informaţiilor pentru apărare şi, pe psihoaptitudinal şi de personalitate cu solicitările
de altă parte, dezvoltarea cercetării în domeniu 1 . psihice, din ce în ce mai ample şi specifice, ale
procesului permanent de formare, perfecţionare
profesională şi operaţională. Capacitatea de
adaptare profesională a cadrelor din serviciile de
informaţii se realizează printr-un sistem din ce
în ce mai riguros şi coerent de selecţionare şi
formare, care trebuie perfecţionat continuu pentru a
fi competitiv. În cadrul acestui sistem, expertiza,
selecţia şi asistenţa psihologică a cadrelor cu
atribuţii şi misiuni specifice ocupă un rol
important, constituind un subsistem multiplicator
de capacitate, calitate psihică şi profesională.
Structurile specifice de instruire în acest Selecţia în funcţie de profilul psihologic
domeniu asigură pregătirea unitară şi coerentă are în vedere baremele existente care pun în
prin cursuri, la nivel tactic, operativ şi strategic, evidenţă necesarul de aptitudini, capacităţi,
a personalului cu atribuţii în domeniul informaţii abilităţi şi profilul optimal de personalitate.
pentru apărare. În mod firesc, activităţile de După selecţie, prin pregătire şi perfecţionare
pregătire se încadrează în procesul de adaptare profesională se urmăreşte creşterea potenţialului
la realitate, dar mai ales de calibrare la o realitate psihologic care se evaluează preventiv şi
periodic de către psihologi prin probe şi teste cu
*
Lt. col. Ionela David este psiholog militar în cadrul Direcţiei caracter pur tehnic şi de specialitate.
Generale de Informaţii a Apărării. Mai mult decât în alte activităţi profesionale,
1
Adriean Pârlog, „Remodelarea serviciilor de informaţii performanţele, conduita şi evoluţia ulterioară în
militare ca răspuns la noile provocări ale mediului internaţional carieră a cadrelor cu atribuţii în domeniul
de securitate”, Gândirea Militară Românească, nr. 6/2006, p.72

64
INFOSFERA

informaţiilor pentru apărare depind în mare


măsură de dotarea psihologică a personalităţii
acestora şi de starea unor calităţi psihoaptitudinale
cum sunt inteligenţa şi „şiretenia”, echilibrul
psihoemoţional şi stăpânirea de sine, curajul
remarcabil de a acţiona în situaţii de o anumită
factură şi de o anumită „agresivitate”, şi, de ce
nu, de un anumit spirit de aventură 1 . În mod
deosebit, activitatea informativ-operativă, ca
profesie, prezintă o serie de particularităţi care
influenţează atât pozitiv, cât şi negativ cele mai
intime resorturi ale personalităţii celui care o
practică. În funcţie de structura psihică a
operatorului de informaţii/contrainformaţii/ securi-
tate, de particularităţile sale psihoindividuale,
activitatea într-un serviciu de informaţii În procesul de selecţie psihologică iniţială
generează riscul potenţial al accentuării trăsăturilor a personalului, astfel de riscuri sunt avute în
de caracter şi comportament negative (când vedere pentru a evita în primul rând pătrunderea
„terenul” este vulnerabil, desigur), până la în cadrul instituţiei a unor persoane cu
manifestarea unor dezechilibre psihopatologice predispoziţii pentru diferite deformări sau
autentice de tip paranoid (tendinţă spre suspiciune, dereglări psihice (persoane instabile emoţional sau
interpretare etc.) sau în sensul unei sentiment de fără caracter, cinice, dornice de putere şi fără
situare deasupra legilor, deviaţii psihice patologice, scrupule, neloiale etc). Pregătirea psihologică se
caracteropatice, cum ar fi: vicii grave, dorinţă continuă pe toată perioada desfăşurării activităţii
excesivă de putere, cinism etc. în cadrul structurilor cu atribuţii în domeniul
informaţiilor pentru apărare.
Garanţia formării unui bun profesionist
implică două tipuri de acţiuni interconectate:
selecţia şi formarea. Prin selecţia profesională se
evaluează şi prognostichează capacitatea de
adaptare şi integrare profesională. Intervenţia
psihologului nu se termină însă odată cu selecţia
şi nu se rezumă la aceasta. Pregătirea psihologică a
personalului, ca principală pârghie formativă,
constituie una dintre activităţile de bază ale
structurilor specifice de pregătire în domeniul
informaţiilor pentru apărare. Aceasta se realizează
atât în cadrul cursurilor de specialitate, cât şi
prin prelegeri şi alte activităţi desfăşurate în
cadrul şedinţelor de pregătire a cadrelor proprii.
Tendinţa de psihologizare permanentă a
procesului de formare şi perfecţionare profesională a
cadrelor proprii, în diferite etape, necesită
participarea directă a specialiştilor în aplicarea
programelor de pregătire şi asistenţă psihologică
în unităţile speciale de învăţământ în cadrul
procesului general de instruire şi de formare
profesională. În plus, componenta psihologică
ocupă un rol important în procesul de transmitere a
1
Apud James Austin, The Psihological Dimension of
Intelligence Activities, Washington, 1989 in Alain Dewerpe,
Spionul. Antropologia secretului de stat contemporan, Ed.
Nemira, Bucureşti, 1998, p 225-227

