Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
artera hiogastrica.
Intoarcerea venoasa se face prin:
- vena porta care se varsa in capilarele sinusoide ale ficatului;
- vena centro-lobulara;
- venele suprahepatice;
- vena cava inferioara.
In acest fel, in calea substantelor absorbite se gaseste ficatul care prin
celulele reticulo-endoteliale celulele Kapfer, opreste microorganismele
si particulele straine patrunse pe cale digestiva.
Ficatul opreste si prelucreaza - 2/3 din substantele absorbite.
Circulatia splanhnica se intensifica in timpul digestiei deoarece:
- unii hormoni secretati in timpul digestiei produc vasodilatatie (CCK,
gastrina, VIP, secretina);
- in timpul activitatii secretorii se formeaza bradikinina substanta
vasodilatatorie;
- in timpul digestiei se consuma oxigen scade presiunea oxigenului
ceea ce produce vasodilatatie.
Parasimpaticul produce vasodilatatie indirect prin stimularea
activitatii glandelor.
Simpaticul produce vasoconstrictie, dar tesutul scapa repede de
aceasta actiune prin factorii vasodilatatori rezultati din metabolism.
Constrictia venelor din teritoriul splanhnic sub actiunea SNS (sistem
nervos simpatic) indreapta sangele spre teritorii cu importanta vitala in
situatii cum ar fi socul hemoragic (se pot mobiliza 200-300 ml de sange).
Inervatia este asigurata in primul rand de SNE (sistemul nervos
enteric). SNE este reprezentat de cele 2 plexuri:
1. mienteric sau Auerbach (vegetativ) -situat intre cele 2 straturi
musculare circular si longitudinal.
2. submucos sau Meissner (vegetativ) situat in submucoasa.
SNE e format din cca 100 milioane de neuroni (aproximativ numarul
neuronilor din maduva spinarii) si prelungirile lor amielinice.
Neuronii sunt:
- senzitivi;
- efectori;
- interneuroni.
d)
11
Rolurile salivei
1). Faciliteaza masticatia si deglutitia;
2). Lubrefiaza mucoasa favorizand vorbirea;
3). Solubilizeaza multe substante excitand papilele gustative;
4). Rol digestiv descompune amidonul preparat;
5). Are proprietati bactericide;
6). Reprezinta calea de eliminare a unor substante toxice (Hg, Pb), a
microorganismelor, a ureei.
In lipsa salivei apar ulceratii ale mucoasei bucale deoarece saliva o spala
indepartand microorganismele si resturile alimentare si are efect bactericid.
Reglarea secretiei salivare se face exclusiv pe baza nervoasa, prin
reflexe neconditionate si conditionate.
Reglarea reflex neconditionata este innascuta, se face pe calea unui arc
reflex existent, se mentine cat timp acest arc exista si e declansat de un
stimul cu importanta biologica.
Receptorii sunt cei gustativi, tactili sau durerosi din cavitatea bucala.
Calea aferenta (descrisa anterior) e reprezentata de fibrele senzitive
ale nervilor: facial, glosofaringian, vag si trigemen.
Centrii:
- salivari superiori din punte;
12
13
MASTICATIA
15
DIGESTIA GASTRICA
19
20
21
22
23
24
26
27
28
b) secretina.
Colecistokinina (CCK) se secreta sub actiunea alimentelor, mai ales de
natura lipidica. Este un peptid din 33 aminoacizi secreata de celulele I din
mucoasa intestinului superior. Stimuleaza secretia de enzime.
Secretina este un peptid din 27 aminoacizi secretat de celulele S din
mucoasa intestinului superior sub actiunea chimului (sub pH 4,5 mai ales
pH 3). Stimuleaza secretia ductala bogata in bicarbonat si cu volum mare.
Secretina prezinta importanta deoarece bicarbonatul neutralizeaza acidul
clorhidric (HCl) din chimul gastric ajuns in duoden si astfel impiedica
aparitia ulcerului duodenal. De asemenea ceeaza un pH potrivit actiunii
enzimelor pancreatice (pH=8).
