Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ion Muresan Poemul Care Nu Poate Fi Înţeles
Ion Muresan Poemul Care Nu Poate Fi Înţeles
Eu lucrez la poemul care nu poate fi înţeles. O, vremuri pe cînd casa noastră înflorea pe ţărmul
El este o piatră neagră şi lucioasă unui limbaj lunecos!
din care brusc începe să crească părul aspru Pe cuvintele ieşind din scorburi vorbitoare,
a treizeci şi trei de sălbăticiuni; Pe cînd cuvintele ieşind din scorburi vorbitoare,
El este mlaştină verde ce se întinde în piaţa oraşului - asemeni melcilor urcau pe ziduri…
din trestiile ei latră moale, linguşitor o vulpe Apoi, blîndele, prăfoasele arhive ale ospiciilor
singuratică; unde am cercetat semnele inventate de nebuni,
El este mireasa de lemn (o, minunată mireasă unde am întocmit o mare istorie a lor,
de lemn!) – rochia vînătă, .
gura de ierburi, pe care scriind-o în chiar semnele acelea uscate
scîncetul acoperind ca un muşchi alb fereastra; nici eu vreodată nu am putut-o citi.
El este văgăuna din cer şi norul de sînge ce mîrîie De aceea am cuprins-o în poemul care
în văgăuna din cer; nu poate fi înţeles.
El este stolul de ciori ce se roteşte cu voioşie Văd capul rotund ca un balon de aur
în jurul frunţii, îndepărtîndu-se peste înaltele rafturi.
bruma neagră a frunţii mele: limba în gură e rece .
ca gheaţa şi aproape casantă, Aud valurile mării lovindu-se de zidurile unui
ca o decoraţie acordată de Dumnezeu înalt şi galben depozit
profeţilor; şi aproape bătrîn, aproape gîrbov,
El este vinul care nisip se face în gura ta. cu aureola împăturită sub braţ,
. mă aşez la rînd, după sute şi sute de oameni,
să pot vedea şi eu, măcar spre sfîrşitul zilelor mele,
poemul tămăduitor,
poemul care nu poate fi înţeles.