65
INFOSFERA

cunoştinţelor în cazul celorlalte forme de pregătire, Pe de altă parte, Allen Dulles susţinea că
diferenţele se referă numai la obiective, conţinuturi nu există un model tip de caracterizare personală
şi metode ale pregătirii. care să poată servi la selecţionarea celor care
Stabilirea obiectivelor pregătirii psihologice vor să lucreze în serviciile de informaţii. Totuşi
trebuie să pornească de la necesitatea ca potenţialul el consideră drept calităţi indispensabile pentru
de reuşită profesională, apreciat prin expertiza un bun lucrător în intelligence, printre altele:
de selecţie, să se dezvolte şi să se poată capacitatea de a distinge între realitate şi ficţiune,
obiectiva. Este, totodată, evident că o mare parte curiozitatea, ingeniozitatea, discreţia, capacitatea
a competenţelor trebuie învăţate în interiorul de a înţelege alte puncte de vedere, alte feluri de
organizaţiei (instituţiei, domeniului profesional gândire, alte moduri de comportare; ambiţia şi
de activitate, al specialităţii), fiind specifice acesteia. „mentalitatea primei linii”. Cu o astfel de
Primul pas în stabilirea domeniilor de mentalitate, o persoană cu un înalt spirit patriotic
interes formativ îl reprezintă culegerea datelor poate deveni, printr-o pregătire corespunzătoare,
relevante. Modalităţile prin care aceste date sunt un bun specialist al serviciului de informaţii 2 .
culese au la bază: socioprofesiograma - rezultată Socioprofesiograma, rezultată din studiul
din analiza psihologică a muncii, studiul solicitărilor, de validare a bateriei de selecţie 3 , prezintă
studiul psihografic şi modelul absolventului - următorul model aptitudinal pentru serviciile de
elaborat de către structurile beneficiare, care informaţii pentru apărare:
reprezintă un set de cerinţe prin care se stabileşte - stabilitate psihoemoţională şi rezistenţă la stres;
ce trebuie „să fie”, „să ştie”, „să facă” absolventul la - rezistenţă la frustrare, cu lipsa reacţiei
terminarea cursurilor. extrapunitive;
În 1908, Rollin descria calităţile necesare - energie în activitate şi comunicare;
unui şef sau ofiţer de informaţii. Acesta punea - atitudine internalistă de încredere şi spijin pe
înainte de toate discreţia urmată de flexibilitatea propriile posibilităţi;
spiritului (nu a caracterului!), fiindcă ”activitatea - optimism privind viitorul şi cariera militară;
cu agenţii exclude trufia şi rigiditatea. Cunoaşterea - motivaţie pozitivă pentru autoperfecţionare şi
mai multor limbi străine, a tradiţiilor militare şi autodepăşire prin profesie;
a organizării inamicului, memoria numelor şi - flexibilitate ;
memoria fizionomiilor. Apoi e nevoie de tact, de - eficienţă şi performanţe intelectuale;
îndemânare, de o mare putere de observaţie şi - capacitate volitivă de mobilizare şi dirijare spre
de o profundă cunoaştere a sufletului uman”. scop;
Potrivit lui Rollin, ofiţerul de informaţii trebuie - toleranţă interpersonală şi realizare prin
să dovedească de asemenea, o permanentă stăpânire independenţă;
de sine, să fie „energic, dar nu încăpăţânat”, să - gândire practică;
aştepte răbdător rezultatele, să fie prudent, dar, - abilităţi de autocunoaştere, comunicare, relaţionare;
în acelaşi timp, să aibă şi iniţiativă şi să „meargă în - aptitudini manageriale în raport cu funcţia
întâmpinarea informaţiilor”. Acestei psihologii îndeplinită.
i se adaugă morala celui care ştie că va fi obligat Profilul optimal de personalitate al cadrelor
„să suporte, fără a se simţi lezat în propria-i militare din domeniul informaţiilor pentru apărare,
demnitate, anumite contacte pe care altminteri, stabilit cu metodele investigaţiei psihoprofesio-
în viaţa lui particulară, le repudiază”. Trebuie grafice şi psihodiagnostice, reprezintă instrumentul
să facă acest lucru fără dificultate, fără nici o conceptual de bază pentru perfecţionarea teoriei
prejudecată, cu bonomia şi calmul celui care-şi şi practicii activităţii de selecţie şi, ulterior, a
urmăreşte neclintit scopul. „Mobilurile patriotice pregătirii şi asistenţei psihologice. El se referă la
sunt esenţiale: şi patriotismul arzător, şi spiritul acel registru minimal, dar suficient, de aptitudini,
de abnegaţie, şi dorinţa fierbinte de a-ţi sluji capacităţi şi abilităţi psihologice, pe care trebuie
patria sunt rarele calităţi morale şi psihologice să le posede şi să le demonstreze personalul în
pe care le pretinde această meserie” 1 . cadrul examenului psihologic de selecţie iniţială