Secretia biliara
Bila este secretia externa a ficatului, intr-un volum de 600-1200 ml/24
ore.
Unitatea structurala si functionala a ficatului este lobulul hepatic, de
forma piramidala (50.000-100.000).
Are in centru vena centrolobulara de la care sunt dispuse radiar
hepatocitele. Intre hepatocite se gasesc capilarele sinusoide in care se varsa
atat sangele din artera hepatica cat si cel din vena porta, iar capilarele se
deschid in vena centrolobulara .
Intre doua siruri ale hepatocitelor se gasesc canalicule biliare,
intralobulare, care nu au pereti proprii si in care hepatocitele elaboreaza
componentii bilei.
Canaliculele biliare intralobulare se continua cu cele extralobulare care
capata pereti proprii si care prin unire formeaza cele doua canale hepatice:
drept si stang, iar acestea unindu-se in dreptul hilului formeaza canalul
hepatic.
Canalul hepatic se continua cu canalul coledoc ce se deschide in ampula
lui Vater. O derivatie a canalului coledoc este canalul cistic care se deschide
in vezica biliara.
Secretia biliara se face in doua etape si este continua:
1.
-
30
32
6. glucagonul.
Factorii 5 si 6 inhiba peristaltismul.
La nivelul valvulei ileo-cecale peristaltismul se opreste pana la ingerarea
de noi alimente cand are loc reflexul gastro-ileal ce intensifica peristaltismul
la acest nivel.
Functia valvulei ileo-cecale
Intre ileon si cec se gaseste o valvula, precedata de o ingrosare a
musculaturii circulare sfincterul ileo-cecal. El ramane usor contractat
impiedicand trecerea chimului cu exceptia refluxului gastro-ileal cand se
relaxeaza.
Gastrina stimuleaza si ea peristaltismul din ileon si relaxeaza sfincterul
ileo-cecal.
Asupra eliminarii chimului din ileon actioneaza si stimuli de la nivelul
cecului. Destinderea sau iritarea cecului contracta sfincterul si inhiba
peristaltismul. Acesti stimuli actioneaza pe cale reflexa prin reflexe ce se
inchid in plexurile mienterice dar si in ganglionii prevertebrali simpatici.
In 24 de ore se elimina in cec un volum de 1500 ml chim.
Functia de secretie a intestinului subtire
Glandele Brunner din duoden secreta mucus, secretia fiind stimulata de
stimuli tactili si iritativi, stimuli vagali, hormoni mai ales secretina.
Mucusul protejeaza mucoasa de actiunea sucului gastric acid. Simpaticul
inhiba secretia de mucus ceea ce explica aparitia ulcerului duodenal in starile
de stres.
Criptele lui Lieberkuhn situate la baza vilozitatilor secreta sucul intestinal
intr-un volum de 1800 ml/24 ore care are compozitia lichidului extracelular,
cu un pH de 7,5-8. Acest lichid reprezinta vehicolul pentru absorbtia
substantelor din chim, fiind rapid reabsorbit la nivelul vilozitatilor.
Secretia se datoreste unor procese active atat pentru clor cat si pentru
bicarbonat, care determina si secretia de natriu conform gradientului electric,
de asemenea osmoza apei.
Enterocitele contin enzime digestive in marginea in perie, digestia avand
loc la contactul cu suprafata luminala a microvilozitatilor (digestia de
contact) inainte de absorbtie. Enzimele sunt:
- peptidaze - scindeaza peptidele in aminoacizi;
- dizaharidaze:
zaharaza - scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza;
35
DIGESTIA IN COLON
Intestinul gros (colonul) are un diametru mai mare decat cel subtire,
are o lungime de cca 1,5 m si e format din:
- cec o prima portiune largita la care este atasat apendicele;
- o portiune ascendenta colon ascendent ce se termina cu flexura
hepatica;
- colon transvers ce se intinde intre flexura hepatica si cea splenica;
- colon descendent, sigmoid, rect, ultimii centrimetrii poarta
denumirea de canal anal care se deschide la exterior prin anus
prevazut cu 2 sfinctere:
intern din musculatura neteda, involuntar;
extern din musculatura striata, supus vointei
Peretele intestinului gros e format din aceleasi straturi ca restul tubului
digestiv cu unele modificari:
- mucoasa nu prezinta nici valvule, nici vilozitati;
36
Defecatia
In cea mai mare parte a timpului rectul este gol deoarece exista un
sfincter functional la 20 cm de anus, la jonctiunea dintre rect colonul
sigmoid.