1 2
Lieutenant-colonel Rollin, Le service.de renseignements Allen Dulles, The Craft of Intelligence, 1967, p. 195-197
3
militaires en temps de paix et en guerre, Paris, Nouvelle Gheorghe Perţea, Psihologie militară aplicată, Ed. AISM,
Librairie Nationale, 1908, p.10-15. 2003

66
INFOSFERA

şi pe tot parcursul carierei sale, pentru a se putea autoconştientizare şi autoexperimentare, de


adapta şi deveni eficient în raport cu exigenţele cunoaştere a propriilor limite, vulnerabilităţi,
tot mai mari de natură psihointelectuală. defecte. Optimizarea personalităţii cadrelor
Pentru a face faţă misiunilor specifice, militare din domeniul informaţiilor pentru
structurile de informaţii pentru apărare trebuie apărare este strâns legată de dezvoltarea
să dispună de cadre militare cu un grad ridicat capacităţii de autoapreciere obiectivă, caracterizată
de autodisciplină, motivaţie, inteligenţă nativă şi printr-o atitudine realistă şi critică faţă de sine,
iniţiativă, încredere în propriile forţe şi cu un prin raportarea adecvată a posibilităţilor la
echilibru psihic stabil. cerinţe care implică o analiză corectă a
Pregătirea psihologică, în cadrul cursurilor, situaţiei şi prin stabilirea unor scopuri posibil
constă în aplicarea unor instrumente specifice în de atins. Cunoaşterea realistă a calităţilor şi
practica activităţii de informaţii pentru apărare defectelor psihice ale celorlalţi, cât şi ale
în scopul creşterii capacităţii de adaptare şi propriei persoane conduce la reacţii şi soluţii
perfecţionare profesională a resurselor umane adecvate de dominare a situaţiilor interpersonale.
deja selecţionate. Autoevaluarea, realistă sau nerealistă, stă la
Atât din perspectivă didactică, dar mai baza formării stabilităţii psihice, a constantei
ales metodică, pregătirea psihologică are mai comportamentale şi a atitudinii echilibrate,
multe direcţii, conţinutul acestora vizând obiective sau, dimpotrivă, generează neîncredere în sine,
legate de însuşirea conceptelor psihologice funda- anxietate, dispoziţie depresivă, lipsa de iniţiativă
mentale aferente domeniului informaţii pentru etc. Acţiunile de asistenţă psihologică întreprinse
apărare (instruire psihologică), modelarea solici- de specialist trebuie să preîntâmpine apariţia
tărilor psihice în condiţii de laborator cu ajutorul situaţiilor extreme în ceea ce priveşte sub-
instrumentelor psihodiagnostice, antrenarea aprecierea, autodeprecierea, neîncrederea în
reglării condiţiei psihice şi recuperarea energiilor sine, dar şi supraaprecierea sau orgoliul
(învăţarea tehnicilor de relaxare şi a strategiilor exagerat. Desconsiderarea valorii „adversarului”,
de combatere a stresului), antrenarea abilităţilor a interlocutorului, are la bază, adesea, o
psihosociale (interpersonale) şi potenţarea supraapreciere a forţelor proprii care duce la
competenţei interpersonale şi de comunicare, alterarea relaţiilor interpersonale. În acelaşi
stimularea încrederii şi înţelegerii interumane, timp, subaprecierea forţelor proprii poate duce
stimularea autocunoaşterii şi creşterii securităţii la neîncredere în sine, încordare exagerată,
de sine. O direcţie prioritară nouă o reprezintă atitudine predominant defensivă, iniţiativă scăzută.
dezvoltarea capacităţilor de leadership, pe diferite - dezvoltarea resurselor personalităţii implicate
trepte ierarhice, prin autoperfecţionarea, optimizarea în comportamentul profesional. Loialitatea,
stilului de conducere şi a comportamentului onestitatea, sentimentul datoriei şi responsabilităţii
organizaţional. profesionale (trăsături, relativ echivalente în
Obiectivele formative privind individul conţinut), reflectă, într-un cuvânt, atunci cât
vizează dezvoltarea unor potenţialităţi şi capacităţi, este vorba despre performanţa profesională, forţa
cu implicaţii în toate planurile personalităţii, (tăria) caracterului. Ele exprimă şi sintetizează
prin: gradul de interiorizare a valorilor organizatorice
- creşterea capacităţii de autoreglare a stărilor ale instituţiei, sentimentul de apartenenţă,
psihice. Un individ cu mare forţă a Eului dăruire şi ataşamentul faţă de structura în care
(personalităţii) se caracterizează prin: maturitate este inclus ca persoană fizică şi socială.
afectivă, fermitate, perseverenţă, calm, simţul - dezvoltarea capacităţii de comunicare şi de
realităţii în rezolvarea problemelor şi un nivel relaţionare - urmăreşte utilizarea corectă a
scăzut de oboseală nevrotică. Stabilitatea psihică limbajului oral sau scris pentru a comunica
se manifestă şi prin autocunoaştere realistă şi celorlalţi idei sau informaţii, pentru a asocia
încredere în propriile posibilităţi, capacitate de cu uşurinţă cuvintele sau pentru a vehicula un
acceptare şi de respectare a normelor şi vocabular variat al limbii materne, necesar în
cerinţelor sociale, prin lipsa anxietăţii, a optimizarea relaţiilor de muncă. Aptitudinea
conflictelor interne şi externe etc. de exprimare este legată de cea de înţelegere
- dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere, verbală. Aceasta din urmă presupune la rândul

67
INFOSFERA

ei abilitatea de a înţelege mesajele verbale cu relevanţă preponderent organizaţională,


scrise şi orale: a înregistra în mod adecvat amintim:
descrierea unui eveniment. Factorii intelectuali - dezvoltarea capacităţii de conducere (leadership
cei mai importanţi care determină creativitatea organizaţional);
verbală sunt: a) fluenţa ideilor - capacitatea - dezvoltarea capacităţii de a lucra în echipă, de
de a produce un număr de idei pe o temă dată; colaborare;
contează numărul ideilor, nu atât calitatea - prevenirea şi controlul stresului organizaţional;
acestora; b) flexibilitatea gândirii - capacitatea - dezvoltarea comportamentului asertiv şi a
de a schimba uşor direcţia în gândire - capacităţii de a rezolva/depăşi conflictele;
perspectiva de analiză a uneia şi aceleiaşi - conştientizarea „maladiilor cognitive” care pot
probleme de rezolvat; b) originalitatea - influenţa deciziile de grup;
capacitatea de a propune răspunsuri sau - dezvoltarea comportamentului organizaţional.
soluţii neuzuale într-o temă sau situaţie dată. În concluzie, putem afirma că pregătirea
De asemenea, obiective formative cu psihologică vizează formarea, dezvoltarea, educarea
relevanţă preponderent individuală se referă la: şi perfecţionarea calităţilor psihice solicitate de
antrenarea şi potenţarea capacităţii de cunoaştere a munca din domeniul informaţiilor pentru apărare,
altor persoane; antrenarea şi potenţarea capacităţii ţinându-se cont, atât de specificul funcţiilor sau
de memorare, a spiritului de observaţie; dezvoltarea posturilor pe care sunt încadrate cadrele militare,
capacităţii de a-i motiva pe ceilalţi, de a le cât şi de tipul cursurilor la care acestea participă.
câştiga încrederea; dezvoltarea capacităţii empatice „În meseria asta nu poţi să înveţi mare lucru
şi a asertivităţii; creşterea rezistenţei la efort, la înainte de a te implica în ea. Şi asta din multe
stres, la frustrare, gestionarea stresului; creşterea motive: mai întâi din cauza secretului: cunoştinţele
flexibilităţii, a independenţei în gândire şi nu pot fi predate decât celor aflaţi deja
acţiune; depăşirea barierelor interne care pot înăuntrul sistemului; apoi, pentru că materia e
afecta comportamentul profesional; dezvoltarea mereu nouă şi diferită, fără reguli precise,
capacităţii de analiză, sinteză, planificare. variabilă după vreme şi loc, ca şi după politică
În ceea ce priveşte obiectivele formative şi alianţe” 1 .