Aici exista si un unghi ce opune rezistenta la umplerarea rectului.
Cand contractiile in masa imping materiile fecale in canalul anal apar:
- senatia de necesitate;
- distensia peretelui, prin reflexe locale scurte initiaza o unda
peristaltica in colonul descendent.
Aceasta unda se asociaza cu relaxarea sfincterului intern prin stimuli
inhibitori din SNE.
Reflexul e slab, e intarit prin reflexul parasimpatic ce se inchide in
maduva sacrala, caile aferenta si eferenta sunt reprezentate de fibre din
nervii pelvici.
Ca urmare a acestui reflex se intensifica unda peristaltica din colonul
descendent si se relaxeaza sfincterul intern.
Simultan sunt declansate si alte reflexe:
- inspiratie profunda;
- expiratie cu glota inchisa.
Prin contractia muschilor abdominali creste presiunea in abdomen
deci si in colon.
Daca sfincterul extern voluntar se relaxeaza defecatia are loc.
Defecatia e oprita de contractia voluntara a sfincterului extern striat.
In acest caz reflexul moare in cateva secunde si reapare cand o noua
cantitate de materii fecale ajung in rect.
La noii nascuti si la cei cu maduva sectionata reflexul de defecare
provoaca automat golirea colonului fara controlul sfincterului extern.
Functia secretorie a intestinului gros
Functia secretorie a intestinului gros consta in principal in secretia de
mucus de celulele mucoase de pe suprafata mucoasei colonului. Aici se
secreta se bicarbonat (HCO3 - ) prin transfer activ. Secretia de mucus si
bicarbonat e stimulata mecanic direct si prin reflexe scurte. Si aici se gasesc
criptele Liebrkuhn care secreta numai mucus. Stimularea parasimpaticului
(nerv vag, nervi pelvici) stimuleaza secretia.
38
DIGESTIA SI ABSORBTIA
Digestia, adica descompunerea principiilor alimentare are loc prin
hidroliza sub actiunea enzimelor specifice.
Absorbtia consta in trecerea produsilor finali ai digestiei prin mucoasa
intestinala din lumenul intestinal in mediul intern (sange sau limfa).
Acest proces este favorizat de suprafeta mare a mucoasei digestive
(250-300 m2 ) datorita valvulelor conivente (maresc suprafata de 3 ori), a
vilozitatilor (maresc de 10 ori) si a microvilozitatilor (maresc de 20 de ori).
Deasemenea mentinerea tonusului sfincterului ileo-cecal, mentine
chimul mai mult timp in intestin.
Absorbtia are loc la toate nivelele tubului digestiv dar cea mai mare
parte a procesului are loc la nivelul mucoasei intestinului subtire.
Mecanismele absorbtiei sunt:
- pasive
- active
In cazul mecanismelor pasive trecerea substantelor are loc conform
gradientilor de concentratie si electrici, fara consum de energie.
Aceste mecanisme pasive constau in:
- difuziune simpla;
- difuziune facilitata de un transportor;
- osmoza.
In cazul mecanismelor active trecerea se face impotriva gradientilor
de concentratie sau electrici, cu consum de energie rezultata din scindarea
ATP.
Mecanismele active sunt:
- Mecanism primar;
- Mecanism secundar.
39
- fructoza (0,4).
Primele doua prin mecanism activ secundar, de contratransport cu
+
Na , iar fructoza prin difuziune facilitata. Ea este transformata in enterocit in
glucoza. Din enterocit in sange trecerea se face prin difuziune facilitata.
Din cele 20-60 gr. amidon, 6-10% nu sunt absorbite si se elimina,
servind in colon ca substrat pt. bacterii.