1
Piere Levergeois, J’ai choisi la D.T.D. Souvenirs d’un
inspecteur, Flammarion, Paris, 1978, p.15-16

68
INFOSFERA

ROLUL EDUCAŢIEI DE SECURITATE ÎN ACTIVITATEA


DE PROTECŢIE A INFORMAŢIILOR CLASIFICATE
Mariana ALEXE*

Într-o lume în continuă transformare, Stabilirea măsurilor educative ar trebui făcută la


apare firească necesitatea actualizării reperelor nivel naţional, printr-o politică unitară care să
culturale individuale şi colective în vederea ţină cont atât de condiţiile de securitate din plan
armonizării acestora cu cerinţele sociale asociate intern, cât şi de calitatea de membru al unor
unui anumit moment. * În prezent, se simte din ce organizaţii internaţionale cu atribuţii în asigurarea
în ce mai mult nevoia ca dimensiunilor educaţionale securităţii la nivel regional sau global, fapt care
clasice - educaţia intelectuală, educaţia morală, obligă la eforturi permanente pentru formarea
educaţia religioasă, educaţia tehnologică, unei culturi de securitate în rândul membrilor
educaţia estetică şi educaţia fizică - să li se societăţii.
adauge şi aceea a educaţiei de securitate. Acest Potrivit art. 3 al Legii nr.51/1991 privind
aspect este reliefat inclusiv în Strategia de siguranţa naţională a României, printre
Securitate Naţională a României care menţionează ameninţările la adresa siguranţei naţionale a
măsurile educative ca parte a măsurilor prin care României se numără şi „spionajul, transmiterea
se realizează securitatea naţională 1 . secretelor de stat unei puteri sau organizaţii
străine ori agenţilor acestora, procurarea ori
deţinerea ilegală de documente sau date secrete
de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri
sau organizaţii străine ori agenţilor acestora
sau în orice alt scop neautorizat de lege,
precum şi divulgarea secretelor de stat sau
neglijenţă în păstrarea acestora etc.”. Se poate
constata astfel că protecţia informaţiilor clasificate
devine responsabilitatea fiecărui cetăţean, în
măsura în care acesta este conştient de contribuţia
sa la menţinerea unei stări de securitate la nivel
naţional 2 . Existenţa cadrului legal adecvat a
constituit primul pas în domeniu, cel de-al
doilea urmând a fi implementarea corespunzătoare
a acestuia.
Protecţia împotriva ameninţărilor şi riscurilor
la adresa drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului, valorilor şi intereselor naţionale ale
statului vizează o serie de domenii, printre care:
starea de legalitate, siguranţa cetăţeanului,
securitatea publică, prevenirea şi contracararea
terorismului şi a altor ameninţări asimetrice,
capacitatea de apărare etc.
Concordanţa deplină între scopuri şi acţiuni Primul pas pentru formarea unei culturi de
este necesară pentru fundamentarea corespunzătoare securitate îl constituie elaborarea şi implementarea
a segmentului educaţional în etapa implementării. unui program de educaţie de securitate care să

* 2
Mariana ALEXE este expert în protecţia informaţiilor Gl.bg. (r) Mihaiu Mărgărit, „Democraţia şi cultura de
clasificate în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. securitate”, Spirit militar modern, anul XV, nr.6-7 (1001-
1
Strategia de Securitate Naţională a României, 2007, p. 7 1002), 2005.

69
INFOSFERA

cuprindă cât mai multe medii ale societăţii. Este în domeniul securităţii. Simpla înmagazinare a
necesar să subliniem aici faptul că educaţia de informaţiilor nu este suficientă, scopul educaţiei
securitate trebuie făcută diferenţiat, în funcţie de de securitate nefiind acumularea cantitativă a
accesul la informaţii clasificate. unor cunoştinţe, ci utilizarea lor în mod reflex ca
Astfel, persoanele care nu au acces la manifestare comportamentală a fiecărui individ.
informaţii clasificate sunt expuse la un grad Asemenea normelor morale, pentru ca aplicarea
relativ mai scăzut de risc. Educaţia la nivelul lor să fie cu adevărat eficientă, normele de
societăţii civile, care nu are legătură directă cu securitate ar trebui însuşite nu doar de specialişti
informaţiile clasificate, trebuie să conţină un sau de persoane cu o anumită pregătire, ci de cât
nivel minim de reguli care trebuie respectate în mai mulţi membri ai societăţii.
cazul unei accesări întâmplătoare a unei astfel Pentru a-şi exercita funcţionalitatea lor
de informaţii. Cunoaşterea cadrului legal, precum practică în plan psihologic, informaţiile trebuie
şi explicarea unor consecinţe care decurg din să-şi găsească un corespondent afectiv şi, pe
nerespectarea acestuia ar putea fi suficiente pentru această cale, să devină convingeri. Normele de
formarea unei culturi minimale privind protecţia securitate se transformă în convingeri în măsura
informaţiilor clasificate. în care se regăsesc în toate planurile psihicului:
O atenţie deosebită, dar fără a intra în cognitiv, afectiv şi voliţional. Corespondentul
detalii ce ţin de domeniul specialiştilor, ar trebui afectiv al unei informaţii se bazează pe trăirea
acordată celor care lucrează în mass-media. Este unor sentimente. Sentimentele au o orientare
cunoscut faptul că, în goana după ştiri, jurnaliştii concretă spre persoane, fapte, evenimente,
încearcă să forţeze accesul la unele informaţii, obiecte şi prezintă un grad ridicat de stabilitate.
invocând Legea nr. 544/2001 privind liberul Apelarea la sentimente în cadrul unui proces
acces la informaţiile de interes public. Liberul educativ este deosebit de dificilă, deoarece ele
acces la informaţii şi libertatea de exprimare nu nu pot fi declanşate „la comandă”. Spre
pot fi invocate pentru a face cunoscute activităţi exemplu, persoanele implicate direct într-un
secrete privind siguranţa naţională. Deşi art. 12 atentat terorist vor fi mult mai receptive la
prevede că „divulgarea, prin orice mijloace, de însuşirea şi aplicarea unor norme de securitate.
date şi informaţii secrete care pot aduce prejudicii Simpla participare la concretizarea unei ameninţări
intereselor siguranţei naţionale, indiferent de de securitate le-a schimbat deja comportamentul
modul în care au fost obţinute, este interzisă şi şi atitudinea faţă de un potenţial pericol.
atrage, potrivit legii, răspunderea celor vinovaţi”, Impactul unui atentat terorist este foarte uşor de
nu se poate considera că are loc o încălcare a anticipat asupra psihicului oricărei persoane,
dreptului la informare sau a libertăţii de opinie. indiferent dacă aceasta a fost afectată direct sau
Noţiunea de securitate, la nivel individual, doar a perceput vizual evenimentul. Mai dificil
se traduce prin prezenţa acelui sentiment de de sensibilizat în privinţa protecţiei unei
linişte dat de absenţa oricărui pericol. Cel de-al informaţii clasificate sunt acele persoane care
doilea sens al noţiunii este reprezentat de consideră că acea informaţie nu are, aparent,
legătura dintre planul personal şi cel social în legătură directă cu viaţa lor particulară. Prejudiciul
materie de securitate. Printr-o educaţie de securitate adus statului sau unei alte entităţi este greu de
adecvată individul este învăţat cum să apere conştientizat de către cineva fără o pregătire de
valorile fundamentale ale statului, astfel încât bază în domeniu. Din această perspectivă, se
statul, la rândul său, să fie în măsură să îi apreciază că latura afectivă poate fi implicată
asigure acestuia protecţia necesară. Beneficiile doar prin apelare la sentimentul de patriotism.
educaţiei sunt conturate de ambele părţi, stat şi La nivel cognitiv este necesar ca toate
individ, ele aflându-se într-o relaţie de inter- informaţiile transmise să fie corect recepţionate
dependenţă permanentă. şi înţelese. Noţiunile trebuie învăţate, nu doar
Obiectivul educaţiei de securitate îl constituie memorate. Învăţarea presupune modificarea
formarea conştiinţei şi conduitei adecvate sistematică a comportamentului în funcţie de
menţinerii şi consolidării climatului de securitate. experienţă, în timp ce memorarea reprezintă
La baza formării comportamentului dorit stau formarea structurilor care permit astfel de
informaţiile care provin din mediile specializate modificări. Memorarea este un proces care se