Digestia si absorbtia proteinelor
Necesarul de proteine este de 0,5-0,7 gr/kg/24 ore, la care se adauga
proteinele din secretiile digestive (10-30gr/24 ore) si din celulele descuamate
(10-30 gr/24 ore). Toate sunt digerate.
Digestia proteinelor incepe in stomac sub actiunea HCl si a pepsinei,
care hidrolizeaza 10-20% din proteine pana la albumoze si peptone.
Importanta este degradarea colagenului ce se gaseste in carne intre
fibrele musculare si impiedica patrunderea enzimelor la fibrele musculare.
In intestinul superior intervin tripsina, chemotripsina
si
carboxipeptidaza care hidrolizeaza proteinele in peptide mici, rezultand si
putini aminoacizi (carboxipeptidaza).
In marginea in perie a enterocitelor se gasesc peptidaze care
hidrolizeaza peptidele la aminoacizi .
Absorbtia se face sub forma de amino-acizi dar si di si tripeptide care
sunt scindate in enterocit in aminoacizi de peptidazele din citoplasma
enterocitului.
Mecanismul absorbtiei este activ secundar, de cotransport cu Na
(exista cel putin 5 proteine transportoare diferite).
La nivelul membranei bazo-laterale (spre sange) absorbtia se face prin
difuziune facilitata.
In colon se adauga proteinele din mucus, bacterii, celule descuamate.
Digestia si absorbtia lipidelor
In alimente lipidele se gasesc sub forma de:
- trigliceride;
- colesterol si esteri ai acesuia;
- fosfolipide.
Digestia lipidelor incepe in stomac unde exista o tributiraza cu
actiune slaba, care actioneaza asupra lipidelor emulsionate din alimente.
41
42
44
45
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
49
se elibereaza o noua cantitate de caldura astfel incat cca 27% din energia
din alimente este folosita de sistemele functionale celulare.
Si in timpul acestei utilizari o mare parte se transforma in caldura
(frecarea singelui de peretii vasului, frecarea dintre structurile din muschi
in timpul contractiei).
Singura exceptie o reprezinta lucrul mecanic efectuat de muschi. Din
aceasta cauza se poate considera ca in repaos toata energia din alimente
este transformata in caldura, iar consumul energetic al organismului se
exprima in calorii.
Unitatea de masura caloria este cantitatea de caldura necesara pt.
a ridica temperatura 1 gr. de apa cu 1 0 C. Caloria mare sau kilocaloria este
de 1000 ori mai mare.
In repaos (in pat) un barbat de 70 kg consuma 1650 Cal/24 ore.
Factorii care influenteaza consumul energetic:
1. Efortul fizic consumul energetic creste cu intensitatea efortului. O
persoana ce depune o activitate sedentara consuma 2000 2500
Cal/24 ore. Consumul maxim de 6000 7000 Cal/24 ore (cosasi,
alpinisti).
2. Actiunea dinamica specifica este cresterea consumului energetic
dupa ingestii de alimente:
dupa glucide, lipide de 4%;
dupa proteine 30% si dureaza 3-12 ore
3. Varsta consumul energetic scade cu varsta;
4. Hormonii tiroidieni:
in hipertiroidie consumul energetic creste cu 50100%;
in hipotiroidie consumul energetic scade la 4060%
5. Sistemul nervos simpatic prin Adrenalina si Noradrenalina
stimuleaza activitatea celulara;
6. Hormonii masculini cresc consumul energetic cu 10-15%;
7. STH creste consumul energetic cu 15-20%;
8. Clima consumul energetic este cu 10-20% scazut la tropice;
9. Somnul scade consumul energetic cu 10-15%.
10.Malnutritia prelungita scade cu 20-30% consumul energetic.
Pentru compararea consumului energetic intre indivizi se determina
metabolismul bazal = consumul energetic minim in conditii de veghe,
determinarea facandu-se in conditii bazale:
50
TERMOREGLAREA
Temperatura orala este in medie 36,5-37 grade ( in rect cu 0,6 mai
putin). Ea variaza usor cu temperatura mediului si cu efortul fizic deoarece
mecanismele de reglare nu sunt perfecte ( in efort intens poate ajunge la 38
grade, in mediu rece 36 grade Celsius).