70
INFOSFERA

produce atât voluntar, cât şi involuntar. În Procesul este unul de durată, care necesită
cadrul educaţiei de securitate se poate apela cu în primul rând depăşirea unor bariere psihologice
uşurinţă la acele imagini, sunete, acţiuni care se în ceea ce priveşte conotaţia termenilor utilizaţi.
întipăresc involuntar, având un caracter de Transmiterea şi memorarea mecanică a unor
noutate, adeseori şocant 1 . concepte nu înseamnă că avut loc un act educativ
Voinţa de a acţiona are obligatoriu o eficient. Pe măsură ce normele de securitate vor
componentă motivaţională. Chiar dacă au fost fi însuşite şi transformate în convingeri se va
înregistrate cunoştinţe, nu poate exista comporta- produce trecerea de la o conduită impusă din
ment fără declanşarea şi orientarea către un scop. exterior, adesea prin măsuri coercitive, la o
Un alt aspect important în formarea conduită motivată intrinsec, auto-impusă la
culturii de securitate îl reprezintă motivaţia ca nivel individual, atingându-se astfel scopul
declanşator. Ce motiv are cineva să respecte o educaţiei de securitate.
normă de securitate? Motivaţia poate fi una
primară, nevoia de securitate fizică şi materială
sau una secundară, cum ar fi nevoia de stimă
sau nevoia de realizare. Nevoia de securitate
fizică poate determina o persoană să acţioneze
pentru prevenirea unui atentat cu bombă, prin
sesizarea unui colet suspect şi comunicarea
acestui lucru organelor specializate. Nevoia de
securitate materială îmbracă două forme: cea de
apărare a bunurilor şi cea de obţinere a bunurilor.
Prima formă poate fi privită ca nevoie de
securitate materială, iar persoana poate fi uşor
motivată să-şi apere bunul. A doua formă poate
ridica o serie de probleme atunci când se
încearcă obţinerea de foloase materiale prin
încălcarea conştientă a normelor de securitate.
Nevoia de stimă duce la adoptarea unui
comportament care să atragă aprecierea semenilor,
recunoaşterea calităţilor morale şi civice ale Până în prezent această formă de educaţie
celui care a acţionat pentru apărarea unor valori nu a lipsit cu desăvârşire din viaţa comunităţilor,
sociale recunoscute. însă programele derulate au fost punctuale,
Nevoia de realizare poate fi şi ea satisfăcută acoperind doar o anumită zonă, cu preponderenţă
în două moduri: prin respectarea cu stricteţe a terorismul. Aspecte ce ţin de protecţia informaţiilor
normelor de securitate, astfel încât persoana să clasificate ar trebui să fie avute în vedere la
îşi asigure o ascensiune bazată pe corectitudine elaborarea unei politici unitare la nivel naţional,
sau prin încălcarea flagrantă a acestora, întreaga cu programe şi obiective comune pentru toate
realizare bazându-se în acest caz pe minciună, instituţiile cu atribuţii în domeniu, ajungând-se
şantaj sau compromis. la formarea unui sistem funcţional şi eficient.
În momentul în care motivaţia s-a conturat, În ceea ce priveşte educaţia de securitate
individul posedă cunoştinţele necesare satisfacerii destinată persoanelor care utilizează informaţii
acesteia şi este dispus să investească afectiv în clasificate, trebuie să subliniem că aceasta
adoptarea unui anumit comportament, singura necesită o abordare mai detaliată a conceptelor
problemă este ca ceea ce urmăreşte persoana să specifice şi, în special, cele din domeniul
fie în acord cu interesul societăţii. Acest lucru protecţiei acestei categorii de informaţii, avându-se
poate fi realizat doar prin existenţa unei culturi în vedere faptul că riscurile sunt mult mai mari,
de securitate obţinută printr-o susţinută educaţie iar eventualele compromiteri pot afecta securitatea
de securitate. naţională. Putem distinge aici două categorii de
persoane: a) cele care utilizează informaţii
1 clasificate; b) cele care au atribuţii nemijlocite
Eusebiu Rihan, Aspecte psihologice în însuşirea
cunoştinţelor, www.e-scoala.ro
pe linia protecţiei informaţiilor clasificate.

71
INFOSFERA

Elementul comun al celor două categorii este personalului care lucrează în acest domeniu 3 .
dat de necesitatea acordării unei autorizaţii de Instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii
acces la informaţii clasificate. De aici şi naţionale dispun de structuri de pregătire a
consecinţa firească a existenţei unui minim de personalului propriu în funcţie de specificul
cunoştinţe în domeniul protecţiei informaţiilor activităţii fiecăreia dintre ele, aspect care poate
clasificate. Educaţia de securitate se face însă conduce la diferenţe de abordare a unor probleme
diferenţiat, iar cei care se ocupă de protecţia din sfera protecţiei informaţiilor clasificate, precum
efectivă a acestora trebuie să atingă cel mai înalt şi la disfuncţionalităţi pe linie de colaborare
nivel de specializare în domeniu. între structuri similare.
Doctrina defineşte şi analizează o serie de Un studiu 4 efectuat în SUA pe această
metode şi mijloace prin care se realizează temă, în anul 2002, caracteriza munca în domeniul
protecţia informaţiilor clasificate, cea mai securităţii, ca o „profesionalizare prin practică”,
cunoscută clasificare fiind 1 : datorită lipsei majore a unor fundamente
a) în funcţie de tipul acţiunii prin care se academice şi a faptului că mulţi dintre cei
realizează protecţia: acţiuni de prevenire, încadraţi în aceste structuri intră în sistem fără o
acţiuni de combatere, acţiuni de control al pregătire anterioară în domeniul securităţii.
consecinţelor; În art.171 al H.G. nr.585/2002 pentru
b) în funcţie de natura măsurilor de protecţie: aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a
protecţie juridică, protecţie prin măsuri procedu- informaţiilor clasificate în România se menţionează
rale, protecţie fizică, protecţia personalului; că „pregătirea personalului urmăreşte însuşirea
c) în funcţie de obiectivele urmărite: protecţia corectă a standardelor de securitate şi a modului
personalului, protecţia fizică, protecţia docu- de implementare eficientă a măsurilor de
mentelor, securitatea industrială, protecţia protecţie a informaţiilor clasificate”. Se poate
surselor generatoare de informaţii. constata limitarea scopului educaţiei de securitate
Educaţia se încadrează în acţiunile de la cunoaşterea şi aplicarea normelor, scop insuficient
prevenire, utilizează măsuri de protecţie de toate pentru asigurarea unei protecţii eficiente.
tipurile şi are ca obiective protecţia personalului Într-un astfel de mediu specializat obiectivul
şi protecţia documentelor. Asigurarea unei pregătiri educaţiei de securitate definit anterior este mult
adecvate a personalului care îşi desfăşoară mai uşor de atins. Conştiinţa este formată, normele
activitatea în domeniul securităţii, constituie un sunt cunoscute, singura dificultate apare la
deziderat al structurilor guvernamentale, având formarea unei conduite adecvate menţinerii şi
drept scop creşterea eficienţei activităţii şi consolidării climatului de securitate. Riscul
asigurarea unui climat de securitate predictibil, major acele persoane care lucrează cu informaţii
cu menţinerea riscurilor de securitate în limite clasificate sunt convinse că ştiu cum să le
controlabile 2 . protejeze, permiţându-şi uneori să se abată uşor
Deşi un număr important de specialişti din de la cadrul legal sau de la cel procedural. Ei nu
domeniul securităţii informaţiilor au participat reuşesc întotdeauna să anticipeze toate eveni-
la programe de pregătire organizate de Oficiul mentele ce pot duce la compromiterea
NATO pentru Securitate sau de Autorităţi informaţiilor. Educaţia de securitate poate fi în
Naţionale de Securitate din state membre NATO, acest caz mai dificilă, deoarece se adresează
până în prezent, la nivel naţional, nu s-a unor persoane avizate, care pot considera că
dezvoltat un program profesional de pregătire a ceea ce ştiu este suficient pentru a asigura o
protecţie corespunzătoare.
O soluţie ar fi prezentarea unor speţe de
1
Constantin Romanoschi, Managementul securităţii
informaţiilor clasificate. Introducere în securitatea şi protecţia
3
informaţiilor, Editura Academiei Tehnice Militare, Petre Poradici, Proiectarea unor programe de formare
Bucureşti, 2007 şi certificare a specialiştilor în domeniul securităţii,
2
J.C. Marshall-Mies, T.B Lupton & L.F. Fischer (2003), Sesiune internaţională de comunicări ştiinţifice,
Review of (ISC) 2 training and certification programs to Universitatea Naţională de Apărare, Bucureşti, 2009
4
inform the development of a model for certifying security Rizzoli Tippit, Miller Baker, Baseline definition of the
professionals, (Interim Report), Monterey, CA: Defense security profession, Interim Report, Foster City, CA,
Personnel Security Research Center. Tippit Group, 2002.

72
INFOSFERA

incidente de securitate cât mai variate, din cât informaţii clasificate are abordări multiple, iar
mai multe zone în care se vehiculează informaţii în lipsa adoptării unei decizii unitare la nivelul
clasificate. Şi în acest punct se poate stabili o structurilor responsabile, problema cea mai
formă de colaborare între instituţiile cu atribuţii dificilă va rămâne în continuare transformarea
privind securitatea naţională, iar educaţia să aibă noţiunilor din domeniul securităţii în conduită
ca ţintă „anticiparea imprevizibilului”. Sintagma corespunzătoare. În acest scop, un rol deosebit
este valabilă atât pentru situaţia în care se de important îl joacă instituţiile de învăţământ în
respectă cu stricteţe normele şi procedurile de care sunt pregătiţi oamenii care vor lucra în
protecţie, cât şi în situaţia în care acestea sunt mediile specializate. Formarea culturii de
încălcate. Cazuistica incidentelor de securitate a securitate însemnă şi cunoaşterea aspectelor ce
relevat posibilitatea compromiterii unei informaţii, nu au putut fi menţionate în legi şi regulamente,
chiar dacă aceasta a fost protejată conform regulilor, dar care trebuie avute în vedere la formarea
datorită apariţiei unor elemente imprevizibile. comportamentului adecvat pentru asigurarea
Consecinţele compromiterii informaţiilor protecţiei eficiente a informaţiilor.
sunt întotdeauna aduse la cunoştinţa persoanelor În concluzie, procesul educaţional ce
care au acces la informaţii clasificate, printre ele vizează protecţia informaţiilor clasificate trebuie
numărându-se şi sancţiunile legale. Aplicarea să îmbine nevoia de securitate personală,
obiectivă şi reală a sancţiunilor reprezintă o colectivă şi naţională pentru ca ţara noastră să
formă de educare prin constrângere. Apariţia facă faţă cu succes oricărui tip de provocări,
incidentelor de securitate nu trebuie privită ca riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale,
un eşec al educaţiei de securitate, ci ca un element asigurându-se astfel o stare de siguranţă benefică
care oferă posibilitatea reglării conţinutului acesteia. tuturor membrilor societăţii.
Educaţia de securitate a celor care utilizează

73
INFOSFERA

74