Aceasta homeostazie termica (omul animal homeoterm) se
realizeaza printr-un echilibru intre productia de caldura (termogeneza) si
pierdere de caldura (termoliza).
Termogeneza are loc prin mecanisme chimice:
rata bazala a tuturor celulelor ( foarte ridicata in ficat, unde
temperatura sq e de 400 C);
activitatea musculara;
efectul tiroxinei;
efectul tonusului simpatic.
Termoliza are loc la nivelul pielii prin procese fizice.
Caldura produsa in organism e transferata pielii prin intermediul
sangelui si se pierde spre aer sau alt mediu inconjurator (apa in cazul
innotului).
Tesutul adipos din hipoderm reprezinta un strat izolator termic,
conductibilitatea lui calorica fiind scazuta (i/3 din a altor tesuturi). El
permite mentinerea temoeraturii centrale constanta chiar daca temperatura
pielii se apropie de cea a mediului extern.
Debitul sanguin prin plexul venos al pielii variaza intre 0 si 30%, din
debitul cardiac si este controlat de SNSimpatic care contracta arteriolele si
anastomozele arterio-venoase. In acest fel se modifica si conducerea caldurii
spre piele.
51
Efectul hainelor
Hainele opresc aerul in apropierea pielii si intre straturile de haine. In
acest fel zona de izolare creste si actiunea curentilor de convectie scade. Un
costum obisnuit de haine reduce pierderea calorica la 50%. Eficienta
hainelor scade daca ele se uda (transmiterea caldurii creste de 20 de ori).
Aclimatizarea la caldura se face prin:
intensificarea transpiratiei;
scaderea concentratiei Na+ din transpiratie prin secretie de aldosteron;
La neaclimatizati, expusi unui mediu cald transpiratia e de 700 ml/ora.
Dupa 1-6 saptamani creste la 2l/ora, iar concentratia Na+ scade de la
15-30 gr/zi la 3-5 gr/zi.
Reglarea temperaturii
Receptorii ce sesiseaza modificarile de temperatura sunt centrali si
periferici.
Prin termode s-a demonstrat ca in hipotalamusul anterior, in aria
preoptica se gasesc neuroni termodetectori sensibili la cresterea temperaturii
sangelui si mai putini (cca /3) sensibili la scaderea temperaturii sangelui.
Frecventa PA in acesti termodetectori creste de 2-10 ori ca raspuns la
cresterea respectiv scaderea temperaturii cu 10 grade Celsius.
In piele se gasesc mai ales receptori pentru rece, pentru cald de 10 ori
mai putini.
Se gasesc termoreceptori si in restul corpului mai ales in : maduva
spinarii, rinichi, inima, viscere abdominale, in jurul venelor mari. Si aici
predomina receptorii pentru rece.
Receptorii periferici transmit impulsurile hipotalamusului.
Mecanismele efectoare au centrii in hipotalamusul posterior.
1.Mecanisme de scadere a temperaturii:
- vasodilatatia cutanata prin inhibarea centrului simpatic din
hipotalamusul posterior, ceea ce poate creste transferul de caldura spre piele
pana la de 8 ori;
- transpiratia, la peste 37 grade Celsius, fiecare grad in plus determina
cresterea transpiratiei ce indeparteaza de 10 ori rata bazala de producere a
caldurii.
- scaderea producerii de caldura.
2. De crestere a temperaturii:
- vasoconstrictie cutanata prin centrii SN Simpatic din hipotalamusul
posterior;
53
54
55
ameteli;
dureri abdominale;
delir;
pierderea cunostintei.
Apar hemoragii locale, leziuni celulare inclusiv in creier, ce pot fi letale.
Aclimatizarea la cald se instaleaza dupa cateva saptamani de lucru la
temperaturi si umiditate ridicata prin:
cresterea volumului de transpiratie;
cresterea volumului plasmatic;
diminuarea pierderii de Na+ prin transpiratie si urinii sub actiunea
aldosteronului a carui secretie creste.
-
56
57